3-27/23 — contestarea actului administrativ

3-27/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3-27/23

2-23086935-01-3-16062023

D E C I Z I E

În numele Legii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

01 august 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

în componență:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Guzun

grefier Alina Spătaru

Cu participarea:

reclamantului Anatolie Gîrbu

reprezentanților pârâtei, avocații Roger Gladei,

Valeriu Cernei

examinând în ședință de judecată publică, în procedura contenciosului

administrativ, cererea de contestare depusă de Anatolie Gîrbu împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la anularea deciziei și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului,

c o n s t a t ă :

Argumentele participanților la proces.

La 16 iunie 2023, Gîrbu Anatolie a depus cerere de contestare împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prin care a solicitat

admiterea integrală a cererii, anularea deciziei Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 36 din 02 iunie 2023 cu privire la candidatura lui

Anatolie Gîrbu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului Anatolie Gîrbu de către

1

Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că a fost înlăturat de la

participarea în concursul pentru ocuparea funcției de membru al Consiliului Superior

al Procurorilor, dar și a fost dată apreciere nivelului de integritate și probitate

profesională a acestuia. Această situație acordă un caracter defavorabil dublu actului

administrativ emis: pe de o parte sunt afectate direct drepturile și interesele legitime

ale reclamantului.

În acord cu prevederile art. 20 al Codului administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept

poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care

decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Conform art. 8 alin. (4) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 26 din 10.03.2022, se

consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă: a)

averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație; b) Comisia de

evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani corespunde

veniturilor declarate.

Revenind la speța în cauză, reclamantul a considerat că Comisia de evaluare nu

a constatat în decizie că candidatul în mod culpabil nu ar fi declarat averea sa

conform legislației în vigoare sau că averea dobândită de către reclamant în ultimii 15

ani nu ar corespunde veniturilor pe care el le-a declarat.

Tot din conținutul deciziei analizate, se arată că pe lângă nepromovarea

concursului, Comisia ad-hoc a constatat: „(...) dubii serioase cu privire la

conformitatea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară. ”

Această concluzie este de natură să prejudicieze grav și iremediabil imaginea și

probitatea profesională a candidatului, inclusiv în măsură în care să determine

pierderea funcției ocupate. Această perspectivă face concluzia a fi calificată drept una

ilegală și contrară prevederilor normative ce reglementează speța, dar și depășirea

competențelor acordate prin lege Comisiei specializate.

Astfel, conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 26 din 10.03.2022, se consideră că

un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:

a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a

procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,

acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui

profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;

b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor

de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii

integrității nr.82/2017;

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

Potrivit art. 8 alin.(4) din Legea nr. 26 din 10.03.2022, se consideră că un

candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii

15 ani corespunde veniturilor declarate.

2

Din analiza efectuată de Comisie asupra circumstanțelor de fapt stabilite în cazul

candidatului Anatolie Gîrbu, reclamantul a ținut să remarce faptul că decizia sub

aspectul respectiv nu se bazează pe examinarea obiectivă a cazului respectiv, or cu

toate că candidatul a furnizat datele de identitate ale persoanelor ce au cunoștință de

cazul respectiv Comisia nu a audiat persoanele indicate de candidat, care să elucideze

aspectul investigat de comisie, doar s-a limitat la a specifica că evenimentele pretinse

nu au fost susținute sau confirmate de vreo declarație a unei persoane care are

cunoștință directă de evenimente.

Astfel, Comisia a lăsat acest aspect pur si simplu neelucidat și la interpretat în

detrimentul candidatului, or nu a chestionat persoanele indicate de candidat, care ar fi

confirmat informația prezentată Comisiei de către candidat. Mai mult ca atât, așa cum

rezultă din raționamentele Comisiei indicate în decizie, reiese că candidatul, în

propria sa evaluare, urma să audieze persoanele în cauză și să prezinte declarațiile

acestora Comisiei, dar nici o așa solicitare din partea Comisei nu a fost, ca în final să

se specifice că nu au fost prezentate declarațiile persoanelor ce ar confirma alegațiile

candidatului. Astfel, în acest sens, comportamentul Comisiei a fost neclar și

neobiectiv.

Cât privește analiza gestionării celor două conturi efectuată de Comisie, că nu ar

fi întru totul în corespundere cu informația oferită de candidat, Comisia nu a luat în

vedere că informația respectivă se referă la o perioadă de timp de aproximativ 10 ani

în urmă și fără a audia persoanele ce au avut nemijlocit tangență cu conturile în cauză

Comisia și-a făcut concluziile, care sunt greșite, neobiective și chiar ofensatorii

pentru candidat, or, este foarte inechitabil să se insinueze că ai avut conturi, de care

nici măcar nu ai cunoscut, nu te-ai folosit de acei bani și să ți se spună că din acest

considerent nu ești integru.

Al doilea motiv pentru care Comisia a decis nepromovarea evaluării de către

candidat se referă la obținerea locuinței de serviciu, privatizarea și înstrăinarea ei.

Analizând argumentele Comisiei cu referire la acest aspect, reclamantul a

considerat că și în acest caz, Comisia a avut o atitudine superficială, fără să pătrundă

esențial în speță.

Or, din start, Comisia a stabilit că prin Hotărârea judecătorească din anul 2008

administrația publică locală a fost obligată de a asigura candidatul cu locuință de

serviciu în temeiul Legii cu privire la procuratură în vigoare în acel moment, însă

Comisia nu a luat în calcul și nu a specificat că candidatul, în temeiul art. 38 din

Legea nr. 118/2003 cu privire la Procuratură (în vigoare în acel moment), autoritatea

publică, în cazul în care un procuror nu avea o locuință sau era necesar să-și

îmbunătățească condițiile de locuit, în termen de un an de la numirea procurorului,

trebuia să îi asigure locuință de serviciu pe perioada activității sale în localitatea

respectivă, ceea ce administrația publică locală nu a făcut, or, candidatul, activa în

Procuratura raionului Ungheni din anul 2005 și solicitând în scris acordarea locuinței

de serviciu nu a fost asigurat cu acel spațiu locativ de serviciu, și ca orice cetățean, a

considerat necesar de a se adresa în instanța de judecată.

De asemenea, după emiterea hotărârii instanței de judecată în anul 2008,

administrația publică locală nu și-a onorat obligația față de candidat și abia peste 4

ani în anul 2012 a dispus acordarea unui apartament de serviciu mai bine zis unui

apartament la 2 procurori cu hotărâri distincte de judecată, divizându-1 formal în

3

două cu baie și bucătărie comună. Dar nici atunci nu a fost să fie, căci a fost repartizat

doar pe hârtie, în realitate nu a fost dat în primire candidatului, deoarece era ocupat

abuziv de o persoană care nici nu avea careva drepturi asupra acelui apartament.

La obiecțiile făcute administrației publice locale, aceasta a rămas din nou

apatică, astfel, văzând că dreptul candidatului nu a fost respectat mulți ani la rând,

având o hotărâre judecătorească, a fost exclusă de administrația publică locală

sintagma, de serviciu, astfel că, abia aproximativ prin anul 2016 a intrat împreună cu

colegul în posesia acelui apartament, constatând că nu sunt condiții de trai or, acesta

era într-o stare deplorabilă, necesitând reparație capitală. În același timp, ambii ne-am

întemeiat familii, iar după ce în mod legal l-am privatizat, am decis să-l înstrăinăm

pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și abia în anul 2018 l-a înstrăinat cu 125 000

de lei.

Totodată, reclamantul mai a remarcat că, deși Comisia în decizia sa a recunoscut

că candidatul și procurorii au același drept de a solicita despăgubiri juridice ca și alți

cetățeni, cu toate acestea afirmațiile candidatului, în acest caz, au implicat un avantaj,

care i-a fost acordat în calitate de procuror.

Concluziile Comisiei sub acest aspect sunt greșite și neobiective, or, dacă se

efectua un simplu calcul atunci urma să se stabilească faptul că din anul 2006 când,

conform Legii cu privire la procuratură în vigoare în acel moment, trebuia să fie

asigurat candidatul cu spațiu locativ de serviciu până în anul 2018, când Comisia a

catalogat înstrăinarea spațiului locativ în cauză cu 125 000 de lei ca avantaj

patrimonial, atunci stabilea că în toată această perioadă, cât candidatul nu a fost

asigurat cu spațiu locativ de serviciu ce i se cuvenea potrivit legii, această sumă

împărțită lunar, nu acoperea nici jumătate din plata chiriei unui apartament din

localitatea respectivă pe toată această perioadă, candidatul activând în toată această

perioadă în procuratura teritorială respectivă.

Prin urmare, Anatolie Gîrbu, prin prezenta acțiune în obligare solicită

revendicarea încălcării dreptului în calitatea sa de procuror de a candida și a fi

membru al Consiliului Superior al Procurorilor și urmărește anularea unui act

administrativ individual prin care s-a respins solicitarea reclamantului în procedura

administrativă și obligarea Autorității publice să emită actul administrativ individual

solicitat.

La 27 iunie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a

depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de contestare înaintată de

Gîrbu Anatolie, pe motiv că este neîntemeiată.

În referință, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a

a indicat că, în speță, Comisia a executat cu diligentă si bună-credintă toate obligațiile

în sarcina sa, prevăzute de Legea nr. 26 din 10 martie 2022. în particular, atunci când

a constatat anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le

elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art.10 alin.(7)

din Legea nr. 26 din 10 martie 2022), oferind un termen suficient (fapt confirmat

implicit de către reclamant prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare).

Suplimentar, a menționat că sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe

parcursul procesului de evaluare. în faza inițială (a se vedea etapele 1 și 2 supra) este

4

în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de competențele sale

legale (art.6 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022) și cu respectarea obligațiilor legale

(art.7 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022).

Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia

oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art.10

alin.(7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022). Prezentarea datelor și informațiilor

suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului (art.12 alin.(4) din Legea nr.

26 din 10 martie 2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș sau tacit, ori

prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să inducă Comisia la

concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește criteriile de integritate

(art.13 alin.(5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022). Respectiv, este în interesul

candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu numai că nu

încălca dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

Cât privește procesul de evaluare a integrității, dar și Decizia, nu afectează

statutul profesional al candidatului, or obiectul mandatului Comisiei este expres

stabilit de lege (art. 3 alin. (l) din Legea nr. 26 din 10.03.2022), precum urmează:

Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (în continuare - Comisie

de evaluare) efectuează evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în

organele prevăzute la art. 2 alin. (l) (inclusiv în Consiliul Superior al Procurorilor).

La fel, s-a relevat că obiecțiile reclamantului sunt neîntemeiate în lipsa probelor

care ar demonstra caracterul ilegal al Deciziei, or reclamantul trece la critica legii

aplicabile, însă toate aceste critici ale legii aplicabile sunt irelevante pentru

examinarea legalității Deciziei contestate. Asta deoarece în contextul criteriilor

stabilite prin decizia Curții Constituționale nr. 5 din 14.02.2023, critica legii nu

reprezintă (i) nici erori procedurale grave (admise de către Comisia de evaluare) care

să afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, (ii) și nici circumstanțe care

puteau conduce la promovarea evaluării de către reclamant, iar obiecțiile referitoare

la calitatea legii urmează a fi soluționate prin intermediul unui alt remediu, e.g.

verificarea constituționalității unei atare legi de către Curtea Constituțională.

În acest sens, s-a atras atenția asupra faptului că până în prezent, Curtea

Constituțională a analizat de mai multe ori conținutul Legii nr. 26 din 10 martie 2022

constatând caracterul constituțional al acesteia (cu excepția unor expresii din art. 14

(2), (3) și (8) b) și explicând conținutul instituțiilor reglementate de această lege (a se

vedea decizia nr. 42 din 06.04.2023).

Totuși, reclamantul insistă asupra unor obiecții care nu urmează a fi examinate

de către instanța de judecată, dar și au fost deja analizate de către Curtea

Constituțională. Mai mult, reclamantul critică chiar și proiectul unei legi referitoare la

evaluarea judecătorilor si procurorilor, asta deși acest proiect este absolut irelevant

pentru examinarea legalității Deciziei contestate.

De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a explicat în ce mod

circumstanțele invocate de acesta în acțiunea sa ar reprezenta: (i) o eroare procedurală

gravă care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare și, totodată (ii) o

circumstanță care putea conduce la promovarea evaluării de către candidat.

Toate aceste circumstanțe denotă lipsa bunei-credințe din partea reclamantului la

depunerea acțiunii sale.

5

În ședința de judecată, reclamantul a solicitat instanței vizualizarea unui disc

video în care era prezentat apartamentul privatizat de către reclamant, totodată fiind

solicitată și audierea a trei martori, evidențiind cele mai importante argumente din

acțiunea înaintată.

Reprezentanții Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei au susținut argumentele invocate în referința

depusă, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Audiind, martorul Brașoveanu Alexandra, fiind prevenită de răspundere penală

ce o poartă conform art. 312, 313 din Codul penal, în esență a comunicat că, a

efectuat acțiuni de înregistrare a conturilor bancare precum și tranzacționarea

surselor financiare pe numele ficii sale, Gîrbu Ramina, fără ca ultima să cunoască

despre acest fapt. De asemenea, a reiterat că, toate operațiunile bancare (de transfer,

dechidere/închidere cont bancar etc.) au fost efectuate personal fără ca Gîrbu

Ramina să cunoască despre aceste chestiuni.

Audiind, martorul Brașoveanu Grigori, fiind prevenit de răspundere penală ce

o poartă conform art. 312, 313 din Codul penal, în esență a comunicat că, în

perioada anilor 2008 – 2020 a lucrat în domeniul construcției în Federația Rusă.

Având probleme familiale, a decis să transmită banii pe numele surorii sale

(Brașoveanu Alexandra). A menționat că, credea că transmitea banii pe contul

bancar deschis pe numele surorii sale, Brașoveanu Alexandra, nu cunoștea pe

numele cui era deschis contul bancar unde transfera banii, or, când efectua

operațiunile bancare avea nevoie doar de un cod bancar. Cunoaște că pe contul

bancar erau aproximativ 300 000 de lei – 400 000 de lei, bani expediați prin transfer

precum și depuși personal când era în Republica Moldova. De asemenea, a

evidențiat că, a expediat și bani ale altor persoane (prin recipisă). Transferul banilor

de la Banca Socială la Agroindbank, a fost semnat personal.

Audiind, martorul Gîrbu Ramina, fiind prevenită de răspundere penală ce o

poartă conform art. 312, 313 din Codul penal, în esență a comunicat că, nu a

cunoscut despre conturile bancare deschise pe numele său, decât când a fost

întrebată de soțul ei, care a participat la evaluare. Nu a verificat niciodată câte

conturi bancare are, deoarece cunoștea că are un singur cont bancar, cel salarial.

Aprecierea instanței.

Audiind părțile, și reprezentanții lor, examinând actele dosarului administrativ și

cel judiciar, completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție constată că

acțiunea este admisibilă și întemeiată, din următoarele motive.

Conform art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, prin derogare de

la prevederile art. 195 din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea de contestare a

deciziei Comisiei de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

Termenul de examinare a acțiunii.

Prin încheierea din 20 iunie 2023 a judecătorului raportor, membru al

completului de judecată special al Curții Supreme de Justiție, prezenta cerere de

contestare a fost acceptată spre examinare în procedura contenciosului

administrativ, fiind dispusă expedierea copia cererii pârâtei cu acordarea termenului

6

până la data de 27 iunie 2023 ora 17.00 pentru prezentarea dosarului candidatului,

referinței și opiniilor privind circumstanțele, existența/inexistența temeiurilor de

inadmisibilitate, însoțite de probe (f.d. 41-42).

Ședința de judecată pentru examinarea cauzei a fost numită pentru data de 30

iunie 2023 ora 13.00 (f.d. 42).

La 27 iunie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor, reprezentată de Vitalie Miron, a depus referință, prin care a solicitat

respingerea cererii de contestare înaintate de către Gîrbu Anatolie (f.d. 50-66).

Completul de judecată reiterează că, pentru 30 iunie 2023, ora 13.00 a fost

stabilită ședința de judecată pentru examinarea cererii de contestare depusă de Gîrbu

Anatolie împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

privind anularea Deciziei nr. 36 din 02 iunie 2023 cu privire la candidatura lui

Gîrbu Anatolie, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor

și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.

În ședința de judecată din 30 iunie 2023, a fost acceptată cererea reclamantului

privind vizualizarea scvențelor video de pe CD-ul prezentat în ședință și audierea

martorilor. Ședința de judecată a fost întreruptă până la 04 iulie 2023, ora 09.00 (f.d.

85).

În ședința de judecată din 04 iulie 2023, au fost audiați trei martori (f.d. 87-94).

De asemenea, în ședința de judecată a fost dispusă vizualizarea secvențelor video pe

CD-ul prezentat de către reclamant (f.d. 97).

În această ordine de idei, având în vedere cele enunțate supra, completul de

judecată special notează că depășirea termenului de examinare a contestație în 10

zile, a fost influențat inclusiv de complexitatea cauzei și comportamentul părților.

Mai mult, durata de aflare pe rol a cauzei a fost condiționată inclusiv de

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, fapt ce nu poate fi privit

drept tergiversare a examinării cauzei, deoarece judecarea cererii de contestare a

avut ca scop respectarea dreptului garantat al părților la un proces echitabil,

consfințit în articolul 38 din Codul administrativ și articolul 6 §1 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În cadrul ședinței de judecată din data de 04 iulie 2023 a fost examinată în fond

cauza, fiind ascultate explicațiile părților, cercetate probele, ascultate pledoariile și,

conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, a fost anunțată

emiterea și plasarea deciziei pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Aplicabilitatea Codului administrativ.

Completul de judecată special menționează că, în cadrul dezbaterilor judiciare,

reprezentanții Comisiei au invocat neaplicarea cărților I și II din Codul

administrativ la examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție,

argument care nu poate fi reținut din considerentele următoare.

Completul de judecată special reține că aplicarea Codului administrativ și

limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia are

competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru

7

examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022,

În primul rând, este necesar de a se explica de ce este aplicabil Codul

administrativ procedurii de evaluare, dar și procedurii de contencios administrativ.

Din punct de vedere al conținutului normativ, Legea nr. 26 din 10 martie 2022

cuprinde atât norme de drept public material, cât și norme de procedură

administrativă și procedură a contenciosului administrativ.

În special, dispozițiile legale care reglementează definiția și condițiile de

evaluare a integrității etice/financiare după natura lor constituie norme de drept

administrativ material, care formează baza legală conform art. 21 alin. (1) din Codul

administrativ pentru emiterea actului administrativ individual de către Comisie.

Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (l)-(4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 sunt norme

de drept administrativ material.

Inițierea procedurii de evaluare este, conform art. 9 alin. (2) și art. 69 alin. (l)

din Codul administrativ, o inițiere a procedurii administrative la cererea

candidatului pentru una din funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2

alin. (l) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Inițierea procedurii de contencios

administrativ este condiționată, în conformitate cu prevederile art. 189 alin. (l) din

Codul administrativ, de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept prin

activitatea administrativă.

Astfel, Completul de judecată special relevă că, decizia Comisiei de evaluare

este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din Codul

administrativ. Actul administrativ individual este rezultatul final al procedurii

administrative.

Prin decizia Comisiei privind promovarea/nepromovarea evaluării de către

candidat are loc finalizarea procedurii administrative conform art. 78 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în nota informativă la Legea nr. 26 din 10 martie 2022,

autorii au indicat că „drept urmare a desfășurării activității sale, Comisia de

evaluare va emite o decizie. Reieșind din faptul că decizia respectivă reprezintă un

act administrativ, contestarea acesteia se va face conform prevederilor Codului

administrativ nr. 116/2018 cu derogările exprese stabilite în prezentul proiect.”

Astfel, însăși legiuitorul a calificat decizia Comisiei de evaluare drept un act

administrativ individual în privința căruia poate fi exercitată acțiunea în contencios

administrativ.

Prin urmare, normele Codului administrativ privind procedura administrativă și

instituția actului administrativ individual sunt aplicabile procedurii de evaluare, cu

excepțiile prevăzute de Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

Completul de judecată special subliniază că, evaluarea candidaților pentru

funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26 din 10

martie 2022 este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2

alin. (2) din Codul administrativ.

Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, dacă nu

contravin principiilor Codului administrativ.

8

Normele speciale din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 nu exclude aplicarea

cărților I și II, decât în privința unor aspecte, cum ar fi în sepcial, inițierea

procedurii administrative, clarificarea stării fapt din oficiu, cvorumul și majoritatea,

dreptul la audiere a candidatului, dar și altele. Sintagma „anumite aspecte” din art. 2

alin. (2) din Codul administrativ nu echivalează cu excluderea de la aplicare a

Codului administrativ.

Așadar, în condițiile speței, excluderea integrală de la aplicare a cărților I și II

este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului

administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, cererea de

contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura

prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are

efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la

care participă candidatul respectiv.

Principiile care guvernează procedura contenciosului administrativ sunt

reglementate în cartea I din Codul administrativ, în special art. 21-27 și art. 36-43.

Între cartea I și II, și III, care reglemntează procedura contenciosului administrativ,

există o legătură organică și de substanță, ce nu poate fi negată sau exclusă sub nici

o formă.

Controlul judecătoresc este un control de legalitate, care cuprinde în sine

verificarea legalității temeiului formei activității administrative, corectitudinii

interpretării noțiunilor juridice vagi, proporționalității egalității de tratament,

imparțialității, securității juridice, motivării, exercitarea dreptului discreționar, dacă

autoritatea este împuternicită să acționeze în baza acestui drept, protecția încrederii

legitime în activitatea autorității și altele.

Din considerentele menționate supra, completul de judecată special respinge ca

nefondat argumentul reprezentanților Comisiei de evaluare, precum că nu este

aplicabilă cartea I și II din Codul administrativ. Or, aceasta ar însemna negarea

respectării principiilor legalității, cercetării din oficiu, egalității de tratament,

securității raporturilor juridice, proporționalității, imparțialității Comisei, bunei-

credințe și altele.

Aplicarea normelor procedurii de contencios administrativ este condiționată de

aplicarea acelorași norme care se referă la procedura administrativă, cum ar fi

obținerea probelor conform art.art. 220 alin. (1), 87-93 din Codul administrativ,

notificările conform art.art. 223, 97-114 Codul administrativ, imparțialitatea

conform art. 25 din Codul administrativ, recuzarea conform art.art. 202, 49-50 din

Codul administrativ, formele activității administrative conform art. art. 5, 10-15 și

189 din Codul administrativ, conceptul de parte în procedura de contecnios

administrativ conform art. art. 204 și 7 din Codul administrativ, efectele juridice ale

actului administrativ individual, e.g. funcția executorie a Deciziei Comisiei în

calitate de act administrativ individual conform art. 171 alin. (4) din Codul

administrativ, valabilitatea, obligativitatea și puterea lucrului decis a Deciziei

Comisiei conform art. art. 139 alin. (2)-(4) și 140 din Codul administrativ și altele.

Neaplicărea cărții I și II din Codul administrativ ar echivala cu excluderea

deciziei Comisei ca act administrativ individual, iar pe cale de consecință respingerea

accesului la un control judecătoresc efectiv.

9

În această ordine de idei, completul de judecată special subliniază că, decizia

Comisiei de evaluare este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l)

din Codul administrativ, deoarece este: 1) emisă de o autoritate publică; 2) este o

decizie, dispoziție sau altă măsură oficială; 3) se referă la domeniul dreptului public;

4) este o reglementare; 5) e referă la un caz individual; 6) produce nemijlocit efecte

juridice.

Din punct de vedere funcțional și organizatoric, Comisia independentă de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor este o „autoritate publică” în

sensul art. 7, 10, 203 lit. a) și 204 din Codul administrativ, deoarece este creată prin

lege, îndeplinește sarcini de drept public prin intermediul competenței reglementată

în art. 8 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, în vedere realizării unui interes public.

Completul de judecată special mai subliniază că, procedura administrativă de

evaluare are o funcție de clarificare și orientare datorită caracterului procedural al

acțiunii oficiale de evaluare a candidaților în funcția de membru al Consiliului

Superior al Procurorilor. Prin urmare, respectarea principiilor, garanțiilor și regulilor

de bază a procedurii administrative constituie o cerință înrădăcinată direct în

conceptul statului de drept stipulat în art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii

Moldova.

Astfel, prin Legea nr. 180 din 07 iunie 2023 s-a consolidat înțelegerea că,

Comisia de evaluare este o autoritate publică specifică în felul său, adică nu este

persoană juridică de drept public, cu toate că, în art. 7 din Codul administrativ, are o

funcție universală, cuprinde și este definit conceptul de autoritate publică atât în

sensul interpretat de Parlamentul Republicii Moldova, adică funcțional,

organizațional cât și ca persoană juridică de drept public, după caz. Această concluzie

rezultă și din pronumele nedeterminat „orice structură organizatorică” al art. 7 din

Codul administrativ. Autoritatea publică pe lângă elementul de orice structură

organizatorică sau organ, instituit/ă prin lege sau alt act normativ, realizare de

interese publice, îl conține și pe cel de regim public, care desemnează sarcinile și

competențele, care oferă dreptul de a se impune cu forță juridică față de persoanele cu

care intră în raporturi de drept autoritatea publică. O altă interpretare și aplicare ar

însemna că activitatea Comisiei și deciziile ei nu sunt obligatorii ca acte

administrative individuale, dar reprezinte acte juridice de drept privat. Completul de

judecată special subliniază că, și o persoană privată poate fi autoritate publică dacă

prin lege îi sunt delegate sarcini al autorităților publice și competențele

corespunzătoare pentru realizarea lor. Mai mult, conform art. 72 alin. (6) din Legea

nr. 100 din 22 decembrie 2017, actul normativ de interpretare nu are efecte

retroactive, cu excepția cazurilor când prin interpretarea normelor de sancționare se

creează o situație mai favorabilă.

Completul de judecată special subliniază că, sarcinile Comisiei nu reprezintă

domenii private de activitate dar publice, de aceea și a fost investită prin Legea nr. 26

din 10 martie 2022 cu competențe care îi permite să se impună cu putere juridică în

raport cu cei evaluați conform art. 8 din Codul administrativ. Completul de judecată

special notează cu titlu de principiu că, nu poate fi confundat, din punct de vedere

funcțional și organizatoric, conceptul de autoritate publică cu cel de persoană juridică

10

de drept public, în caz contrar s-ar exclude decizia Comisiei din conceptul de act

administrativ individual.

Totodată, reprezentanții pârâtului n-au pătruns în esența art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ care reglementează condițiile de derogare prin norme legislative

de la caracterul uniform al Codului administrativ pentru „anumite aspecte” de

activitate administrativă. A reține argumentul că, Comisia nu este autoritate publică

înseamnă a nega o realitatea juridică că aceasta înfăptuiește activitate administrativă

de drept public prin procedura administrativă și că, decizia ei este act administrativ

individual supus controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.

Astfel, conceptul de autoritate publică nu se reduce la conceptul de persoană juridică

de drept publice, dar are o semnificație funcțională proprie în sensul art. 7 și art. 2

alin. (2) din Codul administrativ, și în sensul Legii nr. 26 din 10 martie 2022.

Decizia Comisiei se relaționează cu însușirea de „orice dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială” ca element definitoriu al actului administrativ individual

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Din această optică se delimitează

că, Comisia nu desfășoară activitate legislativă sau judecătorească, dar activitate de

executare a legii.

Decizia Comisiei se încadrează în conceptul de „domeniul dreptului public”

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Conform art. 5 din Codul

administrativ actul administrativ individual este una din formele activității

administrative prin care se aplică legea. Prin Decizia Comisiei a fost aplicată Legea

nr. 26 din 10 martie 2022, care reglementează temeiul deciziei, iar această

reglementare normativă este, după natura juridică a ei, una de drept public material.

Astfel, prin această însușire decizia Comisei este exceptată de la acțiunea privată,

penală, contravențională și de contencios constituțional la care participă autoritățile

publice conform art. 2 alin. (3) lit. a) – c) din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o

„reglementare” prin care pârâta își realizează unilateral competența materială potrivit

art. 6 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Curtea subliniază că prin acest element al

actului administrativ individual are loc delimitarea acestuia de alte forme ale

activității administrative, cum ar fi acul real și contractul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ se referă la

„un caz individual”, care constă în situația concretă de evaluare a reclamantului.

Funcția acestei însușiri a actului administrativ individual rezidă în delimitarea

acestuia în raport cu actul administrativ normativ, care este o reglementare abstractă

conform art. 12 din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ întrunește

criteriul „cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice”, adică de a naște,

modifica sau stingeraporturi juridice de drept public. Completul de judecată special

reține că, Decizia Comisiei produce nemijlocit efecte juridice în sfera juridică a

reclamantului, în calitatea sa de procuror care a candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Procurorilor. Funcția acestui criteriu constă în diferențierea

actului administrativ individual de o simplă operațiune administrativă realizată în

interior procedurii administrative de evaluare a integrității financiare și etice a

candidatului.

11

Completul de judecată special conchide că, Decizia Comisiei este un act

administrativ individual prin care se finalizează procedura administrativă. Conceptul

de procedură administrativă definit în art. 6 din Codul administrativ și cel de

autoritate publică definit în art. 7 din Codul administrativ are o funcție universală,

aplicabil pentru orice domeniu/subdomeniu al dreptului public. Pentru aceste motive,

Comisia avea și are obligația să aplice normele Codului administrativ, și normele de

procedură din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 în partea ce se referă la aspectele

derogatorii de la caracterul uniform al Codului.

Prin urmare, este inacceptabil argumentul reprezentanților pârâtei că procedura

de evaluare nu ar fi o procedură administrativă guvernată de regulile Codului

administrativ, cum ar fi principiul legalității (art. 21), principiul cercetării din oficiu

(art. 22), principiul egalității de tratament (art. 23), principiul bunei-credințe

(art. 24), principiul imparțialității (art. 25), principiul limbii de procedură și

rezonabilității (art. 26, art. 27), principiul eficienții (art. 28), principiul

proporționalității (art. 29), securității juridice (art. 30), principiul motivării actelor

administrative și operațiunilor administrative (art. 31), principiul

comprehensibilității (art. 32), cel al protecției încrederii legitime și altele.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată special relevă că, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții pârâtei au invocat cauzele Țurcan vs Comisia de

evaluare și Clevadî vs Comisia de evaluare, unde instanța a stabilit cu puterea

lucrului judecat că, cauzelor intentate împotriva Comisiei de evaluarea nu sunt

aplicabile prevederile cărților I și II din Codul administrativ.

Așadar, urmare a celor constatate, completul de judecată special menționează

că dosarele la care fac referire reprezentanții Comisiei de evaluare, intentate la

cererea lui Anatolie Țurcanu (nr. 3-5/23) și Nataliei Clevadî (nr. 3-13/23) nu

formează o jurisprudență unitară. Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și

aplica la cazuri concrete legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă

hotărâre constituie o divergență de jurisprudență.

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina

securitatea juridică.

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg

arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea

jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu

încalcă principiul securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, §74; Legrand

c. Franței, 2011), dar trebuie întrunite două condiții: noua abordare să fie

consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis schimbarea

interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO,

Atanasovski c. Macedoniei, 2010, §38).

În aceste circumstanțe, completul de judecată special respinge argumentul

expus de Comisie precum că la emiterea soluției pe caz instanța de judecată

urmează să își fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se pe considerentele

și exemplele de practică judiciară enunțate.

12

În concluzie, completul de judecată special statuează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare,

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

Admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța

verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă de drept public

al autorităților publice cuprinde actul administrativ individual ca formă principală de

acțiune administrativă a autorităților.

Completul de judecată special a motivat la capitolul aplicabilității Codului

administrativ de ce decizia Comisiei este act administrativ individual. Astfel, la

compartimentul admisibilității acțiunii se va sublinia că, decizia Comisiei este un act

administrativ individual defavorabil.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, actele administrative

individuale pot fi acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care

resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Completul de judecată special notează că, prin acțiunea înaintată, reclamantul

Gîrbu Anatolie revendică încălcarea unui drept prin activitatea administrativă,

conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, și anume că prin decizia nr. 36 din

02 iunie 2023 Comisia de evaluare i-a încălcat dreptul de a fi ales în funcția de

membru al Consiliului Superior al Procurorilor, dreptul fundamental la administrare

(art. 39 din Constituția Republicii Moldova), dreptul la o decizie de evaluare

favorabilă a candidatului Gîrbu Anatolie.

Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ prin art. 14 alin.

(1) și (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10

martie 2022, s-a reglementat un termen special de înaintare a acțiunii în contencios

administrativ. Astfel, decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către

candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a

deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la

Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin

decret al Președintelui Republicii Moldova.

13

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 36 din 02 iunie 2023 a fost recepționată de către

Gîrbu Anatolie la 14 iunie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică

anexat la dosarul administrativ (f.d. 344).

Completul de judecată special conchide că cererea de contestare depusă de Gîrbu

Anatolie este admisibilă, întrucât reclamantul s-a conformat prevederilor legale art.

14 alin. (1) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din

10 martie 2022, fiind depusă la 16 iunie 2023, în interiorul termenului prevăzut de

lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Din punct de vedere a felului acțiunii în contencios administrativ, Completul de

judecată special apreciază acțiunea înaintată drept o acțiune în obligare specifică în

felul său. Prin acțiunea în obligare obișnuită, reclamantul conform art. art. 206 alin.

(1) lit. b) și 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ urmărește anularea actului

administrativ individual de respingere a solicitării sale referitor la obținerea unui

avantaj juridic de orice fel și obligarea autorității publice să emită actul administrativ

individual respins. Pe când specificul acțiunii înaintate este caracterizat prin anularea

deciziei Comisiei referitor la nepromovarea evaluării și dispunerea reluării procedurii

de evaluare.

Completul de judecată special în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (3)

din Codul administrativ nu este legat de textul cererilor formulate de participanții la

proces, astfel, argumentul de oportunitate expus în referință de către pârât va fi

apreciat la capitolul admisibilității. Controlul judecătoresc efectiv implică o verificare

deplină a problemelor de fapt și de drept, însă totuși exclude verificarea oportunității

conform art. 225 alin. (1) din Codul administrativ și limitează controlul în privința

actului administrativ individual discreționar, când lege prevede astfel de temei pentru

emitere. Oportunitatea este o chestiune de admisibilitate dar nu de fond a acțiunii în

contencios administrativ. Argumentul pârâtului în referința depusă precum că

acțiunea trebuie respinsă pe motiv de oportunitate este lipsit de temeinicie, deoarece

reclamantul n-a motivat acțiunea pe oportunitate dar pe aspecte de legalitate. Din

referință și argumentele de oportunitate relevate de pârât în conținutul ei se neagă

însăși dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ potrivit art.art. 39 și

189 alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, nici Codul administrativ, dar nici art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10

martie 2022 nu exclud dreptul la acțiune a candidatului. Acceptarea soluției propuse

de pârât este lipsită de temei legal și contrară statului de drept.

Completul de judecată special notează că, prevederile art. 225 alin. (1) din Codul

administrativ sunt clare și nu pot fi confundate, reglementând într-o unitate

funcțională cu prevederile art.art. 36, 39, 189, 190 și 207 Codul administrativ doar

aspecte referitor la excluderea sau limitarea controlului judecătoresc.

Completul de judecată special apreciază decizia Comisiei emisă în temeiul art. 8

din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 din categoria actelor administrative obligatorii,

adică care nu se emit în baza dreptului discreționar. Comisia este obligată să emită

decizia indiferent dacă este favorabilă sau defavorabilă. În cazul deciziilor

discreționare, autoritatea publică are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul în

14

care decide de a acționa în dreptul administrativ, atunci are posibilitatea de selecție a

consecințelor juridice, cu excepția situației de reducere a discreției la zero conform

art. 137 alin. (2) din Codul administrativ.

Fondul acțiunii în contencios administrativ.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei

instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor peroane care au

acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, orice

persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Reieșind din art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În conformitate cu art. 114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești, acestea urmează să

dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a cauzei,

fără a exista limitări nejustificate în acțiunile ce urmează a fi întreprinse, astfel încât

la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină una iluzorie.

Protecția juridică efectivă împotriva acțiunii administrativă a autorităților

publice implică un control judecătoresc de legalitate deplin, care cuprinde atât

chestiunile de fapt, cât și cele de drept, așa cum este reglementat în art. art. 194 alin.

(1), 219, 22, 36 și 21 din Codul administrativ.

Densitatea controlului judecătoresc înseamnă precizarea conținutului

controlului judecătoresc asupra deciziilor Comisiei, care se referă nu numai la

profunzimea, ci și la sfera de aplicare a controlului. Acest lucru se referă atât

aplicării legii, cât și stabilirii faptelor relevante pentru o hotărâre judecătorească

legală și întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art. 53

din Constituția Republicii Moldova. În acest sens, art. 194 alin. (1) din Codul

administrativ în procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de

15

examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din

oficiu probleme de fapt și de drept.

Controlul instanței de judecată asupra activității administrative de drept public

necesită o determinare independentă a faptelor relevante, o interpretare a normelor

relevante și a subsumării lor. Un astfel de control administrativ de legalitate

inteligibil exclude, în principiu, o obligare a justiției la constatări și aprecieri de fapt

sau de drept făcute de alte puteri cu privire la ceea ce este legal în speță.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea

cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special

din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii: a)

respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare, dacă constată

existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidat, și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisia de evaluare (normă constituționalitatea căreia a fost verificată prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (competența Curții Supreme de

Justiție în cazul examinării contestațiilor depuse împotriva deciziei Comisiei de

evaluare)).

Curtea Constituțională a reținut că, în nota informativă la proiectul de Lege nu

se regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului judiciar al

deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de autorități și din

conținutul textului contestat, Curtea Constituțională a dedus că legislatorul a urmărit

să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării

unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte, pentru a asigura

celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un Consiliu Superior

al Magistraturii funcțional. Curtea Constituțională a reținut că aceste scopuri

legitime pot fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice și garantării

autorității și imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2) din Constituție

(HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, §78).

Astfel, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea legii în

conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul special al Curții

Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor, va putea dispune reevaluarea

candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare au

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidat (HCC nr. 5 din 14 februarie

2023, §88).

În această consecvență, completul de judecată special constată că, Curtea

Constituțională a stabilit un dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea

candidatului împotriva unei decizii emise de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor să fie admisă, și anume: 1) să existe erori procedurale

grave admise de către Comisia de evaluare, și aceste erori să afecteze caracterul

16

echitabil al procedurii de evaluare; și 2) să existe circumstanțe care puteau conduce

la promovarea evaluării de către candidatul Gîrbu Anatolie.

Prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023, în vigoare din 21 iunie 2023, alin. (8) al

art. 14 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 a fost modificat, având următorul

conținut: La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una

dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de

contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea, dacă

constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori

procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că

există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special subliniază că, prevederile art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 modificat prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023

proiectează un control judecătoresc efectiv, care implică legalitatea procedurii de

evaluare și legalitatea materială a Deciziei de nepromovare a evaluării.

Controlul de legalitate procedurală a Deciziei se va rezuma dacă Comisia de

evaluare a admis sau nu erori procedurale grave care ar putea afecta caracterul

echitabil al procedurii de evaluare. Controlul de legalitate materială a Deciziei se va

rezuma dacă există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidatul Gîrbu Anatolie.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează, că Codul

administrativ reglementează conceptul de erori grave și erori deosebit de grave. În

cazul erorilor deosebit de grave conform art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

actul administrativ individual este nul și pe cale de consecință nu produce efecte

juridice din momentul emiterii. Pe când în cazul erorilor grave actul administrativ

individual este ilegal și produce efecte juridice până la anularea sa în mod definitiv.

Astfel, ori decâte ori se invocă o problemă de legalitate procedurală, ea trebuie

analizată atât prin conceptul de eroare deosebit de gravă, cât și prin cel de eroare

gravă.

Decizia Comisiei este neîntemeiată, iar reclamantul ar avea dreptul la o decizie

favorabilă, deoarece decizia contestată este viciată în special din punct de vedere al

proporționalității, interpertării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și egalității de

tratament. Comisia este legată de respectarea proporționalității și egalității de

tratament la emiterea deciziilor pe marginea evaluării candidaților la funcțiile de

membru al Consiliului Superior al Procurorilor. Negarea acestui fapt, ar pune în

discuție nu doar statul de drept, dar însuși scopul pentru care a fost edictată Legea

nr. 26 din 10 martie 2022. Dubiile serioase ale Comisiei trebuie să fie

analizate/evaluate și prin prisma proporționalității, dar și egalitatea de tratament.

Așadar, potrivit Deciziei nr. 36 din 02 iunie 2023 privind candidatura lui Gîrbu

Anatolie, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor,

ultimul nu a promovat evaluarea în temeiul art. 8 alin. (1), (2) lit. a) și c), (4) lit. a)

și b), (5) lit. b), c) și d) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, din

motiv că nu întrunește criteriile de integritate, întrucât în privința lui Comisia a

constatat dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și

financiară.

17

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, în sensul

prezentei legi, evaluarea integrității candidaților constă în verificarea integrității

etice și a integrității financiare a acestora.

Potrivit art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră

că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă, nu a încălcat grav

regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a procurorilor sau, după

caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni

reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în

domeniul dreptului și al unui observator imparțial.

Conform art. 8 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră

că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă, Comisia de

evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani corespunde

veniturilor declarate.

Alineatul (5) lit. a) și c) al aceluiași articol prevede că pentru evaluarea

integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică, respectarea de

către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea impozitelor la

folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și a

veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și

drepturilor de export.

Dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte

contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana

specificată la art.2 alin.(2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de

beneficiari efectivi este parte contractantă.

Conform art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră că

un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența unor

dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art.8,

care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Totodată, în corespundere cu art. 5 alin. (1) din Regulamentul de evaluare al

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, adoptat în cadrul

ședinței Comisiei independente de evaluare la 02 mai 2022 în temeiul Legii nr. 26

din 10 martie 2022, numai dacă un candidat întrunește pe deplin toți indicatorii,

astfel cum sunt definiți în art. 8 alin. (2)-(5) al Legii nr. 26 din 10 martie 2022, se

consideră că acesta corespunde criteriilor de integritate etică și financiară.

În context, completul de judecată special notează că, potrivit prevederilor

legale menționate mai sus, Comisia de evaluare este ținută să constate dacă există

sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de

integritate. Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau nu

criteriile de integritate și/sau existența cărorva încălcări ale candidaților.

Decizia de promovare sau nepromovare a unui candidat constituie o apreciere a

Comisiei, cu exercitarea marjei legale de discreție, în dependență de faptul dacă

constată existența sau lipsa unor dubii serioase privind conformitatea candidatului

cu cerințele prevăzute la art. 8 din din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, care nu au

fost înlăturate de către candidat.

În cazul în care, Comisia de evaluare constată existența unor dubii serioase

privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară,

18

aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de

explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.

La caz, Decizia nr. 36 din 02 iunie 2023 reprezintă o constatare a existenței

unor dubii serioase cu privire la conformitatea lui Gîrbu Anatolie cu criteriile de

integritate etică și financiară.

Analizând Decizia nr. 36 din 02 iunie 2023, completul de judecată special

menționează că în privința candidatului Gîrbu Anatolie, Comisia independentă de

evaluare a constatat existența unor dubii serioase cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate financiară în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) și

alin. (5) lit. b), c) și d), precum și cu criteriul de integritate etică în temeiul art. 8

alin. (2) lit. c) din din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, cu referire la sursa

mijloacelor financiare, depuse în perioada 2011-2014 în cele două conturi de

depozit, înregistrate pe numele soției candidatului și nedeclararea de către candidat

a contului nr. 2 pentru anii 2012-2014, dubii care nu au fost înlăturate de către

candidat.

De asemenea, Comisia independentă de evaluare a constatat existența unor

dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate

financiară în temeiul art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. a) și c), precum și cu

criteriul de integritate etică în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din din Legea nr. 26 din

10 martie 2022, cu referire la modalitatea obținerii apartamentului de serviciu,

privatizarea și vânzarea acestui imobil, dubii care nu au fost înlăturate de către

candidat.

Cu referire la sursa mijloacelor bănești pentru două conturi bancare,

înregistrate pe numele soției candidatului în perioada 2011-2015 și nedeclararea

conturilor bancare.

Comisia de evaluare a indicat că dubiile sale au apărut ca urmare a faptului că,

în perioada anilor 2011-2015, două conturi bancare de depozit au fost deținute pe

numele soției candidatului la o bancă comercială din Republica Moldova, denumită

în continuare „Banca A”.

Primul cont bancar de depozit, denumit în continuare „Contul nr. 1”, a fost

deschis la 15 februarie 2011 și închis la 16 februarie 2012. Periodic, au fost

depozitate diverse sume, în total 266 770 de lei (inclusiv, dobânda). Al doilea cont

bancar de depozit, denumit în continuare „Contul nr. 2”, a fost deschis la 12

septembrie 2012 și închis la 23 martie 2015. Periodic, au fost depozitate diverse

sume, în total 98 456 de lei (inclusiv, dobânda). De asemenea, mai multe sume de

bani au fost retrase periodic, din cele două conturi de depozit.

Între anii 2010 și 2014, soția candidatului a obținut un venit net total în sumă

de 247 939 de lei. Candidatul a avut, pe parcursul acelei perioade, un venit net total

în sumă de 287 930 de lei. Astfel, valoarea totală a depozitelor în conturile nr. 1 și

nr. 2 – 365 226 de lei – a depășit cu mult venitul total al soției candidatului în

aceeași perioadă de timp și a reprezentat aproape două treimi din venitul net

combinat al cuplului, care a fost depus în alte conturi bancare deținute de cuplu.

Cu referire la Conturile nr. 1 și nr. 2 și sursa fondurilor bănești care au fost

depuse în aceste conturi, Comisia a constatat că afirmația candidatului potrivit

căreia conturile de depozit au fost deschise și gestionate de soacra sa pe numele

soției candidatului, fară cunoștința soției candidatului, nu a fost credibilă din

19

numeroase considerente. Or, evenimentele pretinse nu au fost susținute sau

confirmate de niciun document sau de vreo declarație a unei persoane care are

cunoștință directă de evenimente, cum ar fi soacra candidatului, fratele ei sau chiar

soția candidatului. Este dificil de a considera credibil faptul că scopul conturilor a

fost de a proteja mijloacele financiare de soția fratelui, având în vedere că ea a

predat mai mult de jumătate din mijloacele financiare depuse vreodată.

Completul de judecată special observă că, Comisia a oferit candidatului

posibilitatea de a înlătura orice dubiu, prin date și informații, adresându-i astfel

întrebări de concretizare.

Ca răspuns la întrebările scrise referitoare la Conturile bancare nr. 1 și nr. 2,

deschise la „Banca A” candidatul a informat Comisia că nici el, nici soția sa nu

cunoșteau despre conturi și de fapt acestea au fost deschise de către soacra sa la

solicitarea fratelui ei, care activase în străinătate, iar banii din conturi aparțineau de

fapt fratelui ei.

În continuare, în ședința de judecată din 04 iulie 2023, au fost audiați martorii

Brașoveanu Alexandra (soacra candidatului), Brașoveanu Grigori (fratele soacrei

candidatului) și Gîrbu Ramina (soția candidatului).

În esență, Brașoveanu Alexandra a declarat că, a efectuat acțiuni de înregistrare

a conturilor bancare precum și tranzacționarea surselor financiare pe numele ficii

sale, Gîrbu Ramina, fără ca ultima să cunoască despre acest fapt. De asemenea, a

reiterat că, toate operațiunile bancare (de transfer, dechidere/închidere cont bancar

etc.) au fost efectuate personal fără ca Gîrbu Ramina să cunoască despre aceste

chestiuni.

Martorul Brașoveanu Grigori, fiind audiat în ședința de judecată, în esență a

declarat că, în perioada anilor 2008 – 2020 a lucrat în domeniul construcției în

Federația Rusă. Având probleme familiale, a decis să transmită banii pe numele

surorii sale (Brașoveanu Alexandra). A menționat că, credea că transmitea banii pe

contul bancar deschis pe numele surorii sale, Brașoveanu Alexandra, nu cunoștea pe

numele cui era deschis contul bancar unde transfera banii, or, când efectua

operațiunile bancare avea nevoie doar de un cod bancar. Cunoaște că pe contul

bancar erau aproximativ 300 000 de lei – 400 000 de lei, bani expediați prin transfer

precum și depuși personal când era în Republica Moldova. De asemenea, a

evidențiat că, a expediat și bani ale altor persoane (prin recipisă). Transferul banilor

de la Banca Socială la Agroindbank, a fost semnat personal.

Martorul Gîrbu Ramina, fiind audiat în ședința de judecată, în esență a declarat

că, nu a cunoscut despre conturile bancare deschise pe numele său, decât când a fost

întrebată de soțul ei, care a participat la evaluare. Nu a verificat niciodată câte

conturi bancare are, deoarece cunoștea că are un singur cont bancar, cel salarial.

La acest capitol, Completul de judecată în special statuează că, Comisia nu a

exercitat obligația pozitivă de a clarifica circumstanțele de fapt și de drept, așa cum

prevede art. 22 din Codul administrativ.

Prin urmare, Comisia de evaluarea nu și-a exercitat în totalitate competența de a

cerceta starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod expres și de art. 6 lit.

f) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 care prevede că întru exercitarea funcțiilor

sale, Comisia de evaluare solicită informații de la persoanele fizice și juridice de

drept public sau privat, precum și acumulează orice informații relevante pentru

20

realizarea mandatului său. Deși, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă

de instrumente și pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare.

Deci, neexecutarea obligației de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei

soluții eronate de către Comisie și respectiv, încălcarea dreptului la apărare a

candidatului.

În condițiile date, Completul de judecată special constată că la motivarea

deciziei contestate, Comisia eronat a indicat că reclamantul nu a adus probe suficiente

pentru a înlătura orice dubiu. Or, în ședința de judecată din 04 iulie 2023, fiind

audiat martorul Brașoveanu Alexandra (soacra candidatului), fiind prevenită de

răspundere penală ce o poartă conform art. 312, 313 din Codul penal, a declarat că

conturile bancare deschise pe numele Gîrbu Ramina (soția candidatului), precum și

operațiunele bancare au fost efectuate fără ca fiica acesteia Gîrbu Ramina să

cunoască acest fapt. Declarații analogice fiind depuse și de Brașoveanu Grigori.

Astfel, din răspunsurile și poziția reclamantului față de acest subiect, precum și

din analiza per ansamblu a materialelor dosarului, Completul de judecată special

reține că, circumstanțele constatate nu au scos la iveală intenția candidatului Gîrbu

Anatolie de a se eschiva de la declararea conturilor bancare a soției sale, or, atât

reclamantul cât și soția acestuia nu au cunoscut în general despre existența conturilor

bancare respective. Prin urmare, Completul de judecată special apreciază ca fiind

întemeiat argumentul reclamantului precum că, candidatul nu ar trebui să presupună,

ceea ce nu cunoaște. Astfel, candidatul nu a admis în activitatea sa acțiuni sau

inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile.

Cu referire la obținerea locuinței de serviciu, privatizarea și înstrăinarea

acesteia.

Comisia de evaluare a indicat că dubiile sale au apărut ca urmare a faptului că, o

serie de probleme etice au fost abordate în legătură cu apartamentul de serviciu, în

special în ceea ce privește obținerea acestuia de către candidat, transformarea acestuia

în proprietate privată și vânzarea ulterioară.

Hotărârea din martie 2008 a Judecătoriei Ungheni a obligat Primăria Ungheni să

asigure cu locuință de serviciu candidatul. Candidatul a solicitat instanței să oblige

Primăria să-i ofere locuință de serviciu în temeiul art. 38 din Legea nr. 118/2003 cu

privire la Procuratură. În februarie 2012, în conformitate cu Hotărârea Judecătoriei

Ungheni, Consiliul Orășenesc Ungheni a acordat candidatului și unui alt procuror

dreptul de a folosi un apartament căruia i s-a atribuit statutul de locuință de serviciu.

Dreptul de folosință al candidatului asupra apartamentului a fost înregistrat în

sistemul informațional e-Cadastru.

După trei ani și jumătate de la acceptarea fără contestație a acestor decizii și

exercitarea dreptului de înregistrare a dreptului de folosință asupra apartamentului,

candidatul a solicitat Consiliului Orășenesc Ungheni modificarea ordinului de

repartiție a locuinței de serviciu, contestând legalitatea desemnării locuinței ca

„locuință de serviciu” și solicitând excluderea sintagmei „de serviciu” din Decizia

anterioară a Consiliului Orășenesc, prin derogare de la hotărârea Judecătoriei

Ungheni.

Comisia de evaluare a constatat că, acțiunile candidatului au fost contrare legii.

În primul rând, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 1324/1993 privatizării fondului de

locuințe (în vigoare în anul 2016), prevede că imobilele care se află în orașe militare

21

de tip închis, căminele, locuințele de serviciu, locuințele avariate și ireparabile, casele

ce urmează a fi demolate, cantoanele și alte construcții care se află la balanța sau în

proprietatea fondului forestier de stat, nu pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit

în proprietatea privată.

Art. 17 alin. (1) din această lege prevede că, locuințele de stat și departamentale,

cu excepția locuințelor de serviciu, se transmit, în limitele normelor prezentei legi, în

proprietate privată.

Prin cererea către Consiliului Orășenesc Ungheni, de a-și modifica Decizia din

2012 prin excluderea oricăror sintagme „de serviciu” cu referire la „locuințe de

serviciu”, candidatul încerca căi, contrare legii, care i-ar permite să privatizeze și să

vândă imobilul. O astfel de conduită din partea unui procuror este incompatibilă cu

cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate așteptate de la procurori

pentru a asigura încrederea societății în procuratură și, inevitabil, este tipul de acțiune

ilegală care ar fi inexplicabilă din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul

juridic și al unui observator imparțial.

În consecutivitatea celor întâmplate, dubiile Comisiei cu privire la integritatea

etică a candidatului sunt accentuate de motivele invocate de procurori (inclusiv de

candidat), precum și de procurorul raionului Ungheni în cererile adresate Consiliului

Orășenesc Ungheni de a exclude sintagma „de serviciu” din Decizia Consiliului din

despăgubiri juridice ca și alți cetățeni. Cu toate acestea, afirmațiile candidatului, în

acest caz, au implicat un avantaj, care i-a fost acordat în calitate de procuror, și

anume, un interes patrimonial care i-a fost conferit în calitate de procuror. Cererea de

modificare a Deciziei Consiliului din anul 2011 a fost formulată și s-a bazat pe

statutul său de procuror. În argumentarea solicitării lor, procurorii au atras în mod

necesar atenția asupra lor, în calitate de procurori și asupra Procuraturii, în general.

În cererile procurorilor se invocă art. 4 alin. (1) din Legea nr. 982/1996 cu

privire la fondul locativ cu statut special. Această lege stabilește că locuințele de

serviciu, în temeiul acestor prevederi, fac parte din fondul special și se atribuie

exclusiv persoanelor ce dețin funcții elective, pe termenul exercitării acestor funcții.

Anexa la lege, stabilește o lista exhaustivă a subiecți lor acestei legi: președintele

Republicii Moldova, deputații Parlamentului, prim-ministrul și locțiitorii lui, miniștrii

și locțiitorii lor, procurorul general și locțiitorii lui, judecătorii Curții Constituționale,

printre alții. Întrucât Legea nr. 982/1996 privind fondul locativ cu statut special se

referea doar la funcționarii aflați în funcții elective, candidatul și colegii săi procurori

au susținut că, din moment ce ei nu dețineau funcții elective, prevederile acestei legi

stabileau asigurarea cu locuințe de serviciu erau inaplicabile pentru ei, iar locuința lor

nu putea fi locuință de serviciu. Astfel, candidatul a invocat în fața autorității publice

locale, o prevedere legală absolut irelevantă pentru calitatea sa de procuror și

drepturile la locuință, având în vedere cele invocate anterior în fața Consiliului

Orășenesc Ungheni și a Judecătoriei Ungheni, în calitate de procuror, în temeiul art.

38 din Legea procuraturii și art. 28 și art. 41 din Codului cu privire la locuințe. După

cum s-a menționat, ordinele și deciziile de acordare a locuinței de serviciu pentru

candidați, cu trei ani în urmă, nu au fost niciodată contestate, au fost pe deplin

executate și acceptate de candidat. Lipsa temeiului pentru contestarea tardivă de către

candidat a deciziei de acordare a unei locuințe de serviciu nu urmeaza a fi estimată

22

aici. Cu toate acestea, înaintarea unei contestări legale de către candidat, nu la

instanța judecătorească care a emis hotărârea și nu în modul și termenul prevăzute de

lege, dar la Consiliul Orășenesc Ungheni, pentru a se abate de la hotărârea instanței

judecătorești și de la deciziile și ordinele ulterioare, a diminuat în mod direct

așteptările privind respectarea celor mai înalte standarde de integritate și

responsabilitate de către procurori.

Comisia de evaluare a reținut în concluzia sa că, comportamentul candidatului a

generat semne de întrebare cu privire la necesitatea și utilizarea locuinței de serviciu

care i-a fost acordată. Deși candidatul și-a realizat dreptul la locuință de serviciu, fapt

confirmat de Judecătoria Ungheni în 2012 și ulterior pus în aplicare prin Decizia

Consiliului Orășenesc Ungheni, candidatul nu și-a înregistrat reședința în

apartamentul de serviciu decât după trei ani și jumătate de la înregistrarea dreptului

său de folosință asupra apartamentului și candidatul nu a locuit niciodată în

apartament. Răspunsurile inconsecvente ale candidatului către Comisie referitor la

motivul pentru care acesta nu a locuit niciodată în apartament au sporit dubiile cu

privire la necesitatea și utilizarea locuinței de serviciu. Inițial, el a declarat că nu a

locuit în apartament pentru că „a fost ocupat de o persoană în mod abuziv și ilegal,

astfel că, de fapt, între 2012 și 2015 nu am avut efectiv dreptul de folosință”. Ulterior,

candidatul a declarat că „pentru că era degradat în interior, nefiind astfel condiții de

trai, fiind necesare investiții semnificative în reparație, plus la aceasta, având în

vedere că trecuse mai mulți ani până când am intrat în posesia acestui imobil, între

timp, eu și colegul meu ne întemeiasem familii, ultimul avea și copii, practic, era

imposibil să conviețuim în acel imobil care avea bucătărie și bloc sanitar comun, așa

că am decis să-l vindem”.

În continuare, Comisia a evidențiat din 2013, la mai puțin de un an și jumătate

de la obținerea dreptului de folosință asupra apartamentului ca locuință de serviciu,

candidatul a început construcția unei case rezidențiale, amplasată în municipiul

Ungheni. Iar în luna august a anului 2015, în urma solicitărilor sale și ale colegilor săi

procurori, Consiliul Orășenesc Ungheni și-a modificat Decizia din 2012, prin

excluderea tuturor sintagmelor „de serviciu” cu referire la „locuințele de serviciu”,

ceea ce a permis candidatului și colegilor săi procurori să-și privatizeze locuințele. În

decembrie 2015, candidatul și-a înregistrat reședința la adresa apartamentului, la mai

bine de trei ani și jumătate de la înregistrarea dreptului său de folosință asupra

apartamentului și fară să locuiască vreodată în acest apartament. În februarie 2016,

candidatul a obținut dreptul de proprietate asupra apartamentului printr-un contract de

vânzare-cumpărare, predare-primire a locuinței în proprietate privată. Ulterior, în

iulie 2018, fără să fi locuit vreodată acolo, candidatul a vândut apartamentul nr. 39/2

contra sumei de 125 000 de lei. Această cronologie a generat dubii cu privire la

scopul urmărit de candidat, nu de a utiliza locuința de serviciu, ci de a obține dreptul

de proprietate în vederea vânzării apartamentului și a obținerii unui profit.

Exploatarea unui program de beneficii locative destinat să ofere locuințe de serviciu

pentru a profita personal constituie un comportament incompatibil cu cele mai înalte

standarde de integritate și responsabilitate așteptate de la procurori.

Completul de judecată special, analizând materialele dosarului reține că, prin

Hotărârea judecătoriei Ungheni din anul 2008, a fost obligată administrația publică

23

locală de a asigura candidatul cu locuință de serviciu în temeiul Legii cu privire la

procuratură în vigoare în acel moment.

La acest capitol, instanța de judecată specifică că Comisia de evaluare nu a luat

în considerare și nu a specificat că candidatul, în temeiul art. 38 din Legea nr.

118/2003 cu privire la Procuratură (în vigoare în acel moment), autoritatea publică, în

cazul în care un procuror nu avea o locuință sau era necesar să-și îmbunătățească

condițiile de locuit, în termen de un an de la numirea procurorului, trebuia să îi

asigure locuință de serviciu pe perioada activității sale în localitatea respectivă, ceea

ce administrația publică locală nu a făcut, or, candidatul, activa în Procuratura

raionului Ungheni din anul 2005 și solicitând în scris acordarea locuinței de serviciu

nu a fost asigurat cu spațiu locativ de serviciu, și ca orice cetățean și-a cerut

respectarea dreptului său in instanța de judecată.

Este de remarcat că, după emiterea hotărârii instanței de judecată în anul 2008,

administrația publică locală nu și-a onorat obligația față de candidat și abia peste 4

ani (în anul 2012) a dispus acordarea unui apartament de serviciu mai bine zis unui

apartament la 2 procurori cu hotărâri distincte de judecată divizându-1 formal în

jumătate cu baie și bucătărie comună. De asemenea, vizualizând în ședința de

judecată a video-ului cu bunul imobil enunțat, Completul de judecată special reține

că, bunul imobil era într-o stare deplorabilă, necesitând reparație capitală.

Astfel, circumstanțele constatate denotă că, reclamantul Gîrbu Anatolie, urmând

scopul legitim de îmbunătățire a condițiilor de trai, este cert că nu a depins în mod

direct de reclamant și perioada de timp în care cererea ar fi fost soluționate, sau

executarea hotărârii judecătorești din anul 2008. Astfel, urmărind scopul legitim

menționat supra, reținând normativele spațiului locativ și condițiilor de trai, este

justificată explicația reclamantului potrivit căreia acesta nu ar putea locui cu familia

sa în imobilul privatizat personal cu o altă familie, astfel s-a ajuns la ideea privind

înstrăinarea bunului imobil.

Reținând faptele constatate în raport cu normele etice de conduită a funcției de

procuror, Completul de judecată special infirmă dubiile serioase apărute Comisiei cu

privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică în temeiul art. 8

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, în legătură cu obținerea locuinței

de serviciu, privatizarea și înstrăinarea acestuia.

În continuare, Completul de judecată special evidențiază că, deciziile Comisiei,

emise în temeiul art. 8 din Legea 26/2022, constituie acte administrative individuale

obligatorii, adică acestea nu se emit în baza dreptului discreționar. Cu alte cuvinte,

Comisia este obligată să emită o decizie în privința candidatului indiferent dacă este

favorabilă sau defavorabilă, spre deosebire de deciziile discreționare, în cazul cărora

instituția are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul în care decide de a

acționa, are posibilitatea de selecție a consecințelor juridice, cu excepția situației de

reducere a discreției la zero, în acord cu art. 137 alin. (2) din Codul administrativ.

Mai mult, art. 23 din Codul administrativ, cu titlu de principiu prevede că,

autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să trateze în mod egal

persoanele aflate în situații similare. Orice diferență de tratament trebuie justificată în

mod obiectiv. Atât în cadrul procedurii administrative, cât și în cadrul procedurii de

contencios administrativ sau ca rezultat al acestora, nicio persoană nu poate beneficia

de privilegii, nu poate fi dezavantajată, lipsită de drepturi sau scutită de obligații pe

24

motiv de rasă, origini familiale, sex, limbă, cetățenie, apartenență etnică, religie,

convingeri politice sau ideologice, educație, situație economică, condiție socială.

Completul de judecată, din această perspectivă, urmează să stabilească în ce

măsură egalii, judecătorii și procurorii candidați la funcțiile în organele de

autoadministrare, au fost tratați egal sau inegal sub aspectul practicii formate de către

Comisie în perioada de la începerea procesului de evaluare și până în prezent.

Sub acest aspect, fără a se expune asupra calității, legalității deciziilor Comisiei

în privința altor candidați, Completul de judecată special va studia comparativ, prin

prisma egalității de tratament, atât decizii de promovare a evaluării emise până la

cazul lui Gîrbu Anatolie, pentru stabili existența sau inexistența unor tratamente

diferite în situații similare.

Potrivit alin. (7) al art. 13 din Legea 26/2022, în cazul în care candidatul, în

termen de 48 de ore de la momentul expedierii deciziei, nu notifică Comisia de

evaluare despre refuzul său privind publicarea, decizia cu referire la evaluarea sa se

publică pe pagina web a instituției responsabile de organizarea alegerilor sau, după

caz, a concursului în formă depersonalizată, cu excepția numelui și prenumelui

candidatului, care rămân publice.

În urma exercițiului propus, Completul de judecată special a identificat în

practica Comisiei, atât până la evaluarea lui Gîrbu Anatolie, cât și după, cazuri în care

Comisia a constatat fapte similare de încălcare, însă a acceptat explicațiile

candidaților, constatând că aceștia au comis omisiuni tehnice, fără intenții de a eluda

regimul juridic de declarare a averii.

În pofida acestor fapte, în decizia nr. 36 din 02 iunie 2023 în privința

candidatului Gîrbu Anatolie, Comisia nu a redat elementele de fapt care să indice că

Gîrbu Anatolie este apreciat ca neintegru în raport cu alți candidați aflați în aceeași

situație. Astfel, spre deosebire de alte cazuri identice până la 02 iunie 2023, dar și

după această dată, Comisia a desconsiderat explicațiile reclamantului cu privire la

nedeclararea conturilor nr. 1 și nr. 2 (de care reclamantul și soția acestuia nu au

cunoscut până etapa evaluării de către Comisie), adoptând o atitudine selectivă și

neîntemeiată în raport cu situațiile similare.

Coroborând circumstanțele enunțate supra, completul de judecată special

conchide că, decizia emisă de Comisia de evaluare este contrară prevederilor art. 21

din Codul administrativ, adică nu întrunește cerințele de legalitate procedurală și

substanțială, iar circumstanțele constatate denotă dreptul candidatului la o decizie de

evaluare favorabilă din acest punct de vedere.

Completul de judecată special constată că, Comisia de evaluare nu a efectuat o

analiză și motivare a scopului legitim a Deciziei emise. Din preambulul Legii nr. 26

din 10 martie 2022 rezultă că scopul acesteia constă în sporirea integrității viitorilor

membri ai Consiliului Superior al Procurorilor și organelor specializate a acestora și

în vederea sporirii încrederii în activitatea organelor de autoadministrare ale

procurorilor, dar și în general, în sistemul justiției.

Din decizia contestată și actele prezentate de pârâtă nu rezultă care din aceste

scopuri sunt urmărite prin soluția de nepromovare a evaluării. Oricare din aceste

scopuri ar fi legitime, însă nici unul din ele nu este analizat, iar în ședința de judecată,

reprezentanții pârâtei nu au oferit un răspuns la această întrebare.

Trebuie remarcat, însă, că Comisia este în mod fundamental liberă să-și aleagă

25

scopurile sau scopul legitim, însă acest fapt trebuie să rezulte din conținutul deciziei

și confirmat din actele dosarului administrativ.

Potrivit art. 29 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, o măsură este

proporțională dacă este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul

împuternicirii atribuite prin lege. Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului de a

fi ales în organele enumerate în Legea nr. 26 din 10 martie 2022 chiar pentru

presupuse încălcări nesemnificative reținute de către Comisie nu este la caz o măsură

adecvată pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema

stringentă în buna funcționare a organelor de autoadministrare ale procurorilor la

momentul emiterii deciziei, neevaluarea candidatului, nu doar că nu se încadrează în

motivele de neevaluare, dar constituie o încălcare inutilă și, prin urmare, ilegală a

drepturilor reclamantului.

Totodată, conform art. 29 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este necesară pentru

atingerea scopului. Conform acestui element al proporționalității înseamnă că măsura

oficială trebuie să fie cel mai blând mijloc de atingere a scopului de reglementare.

Comisia de evaluare nu a efectuat această analiză la caz. Astfel, Comisia de evaluare

nu a analizat alternativele de reglementare a cazului individual care să îndeplinească

scopul de reglementare în același mod. Dezavantajele pe care le presupun alte opțiuni

de reglementare trebuie luate în considerare și stau în calea caracterizării lor ca mijloc

mai blând. Participarea candidatului la alegeri pentru funcția de membru în Consiliul

Superior al Procurorilor cu constatările unor probleme minore și care fac parte din

realitățile sociale ale Republicii Moldova, reieșind și din modificarea constantă a

legislației naționale, ar fi fost o măsură mai blândă pentru atingerea scopurilor dorite.

Conform art. 29 alin. (2) lit. c) – (3) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este rezonabilă. Măsura

întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea

nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit. Această cerință implică o punere

în balanță a valorilor protejate juridic. Cu cât dreptul este mai vătămat cu atât mai

mult se cere ca avantajul de pe urma ingerinței să fie superior. Este de notat că,

excluderea dreptului procurorului de a fi candidat la funcția de membru al Consiliului

Superior al Procurorilor antrenează după sine nu doar o ingerință, dar o anulare

improprie a dreptului de fi ales în această funcție. Astfel de soluție nu poate fi

acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea omului și cea de

procuror. Scopul încrederii în justiție poate fi realizat prin mijloace complexe, dar în

niciun caz prin reducerea la zero a ideii de alegeri libere, transparente și în condiții de

concurență în funcțiile de membru al Consiliului Superior al Procurorilor și organelor

acestuia. Procurorul, fiind în funcție, se prezumă a fi integru, iar în cazul în care se

demonstrează contrariul atunci urmează ca acesta să fie eliberat ponderat din sistemul

procuraturii printr-o procedură disciplinară sau altă procedură, care să țină cont de

garanțiile independenței sale. Completul de judecată special notează că, scopul Legii

nr. 26 din 10 martie 2022 este printre altele de a spori încrederea în justiție, dar nu de

a transforma justiția într-o ramură a puterii de stat ineficientă și asupra căreia ar plana

imixtiunile/dependențele de puterea politică.

Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului candidatului Gîrbu Anatolie de

a participa și de a fi ales în calitate de membru al Consiliului Superior al Procurorilor

26

pentru faptele minore reținute de către Comisia de evaluare nu este la caz o măsură

adecvată pentru atingerea scopurilor expuse în legea, însă neconcretizată în decizia

contestată. Având în vedere problema de buna funcționare a organelor de

autoadministrare ale procurorilor la momentul emiterii deciziei și nepromovarea

candidatului pentru faptele minore, nu doar că nu se încadrează în motivele de

nepromovare, dar constituie o încălcare inutilă și ilegală a drepturilor enunțate.

Completul de judecată special reiterează că măsură întreprinsă de autoritatea

publică pârâtă este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporțională în raport cu scopul urmărit. Acesta cerință a legiuitorului implică o

punere în balanța a valorilor protejate juridic, o pondere a intereselor în joc. Cu cât

dreptul este mai vătămat, cu atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma integrității

să fie superior.

Prin urmare, excluderea dreptului procurorului de a fi candidat la funcția de

membru al Consiliului Superior al Procurorilor, antrenează după sine nu doar

ingerința dar o anulare improprie a dreptului de a fi ales în această funcție. Astfel de

soluție nu poate fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea

omului și cu cea de procuror.

În sinteză la acest aspect de legalitate, Completul de judecată special constată că,

decizia Comisiei de evaluare este contrară și principiului proporționalității.

În continuare, completul de judecată special reiterează că așa-numitele încălcări

de integritate financiară și etică au fost apreciate de către Comisie strict subiectiv și

izolat de contextul istoric-social, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În

general, sistemul juridic admite efectul retroactiv al legii, dacă aceasta favorizează

situația juridică a persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe calea interpretării

juridice.

Deci, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de instrumente și

pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare. Prin urmare, neexecutarea

obligației de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei soluții eronate de către

Comisie și respectiv, încălcarea dreptului la apărare a candidatului.

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă o

încălcare a garanțiilor procedurii administrative de evaluare cum ar fi, dreptul la o

examinare deplină a faptelor, dreptul la o decizie motivată și imparțială, dreptul la

audiere efectivă, dreptul de a fi implicat efectiv în procedura de evaluare, dreptul la

colaborare efectivă în clarificarea stării de fapt și dreptul la o decizie fără erori

discreționare în partea aprecierii probelor.

Completul de judecată special constată că, doar aceste încălcări izolate a

garanțiilor în procedura administrativă constituie erori grave de procedură, care au

afectat caracterul echitabil al procedurii administrative de evaluare, și ca consecință

existența unor circumstanțe de natură procesuală, care ar fi dus la promovarea

evaluării de către candidat.

Completul de judecată special remarcă faptul că, statul a învestit Comisia de

evaluare cu prerogativa de a se ghida de anumite standarde pentru a selecta cei mai

integri candidați la funcția de membri inter alia în Consiliul Superior al Procurorilor,

care la rândul lor ar putea asigura corectitudinea funcționării sistemului judiciar per

ansamblu, inclusiv prin aplicarea unor politici coerente și conforme cu standardele

general acceptate.

27

Reclamantul a demonstrat completului de judecată special din cadrul Curții

Supreme de Justiție caracterul plauzibil al elementelor invocate în contestația sa,

inclusiv cu privire integritatea financiară, precum și la respectarea normelor de etică

și deontologie.

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă un

drept al reclamantului la o altă decizie din partea Comisiei de evaluare decât acea

contestată, deoarece sunt de natură care ar putea duce la promovarea evaluării de

către candidatul Gîrbu Anatolie.

Totodată, Completul de judecată special notează că, Comisia de la Veneția a

recomandat că, decizia finală în privința evaluării să fie luată de către instanța de

judecată competentă, totuși Parlamentul Republicii Moldova a optat pentru o altă

politică de drept referitor la acest subiect. În pofida acestui fapt, Completul special de

judecată subliniază că, din rațiuni de protecție efectivă a drepturilor este în drept și

obligat să desfășoare un control judecătoresc de legalitate deplin asupra chestiunilor

de fapt și de drept.

Chiar dacă, Completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție

este limitat în adoptarea unei decizii finale, totuși argumentele, concluziile și

constatările sale sunt obligatorii și executorii pentru Comisia de evaluare. Această

concluzie se desprinde direct din prevederile art. 120 din Constituția Republicii

Moldova, care reglementează caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri

judecătorești definitive.

Completul special de judecată își întemeiază argumentul său pornind și de la

jurisprudența Curții Constituționale, care a reliefat că, chiar dacă completul special al

Curții Supreme de Justiție nu poate obliga Comisia de evaluare să promoveze

candidatul evaluat, argumentele și concluziile făcute de această instanță în cazul

soluționării contestațiilor rămân obligatorii pentru Comisie (DCC nr.42 din 06 aprilie

2023 §143).

Completul de judecată special notează, că tot din rațiuni de control judecătoresc

efectiv, dar și din motive de calitate a legii, Comisia nu este obligată, după dispunerea

reluării procedurii de evaluare, să cerceteze alte circumstanțe decât cele care au stat la

baza admiterii acțiunii reclamantului.

Astfel, evaluarea după reluarea procedurii nu ar trebui să se transforme într-un

argument și activitate circulară vicioasă, fapt care este contrar standardului de

protecția efectivă a drepturilor, separarea ramurilor puterii de stat, certitudinea

juridică și efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive.

Din considerentele menționate, completul de judecată special relevă că, în

prezenta cauză se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 36 din 02 iunie 2023 cu privire

la candidatura lui Gîrbu Anatolie.

Completul de judecată special reține că ilegalitatea deciziei contestate duce la

anularea deciziei și dispunerea reevaluării candidatului. Or, dispunerea reevaluării

este rezultatul final și implicit care include pierderea valabilității deciziei conform art.

139 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (a se vedea DCC nr.42 din 06 aprilie 2023

184 și jurisprudența citată acolo).

28

În conformitate cu prevederile art. art. 224 alin. (1) lit. b), 195 Codul

administrativ, art. art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 14 alin. (6), alin.

(8) lit. b), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, completul de judecată special, instituit în cadrul Curții

Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

d e c i d e:

Se admite acțiunea în contencios administrativ înaintată de procurorul, Gîrbu

Anatolie împotriva Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu

privire la anularea deciziei nr. 36 din 02 iunie 2023 cu privire la candidatura lui Gîrbu

Anatolie, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.

Se anulează decizia Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 36 din 02 iunie 2023 cu privire la candidatura lui Gîrbu Anatolie.

Se dispune reevaluarea candidatului Gîrbu Anatolie de către Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Guzun

29