3-7/23 — contestarea actului administrativ

3-7/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3-7/23

2-23013951-01-3-28012023

D E C I Z I E

În numele Legii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

01 august 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

În componență:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Guzun

Mariana Pitic

Grefieri Alexandr Beriozchin,

Victoria Melinte

Cu participarea:

reclamantei Ecaterina Buzu

reprezentantului reclamantei, avocatul Petru Balan

reprezentanții pârâtei, avocații Roger Gladei,

Irina Sugoneaco

Cernei Valeriu

examinând în ședință de judecată publică, în procedura contenciosului

administrativ, cererea de contestare depusă de Ecaterina Buzu împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la anularea deciziei și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei,

c o n s t a t ă:

Argumentele participanților la proces:

La 28 ianuarie 2023 Ecaterina Buzu, a depus cerere de contestare împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prin care a solicitat

anularea deciziei Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 10 din 4 ianuarie 2023, cu privire la candidatura Ecaterinei Buzu, candidată la

funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatei Ecaterina Buzu de către Comisia independentă de

1

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că, la începutul anului 2022 a fost

votată în prima lectură Legea privind pre-vettingul candidaților la funcția de membru

al Consiliului Superior al Procurorilor și Consiliului Superior al Magistraturii. La

data de 10 martie 2022, Parlamentul a votat în lectură finală Legea privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în

vigoare din 16 martie 2022.

La 6 aprilie 2022, Comisiei a fost transmisă de către CSM lista candidaților

înscriși în concurs pentru funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii,

fiind inclusă și reclamanta, pentru începerea procedurii de evaluare, iar la 21 iunie

2022, Comisia a trimis reclamantei un chestionar privind integritatea etică pentru a fi

completat în mod voluntar și returnat Comisiei până la 5 iulie 2022. Reclamanta a

solicitat Comisiei să i se acorde posibilitatea de a expedia chestionarul mai târziu,

termenul fiind prelungit până la 11 iulie 2022, dată la care a fost expediat

chestionarul vizat în adresa Comisiei, completat de către Ecaterina Buzu.

Ulterior, reclamantei i-au fost adresate câteva runde de întrebări și subîntrebări,

la care aceasta a răspuns în termen și cu exactitate.

La 2 decembrie 2022, reclamanta a participat la audieri în cadrul ședinței publice

a Comisiei de evaluare, anunțându-se încheierea ei, deliberarea, iar la 8 decembrie

2022, acesteia i-a fost adresată a cincea rundă de întrebări, care conținea 1 întrebare,

inclusiv 2 subîntrebări, pentru a elucida unele aspecte care au apărut în cadrul

evaluării. Răspunsurile la aceste întrebări au fost formulate de către reclamantă în

termenul acordat.

În continuare, la 23 ianuarie 2023, ora 1413, reclamantei i-a fost remisă prin

intermediul poștei electronice, de către Secretariatul Comisiei de evaluare, decizia

Comisiei Pre-Vetting.

Astfel, s-a precizat că, decizia nr. 10 din 4 ianuarie 2023, cu privire la

candidatura Ecaterinei Buzu, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, este axată pe următoarele aspecte:

26/2022) cu privire la corespunderea candidatei cu criteriul de integritate financiară

în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și criteriul de integritate etică

conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 26/2022 în legătură cu declararea averii și

intereselor personale în modul stabilit de legislație, dubii ce nu au fost înlăturate de

candidată, și cu privire la corespunderea candidatei cu criteriul de integritate

financiară conform art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c) și d) în legătură cu sursele

depunerilor de numerar într-unul dintre conturile bancare ale candidatei;

26/2022) cu privire la conformitatea candidatei cu criteriul de integritate etică, în

temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, în legătură cu folosința fără plată

a chiriei apartamentului, proprietarul căruia era minor, timp de 14 ani, dubii ce nu au

fost înlăturate de candidată.

Pe marginea acestor aspecte, reclamanta a menționat că, conform art. 8 din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră că un candidat corespunde criteriului

de integritate financiară dacă, alin. (4) lit.: a) averea candidatului a fost declarată în

2

modul stabilit de legislație; b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de

către candidat în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate și alin. (5) lit. b)

respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale; c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia

candidatului ori a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile

legate de întreținerea acestor bunuri; d) sursele de venit ale candidatului și, după caz,

ale persoanelor specificate la art. 2 alin. (2).

Referitor la dreptul discreționar, s-a notat că în concepția Codului administrativ

al RM (articolele citate) acesta conturează 3 semnificații distincte: i) discreția în

domeniul dreptului administrativ material (temeiul emiterii actul administrativ

individual este formulat în termeni de genul „poate”, „posibil” sau „se autorizează”);

ii) discreția procedurală care se referă la chestiunile strict de procedură administrativă

(de exemplu, alegerea modalităților de comunicare conform art. 96 din Codul

administrativ al RM, felurile probelor pentru clarificarea unui fapt conform art. 87

din Codul administrativ al RM, etc.); iii) discreția de tip judiciar, acordată

judecătorului (de exemplu, instanța de judecată conform art. 214 poate suspenda

executarea actului administrativ individual defavorabil).

Astfel, promovarea evaluării constituie un act administrativ individual

obligatoriu, dar nu discreționar. Întrunirea cumulativă a condițiilor din art. 8 alin. (2)

și (4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, generează obligația Comisei de evaluare

de a emite o decizie favorabilă de promovare a candidatului la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii, sub aspectul corespunderii criteriului de

integritate financiară și etică.

Astfel, Comisia de evaluare are doar o discreție procedurală, care se referă la

investigarea și clarificarea stării de fapt din oficiu (și alte aspecte privind pregătirea și

emiterea actului administrativ individual), fapt ce nu implică atribuirea actului

administrativ individual la cel discreționar.

Totodată, noțiunea „dubiu serios” constituie concepte juridice nedefinite

(nedeterminate), ce conturează specificul dreptului administrativ, or ele nu oferă

discreție, dar o marjă în stabilirea faptelor de la abstract la concret și pe cale de

consecință, aplicarea normelor cât mai adecvată la un anumit caz (așa numită justiție

echitabilă). Erorile cel mai des întâlnite la aplicarea unor astfel de concepte juridice

se referă la corecta stabilire a faptelor și interpretarea legii.

Revenind la decizia contestată, reclamanta a indicat că, Comisia de evaluare a

formulat următoarele concluzii referitoare la existența unor conturi bancare deschise

pe numele celei din urmă: La audieri în sedință publică, candidata a declarat că

informațiile pe care le-a primit Comisia cu privire la depunerile de numerar în acel

cont sunt incorecte, că era imposibil să se depună bani în acel cont și că nu a depus

bani în acel cont întrucât era un card de credit.

În ceea ce privește depunerile de numerar în contul bancar nr. 2, candidata nu a

furnizat alte surse de mijloace financiare pentru depuneri bănești decât salariul ei.

Candidata nu a explicat ce mijloace financiare a folosit pentru a plăti pentru

cheltuielile de trai sau cum a putut să depună cea mai mare parte din salariu într-un

cont și să nu-l folosească.

După audieri, Comisia a solicitat candidatei să verifice extrasele de cont

furnizate de bancă referitoare la contul bancar nr. 2 și 3. Candidata a confirmat că

informațiile pe care Comisia le-a primit de la bancă sunt corecte. Între 2011-2012, a

3

fost retrasă suma de 79.124,35 MDL de pe cardul său de cont flexibil. În perioada

2011-2012 ea a depus numerar pentru completarea soldului din contul de card în

sumă de 111.956,32 MDL.

Sumele depuse în 2011 și 2012 se apropie de 90% din salariul total al candidatei

în acei ani (salariul total pentru 2011 a fost de 72.056 MDL; salariul total pentru 2012

a fost de 60.082 MDL), dar candidata nu a indicat alte surse de venit pentru depuneri

bănești. Mai mult ca atât, diferența dintre suma cheltuielilor totale de 79.124,35 MDL

și suma depunerilor bănești de 111.956,32 MDL este de 32.831,97 MDL, ceea ce,

potrivit candidatei, reprezintă penalități și dobânzi.

Această concluzie a Comisiei de evaluare, reclamanta a considerat-o ca fiind

pripită și exercitată în mod arbitrar, deoarece prin constatările din actul de constatare

al Comisie Naționale de Integritate a RM (ANI) nr. 04/171 din 05.05.2016 (prezentat

de reclamată în formă deținută (se anexează), rezultă următoarele constatări:

La capitolul IV. “Active Financiare” dna Buzu Ecaterina a declarat un depozit

bancar în sumă de 28,65 Euro, deschis în 2011, la BC ,,Modindconbank” SA, fără

dobândă și contul de card salarial cu soldul la ziua declarării de 2 285,31 lei.

Totodată, conform documentelor prezentate Comisiei de către instituțiile

bancare din țară s-a stabilit că persoana supusă controlului nu a declarat următoarele

conturi:

- cont curent nr. xxxxxxxxxxxxxxx, (de rambursare a creditului) deschis în

2012, la xxxxxxxxxxxxxx|, cu soldul la data de 31.12.2014 - 42,12 lei, rulaje în 2014

- 25 157,88 lei, titular Buzu Ecaterina;

- cont curent nr. xxxxxxxxxxxxxxx, deschis în 2013, la BC ,,Modindconbank”

SA, cu soldul la data de 12.03.2015 - 0 lei, rulaje în 2014 - 1,69 lei, titular Buzu

Ecaterina.

Referitor la conturile nedeclarate dna Buzu Ecaterina precizează că acestea sunt

conturi colaterale creditului de care a beneficiat, credit care a fost declarat.

La capitolul VI. “Datorii” dna Buzu Ecaterina a declarat o datorie în sumă de

120 000 lei contractată în 2012, scadentă în 2022, rata dobânzii -15%, creditor

xxxxxxxxxxx.

Potrivit informațiilor prezentate de către băncile comerciale din Republica

Moldova, la momentul depunerii declarației cu privire la venituri și proprietate, dna

Buzu Ecaterina, nu a beneficiat de alte credite decât cel declarat.

În viziunea reclamantei, cele consemnate vin să confirme faptul că, Comisia și-a

exercitat discreția cu rea credință ți în mod arbitrar.

Cât privește folosința apartamentului fără plata chiriei în perioada 2004-2018, în

decizie, Comisia a reținut următoarele circumstanțe de fapt: Din 2004 până în 2018,

candidata și copiii ei au locuit într-un apartament de 47,7 mp situat în Chișinău.

Proprietarul apartamentului era un copil minor care moștenise imobilul la vârsta de

șase ani, după decesul mamei sale. Tutorele minorului s-a oferit să permită candidatei

și copiilor săi să locuiască în acest apartament până la atingerea majoratului de către

minor, cu condiția - candidata să aibă grijă de apartament și să plătească pentru

serviciile comunale. Abitația în apartament s-a bazat pe o înțelegere verbală cu

tutorele. Candidata a prezentat o declarație din partea tutorelui care a confirmat

înțelegerea verbală, conform căreia candidatei i se permitea să locuiască în

apartament cu condiția achitării serviciilor comunale și că tutorele nu solicitase plată

de chirie sau alte plăți.

4

În luna noiembrie 2018, unul dintre copiii candidatei și soțul copilului respectiv

au procurat apartamentul de la proprietar, care avea atunci vârsta de 20 de ani, la

prețul de 252.191 MDL. Cuplul a vândut apartamentul în noiembrie 2020, la prețul

de 680.522 MDL (33.500 EUR).

Candidata a declarat, ca răspuns la întrebările scrise, că nu este înrudită și nu are

nicio relație de familie cu minorul care era proprietarul apartamentul sau tutorele

acestuia, care era bunica minorului.

La audieri, în ședință publică, candidata a confirmat că, nu are nici o relație de

familie cu tutorele sau minorul. Ea a explicat că a aflat despre apartament de la tatăl

ei care îl cunoștea pe bunicul minorului. Candidata a declarat că sunt doar cunoscuți.

În acea perioadă, candidata își căuta un apartament în Chișinău pentru că copiii ei

mergeau la școală acolo. Candidata a informat Comisia că, mama minorului care

moștenise apartamentul, o tânără de douăzeci de ani, a decedat în apartament, ceea ce

a reprezentat o tragedie pentru familie. Din cauza acestei situații, tutorele minorului a

fost dispus să-i permită candidatei să folosească apartamentul, cu condiția ca aceasta

să plătească serviciile comunale și să aibă grijă de apartament. Bunica si bunicul

minorului aveau propriul apartament în Chișinău. Bunicii nu au vrut să vândă

apartamentul fără acordul minorului, așa că au asteptat până când acesta va împlini

vârsta de 18 ani. Candidata a declarat că, dacă tutorele ar fi solicitat plată de chirie, ar

fi negociat cu ei, dar, neexistând o astfel de condiție, nu a achitat nici o plată de chirie

pentru apartament, timp de 14 ani.

De asemenea, candidata a confirmat la audieri în sedință publică că, unul dintre

copiii ei și soțul acestuia au procurat acest apartament în 2018 și candidata a

confirmat detaliile tranzacției. Ea a explicat că, atunci când minorul a împlinit vârsta

de 18 ani, tutorele i-a spus că nepotul tutorelui nu vrea să locuiască în apartament si

că vor să-l vândă. Tutorele a întrebat-o pe candidată dacă vrea să-l cumpere.

Candidata nu dispunea de mijloace financiare, dar unul dintre copiii ei si soțul

copilului l-au cumpărat. Candidata a declarat inițial că, nu a fost implicată în

tranzacția de cumpărare si le-a spus doar copiilor săi că fiecare tranzacție trebuie să

fie oficială, iar suma care va fi negociată trebuie să fie reflectată veridic în contract.

Candidata a precizat că, prețul de cumpărare a fost negociat între tutore, nepotul ei,

fiica candidatei și soțul acesteia. După mai multe întrebări, candidata a recunoscut că,

a fost prezentă la negocieri cu fiica sa și soțul ei atunci când s-a ajuns la un acord.

Agenți imobiliari nu fuseseră implicați în tranzacție. Candidata a declarat Comisiei

că, apartamentul a fost vândut la un preț mai mare în 2020, decât pentru care a fost

achiziționat în 2018, din cauza reparațiilor care au fost făcute de fiica candidatei și de

soțul acesteia. Când apartamentul a fost scos la vânzare în 2020, apartamentul a fost

evaluat de agenții imobiliari, iar valoarea stabilită a fost reflectată în contract.

După audieri, candidata a oferit informații suplimentare despre apartamentul din

Chișinău. Ea a reiterat că abitația în apartamentul care aparținea minorului i-a fost

propusă de tutore, cu condiția de a plăti serviciile comunale și de a avea grijă de

apartament, (ceea ce era problematic din cauza acoperișului; ulterior a făcut reparații

cosmetice cu ajutorul fraților săi), deoarece tutorele știa că ea nu are resurse

financiare și are doi copii minori. De asemenea, candidata a furnizat fotografii ale

apartamentului pentru a arăta starea apartamentului și motivul pentru care a fost

propus spre vânzare la o sumă negociată mai mică decât valoarea de vânzare a

acestuia după reparație. Fotografiile, cu marcaje de timp din 2016, au arătat daune la

5

plafoane și alte părți din interior. Nu au fost prezentate fotografii sau alte informații

care să arate starea apartamentului când a fost vândut în 2020.

Pe marginea acestui aspect, Comisia de evaluare a trasat următoarea concluzie:

În opinia Comisiei, aranjamentul, deși avantajos pentru candidată, a fost dezavantajos

pentru un copil minor și, prin urmare, a ridicat întrebări legate de etică pe care un

judecător ar fi trebuit să le ia în considerare. În timp ce tutorele minorului poartă, fără

îndoială, responsabilitatea pentru inacțiune de a proteja pe deplin interesele financiare

ale minorului, aflarea candidatei în aranjament dezechilibrat timp de paisprezece ani,

mai ales după ce candidata a devenit judecător, ridică întrebarea că s-a profitat de

minor, ceea ce nu este o conduită conformă cu standardele înalte așteptate de la

judecători.

Însă, reclamanta a ținut să afirme că, conduita sa în calitate de cetățean simplu în

raport cu proprietarii apartamentului în care a locuit, nu creează nici o aparență de

lipsă de integritate sau o conduită, care ar fi fost capabilă să răstoarne principiul de

etică profesională. Reclamanta nu a încălcat drepturile minorului și nici a altor terți.

Înțelegerile avute au fost făcute în limitele legii cu tutorele minorului, iar ultimul,

când a devenit major nu a avut nici o reacție negativă față de reclamantă. Atât tutorele

minorului, cât și el personal au locuit în condiții decente și nu există nici o constatare

a vreunui organ privind protecția copilului care să fi constatat vreo încălcare a

drepturilor copilului.

Prin urmare, Ecaterina Buzu, prin prezenta acțiune în obligare, solicită

revendicarea încălcării dreptului în calitatea sa de judecător de a candida și a fi

membru al Consiliului Superior al Magistraturii și urmărește anularea unui act

administrativ individual, prin care s-a respins solicitarea reclamantei în procedura

administrativă și obligarea Autorității publice să emită actul administrativ individual

solicitat.

La 1 februarie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de contestare înaintată de

Ecaterina Buzu, pe motiv că este neîntemeiată.

În referință, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a

a indicat că, în speță, Comisia a executat cu diligență și bună-credință toate obligațiile

în sarcina sa, prevăzute de Legea nr. 26/2022. În particular, atunci când a constatat

anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantei posibilitatea de a le elucida, prin

prezentarea datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art. 10 alin. (7) din Legea

nr.26/2022), oferind un termen suficient (fapt confirmat implicit de către reclamantă

prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare în termenele oferite de

Comisie).

Suplimentar, s-a atras atenția asupra faptului că, sarcina probațiunii trece asupra

candidatei pe parcursul procesului de evaluare în faza inițială. Or, este în obligația

Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de competențele sale legale (art. 6

din Legea nr 26/2022) și cu respectarea obligațiilor legale (art. 7 din Legea nr

26/2022).

Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia

oferă candidatei posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10

alin. (7) din Legea nr.26/2022). Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este

6

un drept, nu o obligație a candidatei (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), iar

neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date

incomplete sau neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că, există dubii

serioase în privința candidatului și că nu întrunește criteriile de integritate (art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în interesul candidatului să preia

sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu numai că nu încalcă dar și

protejează efectiv drepturile candidate.

În aceeași ordine de idei, s-a arătat că deciziile Comisiei sunt conforme Legii nr.

26/2022, și rezultă din testul efectuat în urma evaluării integrității etice și financiare a

candidatei, în baza datelor și informațiilor primite de la candidat și terți. Comisia

constată dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatei cu

criteriile legale de integritate.

Concomitent, Legea nr. 26/2022 stabilește expres și explicit marja de discreție a

Comisiei la efectuarea constatărilor sale, precum urmează:

- în aprecierea criteriilor prevăzute la alin. (2)-(5) și în luarea unor decizii cu

privire la acestea, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu

competente în domeniul respectiv - art.8 alin.(6);

- Comisia de evaluare apreciază materialele acumulate după intima sa

convingere, formată în urma cercetării multiaspectuale, complete și obiective a

informației. Nici unul dintre materialele prezentate nu are o forță probantă prestabilită

fără aprecierea lui de către Comisia de evaluare (art. 10 alin. (9).

Prin urmare, soluția oferită de Comisie, prin decizia de constatare a promovării

sau nepromovării evaluării, reprezintă o apreciere, după intima sa convingere, a

faptului dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatei cu

criteriile de integritate financiară și etică.

Cu alte cuvinte, Comisia nu constată existența sau lipsa conformității candidatei

cu criteriile de integritate, ci doar existența sau lipsa dubiilor serioase privind

conformitatea. Or, anumite circumstanțe faptice ar putea fi suficiente pentru a

constata că, există dubii serioase privind conformitatea, dar în același timp ar putea fi

insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.

Astfel, Comisia nu este în postura de instanță de judecată sau alt organ similar,

iar acțiunile ei nu sunt o verificare judiciară sau de alt gen menită să constate cu

certitudine un anumit fapt (existența sau lipsa conformității cu criteriile de

integritate).

În speță, Comisia a acționat în conformitate cu rigorile descrise, apreciind în

baza criteriilor de conformitate stabilite de Legea nr.26/2022, raportate la

circumstanțele de fapt rezultate din datele și informațiile acumulare (inclusiv cu

concursul reclamantei), dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea

reclamantei cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia emisă în acest sens

reprezintă realizarea acestei puteri discreționare care nu poate fi supusă unui control

judiciar.

Excepția de la regula de mai sus poate avea doar un caracter extraordinar și s-ar

referi la cazurile unor acțiuni deosebit de arbitrare și inoportune ale emitentului, care

conduc la ilegalitate. Așa-zisa oportunitate care să poată face obiectul controlului

instanței se referă la situațiile în care starea de inoportunitate este atât de flagrantă

încât ar conduce la ilegalitate, respectiv emiterea actului prin deturnare de putere sau

cu încălcarea competenței.

7

Așadar, instanța de judecată este ținută să exercite controlul de legalitate a

deciziei, și nu este în drept să execute controlul de oportunitate. În particular, instanța

ar fi îndrituită să admită acțiunea reclamantei și să dispună reluarea evaluării doar în

situația în care constată existența unor circumstanțe ce puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat, situație ce lipsește în speță.

Cu referire la cele de mai sus, s-a reținut în primul rând că, reclamanta a încălcat

obligația de probațiune.

Astfel, s-a atras atenția asupra faptului că nici una dintre afirmațiile reclamantei

nu sunt susținute prin probe pertinente și admisibile. În lipsa probelor, reclamanta

apelează la tehnici inadmisibile în procesul probațiunii, cum sunt sofismele (erori

logice cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată), critica legii aplicabile

(care are o altă procedură de remediere, în conformitate cu prevederile Legii nr.

100/2017 cu privire la actele normative), dar și tentativa de inducere a instanței în a

examina oportunitatea deciziei (fapt interzis de lege - art. 225 din Codul

administrativ).

Dimpotrivă, materialele dosarului reclamantei, prezentate instanței de judecată,

confirmă că Comisia a acționat independent, cu diligență și bună-credință, respectând

întocmai procedura de evaluare, regulile privind sarcina probațiunii, obiectul și

limitele legale ale mandatului său și în conformitate cu marja legală de discreție.

Contrar prevederilor art. 16 din Codul administrativ, reclamanta cere mai întâi

limitarea marjei de discreție a Comisiei, iar apoi declinarea în întregime a marjei de

discreție. Aceste pretenții nu se întemeiază însă pe un text de lege, ci doar rezultă din

interpretări arbitrare (a conceptului de ”dubiu serios”) și tentativă de a impune

instanței exercitarea controlului de oportunitate a deciziei (sub pretextul unui control

efectiv), ambele aceste mijloace de argumentare fiind inadmisibile și contrare

interpretării logico-juridice a Codului administrativ și Legii nr. 26/2022.

De altfel, în virtutea prevederilor art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, Comisia

apreciază materialele acumulate cu concursul candidatului și terțelor persoane după

intima sa convingere, în aprecierea sa, Comisia de evaluare nu depinde de constatările

altor organe cu competențe în domeniul respectiv − art.8 alin. (6) din Legea nr.

26/2022.

În aceeași ordine de idei, este de competența Comisiei să aprecieze dacă anumite

circumstanțe sunt sau nu suficiente pentru a constata existența sau lipsa dubiilor

serioase privind conformitatea. Asta deoarece anume această chestiune se referă la

oportunitatea deciziei, care nu poate face obiectul controlului judiciar.

În concluzie, s-a menționat că soluția oferită de Comisie, prin decizie, reprezintă

o apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase

privind conformitatea candidatei cu criteriile de integritate financiară și etică.

La 10 februarie 2023, Ecaterina Buzu, fiind reprezentată de avocatul Petru

Balan, (în baza mandatului de avocat nr. 1876276 seria MA din 10 februarie 2023), a

depus demers, prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a

sintagmelor „grav, reprobabile și inexplicabile” de la art. 8 alin. (2) lit. a), precum și

sintagma „în ultimii 15 ani” de la art. 8 alin. (4) lit. b) și textul „ori a persoanelor

specificate la art. 2, alin. (2)” de la art. 8 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 26 din 10 martie

2022, privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor și a sintagmei „dacă

constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

8

către candidat” din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Prin încheierea din data de 10 februarie 2023 a Curții Supreme de Justiție s-a

admis în parte demersul depus de către Ecaterina Buzu, reprezentată de avocatul

Petru Balan, cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate, s-a ridicat

excepția de neconstituționalitate a sintagmei „dacă constată existența unor

circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat” din art. 14,

alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor.

Curtea Constituțională, prin hotărârea din data de 14 februarie 2023, a admis

excepțiile de neconstituționalitate ridicate de dl avocat Petru Balan, în interesele dnei

judecătoare Ecaterina Buzu, parte în dosarul nr. 3-7/2023, a declarat neconstituțional

textul „dacă constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat” din articolul 14, alin. (8), lit. b) din Legea nr. 26 din 10

martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Până la

modificarea legii de către Parlament, completul special al Curții Supreme de Justiție,

la examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei de evaluare, va

putea dispune reevaluarea candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul

procedurii de evaluare au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de

evaluare, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există

circumstanțe care puteau conduce la promovarea evaluării de către candidat.

La data de 4 aprilie 2023, Ecaterina Buzu a adus la cunoștința Completului de

judecată special că, a reziliat contractul de asistență juridică cu avocatul Petru Balan.

În ședința de judecată, reclamanta a susținut acțiunea pe motivele de fapt și de

drept invocate, explicând instanței modul de funcționalitate a conturilor nr. 2 și nr. 3,

care greșit a fost perceput de către Comisie, prin însumarea depunerilor operate pe

aceste conturi. Totodată, a afirmat că apartamentul minorului, în care a deținut

dreptul de abitație fără plata chiriei, se afla în stare deplorabilă, iar tutorele minorului

a fost inițiatoarea aranjamentului privind dreptul de abitație în acest imobil, în

schimbul achitării serviciilor comunale, nefiind înaintate alte pretenții pecuniare.

Pentru a susține cele declarate, reclamanta a solicitat audierea martorului Esipenco

Larisa, care a depus declarații în sensul dat, cu respectarea prevederilor art. 215 Cod

de procedură civilă.

Reprezentanții Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

avocații Roger Gladei și Irina Sugoneaco au susținut argumentele invocate în

referința depusă, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Suplimentar au

menționat că, reclamanta a avut posibilitatea să facă cunoștință cu materialele

dosarului înainte de audieri pentru a clarifica unele momente Comisiei, însă o

asemenea cerință nu a parvenit, iar audierea unor martori nu constituie obiectul

examinării prezentei cauze.

Aprecierea instanței.

9

Audiind părțile, și reprezentanții lor, examinând actele dosarului administrativ și

cel judiciar, completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție constată că

acțiunea este admisibilă și întemeiată, din următoarele motive.

Termenul de examinare a acțiunii

Conform art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26/2022, prin derogare de la prevederile

art. 195 din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

La acest capitol, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție ține

să menționeze că, cererea depusă de Ecaterina Buzu a fost repartizată în mod

automat-aleatoriu la 28 ianuarie 2023, judecătorului-raportor Ala Cobăneanu, care

prin încheierea din aceeași dată a primit spre examinare cererea și a dispus acțiuni de

pregătire a cauzei pentru dezbaterile judiciare, stabilind ședința de judecată pentru 3

februarie 2023. La 2 februarie 2023, reclamanta a depus o cerere, solicitând amânarea

ședinței de judecată, iar astfel, ținând cont de agenda instanței și a participanților la

proces a stabilit un nou termen pentru examinarea cauzei, 07 februarie 2023.

În cadrul ședinței de judecată din 07 februarie 2023, reclamanta a înaintat cerere

de recuzare judecătorului Ala Cobăneanu, care a fost respinsă la aceeași dată, prin

încheiere motivată, ședința de judecată fiind amânată pentru data de 10 februarie

antrenat avocatul Petru Balan, pentru a-i reprezenta interesele în prezenta cauză de

contencios administrativ. Tot atunci, reprezentantul reclamantei a înaintat o cerere cu

privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate, care a fost admisă parțial, prin

încheiere motivată, la aceeași dată.

Prin încheierea din 02 martie 2023 a Președintelui interimar al Curții Supreme

de Justiție, cauza a fost supusă redistribuirii unui alt judecător în legătură cu demisia

judecătorului-raportor Ala Cobăneanu, fiind repartizată în aceeași dată judecătorului-

raportor Tamara Chișca-Doneva.

La data de 06 martie, judecătorul Tamara Chișca-Doneva declară abținere de la

judecarea prezentei cereri de contestare, pe motiv că avocatul Petru Balan îi

reprezintă interesele în alte cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată. Declarația

nominalizată a fost admisă la data de 7 martie 2023, prin încheiere motivată.

Ulterior, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, cauza

a fost distribuită repetat, judecătorului Ion Guzun, ședința de judecată fiind fixată

pentru data de 16 martie 2023. Ședința din 16 martie a avut loc, fiind anunțată o

întrerupere până la data de 04 aprilie 2023. Însă, această ședință nu a avut loc, din

motivul imposibilității constituirii Completului de judecată special, fiind amânată

pentru data de 10 aprilie 2023.

Prin dispoziția nr. 53 din 4 aprilie 2023 a fost instituită o nouă componență a

completului de judecată special în cadrul Curții Supreme de Justiție pentru

examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor în următoarea componență: Tamara

Chișca-Doneva – președinte, judecător, Mariana Pitic – judecător, Maria Ghervas –

judecător, în rest fiind menținută Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme

de Justiție nr. 39 din 20 martie 2023, prin care a fost menținută Dispoziția

10

Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 34 din 02 martie 2023, în

partea în care ca judecător supleant a fost desemnat – Ion Guzun.

La 10 aprilie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

a depus o cerere de recuzare a judecătorului Mariana Pitic.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 06

aprilie 2023, a intrat în vigoare Legea nr. 64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea

Supremă de Justiție, precum și Legea nr. 65 din 30 martie 2023 cu privire la

evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții

Supreme de Justiție.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea 64/2023, Plenul Curții Supreme de Justiție

este compus din toți judecătorii Curții Supreme de Justiție și are, printre altele,

atribuția de stabilire, anual, a componenței completelor de judecată.

Completul de judecată, reținând prevederile legale citate supra și faptul că în

perioada martie-aprilie 2023 majoritatea magistraților de la Curtea Supremă de

Justiție au demisionat, atestă imposibilitatea formării completelor de judecată de către

Plenul Curții Supreme de Justiție, care la moment nu este deliberativ.

Totuși, prin Legea nr. 89 din 27 aprilie 2023, în vigoare din 02 mai 2023,

dispozițiile tranzitorii din Legea 64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, au

fost modificate în sensul stabilirii momentului începerii activității Curții Supreme de

Justiție în componența nouă, inclusiv a Plenului, oferind ca efect competențe de

formare a completelor de judecată după regula anterioară – de către președintele

Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (8) din Legea 65/2023, Consiliul

Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.120/6 din 10 aprilie 2023 a anunțat

concursul pentru suplinirea, prin transfer temporar, a funcțiilor vacante de judecător

la Curtea Supremă de Justiție, iar prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 142/8 din 02 mai 2023, s-a hotărât transferul temporar a 7 judecători din instanțele

naționale, pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 10 mai 2023, în funcția de

judecător al Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Completul de judecată special constată că, activitatea Curții Supreme de

Justiție a fost blocată în perioada 30 martie 2023 – 10 mai 2023, perioadă în care nu a

fost posibilă nici faptic, nici juridic examinarea cauzelor aflate pe rolul instanței.

Din acest considerent, cererea de recuzare a judecătorului Mariana Pitic a fost

supusă repartizării la 16 mai 2023, după reluarea activității Curții Supreme de

Justiție, iar prin încheierea din 25 mai 2023, cererea de recuzare a fost respinsă.

La 26 iunie 2023 a fost stabilită următoarea ședință de judecată, în cadrul căreia

a fost dispusă reluarea cauzei de contencios administrativ, în următoarea componență

a Completului de judecată special: Tamara Chișca-Doneva – președinte, judecător,

Mariana Pitic – judecător, Ion Guzun – judecător, drept consecință a faptului că

reclamanta s-a refuzat de asistența avocatului Petru Balan, care după cum s-a arătat

mai sus, a constituit motiv de admitere a declarației de abținere depusă de judecătorul

Tamara Chișca-Doneva.

În cadrul ședinței de judecată a fost admis demersul reclamantei de audiere a

martorului Esipenco Larisa, tutorele minorului Esipenco Vadim, fiind anunțată o

întrerupere până la data de 06 iulie 2023.

11

În această ordine de idei, având în vedere cele enunțate supra, completul de

judecată special notează că depășirea termenului de examinare a contestație în 10

zile, a fost influențat inclusiv de complexitatea cauzei, comportamentul părților la

proces, care include pe cel al autorității pârâte, dificultatea dezbaterilor, demisiile în

masă a judecătorilor Curții Supreme de Justiție și imposibilitatea formării

completului special pentru judecarea cererilor de contestare.

Mai mult, durata de aflare pe rol a cauzei a fost condiționată inclusiv de

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, fapt ce nu poate fi privit

drept tergiversare a examinării cauzei, deoarece judecarea cererii de contestare a

avut ca scop respectarea dreptului garantat al părților la un proces echitabil,

consfințit în articolul 38 din Codul administrativ și articolul 6 § 1 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În cadrul ședinței de judecată din data de 06 iulie 2023 a fost examinată în fond

cauza, fiind ascultate explicațiile părților, cercetate probele, ascultate pledoariile și

conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, a fost anunțată emiterea și plasarea

deciziei pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Aplicabilitatea Codului administrativ.

Completul de judecată special menționează că, în cadrul dezbaterilor judiciare,

reprezentanții Comisiei au invocat neaplicarea cărților I și II din Codul

administrativ la examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție,

argument care nu poate fi reținut din următoarele considerentele.

Completul de judecată special reține că aplicarea Codului administrativ și

limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia are

competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru

examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022,

În primul rând, este necesar de a se explica de ce este aplicabil Codul

administrativ procedurii de evaluare, dar și procedurii de contencios administrativ.

Din punct de vedere al conținutului normativ, Legea nr. 26/2022 cuprinde atât

norme de drept public material, cât și norme de procedură administrativă și

procedură a contenciosului administrativ.

În special, dispozițiile legale care reglementează definiția și condițiile de

evaluare a integrității etice/financiare după natura lor constituie norme de drept

administrativ material, care formează baza legală conform art. 21 alin. (1) din Codul

administrativ pentru emiterea actului administrativ individual de către Comisie.

Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 26/2022 sunt norme de drept

administrativ material.

Inițierea procedurii de evaluare este, conform art. 9 alin. (2) și art. 69 alin. (1)

din Codul administrativ, o inițiere a procedurii administrative la cererea candidatei

pentru una din funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 26/2022. Inițierea procedurii de contencios administrativ este

condiționată, în conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul

administrativ, de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept prin

activitatea administrativă.

Astfel, Completul de judecată special relevă că, decizia Comisiei de evaluare

este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din Codul

12

administrativ. Actul administrativ individual este rezultatul final al procedurii

administrative.

Prin decizia Comisiei privind promovarea/nepromovarea evaluării de către

candidat are loc finalizarea procedurii administrative conform art. 78 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în nota informativă la Legea nr. 26/2022, autorii au indicat

că „drept urmare a desfășurării activității sale, Comisia de evaluare va emite o

decizie. Reieșind din faptul că decizia respectivă reprezintă un act administrativ,

contestarea acesteia se va face conform prevederilor Codului administrativ

nr. 116/2018 cu derogările exprese stabilite în prezentul proiect.”

Astfel, însăși legiuitorul a calificat decizia Comisiei de evaluare drept un act

administrativ individual în privința căruia poate fi exercitată acțiunea în contencios

administrativ.

Prin urmare, normele Codului administrativ privind procedura administrativă și

instituția actului administrativ individual sunt aplicabile procedurii de evaluare, cu

excepțiile prevăzute de Legea nr. 26/2022.

Completul de judecată special subliniază că, evaluarea candidaților pentru

funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022

este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ.

Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, dacă nu

contravin principiilor Codului administrativ.

Normele speciale din Legea nr. 26/2022 nu exclude aplicarea cărților I și II,

decât în privința unor aspecte, cum ar fi în special, inițierea procedurii

administrative, clarificarea stării fapt din oficiu, cvorumul și majoritatea, dreptul la

audiere a candidatei, dar și altele. Sintagma „anumite aspecte” din art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ nu echivalează cu excluderea de la aplicare a Codului

administrativ.

Așadar, în condițiile speței, excluderea integrală de la aplicare a cărților I și II

este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului

administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul

administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă

candidatul respectiv.

Principiile care guvernează procedura contenciosului administrativ sunt

reglementate în cartea I din Codul administrativ, în special art. 21-27 și art. 36-43.

Între cartea I și II, și III, care reglementează procedura contenciosului administrativ,

există o legătură organică și de substanță, ce nu poate fi negată sau exclusă sub nici

o formă.

Controlul judecătoresc este un control de legalitate, care cuprinde în sine

verificarea legalității temeiului formei activității administrative, corectitudinii

interpretării noțiunilor juridice vagi, proporționalității egalității de tratament,

imparțialității, securității juridice, motivării, exercitarea dreptului discreționar, dacă

13

autoritatea este împuternicită să acționeze în baza acestui drept, protecția încrederii

legitime în activitatea autorității și altele.

Din considerentele menționate supra, completul de judecată special respinge ca

nefondat argumentul reprezentanților Comisiei de evaluare, precum că nu este

aplicabilă cartea I și II din Codul administrativ. Or, aceasta ar însemna negarea

respectării principiilor legalității, cercetării din oficiu, egalității de tratament,

securității raporturilor juridice, proporționalității, imparțialității Comisei, bunei-

credințe și altele.

Aplicarea normelor procedurii de contencios administrativ este condiționată de

aplicarea acelorași norme care se referă la procedura administrativă, cum ar fi

obținerea probelor conform art. 220 alin. (1), 87-93 din Codul administrativ,

notificările conform art. 223, 97-114 Codul administrativ, imparțialitatea conform

art. 25 din Codul administrativ, recuzarea conform art. 202, 49-50 din Codul

administrativ, formele activității administrative conform art. art. 5, 10-15 și 189 din

Codul administrativ, conceptul de parte în procedura de contencios administrativ

conform art. art. 204 și 7 din Codul administrativ, efectele juridice ale actului

administrativ individual, e.g. funcția executorie a Deciziei Comisiei în calitate de

act administrativ individual conform art. 171 alin. (4) din Codul administrativ,

valabilitatea, obligativitatea și puterea lucrului decis a Deciziei Comisiei conform

art. art. 139 alin. (2)-(4) și 140 din Codul administrativ și altele.

Neaplicarea cărții I și II din Codul administrativ ar echivala cu excluderea

deciziei Comisei ca act administrativ individual, iar pe cale de consecință respingerea

accesului la un control judecătoresc efectiv.

În această ordine de idei, completul de judecată special subliniază că, decizia

Comisiei de evaluare este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l)

din Codul administrativ, deoarece este: 1) emisă de o autoritate publică; 2) este o

decizie, dispoziție sau altă măsură oficială; 3) se referă la domeniul dreptului public;

4) este o reglementare; 5) se referă la un caz individual; 6) produce nemijlocit efecte

juridice.

Din punct de vedere funcțional și organizatoric, Comisia independentă de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor este o „autoritate publică” în

sensul art. 7, 10, 203 lit. a) și 204 din Codul administrativ, deoarece este creată prin

lege, îndeplinește sarcini de drept public prin intermediul competenței reglementată

în art. 8 din Legea nr. 26/2022, în vedere realizării unui interes public.

Completul de judecată special mai subliniază că, procedura administrativă de

evaluare are o funcție de clarificare și orientare datorită caracterului procedural al

acțiunii oficiale de evaluare a candidaților în funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii. Prin urmare, respectarea principiilor, garanțiilor și regulilor

de bază a procedurii administrative constituie o cerință înrădăcinată direct în

conceptul statului de drept stipulat în art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii

Moldova.

Astfel, prin Legea nr. 180 din 07 iunie 2023 s-a consolidat înțelegerea că,

Comisia de evaluare este o autoritate publică specifică în felul său, adică nu este

persoană juridică de drept public, cu toate că, în art. 7 din Codul administrativ, are o

funcție universală, cuprinde și este definit conceptul de autoritate publică atât în

sensul interpretat de Parlamentul Republicii Moldova, adică funcțional,

14

organizațional cât și ca persoană juridică de drept public, după caz. Această concluzie

rezultă și din pronumele nedeterminat „orice structură organizatorică” al art. 7 din

Codul administrativ. Autoritatea publică pe lângă elementul de orice structură

organizatorică sau organ, instituit/ă prin lege sau alt act normativ, realizare de

interese publice, îl conține și pe cel de regim public, care desemnează sarcinile și

competențele, care oferă dreptul de a se impune cu forță juridică față de persoanele cu

care intră în raporturi de drept autoritatea publică. O altă interpretare și aplicare ar

însemna că activitatea Comisiei și deciziile ei nu sunt obligatorii ca acte

administrative individuale, dar reprezinte acte juridice de drept privat. Completul de

judecată special subliniază că, și o persoană privată poate fi autoritate publică dacă

prin lege îi sunt delegate sarcini al autorităților publice și competențele

corespunzătoare pentru realizarea lor. Mai mult, conform art. 72 alin. (6) din Legea

nr. 100 din 22 decembrie 2017, actul normativ de interpretare nu are efecte

retroactive, cu excepția cazurilor când prin interpretarea normelor de sancționare se

creează o situație mai favorabilă.

Completul de judecată special subliniază că, sarcinile Comisiei nu reprezintă

domenii private de activitate dar publice, de aceea și a fost investită prin Legea nr.

26/2022 cu competențe care îi permite să se impune cu putere juridică în raport cu cei

evaluați conform art. 8 din Codul administrativ. Completul de judecată special

notează cu titlu de principiu că, nu poate fi confundat, din punct de vedere funcțional

și organizatoric, conceptul de autoritate publică cu cel de persoană juridică de drept

public, în caz contrar s-ar exclude decizia Comisiei din conceptul de act administrativ

individual.

Totodată, se reține că nu s-a pătruns în esența art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ care reglementează condițiile de derogare prin norme legislative de la

caracterul uniform al Codului administrativ pentru „anumite aspecte” de activitate

administrativă. A reține argumentul că, Comisia nu este autoritate publică înseamnă a

nega o realitatea juridică că aceasta înfăptuiește activitate administrativă de drept

public prin procedura administrativă și că, decizia ei este act administrativ individual

supus controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ. Astfel,

conceptul de autoritate publică nu se reduce la conceptul de persoană juridică de

drept publice, dar are o semnificație funcțională proprie în sensul art. 7 și art. 2 alin.

(2) din Codul administrativ, și în sensul Legii nr. 26/2022.

Decizia Comisiei se relaționează cu însușirea de „orice dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială” ca element definitoriu al actului administrativ individual

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Din această optică se delimitează

că, Comisia nu desfășoară activitate legislativă sau judecătorească, dar activitate de

executare a legii.

Decizia Comisiei se încadrează în conceptul de „domeniul dreptului public”

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Conform art. 5 din Codul

administrativ actul administrativ individual este una din formele activității

administrative prin care se aplică legea. Prin Decizia Comisiei a fost aplicată Legea

nr. 26/2022, care reglementează temeiul deciziei, iar această reglementare normativă

este, după natura juridică a ei, una de drept public material. Astfel, prin această

însușire decizia Comisei este exceptată de la acțiunea privată, penală,

contravențională și de contencios constituțional la care participă autoritățile publice

conform art. 2 alin. (3) lit. a) – c) din Codul administrativ.

15

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o

„reglementare” prin care pârâta își realizează unilateral competența materială potrivit

art. 6 din Legea nr.26/2022. Curtea subliniază că prin acest element al actului

administrativ individual are loc delimitarea acestuia de alte forme ale activității

administrative, cum ar fi acul real și contractul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ se referă la

„un caz individual”, care constă în situația concretă de evaluare a reclamantului.

Funcția acestei însușiri a actului administrativ individual rezidă în delimitarea

acestuia în raport cu actul administrativ normativ, care este o reglementare abstractă

conform art. 12 din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ întrunește

criteriul „cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice”, adică de a naște,

modifica sau stinge raporturi juridice de drept public. Completul de judecată special

reține că, Decizia Comisiei produce nemijlocit efecte juridice în sfera juridică a

reclamantului, în calitatea sa de judecător care a candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii. Funcția acestui criteriu constă în diferențierea

actului administrativ individual de o simplă operațiune administrativă realizată în

interior procedurii administrative de evaluare a integrității financiare și etice a

candidatei.

Completul de judecată special conchide că, Decizia Comisiei este un act

administrativ individual prin care se finalizează procedura administrativă. Conceptul

de procedură administrativă definit în art. 6 din Codul administrativ și cel de

autoritate publică definit în art. 7 din Codul administrativ are o funcție universală,

aplicabil pentru orice domeniu/subdomeniu al dreptului public. Pentru aceste motive,

Comisia avea și are obligația să aplice normele Codului administrativ, și normele de

procedură din Legea nr. 26/2022 în partea ce se referă la aspectele derogatorii de la

caracterul uniform al Codului.

Prin urmare, este inacceptabil argumentul reprezentanților pârâtei că procedura

de evaluare nu ar fi o procedură administrativă guvernată de regulile Codului

administrativ, cum ar fi principiul legalității (art. 21), principiul cercetării din oficiu

(art. 22), principiul egalității de tratament (art. 23), principiul bunei-credințe

(art. 24), principiul imparțialității (art. 25), principiul limbii de procedură și

rezonabilității (art. 26, art. 27), principiul eficienții (art. 28), principiul

proporționalității (art. 29), securității juridice (art. 30), principiul motivării actelor

administrative și operațiunilor administrativ (art. 31), principiul comprehensibilității

(art. 32), cel al protecției încrederii legitime și altele.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată specială relevă că, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții pârâtei au invocat cauzele Țurcan vs Comisia de

evaluare și Clevadî vs Comisia de evaluare, unde instanța a stabilit cu puterea

lucrului judecat că, cauzelor intentate împotriva Comisiei de evaluarea nu sunt

aplicabile prevederile cărților I și II din Codul administrativ.

Așadar, urmare a celor constatate, completul de judecată special menționează

că dosarele la care fac referire reprezentanții Comisiei de evaluare, intentate la

cererea lui Anatolie Țurcanu (nr. 3-5/23) și Nataliei Clevadî (nr. 3-13/23) nu

formează o jurisprudență unitară. Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și

aplica la cazuri concrete legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă

hotărâre constituie o divergență de jurisprudență.

16

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina

securitatea juridică.

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg

arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea

jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu

încalcă principiul securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, §74; Legrand

c. Franței, 2011), dar trebuie întrunite două condiții: noua abordare să fie

consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis schimbarea

interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO,

Atanasovski c. Macedoniei, 2010, §38).

În aceste circumstanțe, completul de judecată special respinge argumentul

expus de Comisie precum că la emiterea soluției pe caz instanța de judecată

urmează să își fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se pe considerentele

și exemplele de practică judiciară enunțate.

În concluzie, completul de judecată special statuează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare,

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

Admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ activitatea administrativă de drept public

al autorităților publice cuprinde actul administrativ individual ca formă principală

de acțiune administrativă a autorităților.

Completul de judecată special a motivat la capitolul aplicabilității Codului

administrativ de ce decizia Comisiei este act administrativ individual. Astfel, la

compartimentul admisibilității acțiunii se va sublinia că, decizia Comisiei este un

act administrativ individual defavorabil.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, actele administrative

individuale pot fi acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care

resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Completul de judecată special notează că, prin acțiunea înaintată, reclamanta

Ecaterina Buzu revendică încălcarea unui drept prin activitatea administrativă,

conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, și anume că prin decizia nr. 6 din

09 decembrie 2022, Comisia de evaluare i-a încălcat dreptul de a fi ales în funcția

17

de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 14 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544/1995), dreptul la autoadministrare judecătorească

(art. 231 din Legea privind organizarea judecătorească nr. 514/1995).

Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ prin art. 14

alin. (1) și (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, s-a reglementat un termen special de înaintare a acțiunii

în contencios administrativ. Astfel, decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată

de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către

acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare

la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin

decret al Președintelui Republicii Moldova.

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 10 din 04 ianuarie 2023 a fost recepționată de către

Ecaterina Buzu la data de 23 ianuarie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică anexat la materialele cauzei.

Completul de judecată special conchide că cererea de contestare depusă de

Ecaterina Buzu este admisibilă, întrucât reclamanta s-a conformat prevederilor

legale ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2022, fiind depusă în interiorul

termenului prevăzut de lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Din punct de vedere a felului acțiunii în contencios administrativ, Completul

de judecată special apreciază acțiunea înaintată drept o acțiune în obligare specifică

în felul său. Prin acțiunea în obligare obișnuită, reclamantul conform art. art. 206

alin. (1) lit. b) și 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ urmărește anularea

actului administrativ individual de respingere a solicitării sale referitor la obținerea

unui avantaj juridic de orice fel și obligarea autorității publice să emită actul

administrativ individual respins. Pe când specificul acțiunii înaintate este

caracterizat prin anularea deciziei Comisiei referitor la nepromovarea evaluării și

dispunerea reluării procedurii de evaluare.

Completul de judecată special în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (3)

din Codul administrativ nu este legat de textul cererilor formulate de participanții la

proces, astfel, argumentul de oportunitate expus în referință de către pârât va fi

apreciat la capitolul admisibilității. Controlul judecătoresc efectiv implică o

verificare deplină a problemelor de fapt și de drept, însă totuși exclude verificarea

oportunității conform art. 225 alin. (1) din Codul administrativ și limitează controlul

în privința actului administrativ individual discreționar, când lege prevede astfel de

temei pentru emitere. Oportunitatea este o chestiune de admisibilitate dar nu de fond

a acțiunii în contencios administrativ. Argumentul pârâtului în referința depusă

precum că acțiunea trebuie respinsă pe motiv de oportunitate este lipsit de

temeinicie, deoarece reclamantul n-a motivat acțiunea pe oportunitate dar pe aspecte

de legalitate.

Din referință și argumentele de oportunitate relevate de pârât în conținutul ei se

neagă însăși dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ potrivit art. 39

18

și 189 alin. (1) din Codul administrativ. Astfel, nici Codul administrativ, dar nici

art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 nu exclud dreptul la acțiune a candidatei.

Acceptarea soluției propuse de pârât este lipsită de temei legal și contrară statului de

drept. Completul de judecată special notează că, prevederile art. 225 alin. (1) din

Codul administrativ sunt clare și nu pot fi confundate, reglementând într-o unitate

funcțională cu prevederile art. 36, 39, 189, 190 și 207 Codul administrativ doar

aspecte referitor la excluderea sau limitarea controlului judecătoresc.

Completul de judecată special apreciază decizia Comisiei emisă în temeiul

art. 8 din Legea nr. 26/2022 din categoria actelor administrative obligatorii, adică

care nu se emit în baza dreptului discreționar. Comisia este obligată să emită decizia

indiferent dacă este favorabilă sau defavorabilă. În cazul deciziilor discreționare,

autoritatea publică are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul în care decide

de a acționa în dreptul administrativ, atunci are posibilitatea de selecție a

consecințelor juridice, cu excepția situației de reducere a discreției la zero conform

art. 137 alin. (2) din Codul administrativ.

Referitor la fondul cauzei completul de judecată special reține următoarea

stare de fapt și de drept.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei

instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor peroane care au

acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, orice

persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Reieșind din art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În conformitate cu art. 114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești, acestea urmează să

dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a cauzei,

fără a exista limitări nejustificate în acțiunile ce urmează a fi întreprinse, astfel încât

la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină una iluzorie.

Protecția juridică efectivă împotriva acțiunii administrativă a autorităților

publice implică un control judecătoresc de legalitate deplin, care cuprinde atât

chestiunile de fapt, cât și cele de drept, așa cum este reglementat în art. 194 alin.

(1), 219, 22, 36 și 21 din Codul administrativ.

19

Densitatea controlului judecătoresc înseamnă precizarea conținutului

controlului judecătoresc asupra deciziilor Comisiei, care se referă nu numai la

profunzimea, ci și la sfera de aplicare a controlului. Acest lucru se referă atât

aplicării legii, cât și stabilirii faptelor relevante pentru o hotărâre judecătorească

legală și întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art. 53

din Constituția Republicii Moldova. În acest sens, art. 194 alin. (1) din Codul

administrativ în procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de

examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din

oficiu probleme de fapt și de drept.

Controlul instanței de judecată asupra activității administrative de drept public

necesită o determinare independentă a faptelor relevante, o interpretare a normelor

relevante și a subsumării lor. Un astfel de control administrativ de legalitate

inteligibil exclude, în principiu, o obligare a justiției la constatări și aprecieri de fapt

sau de drept făcute de alte puteri cu privire la ceea ce este legal în speță.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea

cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special

din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii: a)

respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare, dacă constată

existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidat, și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisia de evaluare (normă constituționalitatea căreia a fost verificată prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (competența Curții Supreme de

Justiție în cazul examinării contestațiilor depuse împotriva deciziei Comisiei de

evaluare)).

Curtea Constituțională a reținut că, în nota informativă la proiectul de Lege nu

se regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului judiciar al

deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de autorități și din

conținutul textului contestat, Curtea Constituțională a dedus că legislatorul a urmărit

să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării

unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte, pentru a asigura

celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un Consiliu Superior

al Magistraturii funcțional. Curtea Constituțională a reținut că aceste scopuri

legitime pot fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice și garantării

autorității și imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2) din Constituție

(HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, §78).

Astfel, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea legii în

conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul special al Curții

Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor, va putea dispune reevaluarea

candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare au

20

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidat (HCC nr. 5 din 14 februarie

2023, §88).

În această consecvență, completul de judecată special constată că, Curtea

Constituțională a stabilit un dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea

candidatului împotriva unei decizii emise de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor să fie admisă, și anume: 1) să existe erori procedurale

grave admise de către Comisia de evaluare, și aceste erori să afecteze caracterul

echitabil al procedurii de evaluare; și 2) să existe circumstanțe care puteau conduce

la promovarea evaluării de către candidat.

Prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023, în vigoare din 21 iunie 2023, alin. (8) al

art. 14 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 a fost modificat, având următorul

conținut: La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una

dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de

contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea, dacă

constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori

procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că

există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special subliniază că, prevederile art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 modificat prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023

proiectează un control judecătoresc efectiv, care implică legalitatea procedurii de

evaluare și legalitatea materială a Deciziei de nepromovare a evaluării.

Controlul de legalitate procedurală a Deciziei se va rezuma dacă Comisia de

evaluare a admis sau nu erori procedurale grave care ar putea afecta caracterul

echitabil al procedurii de evaluare. Controlul de legalitate materială a Deciziei se va

rezuma dacă există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidata Ecaterina Buzu.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează, că Codul

administrativ reglementează conceptul de erori grave și erori deosebit de grave. În

cazul erorilor deosebit de grave conform art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

actul administrativ individual este nul și pe cale de consecință nu produce efecte

juridice din momentul emiterii. Pe când în cazul erorilor grave actul administrativ

individual este ilegal și produce efecte juridice până la anularea sa în mod definitiv.

Astfel, ori de câte ori se invocă o problemă de legalitate procedurală, ea trebuie

analizată atât prin conceptul de eroare deosebit de gravă, cât și prin cel de eroare

gravă.

Decizia Comisiei este neîntemeiată, iar reclamanta ar avea dreptul la o decizie

favorabilă, deoarece decizia contestată este viciată în special din punct de vedere a

proporționalității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și egalității de

tratament. Comisia este legată de respectarea proporționalității și egalității de

tratament la emiterea deciziilor pe marginea evaluării candidaților la funcțiile de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Negarea acestui fapt, ar pune în

discuție nu doar statul de drept, dar însuși scopul pentru care a fost edictată Legea

21

nr. 26/2022. Dubiile serioase ale Comisiei trebuie să fie analizate/evaluate și prin

prisma proporționalității, dar și egalitatea de tratament.

Prin decizia nr. 10 din 04 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Ecaterinei

Buzu, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, în baza

art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b), alin. (5) lit. b), d) și art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a decis că,

candidatul nu corespunde criteriilor de integritate, deoarece s-au constatat dubii

serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și

financiară și, astfel, el nu promovează evaluarea.

La 28 ianuarie 2023, Ecaterina Buzu a depus cerere de contestare a deciziei

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 10 din 04 ianuarie

2023 cu privire la candidatura Ecaterinei Buzu, solicitând anularea deciziei

nominalizate și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea cererii de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de

Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare;

b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu

au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de

evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al

procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat.

Prin urmare, ținând cont de normele legale precitate și de faptul că, obiect al

prezentei acțiuni îl constituie decizia Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor nr. 10 din 04 ianuarie 2023 cu privire la nepromovarea evaluării de către

candidata Ecaterina Buzu, Completul de judecată special menționează că, la caz,

urmează să verifice existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat.

Completul de judecată special reiterează că, potrivit deciziei Comisiei de

evaluare nr. 10 din 04 ianuarie 2023, candidata la funcția de membru în Consiliul

Superior al Magistraturii, Ecaterina Buzu, nu a promovat evaluarea în baza art. 8 alin.

(1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b), alin. (5) lit. b), c), d) și art. 13 alin. (5)

din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor, pe motiv că nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s-au

constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de

integritate etică și financiară.

Potrivit art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b), alin. (5) lit. b), c)

d) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

22

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10

martie 2022, în sensul prezentei legi, evaluarea integrității candidaților constă în

verificarea integrității etice și a integrității financiare a acestora.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:

a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a

procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,

acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui

profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii

15 ani corespunde veniturilor declarate.

(5) Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

verifică:

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului

ori a persoanelor specificate la art.2 alin.(2), precum și cheltuielile legate de

întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la

art.2 alin.(2).

Completul de judecată special menționează că, în decizia nr.10 din 04 ianuarie

2023, la Capitolul III „Evaluarea candidatului”, Comisia de evaluare a indicat că,

Ecaterina Buzu, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, nu corespunde criteriilor de integritate, ținând cont de următoarele

circumstanțe și existența dubiilor serioase în privința:

numerar;

Analizând concluziile Comisiei de evaluare pe marginea acestor două

circumstanțe de fapt raportate la criteriile de evaluare, Completul de judecată special

relevă că, Ecaterinei Buzu, în cadrul etapei întrebărilor scrise, i-au fost solicitate

informații și acte suplimentare pentru a fi prezentate Comisiei de evaluare.

Cu referire la nedeclararea conturilor bancare în modul stabilit de

legislație/ depunerile de numerar.

Din conținutul deciziei nr. 10 din 04 ianuarie 2023, se constată că în perioada

2012-2015, candidata a avut patru conturi deschise pe numele ei în băncile din

Republica Moldova:

- Cont bancar nr. 1 - cont curent deschis în 2010 și închis în 2016. Acesta era

un cont în EUR, pe care candidata îl folosea pentru a efectua plăți în străinătate.

- Cont bancar nr. 2 - cont deschis în 2010 și închis în 2017. Acest cont bancar a

avut depuneri de numerar de aproximativ 111.000 MDL, în 2011 și 2012.

- Cont bancar nr. 3 - un cont de credit deschis în 2010. Acest cont bancar a avut

retrageri totale de aproximativ 79.000 MDL, în 2011 și 2012.

23

- Cont bancar nr. 4 - cont curent deschis în 2012. În 2021 candidata a primit în

acest cont bancar un credit de 700.000 MDL.

La fel, se mai arată că: Candidata a declarat ca răspuns la întrebările scrise că

contul bancar nr. 2 era un cont de credit flexibil, cu o limită de 30.000 MDL, care era

folosit la necesitate și era alimentat cu mijloace bănești din salariul ei. Candidata a

precizat că contul bancar nr. 3, cont de credit, a fost atașat la contul bancar nr. 2. În

răspunsul la întrebările scrise, candidata a mai declarat că, nu știe de ce sumele

tranzacțiilor de pe cele două conturi nu corespund. Candidata nu a furnizat vreun

document de la bancă privind contul bancar nr. 3. Ea a informat Comisia că a solicitat

o copie a contractului de împrumut de la bancă, dar banca a susținut că, nu mai deține

contractul.

La audieri în ședință publică, candidata a precizat că, contul bancar nr. 2 a fost

asociat cu un card de credit cu o limită de 30.000 MD, la necesitate, candidata putea

retrage până la 30.000 MDL. Condiția de utilizare a cardului era, dacă s-au făcut

retrageri, mijloacele financiare trebuiau completate în termen de două luni pentru a

evita plăți de dobândă la suma retrasă. Potrivit candidatei, atunci când primea

salariul, aceasta alimenta contul cardului de credit (contul bancar nr. 2) pentru a evita

plata dobânzii.

La audieri în ședință publică, candidata a declarat că informațiile pe care le-a

primit Comisia cu privire la depunerile de numerar în acel cont sunt incorecte, că era

imposibil să se depună bani în acel cont și că nu a depus bani în acel cont întrucât era

un card de credit.

În ceea ce privește depunerile de numerar în contul bancar nr. 2, candidata nu a

furnizat alte surse de mijloace financiare pentru depuneri bănești decât salariul ei.

Candidata nu a explicat ce mijloace financiare a folosit pentru a plăti pentru

cheltuielile de trai sau cum a putut să depună cea mai mare parte din salariu într-un

cont și să nu-l folosească.

După audieri, Comisia a solicitat candidatei să verifice extrasele de cont

furnizate de bancă referitoare la contul bancar nr. 2 și 3. Candidata a confirmat că,

informațiile pe care Comisia le-a primit de la bancă sunt corecte. Între 2011-2012, a

fost retrasă suma de 79.124,35 MDL de pe cardul său de cont flexibil. În perioada

2011-2012 ea a depus numerar pentru completarea soldului din contul de card în

sumă de 111.956,32 MDL (fila 6-7 din decizia Comisiei).

Asupra celor stabilite mai sus, Comisia de evaluare formulează concluzia

potrivit căreia sumele depuse în 2011 și 2012 se apropie de 90% din salariul total al

candidatei în acei ani (salariul total pentru 2011 a fost de 72.056 MDL; salariul total

pentru 2012 a fost de 60.082 MDL), dar candidata nu a indicat alte surse de venit

pentru depuneri bănești. Mai mult ca atât, diferența dintre suma cheltuielilor totale de

79.124,35 MDL și suma depunerilor bănești de 111.956,32 MDL, este de 32.831,97

MDL, ceea ce, potrivit candidatei, reprezintă penalități și dobânzi.

Această concluzie este apreciată de Completul de judecată special ca fiind una

pripită și necorespunzătoare materialelor cauzei, or, reclamanta în cadrul rundelor de

întrebări adresate acesteia prin intermediul poștei electronice de către Comisie, a

explicat că:

1) Contul bancar nr. 2 a fost un cont de credit flexibil, în sumă de 30 000 lei,

care îl folosea la necesitate și îl alimenta din mijloacele financiare (salariale), iar

24

ulterior îl alimenta după ce primea salariul. Contul bancar nr. 3 este atașat contului

bancar de credit nr. 2, care se deschid în paralel.

Veridicitatea explicațiilor precum că, aceste conturi bancare se deschid în

paralel, urma a fi dedusă de către Comisie, care în întrebările adresate a stabilit că

aceste conturi au fost deschise la aceeași dată 24.12.2010 la Moldindconbank (fila

dosarului administrativ 78). Mai mult, explicațiile date de către reclamantă, precum

că aceste două conturi bancare sunt atașate, se confirmă și prin certificatul nr. 02/16-

343 din 09.11.2022, eliberat de către directorul Sucursalei „Telecomtrans” a Băncii

Moldindconbank, unde se menționează că dna Ecaterina Buzu anterior, a beneficiat

de un card de credit în sumă de 30 000 lei, conform contractului nr. 332/10/242 din

24.12.2010 (cont de credit - xxxxx/cont de card - xxxxx) care a fost achitat integral,

anticipat, la data de 21.09.2012 (f.d. 67, vol. I).

În același context, se atestă că în cadrul rundelor de întrebări Comisia afirmă că

potrivit informațiilor de care dispune, în perioada 2010-2012, reclamanta a deținut un

cont bancar nr. xxxxx, deschis la 24.12.2010, la Moldindconbank, iar în 2011 și 2012

a depus 79.022, 73 MDL numerar în acest cont, fiind solicitată explicarea surselor

acestor bani (fila dosarului administrativ 78, întrebarea nr. 4).

Reclamanta, la rândul său, a reconfirmat că, contul bancar nr. xxxxx este atașat

contului bancar de credit nr. xxxxx, care au fost deschise paralel, însă nu cunoaște din

care motive sumele tranzacțiilor din aceste conturi nu corespund.

Analizând extrasul din contul nr. xxxxx, deschis la 24.12.2010 și închis la

21.09.2012, Completul de judecată special constată că, suma de 79.124,36 MDL se

referă la rulaje, însă nu la operațiunea de alimentare card. Deci concluzia Comisiei de

evaluare precum că, reclamanta a depus în numerar suma de 79.022,73 MDL în

contul nr. xxxxx, nu corespunde informației din extrasul bancar, eliberat de către

instituția bancară (f.d. 274, vol. II).

Tot pe marginea chestiunii vizate, Comisia adresează următoarele runde de

întrebări, unde la întrebarea nr. 2, constată în baza informațiilor de care dispune, că în

contul bancar nr. xxxxx, la data de 17 septembrie 2012, reclamanta a depus în

numerar, în acest cont suma de 28.640 MDL.

Completul de judecată special, făcând referință repetat la extrasul bancar din

contul nr. xxxxx deschis la 24.12.2010, stabilește că la data de 17.09.2012,

reclamanta a alimentat cardul cu suma de 28.640 MDL. Aceste împrejurări certifică

înafara oricărui dubiu rezonabil că contul bancar nr. xxxxx și nr. xxxxx sunt atașate

reciproc, fiind totuși reflectată aceeași informație.

2) În contextul celor 2 conturi bancare discutate mai sus (în decizia Comisiei

fiind determinate ca contul nr. 2 și contul nr. 3), Comisia a solicitat reclamantei să

explice sursa sumei de 28.640 MDL, iar reclamanta a comunicat că, contul de credit

deschis la 24.12.2010, la Moldindconbank, a fost închis la data de 17.09.2012, cu

depunerea în acest cont a numerarului în sumă de 28.640 MDL, care au fost luați din

alt contract de credit deschis la 14.09.2012, întrucât era dificil să achite 2 rate pentru

ambele contracte de credit (fila dosarului administrativ 81, 82).

Reieșind din cele relatate de reclamantă, Completul de judecată special constată

că, la materialele dosarului administrativ este anexat contractul de credit nr. 35 din

14.09.2012, în baza căruia Ecaterina Buzu a beneficiat de o linie de credit în sumă de

120.000 MDL scadent la 14.09.2022 (fila dosarului administrativ 247-250).

25

Această împrejurare a fost ignorată de către Comisia de evaluare și astfel, în

decizia adoptată a formulat următoarea concluzie pripită: Sumele depuse în 2011 și

2012 se apropie de 90% din salariul total al candidatei în acei ani (salariul total pentru

2011 a fost de 72.056 MDL; salariul total pentru 2012 a fost de 60.082 MDL), dar

candidata nu a indicat alte surse de venit pentru depuneri bănești. Mai mult ca atât,

diferența dintre suma cheltuielilor totale de 79.124,35 MDL și suma depunerilor

bănești de 111.956,32 MDL este de 32.831,97 MDL, ceea ce, potrivit candidatei,

reprezintă penalități și dobânzi (fila 6-7 din decizie).

Reiterând asupra celor menționate, Completul de judecată special nu este solidar

cu opinia Comisiei de evaluare precum că, candidata nu a oferit nici o explicație

pentru nedeclararea contului bancar nr. 2 și contului bancar nr. 4. Or, cu referire la cel

din urmă cont, Ecaterina Buzu a menționat în răspunsurile suplimentare pentru

Comisia de evaluare, că, conturile au fost deschise în baza contractelor de împrumut,

nefiind în cunoștință de cauză că acestea generează deschiderea unor conturi noi, or,

conform explicațiilor primite de la colaboratorii instituției bancare, aceste conturi

servesc pentru depozitarea și rambursarea creditelor, nedeclararea acestora

constituind o omisiune, fapt confirmat prin declararea contractelor de credit și venitul

obținut la locul de muncă, fiind efectuate tranzacțiile prin conturile menționate.

De altfel, în cazul altui candidat-judecător care a promovat evaluarea, la aspectul

nedeclarării conturilor bancare, Comisia de evaluare a conchis că: „nu a constatat nici

un avantaj pentru candidat să nu declare cele două conturi bancare […]”.

Opozabil explicațiilor reclamantei și documentației prezentate de către cea din

urmă, Comisia de evaluare concluzionează următoarele: Având în vedere

circumstanțele de mai sus, Comisia are dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr.

26/2022) cu privire la corespunderea candidatei cu criteriul de integritate financiară

în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și criteriul de integritate etică

conform art. 8 alin. (2) lit.c) din Legea nr. 26/2022 în legătură cu declararea averii și

intereselor personale în modul stabilit de legislație, dubii care nu au fost înlăturate de

candidată, și cu privire la corespunderea candidatei cu criteriul de integritate

financiară, conform art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c) și d) în legătură cu sursele

depunerilor de numerar într-unul dintre conturile bancare ale candidatei (fila 8 din

decizie). Însă, Completul special consideră că aceste dubii nu și-au găsit confirmare

în cazul reclamantei, fiind contrare materialelor cauzei.

Cu referire la folosința apartamentului fără plata chiriei în perioada 2004-

2018.

În perioada 2004 - 2018, candidata și copiii ei au locuit într-un apartament de

47,7 mp situat în mun.Chișinău. Proprietarul apartamentului era un copil minor care

moștenise imobilul la vârsta de șase ani, după decesul mamei sale. Tutorele minorului

s-a oferit să permită candidatei și copiilor săi să locuiască în acest apartament până la

atingerea majoratului de către minor, cu condiția ca candidata să aibă grijă de

apartament și să plătească pentru serviciile comunale. Abitația în apartament s-a bazat

pe o înțelegere verbală cu tutorele. Candidata a prezentat o declarație din partea

tutorelui care a confirmat înțelegerea verbală, conform căreia candidatei i se permitea

să locuiască în apartament, cu condiția achitării serviciilor comunale și că tutorele nu

solicitase plată de chirie sau alte plăți.

26

În luna noiembrie 2018, unul dintre copiii candidatei și soțul copilului respectiv

au procurat apartamentul de la proprietar, care avea atunci vârsta de 20 de ani, la

prețul de 252.191 MDL. Cuplul a vândut apartamentul în noiembrie 2020, la prețul

de 680.522 MDL (33.500 EUR).

Având în vedere circumstanțele stabilite în decizia adoptată, Comisia a remarcat

dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatei cu criteriul de integritate etică în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

26/2022 în legătură cu folosința fără plata chiriei a apartamentului, proprietarul căruia

era minorul, timp de 14 ani, dubii care nu au fost înlăturate de candidată.

La caz, Comisia a stabilit că prin folosința apartamentului fără plata chiriei în

perioada 2004-2018, au fost afectate drepturile copilului minor, aceasta deși oferta de

abitație a parvenit de la tutorele acestuia, care a fost audiat în cadrul ședinței de

judecată și a confirmat că, ea a fost cea care a apelat-o pe Ecaterina Buzu pentru a-i

înainta oferta de abitație în apartament, în schimbul achitării serviciilor comunale, dar

și să întrețină starea apartamentului. La fel, a mai relatat martorul că, ar fi putut găsi

un chiriaș, care să achite chiria lunară a apartamentului, însă concomitent, risca să nu

cunoască această persoană, care ar fi putut înrăutăți starea deplorabilă a

apartamentului, ceea ce i-ar fi cauzat cheltuieli suplimentare.

Din cele relatate Completului de judecată special, este cert faptul că conduita

tutorelui a fost cea care a determinat abitația reclamantei în apartament, or aceasta din

urmă a manifestat un rol mai pasiv la fundamentarea acestui aranjament.

Tot aici, Completul de judecată ține să remarce că, Comisia de evaluare extensiv

și defavorabil subscrie reclamantei un abuz asupra dreptului minorului prin folosința

apartamentului fără plata chiriei în perioada 2004-2018, făcând referire și la

înstrăinarea bunului imobil de către proprietar fiicei reclamantei și soțului acesteia,

tranzacție care nu are legătură de cauzalitate cu abitația reclamantei și plata chiriei

apartamentului în perioada 2004-2018.

Mai mult de atât, este cert faptul că, minorul se afla în custodia tutorelui său,

care a acționat cu bună credință și exclusiv în interesele minorului, prin stabilirea

unui chiriaș, care ar asigura integritatea apartamentului aflat deja într-o stare

deplorabilă (scurgerea acoperișului, prezența mucegaiului) și ar scuti de plata

suplimentară a serviciilor comunale, ca ulterior, la atingerea majoratului, acesta să

poată decide după propria voință, soarta bunului imobil moștenit, după cum și s-a

procedat în speța dată.

Însă, deși Comisia admite că în timp ce tutorele minorului poartă, fără îndoială,

responsabilitatea pentru inacțiune de a proteja pe deplin interesele financiare ale

minorului, opinează că aflarea candidatei în aranjament dezechilibrat timp de

paisprezece ani mai ales după ce candidata a devenit judecător, ridică întrebarea că s-

a profitat de minor, ceea ce nu este o conduită conformă cu standardele înalte

așteptate de la judecători. Această viziune a Comisiei de evaluare vine în contradicție

cu cele declarate de către tutorele minorului, care pe bună dreptate, a întreprins

măsuri de a nu leza drepturile acestuia asupra apartamentului, fiindu-i acordată

posibilitatea de a decide soarta acestui apartament la vârsta de 20 de ani, iar până

atunci, acesta a locuit împreună cu tutorele său, în condiții decente de trai.

Coroborând circumstanțele enunțate supra, completul de judecată special

conchide că, decizia emisă de Comisia de evaluare contrar prevederilor art. 21 din

Codul administrativ nu întrunește cerințele de legalitate procedurală și substanțială,

27

iar circumstanțele constatate denotă dreptul candidatei la o decizie de evaluare

favorabilă din acest punct de vedere.

Completul de judecată special subliniază că, noțiunile „grav”, „reprobabile” și

„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022 constituie după

natura lor juridică noțiuni juridice nedefinite (normă juridică vagă), care nu oferă

discreție Comisiei de evaluare, dar obligă la o interpretare complexă și riguroasă a

normei în lumina unor fapte de încălcare gravă a regulilor de etică și conduită

profesională, pe când, la caz, Comisia a reținut succint că în acțiunile candidatei este

o încălcare gravă a regulilor de etică și conduită profesională a judecătorului.

În același sens, completul de judecată special subliniază că, în virtutea funcției

sale constituționale de înfăptuire a justiției instanța de judecată are competența finală

de a interpreta într-un caz concret o noțiune juridică vagă.

Completul de judecată special constată că, Comisia de evaluare nu a efectuat o

analiză și motivare a scopului legitim a deciziei emise. Din preambulul Legii nr.

26/2022 rezultă că scopul acesteia constă în sporirea integrității viitorilor membri ai

Consiliului Superior al Magistraturii și organelor specializate a acestora și în vederea

sporirii încrederii în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor, dar și

în general, în sistemul justiției.

Din decizia contestată și actele prezentate de pârâtă nu rezultă care din aceste

scopuri sunt urmărite prin soluția de nepromovare a evaluării. Oricare din aceste

scopuri ar fi legitime, însă nici unul din ele nu este analizat.

Trebuie remarcat, însă, că Comisia este în mod fundamental liberă să-și aleagă

scopurile sau scopul legitim, însă acest fapt trebuie să rezulte din conținutul deciziei

și confirmat din actele dosarului administrativ.

Potrivit art. 29 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, o măsură este

proporțională dacă este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul

împuternicirii atribuite prin lege. Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului de a

fi ales în organele enumerate în Legea nr. 26/2022 chiar pentru presupuse încălcări

nesemnificative reținute de către Comisie nu este la caz o măsură adecvată pentru

atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema stringentă în buna

funcționare a organelor de autoadministrare judecătorească la momentul emiterii

deciziei, neevaluarea candidatei, nu doar că nu se încadrează în motivele de

neevaluare, dar constituie o încălcare inutilă și, prin urmare, ilegală a drepturilor

reclamantei.

Totodată, conform art. 29 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este necesară pentru

atingerea scopului. Conform acestui element al proporționalității înseamnă că măsura

oficială trebuie să fie cel mai blând mijloc de atingere a scopului de reglementare.

Comisia de evaluare nu a efectuat această analiză la caz. Astfel, Comisia de evaluare

nu a analizat alternativele de reglementare a cazului individual care să îndeplinească

scopul de reglementare în același mod. Dezavantajele pe care le presupun alte opțiuni

de reglementare trebuie luate în considerare și stau în calea caracterizării lor ca mijloc

mai blând. Participarea candidatei la alegeri pentru funcția de membru în Consiliul

Superior al Magistraturii cu constatările unor probleme minore plasate în spațiul

public și care fac parte din realitățile sociale ale Republicii Moldova, reieșind și din

modificarea constantă a legislației naționale, ar fi fost o măsură mai blândă pentru

atingerea scopurilor dorite.

28

Conform art. 29 alin. (2) lit. c) – (3) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este rezonabilă. Măsura

întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea

nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit. Această cerință implică o punere

în balanță a valorilor protejate juridic. Cu cât dreptul este mai vătămat cu atât mai

mult se cere ca avantajul de pe urma ingerinței să fie superior. Este de notat că,

excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii antrenează după sine nu doar o ingerință, dar o

anulare improprie a dreptului de fi ales în această funcție. Astfel de soluție nu poate fi

acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea omului și cea de

judecător. Scopul încrederii în justiție poate fi realizat prin mijloace complexe, dar în

niciun caz prin reducerea la zero a ideii de alegeri libere, transparente și în condiții de

concurență în funcțiile de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și

organelor acestuia. Judecătorul, fiind în funcție, se prezumă a fi integru, iar în cazul

în care se demonstrează contrariul atunci urmează ca acesta să fie eliberat ponderat

din sistemul judecătoresc printr-o procedură disciplinară sau altă procedură, care să

țină cont de garanțiile independenței sale. Completul de judecată special notează că,

scopul Legii nr. 26/2022 este printre altele de a spori încrederea în justiție, dar nu de

a transforma justiția într-o ramură a puterii de stat ineficientă și asupra căreia ar plana

imixtiunile/dependențele de puterea politică.

În sinteză la acest aspect de legalitate, Completul de judecată special constată că,

decizia Comisiei de evaluare este contrară și principiului proporționalității.

În continuare, completul de judecată special reiterează că așa-numitele încălcări

de integritate financiară și etică au fost apreciate de către Comisie strict subiectiv și

izolat de contextul istoric-social, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În

general, sistemul juridic admite efectul retroactiv al legii, dacă aceasta favorizează

situația juridică a persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe calea interpretării

juridice.

Cu referire la argumentul reclamantei precum că în procedura de evaluare au

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare cu privire la

încălcarea limbii de desfășurare a procesului de evaluare, manifestat prin lipsa

traducerilor în limba engleză a actelor și declarațiilor prezentate de către candidat la

etapa colectării și verificării datelor de către membrii Comisiei, având în vedere că

membrii Comisiei Herman von Hebel, Victoria Henley, Nona Tsotsoria, care sunt

vorbitori de limbă engleză și cărora nu le-ar fi fost asigurată traducerea în limba

engleză de către secretariatul Comisiei, completul de judecată special reține

următoarele.

Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare apreciază

materialele acumulate după intima sa convingere, formată în urma cercetării multiaspectuale

complete și obiective a informației. Niciunul dintre materialele prezentate nu are o forță

probantă prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de evaluare.

Din această normă rezultă regula cercetării nemijlocite a probelor, libertatea

probei și aprecierea nemijlocită a probelor de către membri Comisiei.

Completul de judecată special constată că, reprezentanții pârâtei în ședința de

judecată au confirmat că nu există traducere scrisă a documentelor în limba cunoscută

de membrii străini ai Comisei de evaluare, desemnați de partenerii de dezvoltare, fapt

ce contravine anume art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, dar și prevederilor art. 22

și 92 din Codul administrativ.

29

În aceeași ordine de idei, completul de judecată special constată că, Comisia nu a

respectat dreptul de acces efectiv a candidatei la conținutul dosarului administrativ, care

oferă dreptul acestuia de a face cunoștință și extrage copii de pe orice document și

informație care se referă în privința sa ca participant la procedura administrativă de

evaluare. Îngrădirea accesului la dosarul administrativ a generat și încălcarea altei garanții,

cum este dreptul la apărare a candidatului în fața Comisiei de evaluare.

Completul de judecată special apreciază ca întemeiat argumentul reclamantului

precum că timpul acordat de către Comisie pentru prezentarea informațiilor a fost

unul insuficient și restrâns, astfel nefiind posibil acumularea probelor în vederea

desființării integrale a eventualelor „dubii serioase” Comisie de evaluare.

La capitolul dat, completul de judecată special învederează că, potrivit art. 82

din Codul administrativ, dacă procedura administrativă trebuie realizată în scris

conform art. 28 sau se realizează în scris, autoritatea publică, concomitent cu inițierea

procedurii, întocmește un dosar în format electronic sau pe suport de hârtie, care

conține toate documentele și înscrisurile ce se referă la procedura respectivă. Dosarul

în format electronic conține, după caz, copii scanate de pe documentele pe suport de

hârtie, autenticitatea copiilor fiind confirmată prin semnătura electronică aplicată de

persoana responsabilă din cadrul autorității publice, documente electronice, alte

înscrisuri și informații relevante expuse în format electronic. Copiile scanate în

format electronic de pe documentele oficiale emise pe suport de hârtie și înscrisurile

în format electronic pe care nu s-a aplicat semnătura electronică se utilizează fără

restricții în raporturile cu autoritatea publică și pot fi incluse în dosarul administrativ,

în măsura în care actele normative nu impun expres aplicarea semnăturii pe

copiile/înscrisurile în cauză sau respectarea cerințelor pentru documentul electronic.

În momentul în care este pus la dosar, un document se vizează cu numere continue de

pagini. Dacă din dosar se extrag documente pentru o anumită perioadă, despre aceasta

se face o mențiune, care va cuprinde: a) denumirea documentului extras; b) numărul

paginilor extrase; c) motivul extragerii documentului; d) numele persoanei care a

dispus extragerea documentului; e) data la care documentul a fost extras. Mențiunea

se pune la dosar în locul documentului extras. Dosarele administrative se păstrează

până la expirarea termenului de păstrare, ce rezultă din dispozițiile legale existente în

acest sens.

În corespundere cu art. 83 din Codul administrativ, autoritatea publică care

conduce procedura administrativă acordă participanților la procedură accesul la

dosarul administrativ. Până la finalizarea procedurii, participanții nu vor avea acces la

proiectele de acte administrative individuale. Accesul la dosarul administrativ nu este

permis în cazul în care prin aceasta se afectează îndeplinirea regulamentară a

sarcinilor autorității publice sau în cazul în care se urmărește protejarea unui secret

ocrotit de lege ori există necesitatea protecției drepturilor participanților la procedura

administrativă sau ale terților. În cazul în care există un interes îndreptățit, autoritatea

publică care conduce procedura administrativă poate permite, la cerere, accesul la

dosar și în cadrul unei alte autorități publice sau unei reprezentanțe diplomatice ori

consulare a Republicii Moldova din străinătate. În cadrul accesului la dosar

participanții își pot face notițe sau copii de pe dosar. Costurile pentru copii le suportă

fiecare participant în parte, ele fiind de 0,02 unități convenționale pentru fiecare

pagină. Copiile de pe dosar în format electronic, precum și exemplarele documentelor

electronice și copiile acestora sunt gratuite.

30

Mai mult, Completul de judecată special notează că, Comisia de evaluare avea

obligația să prezinte în conformitate cu prevederile art. 221 și 82 din Codul

administrativ pe deplin dosarul administrativ a candidatei Ecaterina Buzu în instanța

de judecată, astfel, încât și instanța de judecată să-și poată îndeplini sarcina

constituțională de control judecătoresc efectiv asupra chestiunilor de fapt și de drept.

La fel, și normele speciale, prevăzute la art. 10 alin. (5), art. 12 alin. (4) lit. c)

din Legea nr. 26/2022 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de evaluare în temeiul

Legii nr. 26/2022, adoptat la ședința Comisiei de evaluare din 02 mai 2022,

garantează dreptul candidaților de a avea acces a lua cunoștință cu materialele

acumulate de către Comisia de evaluare și secretariatul acesteia pentru evaluarea sa.

Mai mult, în cadrul examinării prezentei cauze de contencios administrativ,

reprezentanții pârâtei au recunoscut că nu au fost prezentate toate materialele

administrate de către Comisiei de evaluare, ci doar înscrisurile care Comisia de

evaluare le-a considerat în opinia ei relevante.

Circumstanțele date atestă că, Comisia de evaluare a încălcat dreptul la apărare

al candidatei Ecaterina Buzu, deoarece nu i-a asigurat accesul la dosarul

administrativ, care trebuie să conțină toate materialele acumulate de către Comisia de

evaluare, cu cel puțin 3 zile până la audiere, conform art. 82 și art. 83 din Codul

administrativ, în coroborare cu art. 10 alin. (5), art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr.

26/2022 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de evaluare în temeiul Legii nr.

26/2022.

Respectiv, Comisia de evaluarea nu și-a exercitat în totalitate competența de a

cerceta starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod expres și de art. 6 lit.

f) din Legea nr. 26/2022 care prevede că întru exercitarea competențelor sale,

Comisia de evaluare solicită informații de la persoanele fizice și juridice de drept

public sau privat, precum și acumulează orice informații relevante pentru realizarea

mandatului său.

Deci, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de instrumente și pârghii

pentru acumularea tuturor informațiilor necesare. Prin urmare, neexecutarea obligației de

cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei soluții eronate de către Comisie și respectiv,

încălcarea dreptului la apărare a candidatei.

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă o

încălcare a garanțiilor procedurii administrative de evaluare cum ar fi, dreptul la o

examinare deplină a faptelor, dreptul la o decizie motivată și imparțială, dreptul la

audiere efectivă, dreptul de acces la dosarul administrativ, dreptul de a fi implicat

efectiv în procedura de evaluare, dreptul la colaborare efectivă în clarificarea stării de

fapt și dreptul la o decizie fără erori discreționare în partea aprecierii probelor.

Completul de judecată special constată că, doar aceste încălcări izolate a

garanțiilor în procedura administrativă constituie erori grave de procedură, care au

afectat caracterul echitabil al procedurii administrative de evaluare, și ca consecință

existența unor circumstanțe de natură procesuală, care ar fi dus la promovarea

evaluării de către candidata.

Completul de judecată special remarcă faptul că, statul a învestit Comisia de

evaluare cu prerogativa de a se ghida de anumite standarde pentru a selecta cei mai

integri candidați la funcția de membri inter alia în Consiliul Superior al Magistraturii,

care la rândul lor ar putea asigura corectitudinea funcționării sistemului judiciar per

ansamblu, inclusiv prin aplicarea unor politici coerente și conforme cu standardele

general acceptate.

31

Reclamanta a demonstrat completului de judecată special din cadrul Curții

Supreme de Justiție caracterul plauzibil al elementelor invocate în contestația sa,

inclusiv cu privire la corectitudinea operațiunilor financiare efectuate la gestionarea,

vânzarea și cumpărarea bunurilor mobile și imobile, precum și la respectarea

normelor de etică și deontologie.

Totodată, Completul de judecată special notează că, Comisia de la Veneția a

recomandat că, decizia finală în privința evaluării să fie luată de către instanța de

judecată competentă, totuși Parlamentul Republicii Moldova a optat pentru o altă

politică de drept referitor la acest subiect. În pofida acestui fapt, Completul special de

judecată subliniază că, din rațiuni de protecție efectivă a drepturilor este în drept și

obligat să desfășoare un control judecătoresc de legalitate deplin asupra chestiunilor

de fapt și de drept.

Chiar dacă, Completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este

limitat în adoptarea unei decizii finale, totuși argumentele, concluziile și constatările sale

sunt obligatorii și executorii pentru Comisia de evaluare. Această concluzie se desprinde

direct din prevederile art. 120 din Constituția Republicii Moldova, care reglementează

caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri judecătorești definitive.

Completul special de judecată își întemeiază argumentul său pornind și de la

jurisprudența Curții Constituționale, care a reliefat că, chiar dacă completul special al

Curții Supreme de Justiție nu poate obliga Comisia de evaluare să promoveze

candidatul evaluat, argumentele și concluziile făcute de această instanță în cazul

soluționării contestațiilor rămân obligatorii pentru Comisie (DCC nr. 42 din 06 aprilie

2023 §143).

Completul de judecată special notează, că tot din rațiuni de control judecătoresc

efectiv, dar și din motive de calitate a legii, Comisia nu este obligată, după dispunerea

reluării procedurii de evaluare, să cerceteze alte circumstanțe decât cele care au stat la

baza admiterii acțiunii reclamantei.

Astfel, evaluarea după reluarea procedurii nu ar trebui să se transforme într-un

argument și activitate circulară vicioasă, fapt care este contrar standardului de

protecție efectivă a drepturilor, separarea ramurilor puterii de stat, certitudinea

juridică și efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive.

Completul de judecată special menționează că circumstanțele reținute de

Comisia de evaluare nu se încadrează din perspectiva proporționalității în motivele de

nepromovare a evaluării candidatei Ecaterina Buzu.

Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului candidatei Ecaterina Buzu de a

participa și de a fi aleasă în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

pentru faptele minore reținute de către Comisia de evaluare nu este la caz o măsură adecvată

pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema de buna funcționare a

organelor de autoadministrare judecătorească la momentul emiterii deciziei și nepromovarea

candidatei pentru faptele minore, nu doar că nu se încadrează în motivele de nepromovare,

dar constituie o încălcare inutilă și ilegală a drepturilor enunțate.

Completul de judecată special reiterează că măsură întreprinsă de autoritatea

publică pârâtă este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporțională în raport cu scopul urmărit. Acesta cerință a legiuitorului implică o

punere în balanță a valorilor protejate juridic, o pondere a intereselor în joc. Cu cât

dreptul este mai vătămat, cu atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma integrității

să fie superior.

32

Prin urmare, excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii, antrenează după sine nu doar

ingerința dar o anulare improprie a dreptului de a fi ales în această funcție. Astfel de

soluție nu poate fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea

omului și cu cea de judecător.

Din considerentele menționate, completul de judecată special relevă că, în

prezenta cauză se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 10 din 04 ianuarie 2023 cu

privire la candidatura Ecaterinei Buzu.

Completul de judecată special reține că ilegalitatea deciziei contestate duce la

anularea deciziei și dispunerea reevaluării candidatei. Or, dispunerea reevaluării

este rezultatul final și implicit care include pierderea valabilității deciziei conform

art. 139 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (a se vedea DCC nr.42 din 06 aprilie

2023 § 143; cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá vs Portugalia [MC], 06

noiembrie 2018, § 184 și jurisprudența citată acolo).

În conformitate cu prevederile art. 224 alin. (1) lit. b) și 195 din Codul

administrativ, art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 14 alin. (6), alin. (8) lit.

b), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din

10 martie 2022, completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

d e c i d e:

Se admite cererea de contestare depusă de Ecaterina Buzu împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind anularea deciziei nr. 10

din 04 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Ecaterinei Buzu, candidată la funcția

de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea reluării procedurii de

evaluare a candidatei.

Se anulează decizia nr. 10 din 04 ianuarie 2023 cu privire la candidatura

Ecaterinei Buzu, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii.

Se dispune reevaluarea candidatei Ecaterina Buzu de către Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Guzun

Mariana Pitic

33