3-23/23 — contestarea actului administrativ

3-23/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3-23/23

2-23049400-01-3-04042023

D E C I Z I E

În numele Legii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

01 august 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

În componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Guzun

grefier Victoria Melinte

Renata Gorodișteanu

Cu participarea:

reclamantului Alexandru Rotari

reprezentanților pârâtei, avocații Roger Gladei,

Valeriu Cernei

examinând în ședință de judecată publică, în procedura contenciosului

administrativ, cererea de contestare depusă de către Alexandru Rotari împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cu privire la

anularea deciziei și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului,

a c o n s t a t a t :

Argumentele participanților la proces:

La 03 aprilie 2023, Alexandru Rotari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prin care

a solicitat anularea deciziei Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 31 din 28 martie 2023, cu privire la candidatura lui Alexandru

Rotari, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii,

dispunerea reluării de către Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a procedurii de evaluare a candidatului la funcția de membru în

1

Consiliul Superior al Magistraturii, Alexandru Rotari.

În motivarea acțiunii, Alexandru Rotari a invocat, conform Legii nr. 26 din 10

martie 2022, privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrate ale judecătorilor și procurorilor, a fost

instituită procedura de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum

și ai candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă

obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a

acestora în funcțiile respective în entitățile menționate.

Reclamantul a menționat că, a fost judecător la Judecătoria Comercială de

Circumscripție, în prezent avocat în cadrul BAA „Parteneriat Academic Pentru

Justiție”, licența nr. 850 din 10 decembrie 2002, a fost inclus în lista candidaților

remisă la data de 09 iunie 2022 de Parlamentul Republicii Moldova în adresa

Comisiei, în vederea evaluării pentru funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii.

Respectiv, au fost depuse toate actele necesare, solicitate prin hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova.

La 21 iunie 2022, Comisia de evaluare i-a trimis un chestionar privind

integritatea etică, pentru a fi completat în mod voluntar și returnat Comisiei până la

05 iulie 2022. Având în vedere caracterul opțional al solicitării a decis a nu răspunde

la această solicitare.

La 27 decembrie 2022, Comisia de evaluare a trimis reclamantului o solicitare

pentru completarea și depunerea până la 03 ianuarie 2023 a declarației de avere și

interese personale pentru ultimii 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor. Declarația includea, de asemenea, lista persoanelor apropiate din

sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public, așa prevede același

articol.

Reclamantul a comunicat că, s-a conformat solicitării și în termenii propuși a

transmis Comisiei de evaluare declarația completată la data de 03 ianuarie 2023.

La 11 februarie 2023, Comisia de evaluare a trimis în adresa sa o solicitare de

clarificare a informațiilor, care conținea 18 întrebări, inclusiv 62 de subîntrebări și

33 solicitări de documente suplimentare.

La toate întrebările a răspuns în termenul solicitat și la 15 februarie 2023, a

expediat în adresa Comisiei de evaluare răspunsurile, la care au fost anexate

majoritatea documentelor solicitate, care puteau fi obținute în termeni restrânși sau

care existau în posesia reclamantului la data solicitării.

La 22 februarie 2023, pârâta a trimis a doua rundă de 13 întrebări, inclusiv 25

de subîntrebări și 17 solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida unele

aspecte care au apărut în cadrul evaluării.

Reclamantul a răspuns în termenul solicitat la toate întrebările și la data de 25

februarie 2023 a expediat în adresa Comisiei de evaluare răspunsurile, la care au fost

anexate majoritatea documentelor solicitate, care puteau fi obținute în termeni

restrânși sau care existau în posesia reclamantului la data solicitării.

La 03 martie 2023, pârâta a trimis a treia rundă de trei întrebări, inclusiv 5

subîntrebări și 5 solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida unele aspecte

2

care au apărut în cadrul evaluării.

În termenul solicitat de către Comisie, a răspuns la toate întrebările și la data de

05 martie 2023 a expediat în adresa Comisiei de evaluare răspunsurile la care au fost

anexate majoritatea documentelor solicitate, care puteau fi obținute în termeni

restrânși sau care existau în posesia reclamantului la data solicitării.

La data de 09 martie 2023, în calitate de candidat, a participat la audieri în

ședința publică a Comisiei de evaluare.

La 16 martie 2023, s-a expediat în adresa Comisiei documente confirmative

privind contul bancar despre care a fost întrebat anterior de către Comisie, inclusiv

în timpul audierilor publice (deoarece actele confirmative solicitate de la instituția

bancară în vederea prezentării Comisiei de evaluare au fost puse la dispoziția

reclamantului după audierile din data de 09 martie 2023), precum și informații

suplimentare privind calculele aferente veniturilor și cheltuielilor familiei.

La 21 martie 2023, Comisia de evaluare a trimis a patra rundă de întrebări,

inclusiv 11 subîntrebări și 4 solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida

unele aspecte care au apărut în cadrul evaluării.

Respectiv, au fost date răspunsuri în termenul solicitat la toate întrebările și la

data de 23 martie 2023 a expediat în adresa Comisiei de evaluare răspunsurile la care

au fost anexate majoritatea documentelor solicitate, care puteau fi obținute în

termeni restrânși sau care existau în posesia reclamantului la data solicitării.

Reclamantul a menționat că, la data de 30 martie 2023, prin intermediul poștei

electronice, a recepționat decizia nr. 31 din 28 martie 2023 cu privire la candidatura

lui Alexandru Rotari, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, potrivit căreia, în temeiul art. 8 alin. (1), (2) lit. c), alin. (4) lit. b) și

alin. (5) lit. b) și d), art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, Comisia a

decis că candidatul nu întrunește criteriile de integritate, întrucât s-au constatat dubii

serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și

financiară și, prin urmare, nu promovează evaluarea.

Consideră că constatările Comisiei de evaluare sunt nefondate.

Decizia Comisiei de Evaluare afectează dreptul reclamantului de a fi desemnat

și numit în calitate de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, ca efect al

acesteia fiind înlăturat de la participarea în concursul pentru stabilirea candidaților

la ocuparea funcției de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, a menționat că decizia contestată conține aprecierea integrității și

probității profesionale. Această situație acordă un caracter defavorabil dublu actului

administrativ emis: pe de o parte sunt afectate direct drepturile și interesele legitime

ale reclamantului, iar, pe de altă parte, concluzia Comisiei este o formă camuflată de

sancționare.

Prin urmare, fiind vizat în mod direct de decizia nr. 31 din 28 martie 2023, cu

privire la candidatura lui Alexandru Rotari, candidat la funcția de membru în

Consiliul Superior al Magistraturii, a Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, este subiect procedural al cărui drept legitim se pretinde

că a fost încălcat și este îndreptățit de a-și revendica dreptul încălcat prin intentarea

unei acțiuni în instanța de contencios administrativ competentă.

Reclamantul a indicat că, decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

3

judecătorilor și procurorilor nr. 31 din 28 martie 2023, cu privire la candidatura lui

Alexandru Rotari, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, este axată pe a câte un temei de necorespundere a

candidatului/reclamant criteriilor de integritate etică și financiară, prevăzute la art. 8

alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. b) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, și anume:

- încălcarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale;

- averea dobândită de reclamant și familia acestuia pentru anii 2013; 2014;

2017; 2021 nu corespunde veniturilor declarate.

Conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră

că un candidat corespunde criteriului de integritate etică, dacă nu a încălcat regimul

juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al

incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor. Alin. (4) lit. b) se consideră

că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă Comisia de

evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani corespunde

veniturilor declarate. Alin. (5) lit. b) pentru evaluarea integrității financiare a

candidatului, Comisia de evaluare verifică respectarea de către candidat a regimului

juridic al declarării averii și intereselor personale, lit. d) sursele de venit ale

candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art. 2 alin. (2).

A notat că, Comisia de evaluare nu a constatat în decizia nr. 31 din 28 martie

2023 că reclamantul nu ar fi declarat averea sa Comisiei de evaluare conform

legislației în vigoare sau că averea dobândită de către familia reclamantului în ultimii

15 ani nu ar corespunde veniturilor pe care familia reclamantului le-a declarat, ori a

declarat pârâtei absolut toate veniturile în ultimii 5 ani și toată averea dobândită de

către familia sa în ultimii 15 ani.

Astfel, consideră că Comisia nu a examinat multiaspectual, complet și obiectiv

informațiile din dosar, ceea ce determină necesitatea reluării procedurii de evaluare

în privința candidatului reclamant în speță.

În contextul dat, a menționat, că a prezentat Comisiei acele documente, de care

a dispus la momentul solicitării, iar din conținutul documentelor prezentate nu

rezultă și nu se percepe nici un dubiu ce ar ridica semne de întrebare referitor la

integritatea etică și financiară.

Concluziile Comisiei suferă de carențele interpretărilor eronate a

circumstanțelor de fapt, și de dubiile expuse în decizia contestată. În opinia sa dubiile

pârâtei nu pot fi îndreptățite de o lipsă de informație, invocată de ultima, precum că

reclamantul nu a prezentat acte confirmative referitor la economiile în numerar

deținute la sfârșitul mai multor ani (obligație introdusă prin Legea nr. 133 din 17

iunie 2016, în perioada când reclamantul deja nu mai deținea funcția de judecător)

ci, dimpotrivă, pe existența informațiilor (veridice și concludente).

În această ordine de idei, Comisia de evaluare nu a dat o apreciere cuvenită

tuturor circumstanțelor cauzei și nu a făcut uz de posibilitățile oferite prin lege de a

obține informații relevante, ori la caz, pârâta nu a luat în calcul simpla circumstanță

că, are un stagiu de muncă începând cu anul 1995, cumulând în același timp mai

multe locuri de muncă, printre care inițial profesor și avocat, apoi judecător și

profesor, ulterior avocat și profesor, iar însumarea salariilor, pe lângă sursele

financiare la care a făcut referire candidatul, ar constitui o justificare suficientă a

surselor financiare care să-i permită acoperirea cheltuielilor invocate de Comisia de

evaluare.

4

Tocmai de aceea, faptele de neprezentare a înscrisurilor legate de

împrumuturile și donațiile inter-familiale (care au fost efectuate în absența vreunor

înscrisuri, întocmirea și păstrarea cărora de către reclamant este lipsită de necesitate),

neluarea în calcul a economiilor familiei reclamantului și includerea la cheltuieli a

extragerilor din cont (care efectiv puteau fi folosite de reclamant la procurarea

valutei, precum și la acordarea de împrumuturi inter-familiale), nu poate în sine să

trezească dubii care ar pune la încercare încrederea în probitatea reclamantului.

Astfel, averea sa împreună cu familia a fost declarată Comisiei de evaluare în

modul stabilit de legislație și aceasta corespunde veniturilor declarate, autoritățile

competente în acest domeniu cum sunt Serviciul Fiscal de Stat, precum și

Autoritatea Națională de Integritate nefiind nici sesizate, nici autosesizându-se,

precum și nici ne emițând vreo decizie de constatare și/sau sancționare sub acest

aspect.

La caz, toată averea dobândită de către reclamant împreună cu familia sa a fost

dobândită în limitele legale și este justificată prin înscrisurile corespunzătoare

anexate la răspunsurile la cele 4 runde de întrebări.

Devreme ce prevederile articolului art. 8 alin. (2) lit. c) și alin. (4) lit. b) ale

Legii nr. 26 din 10 martie 2022 indică criteriile de integritate etică și financiară

cărora, în opinia Comisiei de evaluare, reclamantul în speță nu corespunde, decizia

contestată urma să conțină circumstanțele, prin care s-a manifestat încălcarea

regimului juridic al declarării averii și intereselor personale, precum și să răstoarne

prin probe pertinente dezechilibrul de avere invocat pentru anii 2013; 2014; 2017 și

fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția. (2) Prin derogare

de la prevederile alin. (1), fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv

sferei sale. (3) Reglementări suplimentare sau derogatorii sunt admisibile doar în

baza prevederilor legale.

Dezacordul cu motivarea invocării de către Comisie a dubiilor serioase care nu

au fost înlăturate de către reclamant precum că averea dobândită de către acesta în

ultimii 15 ani nu corespunde veniturilor declarate rezidă în următoarele:

fluxurilor de numerar de intrare și de ieșire, stabilită în Anexa „Avere nejustificată”

din Regulamentul de evaluare.

În decizie Comisia reține (p. 18 alin. 2) că „[...] analiza anuală a fluxurilor de

numerar de intrare și de ieșire utilizate de Comisie ia în calcul economiile din anii

precedenți. Acest lucru este clar specificat în „Anexa: Avere nejustificată” la

Regulamentul de evaluare, care definește fluxurile de intrare la pct. 2.1 ca „venituri

plus alte fluxuri de numerar (împrumuturi primite, numerar rămas din perioadele

anterioare etc.), care măresc mijloacele financiare (lichiditatea), pe care declarantul

le poate dispune în perioada curentă ”.

Tot în decizie, pct. 1 „Dezechilibru de avere pentru anii 2013, 2014, 2017 și

2021” Comisia prezintă fluxurile financiare de intrare și ieșire ale reclamantului

pentru fiecare din anii vizați de acest punct, unde pentru anii 2013, 2014, 2017

Comisia nu a respectat formula de calcul prevăzută de Regulament și a omis din

calcul „soldul bănesc disponibil al reclamantului și familiei sale din anul

calendaristic precedent” în numerar. Totodată, în explicațiile sale date Comisiei, a

prezentat un tabel Excel cu calcularea soldurilor în numerar, creanțe și conturi

5

bancare la sfârșitul fiecărui an, inclusiv și pentru anii vizați de acest punct.

Explicația dată de Comisie referitor la omiterea lichidităților din anii precedenți

din analiza fluxului financiar al reclamantului pentru anii 2013, 2014 și 2017 a fost

că „[...] Candidatul nu a prezentat Comisiei niciun document care să confirme soldul

de numerar pretins de el pentru anul 2012, în sumă de 733 683 de lei”; „[...]

Candidatul nu a prezentat Comisiei niciun document care să confirme soldul pretins

de numerar pentru anul 2013, în sumă de 481 010 de lei”; Nu a fost prezentat niciun

document care să confirme soldul de numerar pentru anul 2016, în sumă de 2 223

132 de lei, însă candidatul a prezentat următoarele explicații: două conturi de depozit

de 70 000 dolari SUA (estimativ 982 100 de lei) închise în 2015, donație de la părinți

în anul 2015 în sumă de 23 000 dolari SUA (estimativ 430 000 de lei) și 334 205 de

lei (conform calculelor sale) = total de 1 796 775 de lei.”

În rundele de întrebări și clarificări suplimentare, Comisiei i-au fost puse la

dispoziție absolut toate declarațiile de venit, pentru avere și interese care au fost

solicitate de la reclamant începând cu anul 2007, toate actele confirmative a

veniturilor soției, începând cu anul 2005, precum și toate actele confirmative

solicitate pentru veniturile obținute din alte surse (cu excepția unei donații de bani

de la mamă în urma decesului tatălui). În aceiași ordine de idei, în virtutea exercitării

competenței Comisiei, atribuite prin art. 6 lit. d) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022,

Comisia are acces la orice sisteme informaționale care conțin date relevante pentru

realizarea mandatului său, a avut suficiente resurse pentru a obține declarații pe venit

pentru anii, care nu au fost solicitați de la reclamant. În același context, fluxurile de

ieșire ale reclamantului și familiei sale, în anii vizați, la fel, au fost justificate prin

acte confirmative veridice, precum și prin estimări bazate pe media de consum

stabilită de Biroul Național de Statistică. Este redundantă solicitarea actelor

confirmative pentru soldul matematic, care reiese prin luarea în calcul a veniturilor

și cheltuielilor astfel justificate.

La fel, în anii 2012, 2013 reclamantul nu a fost obligat să declare în declarația

anuală de avere și interese personale economiile în numerar deținute la sfârșit de an.

Obligația a apărut odată cu adoptarea Legii nr. 133 din 17 iunie 2016, iar în anul

2016 nu deținea o funcție publică și, la fel, nu a fost obligat să declare averea și

interesele personale pentru anul 2016. Totodată, omiterea eclectică de către Comisie

din analiza fluxului financiar anual a lichidităților pentru acești ani transferate din

anii precedenți, în lumina explicațiilor, precum că Comisia nu dispune de declarații

sau acte confirmative pentru aceste economii, în numerar, din partea reclamantului

(deoarece acestea nici nu au fost declarate, în lipsa obligației legale, cum a fost

explicat mai sus) nu justifică încălcarea de către Comisie a formulei prevăzute în

Regulament, deoarece omiterea acestor surse transferate din anii precedenți

afectează nu doar lichiditățile de care dispunea reclamantul pentru anul respectiv,

dar și capacitatea de a acumula o anumită economie în numerar deja în anul următor.

Prin urmare, omiterea din analiză a acestor surse transferabile din an în an răstoarnă

corectitudinea cifrelor cu care a operat Comisia în analiza sa. Faptul că Comisia a

apreciat că soldul calculat de reclamant la sfârșitul fiecărui an nu trebuie inclus în

calcul deoarece nu au fost prezentate acte confirmative nu servesc drept argument

pentru corectitudinea constatărilor Comisiei, ci dimpotrivă, confirmă că calculul

Comisiei este incomplet, deci, nu corespunde realității, ceea ce servește drept un

argument suplimentar vis-a-vis de ilegalitatea motivării deciziei. Nu în ultim rând, a

6

menționat că această abordare a fost aplicată de Comisie în analiza fluxurilor

financiare și pentru alți ani decât cei vizați în pct. 1 al deciziei.

reclamantului și membrilor familiei sale.

Pe parcursul rundelor 2, 3, 4 de întrebări suplimentare, a prezentat o varietate

mare de explicații și argumente în favoarea aplicării veniturilor brute în analiza

fluxului financiar de venituri și cheltuieli ale familiei sale, printre care a fost

menționat și faptul, că cheltuielile medii estimate în baza standardelor propuse de

Biroul Național de Statistică par a nu include unele cheltuieli pe care le-am avut (în

una din tabele prezentate în runda 3 de întrebări ca sprijin pentru această afirmație,

s-a desfășurat și posibilele cheltuieli suplimentare care familia le-ar fi putut suporta,

printre care și impozitele pe venit, contribuțiile obligatorii, etc.), motiv pentru care

toate veniturile indicate de către reclamant în analiza situației financiare a familiei

pe parcursul anilor a fost prin aplicarea venitului brut.

Mai mult ca atât, Comisia expres reține (p. Motivarea, pag. 22) că „Candidatul

a insistat, de asemenea, să utilizeze sume brute în loc de nete, ceea ce crește doar

artificial fluxurile financiare de intrare în analiza averii (deoarece impozitele și alte

rețineri nu sunt reflectate ca cheltuieli)”. Această afirmație servește drept argument,

că Comisia a neglijat argumentele și explicațiile aduse în runda 3 de întrebări de

către reclamant, unde impozitele și alte rețineri au fost prezentate într-un tabel

desfașurat a posibilelor cheltuieli. Totodată, reclamantul a explicat în rundele de

clarificări, dar și la audiere, că Comisia a perceput eronat soldul anual calculat în

tabel drept mijloace bănești păstrate în numerar, deoarece acest sold conținea o

anumită porțiune, care reprezenta anume acele cheltuieli posibile, care nu au putut

fi reflectate în calcul. Această prezentare, după cum a fost menționat, a fost

modificată după audiere, când reclamantul a prezentat tabelul Excel modificat, în

care cheltuielile suplimentare celor standarde au fost incluse în calcul.

Comisia a insistat la aplicarea venitului net, ceea ce a contribuit la reflectarea

unei duble impozitări artificiale și la diminuarea soldului anual, la care face referință

Comisia în decizie. Totodată, a reținut că Regulamentul de evaluare a candidaților

nu conține nici o prevedere clară vis-a-vis de utilizarea în calcul a veniturilor nete.

Această circumstanță scoate în evidență aplicarea de către Comisie a unor formule

de care nu sunt reglementate, ceea ce servește drept încă un argument vis-a vis de

ilegalitatea motivării deciziei.

și motivarea dubiilor sale serioase, reieșind din argumente de neînțeles.

Motivarea deciziei urmează logica clară, bazată pe invocarea faptului că,

Comisia nu înțelege explicațiile și argumentele aduse de reclamant. Comisia reține:

„[...] Ceea ce a fost de neînțeles, a fost pretinsa diferență invocată de candidat dintre

soldurile de...” - p. 18 alin. 2: „[...] În ceea ce privește diferența de 613 337 de lei,

candidatul a oferit o explicație de neînțeles, și anume, că această diferență...” - p. 20

alin. 3 „[...] Având în vedere explicația de neînțeles privind...” - p. 21 alin. 3; „[...]

Atunci când i s-au solicitat clarificări, candidatul a oferit o explicație de neînțeles...”

- p. 22 alin . 2.

Emiterea unei decizii care are natura să prejudicieze grav și iremediabil

reputația profesională a reclamantului și relațiile personale și profesionale ale

acestuia, nu poate fi motivată prin invocarea lipsei de înțelegere de către Comisie a

7

circumstanțelor analizate.

În acest context, în runda 3 de întrebări suplimentare, Comisia a solicitat

explicații și acte confirmative referitor la diferența dintre soldul de numerar indicat

de către candidat la sfârșitul fiecărui an, din 2017 până în 2021 și economiile de

numerar declarate Comisiei.

În mod special referindu-se la anul 2017 s-a explicat, că diferența dintre

economiile în numerar indicate în declarația pentru anul 2017 și valoarea

economiilor în numerar declarată în răspunsuri la a doua rundă de întrebări Comisiei

(diferență de 613 337 de lei) este cumulativă. Este logic să considerăm, că dacă

există un sold în numerar, care este transferat dintr-un an în altul, acesta reprezintă

o parte din lichiditățile de care dispune reclamantul în anul în care acestea s-au

transferat. Totodată, soldul transferat din anul precedent reprezintă și totalitatea de

lichidități pe care reclamantul le-a putut acumula până la sfârșitul anului precedent,

luând în calcul soldul transferat la începutul anului precedent din anul anterior și tot

așa mai departe.

Tot în contextul explicațiilor date referitor la diferența de 613 337 de lei pentru

sfârșitul anului 2017, s-a explicat Comisiei pe parcursul rundelor de întrebări, dar și

în audiere publică, că Tabelul Excel nu este decât o estimare, din motiv că nu conține

detalii exacte ce ține de cheltuielile familiei. Deoarece în analiza fluxului de intrări

și ieșiri o parte din ieșiri nu au fost indicate, mijloacele bănești, cheltuite de facto de

familie pentru diferite necesități de rutină neindicate în tabel așa și au rămas, în

calculul prezentat de reclamant, drept parte integră a soldului anual, cu alte cuvinte,

cheltuielile de facto suportate de familie nu au fost deduse din lichiditățile totale ale

familiei. Totodată, reclamantul a prezentat declarații pentru perioada 2017-2021

unde a indicat economiile în numerar la sfârșitul fiecărui an. Astfel, Comisia a

constatat o discrepanță între numerarul declarat în declarația pentru 2017 și soldul

care reiese din calculul explicat în detalii în prezentul aliniat.

În această ordine de idei, a fost logică explicația prezentată de către reclamant,

că diferența de 613 337 de lei nu este decât o parte din soldul acumulat treptat, istoric

și transferat din an în an începând cu primul an (2002) reflectat în tabelul Excel. Și

deoarece cheltuielile care nu au fost incluse în calcul au rămas în calcul drept parte

din soldul anual, a fost logică concluzia, că diferența dintre economiile în numerar

indicate în declarația pentru anul 2017 și valoarea economiilor în numerar declarată

în răspunsuri la a doua rundă de întrebări Comisiei, nu este decât partea din sold

formată din cheltuieli nedeclarate. Tot în explicațiile date Comisiei a susținut, că

această diferență (care reprezintă cheltuieli nedeclarate) nu poate fi atribuită doar

anului 2017, deoarece este parte a soldului format treptat din 2002. Corespunzător,

aceasta reprezintă cheltuielile familiei suportate din 2002 până în 2017, timp de 15

ani în familie (anual câte aproximativ 40 889 de lei)”.

Urmare audierii publice, reclamantul a modificat tabelul Excel, unde a încercat

să ilustreze în ce mod această diferență, reprezentată prin cuantumul anual de 40 889

lei, formează parte a soldului anual pentru 15 ani și cum acest lucru a influențat

soldul anual al familiei.

Această explicație a fost apreciată de către Comisie de neexplicat, iar în

motivarea deciziei, Comisia a neglijat ultimul calcul prezentat în tabelul Excel cu

aplicarea cuantumului anual de cheltuieli până în 2017, astfel continuând să facă

referință la analiza anterioară a fluxului financiar al familiei.

8

În legătură cu această discrepanță a reținut că Comisia, prin neglijarea

argumentelor prezentate de către reclamant, prezintă o interpretare contradictorie a

informației, care motivează concluzia, că reclamantul a încălcat regimul juridic de

declarare a averii, și anume, în p. „Motivarea” deciziei nr. 31 din 28 martie 2023

Comisia reține: „Diferența pentru anul 2017 a constituit 613 337 de lei. Mijloacele

pentru această sumă nu au fost identificate în niciunul dintre conturile bancare active

pe care candidatul și soția sa le dețineau la sfârșitul anului 2017. Totodată, candidatul

a fost obligat să declare tot numerarul ce depășea 15 salarii medii lunare pe

economie, ceea ce a făcut, dar a declarat 1 571 650 de lei (85 000 dolari SUA), în

timp ce în tabelul său Excel indica un sold de economii în numerar de 2 184 987 de

lei. Dacă diferența de 613 337 de lei nu era depusă în conturi bancare, aceasta trebuia

să fi fost păstrară în numerar. În caz afirmativ, declararea unei sume mai mici de

numerar decât cea deținută efectiv ar reprezenta o încălcare a regimului juridic al

declarării averii și a intereselor personale. Cu toate acestea, candidatul a insistat în

comunicarea scrisă și la audieri în ședință publică că a declarat corect tot numerarul

deținut.”

Din concluzia Comisiei se desprinde calificarea acestei diferențe drept a unei

economii păstrate în numerar care, prin încălcarea regimului juridic de declarare a

averii, nu a fost declarată. În lumina argumentelor aduse la acest capitol,

interpretarea Comisiei este una vădit omisivă și contradictorie prevederilor din

Anexa „Avere nedeclarată” a Regulamentului de evaluare, de unde reiese că

„Fluxurile de numerar de ieșire” sunt cheltuieli plus alte moduri, prin care

declarantul cheltuiește/investește mijloacele sale financiare (lichiditate), cum ar fi

împrumuturi către terți, economii la sfârșitul perioadei curente etc.” și că „Fluxul de

numerar de ieșire al economiilor la sfârșitul perioadei este egal cu fluxul de numerar

de intrare de economii la începutul perioadei următoare.”

Cu alte cuvinte, aceste două prevederi descriu modul de transfer dintr-un an în

celălalt a soldurilor. Iar dacă o parte a soldului anual în numerar transferat din an în

an reprezintă o sumă de cheltuieli nedeclarate ale familiei, acestea au fost acumulate

în sold treptat, similar și porțiunii celeilalte a soldului care reprezintă economiile în

numerar, începând cu primul an inclus în tabel (2002).

Aprecierea surplusului la soldul de facto declarat (a diferenței de 613 337 de

lei) drept încălcare a regimului juridic de declarare a averii și motivarea concluziei

Comisiei precum că, candidatura reclamantului nu întrunește criteriile de integritate

etică datorită acestei circumstanțe, e în măsură să prejudicieze grav și iremediabil

reputația profesională a reclamantului. În motivarea deciziei Comisia nu a explicat

motivele care au împiedicat Comisia să dea o interpretare adecvată a explicațiilor

prezentate, iar invocarea lipsei de înțelegere de către Comisie a circumstanțelor

analizate nicidecum nu argumentează pretinsa încălcare a regimului juridic de

declarare a averii.

dispoziția Comisiei de către reclamant.

În decizie, dar și în audierea publică și în întrebările adresate în runda 4 post

audiere, Comisia în repetate rânduri constată, că soldurile în numerar prezentate în

tabelul Excel transmis Comisiei pe parcursul evaluării au fost diferite: „Ceea ce a

fost de neînțeles, a fost pretinsa diferență invocată de candidat dintre soldurile de

numerar și economiile în numerar pentru a justifica utilizarea de sume diferite pentru

9

anii 2017-2021, sume care s-au schimbat în mod repetat pe parcursul procesului de

evaluare.” - pag. 18 din decizie, „Vă rugăm de ce ați prezentat diferite sume cu

diferite ocazii, conform celor patru colonițe de mai sus.” întreb. 1 runda 4, ș.a.

Utilizarea sumelor diferite în tabel de către reclamant a fost invocată de Comisie și

în timpul audierii publice. Reclamantul în răspunsurile sale date Comisiei în runda

4 a explicat, că aceste invocări sunt eronate, iar Comisia este indusă în eroare de

propriile omisiuni. În runda 3 de întrebări suplimentare reclamantul a indicat la pag.

6 că „În tabelul prezentat de Comisie se conține o eroare”, însă Comisia a continuat

să invoce divergențe în datele prezentate de către reclamant. În runda 4 s-a prezentat

tabelul Excel atașat la fiecare rundă, unde este clar că acesta conține informații

identice în toate rundele de până la audiere, și a fost schimbat după audiere, pentru

a ilustra explicațiile care le susținea pe parcursul audierii și care Comisia menționa

că nu le înțelege, și anume, ce a avut în vedere prin faptul, că „soldul anual conține

o porțiune care reprezintă cheltuieli nedeclarate”.

Mai mult ca atât, în runda 3 de întrebări suplimentare, omisiunea Comisiei a

fost explicată și clarificată de reclamant (pag. 6 a chestionarului), iar Comisia pare

a fi acceptat această clarificare, deoarece după această rundă a continuat să facă

referințe la unele sume corecte care reies din utilizarea soldurilor corecte indicate în

tabel de către reclamant, dar, în pofida acestui fapt, a continuat să invoce divergențe

în diferite date indicate de către reclamant în tabel, ceea ce nu corespunde realității

și ceea ce trezește bănuieli rezonabile ale reclamantului în privința caracterului

nepărtinitor al deciziei contestate. Astfel, insistența Comisiei asupra schimbării de

către reclamant în mod repetat a sumelor este eronată, și, de fapt, servește drept un

argument suplimentar în susținerea prezentei contestări a legalității deciziei,

deoarece analiza informației a fost efectuată cu admiterea de omisiuni și greșeli din

partea Comisiei, ceea ce determină necesitatea reevaluării candidaturii în vederea

elucidării unor eventuale greșeli de evaluare, or argumentul adus de către Comisie

în motivarea concluziei finale: „Datele financiare ale candidatului, în continuă

schimbare pe parcursul procesului de evaluare, au împiedicat Comisia să își

îndeplinească obligația de a verifica veniturile obținute de candidat” nu este

pertinent, în lumina propriilor erori ale Comisiei în analiza datelor obținute.

Totodată, a reiterat, că competențele atribuite Comisiei prin lege i-au pus la

dispoziție toate resursele informaționale posibile pentru a face propria evaluare, ceea

ce ar fi exclus obstacole care provin din schimbarea frecventă a informației

prezentate de către candidați.

dobândită de către reclamant în ultimii 15 ani nu corespunde veniturilor declarate.

Făcând abstracție de la toată analiza amplă și detaliată care a fost întreprinsă de

Comisie pe parcursul evaluării candidaturii sale, Comisia ar fi putut face un calcul

simplu: din (suma tuturor veniturilor declarate pentru anii prezentați în calcul – 6

819 434 de lei) să fie scăzută (suma tuturor cheltuielilor curente pentru toți anii

prezentați în calcul – 3 120 535,77 de lei), precum și să fie scăzută (suma tuturor

ieșirilor în formă de economii păstrate în conturi bancare și creanțe sau împrumuturi

acordate – 3 394 096 de lei). Rezultatul obținut reprezintă economia în numerar la

sfârșitul ultimului an calculat (2021), care, conform calculului, este egal cu 304

801,87 de lei, ceea ce este cu 185 798,13 de lei mai puțin decât suma declarată

Comisiei în declarațiile pentru 5 ani (490 600 de lei). Acest calcul răstoarnă

10

concluzia finală a Comisiei, care invocă diferențe de peste circa 500 000 de lei.

Anume acest aspect este notoriu, deoarece Comisia nu a apreciat drept element

care prezintă dubii serioase ce ține de integritatea financiară și/sau economică faptul,

că la unul din candidații care au promovat evaluarea, unul din prieteni „a contribuit

cu ajutor financiar” la procurarea automobilului în sumă de 9000 Euro (aproximativ

180 000 de lei). Motivul care ar fi determinat o persoană care nu este definită drept

„persoană apropiată” în spiritul Legii nr. 133/2016 să doneze o sumă atât de

considerabilă de bani pare foarte dubios, chiar în condițiile în care are venituri mari

(mă refer la decizia nr. 26 din 13 martie 2023).

Totuși, Comisia a considerat această circumstanță drept una care nu prezintă

dubii de integritate, iar explicațiile prezentate de către mine în runda 4 de clarificări

post-audiere, au fost interpretate precum că: „candidatul a furnizat informații absolut

noi cu privire la sursele sale de venit, și anume, sprijinul financiar de care familia sa

a beneficiat de-a lungul anilor de la părinții candidatului care, potrivit acestuia,

dispun de mijloace financiare suficiente pentru a oferi acest sprijin.” - pag. 22.

Acest lucru servește drept argument suplimentar în favoarea raționamentului că

Comisia, spre deosebire de atitudinea manifestată față de argumentele altui candidat

și aprecierea acestora, a neglijat, pe parcursul evaluării, informația și declarațiile,

făcute de reclamant, în sensul că familia reclamantului a beneficiat de sprijinul

părinților de-a lungul anilor. Printre declarațiile reclamantului învederez: „această

sumă reprezentând o parte din veniturile familiei (la care se acumulează salariile

mele, economii și acumulări în bugetul familiei din alți ani, sprijin acordat periodic

de părinți).” - runda 1, pag. 3, 4; „cât și veniturile obținute din diferite surse de către

familia mea: salarii, donații de bani de la părinți în 2015 (urmare a decesului tatălui

meu am primit o donație de bani - runda 2, pag. 10; „Ajutor bănesc de la părinți

obținut în primii ani de căsnicie” - runda 2, pag. 6; „Personal consider că veniturile

permanente inițial din salarii, premii, apoi și din salarii și indemnizații lunare

viagere, obținute pe parcursul a 58 de ani de muncă, din care 38 de ani de judecător,

precum și economiile părinților și socrilor săi, transmise tatălui meu demonstrează

capacitatea lui financiară de a acumula economii în numerar suficiente pentru a le

transmite atât unicului copil cât și soției supraviețuitoare, mai mult că pe parcursul

vieții părinții mei nu au dispus în același moment decât de un singur imobil (inițial

apartament, apoi casă la sol) și un automobil de mâna a doua - adică nu au suportat

cheltuieli majore care ar fi diminuat economiile lor în numerar. ” - runda 3 pag. 9-

10.

Având în vedere cele menționate, este sine qua non următoarea concluzie: fie

mențiunile relatate supra nu au fost evidente pentru Comisie și explicațiile date în

runda 4 au fost calificate de către Comisie drept „ informații absolut noi cu privire

la sursele sale de venit” – pag. 22 a deciziei, fie întreaga societate este martor la un

tratament inechitabil al candidaților, unde contrar așteptărilor unei evaluări verticale

și imparțiale, în tenebrele procesului sunt camuflate anumite interese, de care

sistemul justiției nu se poate debarasa de decenii.

Pe cale de consecință, observă că decizia contestată nu conține circumstanțe

care denotă încălcarea de către reclamant a regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale, precum și al dezechilibrului de avere.

Astfel, motivarea deciziei contestate, în speță, nu poate fi limitată la simpla

invocare a prevederilor legale, ci trebuie să conțină cu exactitate elementele pe drept

11

și de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze

temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, să facă posibilă exercitarea controlului de

legalitate.

Nerespectarea de către autoritatea emitentă a condiției obligatorii de motivare

completă a actului administrativ individual, condiționează ilegalitatea acestuia, drept

consecință impunându-se necesitatea anulării lui.

Adițional, a precizat că, lipsa indicării în actul administrativ defavorabil, a

motivelor care au stat la baza emiterii lui, reprezintă, din perspectiva jurisprudenței

CEDO, o exercitare arbitrară a puterii publice (a se vedea hot. CEDO Lupșa

împotriva României; cererea nr. 10.337/04, § 31 - 34).

La fel, contrar principiului „bunei guvernanțe” pârâta, prin omisiunea de a

motiva actul administrativ, nu a acționat într-un mod corespunzător și cu maximă

consecvență (a se vedea hot. CEDO din 08.07.2008, Megadat.com SRL v. Republica

Moldova, nr. 21151/04, § 72; Beyeler v. Italy [GC], nr. 33202/96, § 120, ECHR

2000-1).

Conform jurisprudenței unitare a CtEDO, eliberarea din funcție sau

nepromovarea în funcție administrativă a unei persoane, constituie o ingenință în

exercitarea de către aceasta a dreptului la respectarea vieții private, în sensul art. 8

din Convenție, anume din perspectivă că viața privată include dreptul unui individ

de a crea și dezvolta relații cu alte persoane, inclusiv relații de natură profesională

sau de afaceri.” (a se vedea Volkov împotriva Ucrainei, nr. 21722/11, pct. 165-167,

09 ianuarie 2013).

Pe lângă decizia de nepromovare a concursului, Comisia de evaluare a formulat

următoarea concluzie: „Comisia a decis că candidatul nu întrunește criteriile de

integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către

candidat a criteriilor de integritate etică și financiară”.

Această concluzie este de natură să prejudicieze grav și iremediabil reputația

profesională a reclamantului, la fel și relațiile personale și profesionale ale acestuia.

Totodată, concluzia conținută în decizia contestată este în măsură în care să

determine pierderea posibilității reclamantului de a aspira în viitor la careva funcții

publice eligibile. Această perspectivă face decizia pârâtei drept una ilegală și

contrară prevederilor normative ce reglementează speța, depășind competențele

acordate prin lege pârâtei și constituind o ingerință care nu răspunde exigenței

legalității, scopului legitim și nu trece testul proporționalității.

La 11 aprilie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de contestare

înaintată de Alexandru Rotari.

În motivarea referinței, pârâta a invocat că, decizia Comisiei nr. 31 din 28

martie 2023, este legală și nu încalcă drepturile și interesele legale a lui Alexandru

Rotari.

A menționat că, Comisia a executat cu diligență și bună-credință toate

obligațiile în sarcina sa, prevăzute de Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Atunci când

a constatat anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le

elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare, acordând un termen

suficient. Mai mult, atunci când reclamantul a furnizat documente adiționale în afara

termenului solicitat de Comisie, acestea au fost luate în considerare de către Comisie,

12

reclamantului fiindu-i asigurat pe deplin dreptul de a înlătura orice potențiale

suspiciuni privind integritatea sa.

Sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de

evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații,

făcând uz de competențele sale legale și cu respectarea obligațiilor legale.

Odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă

candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare. Prezentarea

datelor și informațiilor suplimentare este un drept al candidatului, însă neexercitarea

acestui drept riscă să inducă Comisia la concluzii că există dubii serioase că

candidatul nu întrunește criteriile de integritate. Respectiv, este în interesul

candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu numai că

încalcă dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

Procesul de evaluare a integrității, dar și decizia, nu afectează statutul

profesional al candidatului, or obiectul mandatului Comisiei este expres stabilit de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Respectiv, comisia nu substituie

și nu preia funcțiile vreunui organ public din Republica Moldova.

În speță, Comisia a respectat cu strictețe obiectul mandatului său, fiind indicat

în dispozitivul deciziei că .... candidatul nu întrunește criteriile de integritate, întrucât

s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor

de integritate etică și financiară și, prin urmare nu promovează evaluarea. Decizia

este adoptată în strictă conformitate cu prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26

din 10 martie 2022.

Consideră că urmează a fi respinse ca neîntemeiate concluziile reclamantului

din acțiune, prin care a constatat că „decizia contestată conține aprecierea ...

probității profesionale ale acestuia (candidatului) ... pe de altă parte, concluzia

Comisiei este o formă camuflată de sancționare”. De fapt, decizia nu reflectă altceva

decât constatările Comisiei care, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (5) din Legea

nr. 26 din 10 martie 2022, este în drept să constate dubii serioase privind

conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8.

Întinderea (domeniul de aplicare) a mandatului Comisiei este, la fel, expres

stabilit de lege, și anume, verificarea integrității etice și a integrității financiare a

candidaților, raportată la criteriile de integritate etică și financiară.

Însăși legea stabilește când (în ce situație) candidatul pică testul de integritate,

precum urmează.

Respectiv, legea impune un test riguros, cu două elemente, constatarea

Comisiei privind existența dubiilor serioase privind corespunderea candidatului cu

criteriile de integritate etică și financiară și posibilitatea candidatului de a desființa

aceste dubii.

În speță, Comisia a aplicat plenar acest construct juridic, oferind reclamantului

posibilitatea de a înlătura orice dubii, prin date și informații suplimentare. În fiecare

dintre adresările sale către reclamant din 11 februarie 2023, 21 februarie 2023, 03

martie 2023, 21 martie 2023, Comisia a făcut referire la temeiul legal și a oferit

reclamantului posibilitatea prezentării actelor suplimentare.

Consideră că nimic nu-l împiedică pe reclamant să continue cariera

profesională și exercitarea activității sale.

Sunt declarative argumentele reclamantului din acțiune, precum că, decizia are

natura să prejudicieze grav și iremediabil reputația profesională a reclamantului și

13

relațiile personale și profesionale ale acestuia sau că concluzia conținută în decizia

contestată este în măsură în care să determine pierderea posibilității reclamantului

de a aspira în viitor la careva funcții publice eligibile, or, prevederile legale expuse

supra anume că concluziile Comisiei nu pot fi considerate în calitate de probe pentru

orice proceduri sau procese.

Candidatul poate refuza publicarea deciziei Comisiei care îl vizează în temeiul

art. 13 alin. (7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În speță, reclamantul a făcut uz

de acest drept, informând Comisia despre refuzul său ca decizia să fie publicată.

În nota informativă la proiectul Legii nr. 26 din 10 martie 2022 este indicat că

rezultatul evaluării integrității candidaților la funcțiile de membri ai CSM, CSP și

organele specializate ale acestora nu va avea nici un efect asupra carierei acestora în

calitate de judecători sau procurori. Evaluarea propusă prin intermediul prezentului

proiect se face doar în raport cu funcția pentru care se candidează și nu are drept

scop evaluarea aptitudinilor profesionale ale candidaților. În context, art. 71 alin. (4)

din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, prevede că la interpretarea

actului normativ se ține cont de nota informativă care a însoțit proiectul actului

normative.

Astfel, evaluarea integrității reclamantului, efectuată în conformitate cu

prevederile Legii nr. 26 din 10 martie 2022 și culminate cu decizia, nu a încălcat

drepturile și interesele legale ale acestuia și contrar opiniei reclamantului din acțiune,

nu „…este în măsură în care să determine pierderea posibilității reclamantului de a

aspira în viitor la careva funcții publice…” de către reclamant.

Concluzia Comisiei este în conformitate și în spiritul Legii nr. 26 din 10 martie

2022.

Astfel, în urma evaluării integrității etice și financiare a candidatului în baza

datelor și informațiilor primite de la candidat și terți, Comisia constată dacă există

sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de

integritate.

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 stabilește expres și explicit marja de discreție

a Comisiei la efectuarea constatărilor sale, astfel, soluția oferită de Comisie, prin

decizia de constatare a promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o

apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase

privind conformitatea, candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică.

Comisia nu constată existența sau lipsa conformității candidatului cu criteriile

de integritate, ci doar existența sau lipsa dubiilor serioase privind conformitatea, ori

anumite circumstanțe faptice ar putea fi suficiente pentru a constata că există dubii

serioase privind conformitatea, dar în același timp ar putea fi insuficiente pentru a

constata lipsa de conformitate.

Această concluzie se confirmă prin prevederile art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26

din 10 martie 2022 și prin Opinia comună a Comisiei de la Veneția și DGI a

Consiliului Europei (Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, pct. 14):

controalele de integritate care vizează candidații la funcția de CSM, CSP și organelor

lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de verificare judiciară

și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, ca realizând

un echilibru între beneficiile măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea

justiției și posibilele efecte negative ale acesteia.

Totodată, potrivit Opiniei Comisiei de la Veneția privind conceptul de veting

14

al judecătorilor și procurorilor, Kosovo (Avizul nr. 1064/2021 din 20 iunie 20222):

„Într-un sistem de verificări prealabile de integritate, decizia de a nu recruta un

candidat poate fi justificată în caz de simpla îndoială, pe baza unei evaluări a

riscurilor. Cu toate acestea, decizia de a evalua negativ un deținător actual al postului

ar trebui să fie legată de un indiciu de încălcare a legii, de exemplu avere

inexplicabilă, chiar dacă nu poate fi dovedit dincolo de orice îndoială că această

avere provine din surse ilegale.

Astfel, Comisia nu se erijează în postura de instanță de judecată sau un alt organ

similar, iar acțiunile ei nu sunt o verificare judiciară sau de alt gen menită să constate

cu certitudine un anumit fapt (existența sau lipsa conformității cu criteriile de

integritate).

Comisia nu constată lipsa conformității cu criteriile de integritate prevăzute de

art. 8 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, ci doar verifică dacă există sau nu dubii

serioase privind integritatea (financiară și etică) a candidatului, ceea ce înseamnă că

comisia nu este obligată să demonstreze circumstanțe care să demonstreze încălcarea

regimului juridic al declarantului averii și intereselor personale.

Decizia reprezintă o constatare a existenței unor dubii serioase cu privire la

conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia nu

reprezintă însă, și nu pretinde să reprezinte o constatare a lipsei de conformitate cu

aceste criterii.

A mai indicat că, oportunitatea deciziei nu poate fi obiect al controlului judiciar.

Concluzia Comisiei, exprimată prin decizie, privind existența unor dubii serioase cu

privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară

ține de oportunitatea deciziei. Aprecierea oportunității ca efect juridic ține doar de

competența administrației publice, iar instanța de judecată nu este competentă să se

pronunțe asupra oportunității unui act administrativ. Aprecierea oportunității actelor

administrative nu este de competența justiției care poate examina actul administrativ

numai sub aspectul legalității lui, inclusiv pentru conformarea acestuia scopului

legii. Deoarece oportunitatea actului administrativ derivă din capacitatea pe care o

are organul care emite actul de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale, în

aceeași măsură pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie

satisfăcut. Dacă legalitatea face trimitere la litera legii, apoi oportunitatea urmărește

corespunderea cu spiritul legii.

Atunci când ia o decizie, Comisia trebuie să se conformeze cerințelor legii și să

se încadreze în limitele stabilite de lege. Totuși aceste limite nu presupun o

încorsetare rigidă, o lipsă totală de libertate de mișcare, în sensul de a nu avea

independență să aprecieze în mod concret o situație dată sau de a nu avea inițiativă.

Legea nu poate fi aplicată mecanic, după cum nici nu poate să prevadă în cuprinsul

său toate situațiile care se pot ivi în viața societății și cetățenilor.

În speță, Comisia a acționat și a apreciat în baza criteriilor de conformitate

stabilite de Legea nr. 26 din 10 martie 2022, raportate la circumstanțele de fapt

rezultate din datele și informațiile acumulate (inclusiv cu concursul reclamantului),

dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea reclamantului cu criteriile de

integritate etică și financiară. Decizia emisă în acest sens, reprezintă realizarea

acestei puteri discreționare care nu poate fi supusă unui control judiciar.

Instanța de judecată este ținută să exercite controlul de legalitate a deciziei și

nu este în drept să execute controlul de oportunitate.

15

Consideră că sunt neîntemeiate referințele reclamantului la prevederile art. 21,

29, 44 sau art. 93 din Codul administrativ.

Prin hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Curtea Constituțională a stabilit un

dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea candidatului împotriva unei

decizii emise de Comisie să fie admisă, și anume: să existe erori procedurale grave

admise de către Comisia de evaluare și în același timp, să existe circumstanțe care

puteau conduce la promovarea evaluării de către candidat.

Potrivit deciziei, Comisia a constatat existența unor dubii serioase privind

conformitatea reclamantului cu cerințele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26 din 10

martie 2022 în legătură cu dezechilibru de avere pentru anii 2013, 2014, 2017 și

2021.

În ședința de judecată, reclamantul Alexandru Rotari a susținut cererea de

chemare în judecată, solicitând anularea deciziei Comisiei independente de evaluare

a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 31 din 28 martie 2023, cu privire la candidatura lui

Alexandru Rotari, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, dispunerea reluării de către Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor a procedurii de evaluare a candidatului la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii, Alexandru Rotari.

Reprezentanții Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

avocații Valeriu Cernei și Roger Gladei, în ședința de judecată au susținut

argumentele invocate în referință, solicitând respingerea acțiunii ca fiind

neîntemeiată.

Apreciere instanței.

Audiind părțile, și reprezentanții lor, examinând actele dosarului administrativ

și cel judiciar, completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție constată

că acțiunea este admisibilă și întemeiată, din următoarele motive.

Termenul de examinare a acțiunii.

În conformitate cu art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prin derogare de la prevederile art.

195 din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea de contestare a deciziei Comisiei

de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

Completul de judecată special relevă că nerespectarea termenului de 10 zile,

stabilit de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 se datorează

circumstanțelor ce nu au depins de voința instanței de judecată și nu pot fi imputate

acesteia.

Materialele dosarului atestă că Curtea Supremă de Justiție a înregistrat cererea

de chemare în judecată depusă de către Alexandru Rotari împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cu privire la anularea deciziei

și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului la data de 03 aprilie 2023.

Conform fișei de repartizare a dosarului din 04 aprilie 2023, cauza nominalizată

16

a fost repartizată aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a

Dosarelor judecătorului raportor Ion Guzun.

Prin încheierea din 06 aprilie 2023 a Curții Supreme de Justiție, s-a primit spre

examinare cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru Rotari

împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cu privire

la anularea deciziei și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului, fiind

stabilită ședința de judecată pentru data de 14 aprilie 2023, ora 09:30.

Completul de judecată special reține că, la 06 aprilie 2023, a intrat în vigoare

Legea nr. 64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, precum și

Legea nr. 65 din 30 martie 2023 cu privire la evaluarea externă a judecătorilor și a

candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 64/2023, Plenul Curții Supreme de

Justiție este compus din toți judecătorii Curții Supreme de Justiție și are, printre

altele, atribuția de stabilire, anual, a componenței completelor de judecată.

Completul de judecată, reținând prevederile legale citate supra și faptul că, în

perioada martie-aprilie 2023, majoritatea magistraților de la Curtea Supremă de

Justiție au demisionat, atestă imposibilitatea formării completelor de judecată de

către Plenul Curții Supreme de Justiție, care la moment nu este deliberativ.

La data de 11 aprilie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a depus cerere de recuzare a judecătorului Mariana Pitic.

La data de 14 aprilie 2023, nu a avut loc ședința de judecată pe motivul

imposibilității constituirii Completului de judecată special pentru examinarea cererii

de recuzare a judecătorului Mariana Pitic, de la examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

În conformitate cu art. 21 alin. (8) din Legea privind evaluarea externă a

judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție

nr. 65 din 30 martie 2023, în cazul în care buna funcționare a Curții Supreme de

Justiție este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante, Consiliul

Superior al Magistraturii poate transfera, cu titlu temporar, prin derogare de la

prevederile Legii nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului, din instanțele de

nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de ocupare a funcției de

judecător al Curții Supreme de Justiție.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 142/8 din 02 mai 2023,

s-a hotărât transferul temporar, pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 10 mai

2023 în funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, a următorilor judecători:

Aliona Donos, Sergiu Daguța, Ion Malanciuc, Viorica Puica, Oxana Parfeni, Boris

Talpă, Ghenadie Eremciuc.

Potrivit dispoziției Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 69

din 04 mai 2023, s-a desemnat în calitate de membru supleant în completul de

judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, judecătorul Ion

Malanciuc. ( f.d. 259-260, vol. II)

La data de 15 mai 2023, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a

17

Dosarelor cererea de recuzare a judecătorului Mariana Pitic a fost repartizată

aleatoriu, judecătorului raportor Ion Guzun.

Prin încheierea din 25 mai 2023 a Completului de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

s-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor privind recuzarea judecătorului Curții Supreme de

Justiție, Mariana Pitic, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare

în judecată depusă de Alexandru Rotari împotriva Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cu privire la anularea deciziei și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.

În această ordine de idei, având în vedere cele enunțate supra, Completul de

judecată special notează că depășirea termenului de examinare a contestație în 10

zile, a fost influențat inclusiv de complexitatea cauzei, comportamentul părților,

demisiile judecătorilor Curții Supreme de Justiție și imposibilitatea formării

Completului special pentru judecarea cererilor de contestare.

Mai mult, durata de aflare pe rol a cauzei a fost condiționată inclusiv de

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, fapt ce nu poate fi privit

drept tergiversare a examinării cauzei, deoarece judecarea cererii de contestare a

avut ca scop respectarea dreptului garantat al părților la un proces echitabil,

consfințit în articolul 38 din Codul administrativ și articolul 6 §1 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În cadrul ședinței de judecată din data de 19 iunie 2023 a fost examinată în

fond cauza, fiind ascultate explicațiile părților, cercetate probele, ascultate

pledoariile și, conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, a fost

anunțată emiterea și plasarea deciziei pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Aplicabilitatea Codului administrativ.

Completul de judecată special menționează că, în cadrul dezbaterilor

judiciare, reprezentanții Comisiei au invocat neaplicarea cărților I și II din Codul

administrativ la examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție,

argument care nu poate fi reținut din considerentele următoare.

Completul de judecată special reține că aplicarea Codului administrativ și

limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia are

competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru

examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022,

În primul rând, este necesar de a se explica de ce este aplicabil Codul

administrativ procedurii de evaluare, dar și procedurii de contencios administrativ.

Din punct de vedere al conținutului normativ, Legea nr. 26 din 10 martie 2022

cuprinde atât norme de drept public material, cât și norme de procedură

administrativă și procedură a contenciosului administrativ.

În special, dispozițiile legale care reglementează definiția și condițiile de

evaluare a integrității etice/financiare după natura lor constituie norme de drept

18

administrativ material, care formează baza legală conform art. 21 alin. (1) din

Codul administrativ pentru emiterea actului administrativ individual de către

Comisie. Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (l)-(4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022

sunt norme de drept administrativ material.

Inițierea procedurii de evaluare este, conform art. 9 alin. (2) și art. 69 alin. (l)

din Codul administrativ, o inițiere a procedurii administrative la cererea

candidatului pentru una din funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2

alin. (l) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Inițierea procedurii de contencios

administrativ este condiționată, în conformitate cu prevederile art. 189 alin. (l) din

Codul administrativ, de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept prin

activitatea administrativă.

Astfel, Completul de judecată special relevă că, decizia Comisiei de evaluare

este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din Codul

administrativ. Actul administrativ individual este rezultatul final al procedurii

administrative.

Prin decizia Comisiei privind promovarea/nepromovarea evaluării de către

candidat are loc finalizarea procedurii administrative conform art. 78 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în nota informativă la Legea nr. 26 din 10 martie 2022,

autorii au indicat că „drept urmare a desfășurării activității sale, Comisia de

evaluare va emite o decizie. Reieșind din faptul că decizia respectivă reprezintă un

act administrativ, contestarea acesteia se va face conform prevederilor Codului

administrativ nr. 116/2018 cu derogările exprese stabilite în prezentul proiect.”

Astfel, însăși legiuitorul a calificat decizia Comisiei de evaluare drept un act

administrativ indvidual în privința căruia poate fi exercitată acțiunea în contencios

administrativ.

Prin urmare, normele Codului administrativ privind procedura administrativă

și instituția actului administrativ individual sunt aplicabile procedurii de evaluare,

cu excepțiile prevăzute de Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

Completul de judecată special subliniază că, evaluarea candidaților pentru

funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26 din

10 martie 2022 este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2

alin. (2) din Codul administrativ.

Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, dacă nu

contravin principiilor Codului administrativ.

Normele speciale din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 nu exclude aplicarea

cărților I și II, decât în privința unor aspecte, cum ar fi în sepcial, inițierea

procedurii administrative, clarificarea stării fapt din oficiu, cvorumul și

majoritatea, dreptul la audiere a candidatului, dar și altele. Sintagma „anumite

aspecte” din art. 2 alin. (2) din Codul administrativ nu echivalează cu excluderea

de la aplicare a Codului administrativ.

Așadar, în condițiile speței, excluderea integrală de la aplicare a cărților I și

II este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a

Codului administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

19

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, cererea de

contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura

prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu

are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau

concursului la care participă candidatul respectiv.

Principiile care guvernează procedura contenciosului administrativ sunt

reglementate în cartea I din Codul administrativ, în special art. 21-27 și art. 36-43.

Între cartea I și II, și III, care reglemntează procedura contenciosului administrativ,

există o legătură organică și de substanță, ce nu poate fi negată sau exclusă sub nici

o formă.

Controlul judecătoresc este un control de legalitate, care cuprinde în sine

verificarea legalității temeiului formei activității administrative, corectitudinii

interpretării noțiunilor juridice vagi, proporționalității egalității de tratament,

imparțialității, securității juridice, motivării, exercitarea dreptului discreționar,

dacă autoritatea este împuternicită să acționeze în baza acestui drept, protecția

încrederii legitime în activitatea autorității și altele.

Din considerentele menționate supra, completul de judecată special respinge

ca nefondat argumentul reprezentanților Comisiei de evaluare, precum că nu este

aplicabilă cartea I și II din Codul administrativ. Or, aceasta ar însemna negarea

respectării principiilor legalității, cercetării din oficiu, egalității de tratament,

securității raporturilor juridice, proporționalității, imparțialității Comisei, bunei-

credințe și altele.

Aplicarea normelor procedurii de contencios administrativ este condiționată

de aplicarea acelorași norme care se referă la procedura administrativă, cum ar fi

obținerea probelor conform art.art. 220 alin. (1), 87-93 din Codul administrativ,

notificările conform art.art. 223, 97-114 Codul administrativ, imparțialitatea

conform art. 25 din Codul administrativ, recuzarea conform art.art. 202, 49-50 din

Codul administrativ, formele activității administrative conform art. art. 5, 10-15 și

189 din Codul administrativ, conceptul de parte în procedura de contecnios

administrativ conform art. art. 204 și 7 din Codul administrativ, efectele juridice

ale actului administrativ individual, e.g. funcția executorie a Deciziei Comisiei în

calitate de act administrativ individual conform art. 171 alin. (4) din Codul

administrativ, valabilitatea, obligativitatea și puterea lucrului decis a Deciziei

Comisiei conform art. art. 139 alin. (2)-(4) și 140 din Codul administrativ și altele.

Neaplicărea cărții I și II din Codul administrativ ar echivala cu excluderea

deciziei Comisei ca act administrativ individual, iar pe cale de consecință

respingerea accesului la un control judecătoresc efectiv.

În această ordine de idei, completul de judecată special subliniază că, decizia

Comisiei de evaluare este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l)

din Codul administrativ, deoarece este: 1) emisă de o autoritate publică; 2) este o

decizie, dispoziție sau altă măsură oficială; 3) se referă la domeniul dreptului

public; 4) este o reglementare; 5) e referă la un caz individual; 6) produce

nemijlocit efecte juridice.

Din punct de vedere funcțional și organizatoric, Comisia independentă de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor este o „autoritate publică” în

sensul art. 7, 10, 203 lit. a) și 204 din Codul administrativ, deoarece este creată prin

20

lege, îndeplinește sarcini de drept public prin intermediul competenței

reglementată în art. 8 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, în vedere realizării unui

interes public.

Completul de judecată special mai subliniază că, procedura administrativă de

evaluare are o funcție de clarificare și orientare datorită caracterului procedural al

acțiunii oficiale de evaluare a candidaților în funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii. Prin urmare, respectarea principiilor, garanțiilor și

regulilor de bază a procedurii administrative constituie o cerință înrădăcinată direct

în conceptul statului de drept stipulat în art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii

Moldova.

Astfel, prin Legea nr. 180 din 07 iunie 2023 s-a consolidat înțelegerea că,

Comisia de evaluare este o autoritate publică specifică în felul său, adică nu este

persoană juridică de drept public, cu toate că, în art. 7 din Codul administrativ, are

o funcție universală, cuprinde și este definit conceptul de autoritate publică atât în

sensul interpretat de Parlamentul Republicii Moldova, adică funcțional,

organizațional cât și ca persoană juridică de drept public, după caz. Această

concluzie rezultă și din pronumele nedeterminat „orice structură organizatorică” al

art. 7 din Codul administrativ. Autoritatea publică pe lângă elementul de orice

structură organizatorică sau organ, instituit/ă prin lege sau alt act normativ, realizare

de interese publice, îl conține și pe cel de regim public, care desemnează sarcinile și

competențele, care oferă dreptul de a se impune cu forță juridică față de persoanele

cu care intră în raporturi de drept autoritatea publică. O altă interpretare și aplicare

ar însemna că activitatea Comisiei și deciziile ei nu sunt obligatorii ca acte

administrative individuale, dar reprezinte acte juridice de drept privat. Completul de

judecată special subliniază că, și o persoană privată poate fi autoritate publică dacă

prin lege îi sunt delegate sarcini al autorităților publice și competențele

corespunzătoare pentru realizarea lor. Mai mult, conform art. 72 alin. (6) din Legea

nr. 100 din 22 decembrie 2017, actul normativ de interpretare nu are efecte

retroactive, cu excepția cazurilor când prin interpretarea normelor de sancționare se

creează o situație mai favorabilă.

Completul de judecată special subliniază că, sarcinile Comisiei nu reprezintă

domenii private de activitate dar publice, de aceea și a fost investită prin Legea nr.

26 din 10 martie 2022 cu competențe care îi permite să se impune cu putere juridică

în raport cu cei evaluați conform art. 8 din Codul administrativ. Completul de

judecată special notează cu titlu de principiu că, nu poate fi confundat, din punct de

vedere funcțional și organizatroic, conceptul de autoritate publică cu cel de persoană

juridică de dretp public, în caz contrar s-ar exclude decizia Comisiei din conceptul

de act administrativ individual.

Totodată, se reține că nu s-a pătruns în esența art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ care reglementează condițiile de derogare prin norme legislative de la

caracterul uniform al Codului administrativ pentru „anumite aspecte” de activitate

administrativă. A reține argumentul că, Comisia nu este autoritate publică înseamnă

a nega o realitatea juridică că aceasta înfăptuiește activitate administrativă de drept

public prin procedura administrativă și că, decizia ei este act administrativ individual

supus controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ. Astfel,

conceptul de autoritate publică nu se reduce la conceptul de persoană juridică de

drept publice, dar are o semnificație funcțională proprie în sensul art. 7 și art. 2 alin.

21

(2) din Codul administrativ, și în sensul Legii nr. 26 din 10 martie 2022.

Decizia Comisiei se relaționează cu însușirea de „orice dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială” ca element definitoriu al actului administrativ individual

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Din această optică se delimitează

că, Comisia nu desfășoară activitate legislativă sau judecătorească, dar activitate de

executare a legii.

Decizia Comisiei se încadrează în conceptul de „domeniul dreptului public”

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Conform art. 5 din Codul

administrativ actul administrativ individual este una din formele activității

administrative prin care se aplică legea. Prin Decizia Comisiei a fost aplicată Legea

nr. 26 din 10 martie 2022, care reglementează temeiul deciziei, iar această

reglementare normativă este, după natura juridică a ei, una de drept public material.

Astfel, prin această însușire decizia Comisei este exceptată de la acțiunea privată,

penală, contravențională și de contencios constituțional la care participă autoritățile

publice conform art. 2 alin. (3) lit. a) – c) din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o

„reglementare” prin care pârâta își realizează unilateral competența materială

potrivit art. 6 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Curtea subliniază că prin acest

element al actului administrativ individual are loc delimitarea acestuia de alte forme

ale activității administrative, cum ar fi acul real și contractul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ se referă la

„un caz individual”, care constă în situația concretă de evaluare a reclamantului.

Funcția acestei însușiri a actului administrativ individual rezidă în delimitarea

acestuia în raport cu actul administrativ normativ, care este o reglementare abstractă

conform art. 12 din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ întrunește

criteriul „cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice”, adică de a naște,

modifica sau stingeraporturi juridice de drept public. Completul de judecată special

reține că, Decizia Comisiei produce nemijlocit efecte juridice în sfera juridică a

reclamantului, în calitatea sa de procuror care a candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii. Funcția acestui criteriu constă în diferențierea

actului administrativ individual de o simplă operațiune administrativă realizată în

interior procedurii administrative de evaluare a integrității finaciare și etice a

candidatului.

Completul de judecată special conchide că, Decizia Comisiei este un act

administrativ individual prin care se finalizează procedura administrativă. Conceptul

de procedură administrativă definit în art. 6 din Codul administrativ și cel de

autoritate publică definit în art. 7 din Codul administrativ are o funcție universală,

aplicabil pentru orice domeniu/subdomeniu al dreptului public. Pentru aceste

motive, Comisia avea și are obligația să aplice normele Codului administrativ, și

normele de procedură din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 în partea ce se referă la

aspectele derogatorii de la caracterul uniform al Codului.

Prin urmare, este inacceptabil argumentul reprezentanților pârâtei că

procedura de evaluare nu ar fi o procedură administrativă guvernată de regulile

Codului administrativ, cum ar fi principiul legalității (art. 21), principiul cercetării

din oficiu (art. 22), principiul egalității de tratament (art. 23), principiul bunei-

credințe (art. 24), principiul imparțialității (art. 25), principiul limbii de procedură

22

și rezonabilității (art. 26, art. 27), principiul eficienții (art. 28), principiul

proporționalității (art. 29), securității juridice (art. 30), principiul motivării actelor

administrative și operațiunilor administrativ (art. 31), principiul

comprehensibilității (art. 32), cel al protecției încrederii legitime și altele.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată specială relevă că, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții pârâtei au invocat cauzele Țurcan vs Comisia de

evaluare și Clevadî vs Comisia de evaluare, unde instanța a stabilit cu puterea

lucrului judecat că, cauzelor intentate împotriva Comisiei de evaluarea nu sunt

aplicabile prevederile cărților I și II din Codul administrativ.

Așadar, urmare a celor constatate, completul de judecată special menționează

că dosarele la care fac referire reprezentanții Comisiei de evaluare, intentate la

cererea lui Anatolie Țurcanu (nr. 3-5/23) și Nataliei Clevadî (nr. 3-13/23) nu

formează o jurisprudență unitară. Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și

aplica la cazuri concrete legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă

hotărâre constituie o divergență de jurisprudență.

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a

submina securitatea juridică.

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg

arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea

jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu

încalcă principiul securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, §74;

Legrand c. Franței, 2011), dar trebuie întrunite două condiții: noua abordare să fie

consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis schimbarea

interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO,

Atanasovski c. Macedoniei, 2010, §38).

În aceste circumstanțe, completul de judecată special respinge argumentul

expus de Comisie precum că la emiterea soluției pe caz instanța de judecată

urmează să își fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se pe

considerentele și exemplele de practică judiciară enunțate.

În concluzie, completul de judecată special statuează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare,

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

Admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ activitatea administrativă de drept public

al autorităților publice cuprinde actul administrativ individual ca formă principală

de acțiune administrativă a autorităților.

23

Completul de judecată special a motivat la capitolul aplicabilității Codului

administrativ de ce decizia Comisiei este act administrativ individual. Astfel, la

compartimentul admisibilității acțiunii se va sublinia că, decizia Comisiei este un act

administrativ individual defavorabil.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, actele administrative

individuale pot fi acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care

resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Completul de judecată special notează că, prin acțiunea înaintată, reclamantul

Alexandru Rotari revendică încălcarea unui drept prin activitatea administrativă,

conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, și anume că prin decizia nr. 31

din 28 martie 2023 Comisia de evaluare i-a încălcat dreptul de a fi ales în funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii, dreptul fundamental la administrare

(art. 39 din Constituția Republicii Moldova), dreptul la o decizie de evaluare

favorabilă a candidatului Alexandru Rotari.

Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ prin art. 14 alin.

(1) și (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din

10 martie 2022, s-a reglementat un termen special de înaintare a acțiunii în

contencios administrativ. Astfel, decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de

către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a

deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare

la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin

decret al Președintelui Republicii Moldova.

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 31 din 28 martie 2023 a fost recepționată de către

Alexandru Rotari la 30 martie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 1436, copia dosarului candidatului).

Completul de judecată special conchide că, cererea de contestare depusă de

Alexandru Rotari este admisibilă, întrucât reclamantul s-a conformat prevederilor

legale, prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, fiind depusă la 03 aprilie 2023, în interiorul

termenului prevăzut de lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Din punct de vedere a felului acțiunii în contencios administrativ, Completul

de judecată special apreciază acțiunea înaintată drept o acțiune în obligare specifică

în felul său. Prin acțiunea în obligare obișnuită, reclamantul conform art. art. 206

alin. (1) lit. b) și 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ urmărește anularea

actului administrativ individual de respingere a solicitării sale referitor la obținerea

unui avantaj juridic de orice fel și obligarea autorității publice să emită actul

24

administrativ individual respins. Pe când specificul acțiunii înaintate este

caracterizat prin anularea deciziei Comisiei referitor la nepromovarea evaluării și

dispunerea reluării procedurii de evaluare.

Completul de judecată special în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (3)

din Codul administrativ nu este legat de textul cererilor formulate de participanții la

proces, astfel, argumentul de oportunitate expus în referință de către pârât va fi

apreciat la capitolul admisibilității. Controlul judecătoresc efectiv implică o

verificare deplină a problemelor de fapt și de drept, însă totuși exclude verificarea

oportunității conform art. 225 alin. (1) din Codul administrativ și limitează controlul

în privința actului administrativ individual discreționar, când lege prevede astfel de

temei pentru emitere. Oportunitatea este o chestiune de admisibilitate dar nu de fond

a acțiunii în contencios administrativ. Argumentul pârâtului în referința depusă

precum că acțiunea trebuie respinsă pe motiv de oportunitate este lipsit de

temeinicie, deoarece reclamantul n-a motivat acțiunea pe oportunitate dar pe aspecte

de legalitate. Din referință și argumentele de oportunitate relevate de pârât în

conținutul ei se neagă însăși dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ

potrivit art.art. 39 și 189 alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, nici Codul administrativ, dar nici art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din

10 martie 2022 nu exclud dreptul la acțiune a candidatului. Acceptarea soluției

propuse de pârât este lipsită de temei legal și contrară statului de drept.

Completul de judecată special notează că, prevederile art. 225 alin. (1) din

Codul administrativ sunt clare și nu pot fi confundate, reglementând într-o unitate

funcțională cu prevederile art.art. 36, 39, 189, 190 și 207 Codul administrativ doar

aspecte referitor la excluderea sau limitarea controlului judecătoresc.

Completul de judecată special apreciază decizia Comisiei emisă în temeiul art.

8 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 din categoria actelor administrative obligatorii,

adică care nu se emit în baza dreptului discreționar. Comisia este obligată să emită

decizia indiferent dacă este favorabilă sau defavorabilă. În cazul deciziilor

discreționare, autoritatea publică are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul

în care decide de a acționa în dreptul administrativ, atunci are posibilitatea de selecție

a consecințelor juridice, cu excepția situației de reducere a discreției la zero conform

art. 137 alin. (2) din Codul administrativ.

Fondul acțiunii în contencios administrativ.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei

instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor peroane care au

acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, orice

persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

25

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Reieșind din art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În conformitate cu art. 114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești, acestea urmează să

dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a

cauzei, fără a exista limitări nejustificate în acțiunile ce urmează a fi întreprinse,

astfel încât la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină una

iluzorie.

Protecția juridică efectivă împotriva acțiunii administrativă a autorităților

publice implică un control judecătoresc de legalitate deplin, care cuprinde atât

chestiunile de fapt, cât și cele de drept, așa cum este reglementat în art. art. 194

alin. (1), 219, 22, 36 și 21 din Codul administrativ.

Densitatea controlului judecătoresc înseamnă precizarea conținutului

controlului judecătoresc asupra deciziilor Comisiei, care se referă nu numai la

profunzimea, ci și la sfera de aplicare a controlului. Acest lucru se referă atât

aplicării legii, cât și stabilirii faptelor relevante pentru o hotărâre judecătorească

legală și întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art.

53 din Constituția Republicii Moldova. În acest sens, art. 194 alin. (1) din Codul

administrativ în procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de

examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din

oficiu probleme de fapt și de drept.

Controlul instanței de judecată asupra activității administrative de drept public

necesită o determinare independentă a faptelor relevante, o interpretare a normelor

relevante și a subsumării lor. Un astfel de control administrativ de legalitate

inteligibil exclude, în principiu, o obligare a justiției la constatări și aprecieri de

fapt sau de drept făcute de alte puteri cu privire la ceea ce este legal în speță.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea

cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special

din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare, dacă

constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidat, și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisia de evaluare (normă constituționalitatea căreia a fost verificată prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (competența Curții Supreme de

Justiție în cazul examinării contestațiilor depuse împotriva deciziei Comisiei de

26

evaluare)).

Curtea Constituțională a reținut că, în nota informativă la proiectul de Lege

nu se regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului

judiciar al deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de

autorități și din conținutul textului contestat, Curtea Constituțională a dedus că

legislatorul a urmărit să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare

din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte,

pentru a asigura celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un

Consiliu Superior al Magistraturii funcțional. Curtea Constituțională a reținut că

aceste scopuri legitime pot fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice

și garantării autorității și imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2)

din Constituție (HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, §78).

Astfel, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea legii în

conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul special al Curții

Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor, va putea dispune reevaluarea

candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare

au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidat (HCC nr. 5 din 14 februarie

2023, §88).

În această consecvență, completul de judecată special constată că, Curtea

Constituțională a stabilit un dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea

candidatului împotriva unei decizii emise de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor să fie admisă, și anume: 1) să existe erori procedurale

grave admise de către Comisia de evaluare, și aceste erori să afecteze caracterul

echitabil al procedurii de evaluare; și 2) să existe circumstanțe care puteau conduce

la promovarea evaluării de către candidatul Alexandru Rotari.

Prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023, în vigoare din 21 iunie 2023, alin. (8) al

art. 14 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 a fost modificat, având următorul

conținut: La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una

dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii

de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea,

dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele

erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare,

și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special subliniază că, prevederile art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 modificat prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023

proiectează un control judecătoresc efectiv, care implică legalitatea procedurii de

evaluare și legalitatea materială a Deciziei de nepromovare a evaluării.

Controlul de legalitate procedurală a Deciziei se va rezuma dacă Comisia de

evaluare a admis sau nu erori procedurale grave care ar putea afecta caracterul

echitabil al procedurii de evaluare. Controlul de legalitate materială a Deciziei se

va rezuma dacă există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidatul Alexandru Rotari.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează, că Codul

27

administrativ reglementează conceptul de erori grave și erori deosebit de grave. În

cazul erorilor deosebit de grave conform art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

actul administrativ individual este nul și pe cale de consecință nu produce efecte

juridice din momentul emiterii. Pe când în cazul erorilor grave actul administrativ

individual este neîntemeiat și produce efecte juridice până la anularea sa în mod

definitiv. Astfel, ori decâte ori se invocă o problemă de legalitate procedurală, ea

trebuie analizată atât prin conceptul de eroare deosebit de gravă, cât și prin cel de

eroare gravă.

Decizia Comisiei este neîntemeiată, iar reclamantul ar avea dreptul la o

decizie favorabilă, deoarece decizia contestată este viciată în special din punct de

vedere a proporționalității, interpertării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și

egalității de tratament. Comisia este legată de respectarea proporționalității și

egalității de tratament la emiterea deciziilor pe marginea evaluării candidaților la

funcțiile de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Negarea acestui fapt,

ar pune în discuție nu doar statul de drept, dar însuși scopul pentru care a fost

edictată Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Dubiile serioase ale Comisiei trebuie să

fie analizate/evaluate și prin prisma proporționalității, dar și egalitatea de

tratament.

Completul de judecată special constată că, la 03 aprilie 2023, Alexandru Rotari

a depus cerere de contestare a deciziei Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 31 din 28 martie 2023, cu privire la candidatura lui

Alexandru Rotari, solicitând anularea acesteia și dispunerea reluării procedurii de

evaluare a candidatului.

Se reține că, prin decizia nr. 31 din 28 martie 2023, cu privire la candidatura lui

Alexandru Rotari, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. b), alin. (5) lit. b),

d) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a decis că, candidatul nu corespunde criteriilor de integritate,

deoarece s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a

criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, nu promovează evaluarea.

Conform Capitolului III „Evaluarea candidatului” din decizia nr. 31 din 28

martie 2023, Comisia de evaluare a indicat că, Alexandru Rotari, candidat la funcția

de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, nu corespunde criteriilor de

integritate, ținând cont de existența dubiilor serioase în privința existenței diferenței

negative dintre venituri și cheltuieli:

pentru anul 2013 în sumă de - 281 439 de lei;

pentru anul 2014 în sumă de - 207 388 de lei;

pentru anul 2017 în sumă de - 1 689 962 de lei;

pentru anul 2021 în sumă de - 529 732 de lei.

Analizând concluziile Comisiei de evaluare pe marginea acestor circumstanțe

raportate la criteriile de evaluare, Completul de judecată special conchide că cererea

de contestare depusă de către Alexandru Rotari, este întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

28

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridic nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art. 53

din Constituție.

Completul de judecată special notează că, în cadrul activității administrative

prealabile emiterii actului administrativ contestat prin prezenta cerere, reclamantul

Alexandru Rotari a asigurat plenar și fără rezerve executarea cerințelor de prezentare

a actelor și solicitărilor pârâtului, în termen, lipsind careva obiecții din partea

Comisiei de evaluare la plenitudinea celor prezentate, care ar fi putut înlăturate de

reclamant.

În cadrul verificării prealabile, Comisia de evaluare nu a obiectat sau menționat

care anume acte sau informații nu ar fi fost prezentate de reclamant, limitându-se la

formula din actul administrativ contestat – „...după revizuirea materialelor evaluării

candidatul a prezentat mai multe documente, pe care le-a solicitat de la diferite

instituții, pentru a soluționa anumite inconsecvențe”.

Completul de judecată special concluzionează că, din argumentele

reclamantului, prezentate în fața instanței de judecată, se constată existența unor

circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei și care

ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea privind unele măsuri aferente

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în sensul prezentei legi,

evaluarea integrității candidaților constă în verificarea integrității etice și a

integrității financiare a acestora.

Referitor la integritatea etică și financiară.

Conform art. 8 alin. (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră că un candidat corespunde

criteriului de integritate etică dacă:

a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a

procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,

acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al

unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;

b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor

de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii

integrității nr. 82/2017;

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (4), (5) din Legea privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, se

consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii

15 ani corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

29

verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea

impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută,

precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de

import și drepturilor de export;

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia

candidatului ori a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile

legate de întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la

art. 2 alin. (2);

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte

contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana

specificată la art. 2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de

beneficiari efectivi este parte contractantă;

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.

2 alin. (2) are statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru

justificarea acesteia.

La caz, Comisia de evaluare a reținut dubii serioase cu privire la respectarea de

către Alexandru Rotari a criteriilor de integritate etică și financiară, și anume, în ceea

ce privește încălcarea regimului juridic al declarării averii, o diferență negativă între

venituri și cheltuieli pentru anii 2013, 2014, 2017 și 2021.

În continuare, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în contextul evaluării

candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea persoanelor apropiate

candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016 privind

declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la

art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de

Integritate.

Conform art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016, persoană apropiată este

soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării, persoana aflată la

întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sânge sau prin

adopție cu subiectul declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată,

unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării

(cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).

Iar, potrivit art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire

la Autoritatea Națională de Integritate, controlul averii și al intereselor personale se

extinde asupra membrilor de familie, părinților/socrilor și copiilor majori ai

persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă controlului se află în concubinaj

cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii acestei persoane.

Dacă există aparența că bunurile persoanei supuse controlului au fost înscrise

pe numele altor persoane, controlul se va extinde și asupra acestor bunuri și

persoane. Dacă subiectul declarării a indicat venituri și bunuri obținute din donații

sau deține bunuri în comodat, controlul se va extinde și asupra donatorului și

30

comodantului. Acestora li se pot cere clarificări privind originea veniturilor utilizate

pentru achiziția și întreținerea respectivelor bunuri. Pentru clarificarea acestor

aspecte, inspectorul de integritate poate solicita informații relevante de la orice

persoană fizică sau juridică.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea

averii și a intereselor personale, în vigoare conform redacției la data adoptării,

subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1) declară: a) veniturile obținute de subiectul

declarării împreună cu membrii familiei, concubinul/concubina în anul fiscal

precedent.

Conform art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și

a intereselor personale, venitul este definit ca orice beneficiu financiar, indiferent de

sursa de proveniență, obținut de subiectul declarării și de membrii familiei, de

concubinul/concubina acestuia atât în țară, cât și în străinătate.

Relevante speței sunt prevederile art. 4 din Legea privind declararea și controlul

veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere nr. 1264 din 19 iulie 2002 (în vigoare până la 1 august 2016), persoanele

menționate la art. 3 declară:

a) veniturile obținute împreună cu membrii familiei pe parcursul perioadei de

declarare;

b) bunurile mobile și imobile de toate tipurile, deținute în proprietate, cu drept

de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie ori aflate în posesia declarantului sau a

membrilor familiei lui în baza contractelor de mandat, de comision, de administrare

fiduciară, precum și a contractelor translative de posesie și de folosință (locațiune,

arendă, leasing, comodat) la data depunerii declarației cu privire la venituri și

proprietate;

c) bunurile realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către

ascendenți, descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și cele

transmise cu titlu gratuit către orice persoană;

d) activele financiare, adică conturile bancare, fondurile de investiții, formele

echivalente de economisire și investire, plasamentele, obligațiunile, cecurile,

cambiile, certificatele de împrumut, alte documente care incorporează drepturi

patrimoniale ale declarantului sau ale membrilor familiei lui, investițiile directe în

monedă națională sau în valută străină făcute de el sau de membrii familiei lui,

precum și alte active financiare;

e) cota-parte în capitalul social al societăților comerciale a declarantului și a

membrilor familiei lui;

f) datoriile sub formă de debite (inclusiv taxe neachitate), ipoteci, garanții emise

în beneficiul unor terți, împrumuturi și credite.

Comisia de evaluare, în baza tuturor informațiilor prezentate de către candidat

și datelor obținute de la diverse instituții, a făcut propria sa evaluare calculată în

conformitate cu „Anexa: Avere nejustificată” la Regulamentul de evaluare, care

definește metoda de calcul a averii nedeclarate (art. 6 alin. (2)) și a constatat că

există o diferență negativă între venituri și cheltuieli în valoare de -281 439 de lei

pentru anul 2013 - 207 388 de lei pentru anul 2014 - 1 689 962 de lei pentru anul

2017 și – 529 732 de lei pentru anul 2021.

La aspectul dat, reclamantul Alexandru Rotari a explicat că, nu a existat nici o

31

diferență între veniturile și cheltuielile sale pentru anii 2013, 2014, 2017 și 2021,

fiind prezentat un tabel Excel cu calculele veniturilor și cheltuielilor familiei sale

pentru perioada 2002-2021. De asemenea, candidatul a contestat unele sume

menționate în întrebările Comisiei cu privire la salariul său și venitul soției sale, în

special, în ceia ce privește utilizarea sumelor nete versus brute, susținând că ar trebui

luate în considerare sumele brute.

Întru clarificarea acestor informații, candidatul a dat răspuns la întrebările

acordate, precum și a anexat la materialele dosarului toate informațiile de care

dispune.

Candidatul a invocat, în susținerea faptului lipsei diferenței între venituri și

cheltuieli, sumele semnificative de economii acumulate de la an la an, și în special,

suma de 733 683 de lei deținută la sfârșitul anului 2012, suma de 481 010 de lei

deținută la sfârșitul anului 2014, suma de 2 223 132 de lei deținută la sfârșitul anului

2016.

În condițiile date, Completul de judecată special constată că, din răspunsurile

și poziția reclamantului față de acest subiect nu au scos la iveală intenția acestuia de

a se eschiva de a declara toate veniturile din economiile deținute în numerar pentru

anii indicați în declarații, iar Comisia nu a motivat respingerea calculului

reclamantului.

Concluzia Comisei de evaluare precum că, are dubii serioase în ceea ce privește

diferență între veniturile și cheltuielile candidatului pentru anii 2013, 2014, 2017 și

2021, Completul de judecată special o consideră nejustificată.

Or, pe de o parte Comisia de evaluare în decizia de nepromovare a candidatului

Alexandru Rotari, a reținut dubii serioase în privința circumstanțelor date, iar pe de

altă parte susține lipsa unor conturi bancare unde ar fi fost păstrate economiile

candidatului.

Conform unei opinii amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de

evaluare a integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează

garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară

solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al

integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei simple

îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a evaluării

unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea

inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această

avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, § 9-10).

Mai mult, art. 6 alin. (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prevede că Anexa definește

metoda de calcul a averii nedeclarate, prevederi care la caz nu au fost respectate de

către Comisia de evaluare.

Subsecvent, Completul de judecată special, apreciază ca fiind întemeiat

argumentul reclamantului precum că timpul acordat de către Comisie pentru

prezentarea informațiilor a fost unul insuficient și restrâns, astfel nefiind posibil

acumularea probelor în vederea desființării integrale a dubiilor Comisie de evaluare.

Completul de judecată în special statuează că, Comisia nu a exercitat obligația

pozitivă de a clarifica circumstanțele de fapt și de drept, așa cum prevede art. 22 din

Codul administrativ.

32

Prin urmare, Comisia de evaluarea nu și-a exercitat în totalitate competența de

a cerceta starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod expres și de art. 6

lit. f) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 care prevede că întru exercitarea funcțiilor

sale, Comisia de evaluare solicită informații de la persoanele fizice și juridice de

drept public sau privat, precum și acumulează orice informații relevante pentru

realizarea mandatului său. Deși, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă

largă de instrumente și pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare.

Deci, neexecutarea obligației de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei

soluții eronate de către Comisie și respectiv, încălcarea dreptului la apărare a

candidatului.

Ce ține de argumentul reclamantului precum că în procedura de evaluare au

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, având în vedere

că membrii Comisiei Herman von Hebel, Victoria Henley, Nona Tsotsoria, care sunt

vorbitori de limbă engleză, în conținutul deciziei au invocat că nu înțeleg explicațiile

și argumentele candidatului, se menționează următoarele:

Conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 comisia de

evaluare apreciază materialele acumulate după intima sa convingere, formată în

urma cercetării multiaspectuale complete și obiective a informației. Niciunul dintre

materialele prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea lui de către

Comisia de evaluare.

Din această normă rezultă regula cercetării nemijlocite a probelor, libertatea

probei și aprecierea nemijlocită a probelor de către membri Comisiei.

În acest sens, reprezentanții pârâtului au confirmat că documentele și

înscrisurile nu au fost traduse în limba cunoscută de membrii străini ai Comisei

desemnați partenerii de dezvoltare, fapt ce contravine art. 10 alin. (9) din Legea nr.

26 din 10 martie 2022, dar și prevederilor art. 22, art. 92 din Codul administrativ.

Totodată, Completul de judecată special constată că, în rezultatul nerespectării

prevederilor Codului administrativ, în special cărților I, și II, Comisia de evaluare a

admis încălcarea dreptului la apărare, și respectiv a dreptului la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se califică ca

încălcare procedurală gravă.

Completul de judecată special, consideră că această încălcare gravă de

procedură prin prisma prevederilor legale servește temei de reevaluare a

candidatului, care ar putea să conducă la promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special subliniază că, efectuând procedura de reevaluare

a candidatului Comisia de evaluare este obligată să țină cont de constatările expuse

în prezenta decizie.

Or, în pct. 120 din Decizia Curții Constituționale nr. 42 din 06 aprilie 2023 au

fost declarate inadmisibile sesizările cu privire la excepțiile de neconstituționalitate

a prevederilor Legii nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor, Curtea a constatat, chiar dacă completul special al Curții Supreme de

Justiție nu poate obliga Comisia de evaluare să promoveze candidatul evaluat,

argumentele și concluziile făcute de această instanță în cazul soluționării

contestațiilor rămân obligatorii pentru Comisie.

Comisia de la Veneția a recomandat că, decizia finală în privința evaluării să

fie luată de către instanța de judecată competentă, totuși Parlamentul Republicii

33

Moldova a optat pentru o altă politică de drept referitor la acest subiect. În pofida

acestui fapt, Curtea subliniază că, din rațiuni de protecție efectivă a drepturilor este

în drept și obligată să desfășoare un control judecătoresc de legalitate deplin asupra

chestiunilor de fapt și de drept.

Respectiv, din rațiuni de control judecătoresc efectiv, dar și din motive de

calitate a legii, Comisia nu este obligată, după dispunerea reluării procedurii de

evaluare, să cerceteze alte circumstanțe decât cele care au stat la baza admiterii

acțiunii reclamantului.

Evaluarea după reluarea procedurii nu ar trebui să se transforme într-un

argument circular vicios, care este străin cu protecția efectivă a drepturilor, separarea

ramurilor puterii de stat, certitudinea juridică și alte principii ale statului de drept.

Din considerentele menționate supra, Completul de judecată special relevă că,

în litigiul deferit judecății, sunt temeiuri legale de a admite cererea de contestare

depusă de Alexandru Rotari împotriva Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor privind anularea deciziei nr. 31 din 28 martie 2023, cu

privire la candidatura lui Alexandru Rotari și dispunerea evaluării candidatului,

deoarece la emiterea actului administrativ supus controlului judiciar au fost admise

unele erori procedurale, și respectiv, se constatată existența unor circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.

Din considerentele menționate, completul de judecată special relevă că, în

prezenta cauză se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 31 din 28 martie

2023 cu privire la candidatura lui Alexandru Rotari.

Completul de judecată special reține că ilegalitatea deciziei contestate duce la

anularea deciziei și dispunerea reevaluării candidatei. Or, dispunerea reevaluării

este rezultatul final și implicit care include pierderea valabilității deciziei conform

art. 139 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (a se vedea DCC nr.42 din 06 aprilie

2023 § 143; cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá vs Portugalia [MC], 06

noiembrie 2018, § 184 și jurisprudența citată).

În conformitate cu art. 195, 224 alin. (1) li. a), b) din Codul administrativ și art.

14 alin. (6), alin. (8) lit. b), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, completul de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

d e c i d e:

Se admite cererea de contestare depusă de Alexandru Rotari împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind anularea

deciziei nr. 31 din 28 martie 2023, cu privire la candidatura lui Alexandru Rotari și

dispunerea evaluării candidatului.

34

Se anulează decizia Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 31 din 28 martie 2023 cu privire la candidatura lui Alexandru

Rotari.

Se dispune reevaluarea candidatului Alexandru Rotari de către Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Guzun

35