3-8/23 — contestarea actului administrativ

3-8/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3-8/23

2-23017732-01-3-03022023

D E C I Z I E

În numele Legii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

01 august 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor si procurorilor

în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Guzun

Grefieri Ina Pruteanu,

Alina Spătaru,

Victoria Melinte

examinând în ședință de judecată publică, în procedura contenciosului

administrativ, cererea de contestare depusă de Mihail Bușuleac împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la anularea deciziei

nr. 13 din 06 ianuarie 2023 și dispunerea reluării procedurii de evaluare a

candidatului de către Comisie, încasarea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă:

Argumentele participanților la proces

La 03 februarie 2023, Mihail Bușuleac a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, solicitând:

a) anularea deciziei Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 13 din 06 ianuarie 2023 privind candidatura lui Mihail Bușuleac,

candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii;

b) dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

În motivarea acțiunii a invocat că nu este de acord cu decizia Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, emisă în privința candidaturii

sale, și solicită admiterea cererii de contestare.

1

Totodată, a indicat că la 31 ianuarie 2023, a primit decizia contestată, însă din

01 februarie 2023 până la 05 februarie 2023 a fost într-o deplasare coordonată din

timp peste hotarele țării, fiind în imposibilitate de a prezenta toate motivele acțiunii

de contestare a actului juridic individual defavorabil, nefiind prezentat integral nici

dosarul pentru a lua cunoștință de materialele ce se conțin în acesta.

Astfel, la 09 februarie 2023, prin poșta electronică, Mihail Bușuleac a depus o

cerere de chemare în judecată suplimentară, cu aceleași solicitări, conținând

motivarea pretențiilor sale.

În acțiunea sa, Mihail Bușuleac a indicat că nu este de acord cu concluziile

Comisiei inserate în decizia contestată, potrivit cărora candidatul nu corespunde

criteriilor de integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la

respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel,

nu promovează evaluarea.

Reclamantul consideră că Comisia pripit a ajuns la concluzia nepromovării

evaluării, astfel decizia nr. 13 din 06 ianuarie 2023 este una ilegală, neîntemeiată,

subiectivă, cu caracter discriminatoriu, adoptată în baza unei prejudecăți a

membrilor Comisiei, în lipsa unui sprijin legal și justificat pentru a constata că

candidatul Mihail Bușuleac nu corespunde criteriilor de integritate etică și

financiară, decizia fiind pasibilă de a fi anulată, cu dispunerea reluării procedurii de

evaluare a candidatului Mihail Bușuleac de către Comisia de evaluare.

Cu referire la corectitudinea întocmirii deciziei contestate, reclamantul a

recmarcat două erori, și anume indicarea datei incorecte de numire în funcția de

judecător a candidatului Mihail Bușuleac, precum și indicarea în textul deciziei a

faptului că „în urma cererii candidatului, la 13 decembrie 2022, acestuia i s-a acordat

acces la materialele evaluării, conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022”,

fapt care, potrivit reclamantului, nu corespunde realității, or înainte de evaluare, i s-

a eliberat doar un extras din dosar. Astfel, Mihail Bușuleac a invocat că i-a fost

încălcat unul din drepturile sale prevăzut de art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr.

26/2022.

Potrivit reclamantului, Comisia a constatat dubii serioase cu privire la

integritate etică și financiară, și anume relații de afaceri cu doi avocați în anul 2021

și neabținerea de la examinarea cauzelor cu participarea acestora.

Referitor la argumentul expus, Mihail Bușuleac a explicat faptul că, la 10 iunie

2021, soția sa - Bușuleac Mariana, în calitate de cumpărător, și Chiriacov Grigore,

în calitate de vânzător, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care au

fost achiziționate: o jumătate dintr-un teren și o jumătate dintr-o clădire

administrativă, amplasate în mun. Cahul, la suma de 385 658 lei, suma fiind achitată

în tranșe până în luna martie 2022.

Obiecția Comisiei a fost că, deși valoarea contractuală a acestui imobil era

aceeași ca și valoarea cadastrală, spațiile comerciale similare în or. Cahul, în anul

2022, se vindeau cu 1000 euro/m2. Valoarea pe piață a jumătate dintr-o astfel de

proprietate ar fi fost de aproximativ 57 650 euro. Bunul a fost achiziționat de la un

avocat care activează în mun. Cahul din anul 2001. Cealaltă jumătate a imobilului

aparține unui alt avocat, care activează în mun. Cahul din anul 2001. În anii 2021 și

2022, după achiziționarea spațiului comercial, candidatul, în calitate de judecător, a

pronunțat hotărâri în șase cauze civile, la care a participat avocatul de la care

candidatul a cumpărat proprietatea, în toate cele șase cazuri, hotărârile pronunțate

de candidat au fost în favoarea părților reprezentate de acest avocat.

2

În acest sens, Mihail Bușuleac a susținut că, potrivit raportului generat de

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor (Version D_PIGD-GURG-004 martie

13, 2020), în perioada iunie 2021 - 10 martie 2022, a examinat de fapt 3 dosare cu

participarea avocatului Grigore Chiriacov și toate trei cauze au fost examinate în

procedură specială, neavând litigiu de drept, în conformitate cu prevederile art. 282

alin. (2) din Codul de procedură civilă. Totodată, atât petiționarii, cât și persoanele

interesate în respectivele dosare, nu au înaintat cereri de recuzare.

În ceea ce ține de obiecția Comisiei privind necesitatea abținerii de la judecarea

cauzelor cu participarea avocatului Grigore Chiriacov, reclamantul a menționat că,

potrivit art. 116 din Constituția Republicii Moldova, judecătorii instanțelor

judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, iar potrivit legii și conform

criteriului subiectiv, imparțialitatea personală a fiecărui judecător al completului este

prezumată până la proba contrară, astfel că cel care invocă încălcarea art. 6 din

Convenție trebuie să facă dovada că judecătorul a fost influențat în mod personal, că

a avut interes să soluționeze cauza într-un anumit mod.

Respectiv, cadrul normativ invocat de Comisie, și anume art. 4 alin. (1), 4 alin.

(3), alin. (5), art. 6 alin. (2) din Codul de etică și de conduită profesională a

judecătorului, principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, este unul

irelevant, or, rostul imparțialității este acela ca partea să nu fie nici avantajată, nici

dezavantajată de judecător, hotărârea urmând să fie pronunțată și celelalte acte

procedurale urmând să fie îndeplinite doar potrivit legii și probelor de la dosar.

Referitor la stabilirea unui pretins preț preferențial la procurarea imobilului de

către soția reclamantului, ultimul a precizat că, dat fiind faptul că prețul unui bun

este determinat de mai mulți factori, Comisia nu a explicat cum a ajuns la suma de

1000 euro/m2 pentru spațiile comerciale similare în or. Cahul pentru anul 2022 și la

concluzia că valoarea de piață a jumătate din dintr-o astfel de proprietate ar fi

constituit suma de 57 650 euro.

Cât privește argumentul Comisiei precum că candidatul nu a putut prezenta

nicio dovadă a sumelor exacte achitate și a datei când s-au efectuat plățile,

reclamantul a menționat că a prezentat Comisiei declarația scrisă de proprietarul

imobilului, care confirmă că, la 10 martie 2022, Mariana Bușuleac a achitat prețul

integral convenit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1-361 din 10 iunie 2021.

Astfel, Comisia, având la dispoziție datele persoanei care ar putea concretiza situația

în cauză și fiind în drept să audieze persoanele respective, a ales să nu facă acest

lucru.

În privința sursei mijloacelor financiare pentru achiziționarea a patru bunuri

imobile în perioada anilor 2007-2017, reclamantul a adus argumente în acțiune în

privința fiecăruia dintre ele.

Astfel, cu referire la apartamentul cu suprafața de 42,5 m.p. din mun. Chișinău,

procurat în anul 2007, Comisia a reținut că, la 28 decembrie 2007, viitoarea soție a

candidatului, la acel moment, a achiziționat un apartament cu suprafața de 42,5 m.p.

în mun. Chișinău, în baza unui contract de investiții în „variantă albă”. Prețul

contractual pentru acest apartament a fost de 32 475 euro (est. 538 135 lei) și a fost

achitat în două tranșe. Prima tranșă, de 28 872 euro (est. 479 269 lei), a fost achitată

în anul 2007, iar a doua tranșă de 3 603 euro (est. 59 809 lei) - în 2011. Acest

apartament a fost dat în exploatare la 30 octombrie 2012 și a fost înregistrat ca

proprietate comună în devălmășie a candidatului și a soției acestuia. Începând cu 11

august 2020, apartamentul a fost dat în locațiune. În perioada anilor 2020 - 2021,

3

plata pentru locațiunea acestui apartament a fost de 2 000 lei (est. 100 euro) per lună,

iar în 2022 plata a fost de 3 600 lei (est. 180 euro) per lună. În 2007, anul în care

apartamentul a fost achiziționat, candidatul nu avea venit, iar viitoarea lui soție avea

un venit net înregistrat în sumă de 4 359 lei.

În acest sens, reclamantul a explicat faptul că apartamentul de 42,5 m.p. din

mun. Chișinău, procurat în anul 2007, a fost achitat, preponderent, cu banii oferiți

de părinți, iar constatarea Comisiei că în anul 2007 reclamantul nu a avut venituri

este una eronată, deoarece potrivit informației obținute de la Serviciul Fiscal de Stat,

în acea perioadă avea înregistrată pe numele său o întreprindere individuală, care a

declarat venituri pentru anul 2006 în sumă de 35 969 lei.

Astfel, potrivit datelor furnizate de BC „Victoriabank” SA, la 23 septembrie

2008, a fost deschis cont bancar în valutele MDL/EUR/USD la sumele de 10 000

lei, 5 000 dolari și 10 euro - bani proveniți de la nuntă.

Mai mult ca atât, potrivit reclamantului, în anul 2009, s-a născut prima fiică,

care este cetățeană a Republicii Moldova și a României, familia beneficiind de

indemnizațiile pentru creșterea copilului.

Cu referire la constatarea Comisiei că reclamantul nu a prezentat documente

care să confirme plata pentru apartament sau sursa mijloacelor bănești ale părinților,

Mihail Bușuleac a precizat că părinții săi, pe parcursul întregii vieți, au deținut

funcții înalte, bine plătite, astfel au reușit să acumuleze economii care le-ar fi permis

achiziționarea bunurilor imobile pentru copiii săi. Comisia a indicat că venitul net al

părinților reclamantului în anul 2007 a fost estimat la 238 073 lei, iar în anul 2011 -

la 290 826 lei, fără a lua în calcul întreaga perioadă de activitate a acestora, fapt care,

în opinia reclamantului, trezește dubii la examinarea multiaspectuală a informației.

Totodată, Mihail Bușuleac a concretizat faptul că părinții săi nu mai sunt în viață și,

din aceste considerente, nu a avut posibilitatea de a concretiza sursele veniturilor

acestora.

Referitor la obiecția Comisiei în ceea ce privește utilizarea acestui apartament

în perioada anilor 2012-2020, reclamantul a explicat că, la 06 noiembrie 2011, a fost

numit în funcția de judecător la Judecătoria Cahul. Prin urmare, împreună cu familia

a trecut cu traiul în orașul Cahul. Din anul 2011, reclamantul împreună cu familia s-

a instalat cu traiul, cu dreptul de abitație, în apartamentul unui prieten de familie,

situat în or. Cahul, str. Tineretului, 10. Între timp, având în vedere că Mihail

Bușuleac este originar din mun. Chișinău și părinții lui au fost stabiliți cu traiul acolo,

des circula și locuia cu familia în apartamentul respectiv.

Cu referire la apartamentul cu suprafața de 40,2 m.p. în mun. Chișinău,

procurat în anul 2010, pentru care s-a plătit suma de 25 560 euro, în zece tranșe, în

perioada anilor 2010 - 2014, reclamantul a explicat că a fost plătit în mare parte de

către părinții săi, care au decis să cumpere un apartament pentru prima lor nepoată.

Apartamentul a fost cumpărat cu reducere, deoarece a fost înregistrat pe numele unui

minor, și a fost cumpărat de la aceeași companie de la care a fost cumpărat primul

apartament în 2007. În acest apartament nu s-au făcut lucrări de reparație o perioadă

îndelungată de timp, din cauza procedurii de insolvabilitate a companiei de

construcție.

În privința constatării Comisiei că tatăl candidatului a primit, la 28 iunie 2010,

un transfer de 88 000 USD (est. 1 128 970 lei) de la compania B.B.C., cu sediul în

Panama, iar venitul net al tatălui candidatului înregistrat de Serviciul Fiscal de Stat

în anul 2010 a fost de 405 183 lei, ajungându-se la concluzia că el nu a declarat acest

4

transfer la autoritatea fiscală, Mihail Bușuleac a menționat că din cauza decesului

părinților săi, nu poate oferi detalii referitor la transfer.

Suplimentar, reclamantul a menționat că, la 18 august 2022, a expediat în

adresa Comisiei o cerere prin care a solicitat cooperare la documentarea faptului cu

privire la veniturile părinților săi, prin ridicarea informației despre pensia pe care au

primit-o aceștia. În susținerea cererii, Mihail Bușuleac a indicat faptul că tatăl său a

decedat în anul 2021, iar mama este diagnosticată cu o boală incurabilă, fiind în stare

gravă. Însă, potrivit reclamantului, nu a primit niciun răspuns la această cerere, iar

după o perioadă mai mare de o lună, după decesul mamei sale din 16 septembrie

2022, a primit o întrebare prin care i s-a solicitat să explice ce fel de transfer în

valoare de 88 000 USD a fost efectuat în beneficiul tatălui său, să fie furnizate

materialele relevante, precum și sursa mijloacelor bănești.

Reclamantul a precizat că nu a cunoscut despre acest transfer până la evaluare,

a încercat să găsească documente referitor la acesta, dar nu i-a reușit. Totodată,

reclamantul a indicat asupra activității lente și defectuoase a Comisiei, asupra

întârzierilor de procedură care au avut loc, fapt care a dus la imposibilitatea de a afla

informații de la mama sa, care a decedat recent.

În concluzie, reclamantul a menționat că, din momentul efectuării transferului

(28 iunie 2010) și până la decesul tatălui său (16 august 2021), în privința ultimului

nu a fost emisă nicio sentință de condamnare, prin care ar fi fost demonstrat că acest

transfer a fost unul ilicit, iar în corespundere cu prevederile art. 46 alin. (3) din

Constituția Republicii Moldova, caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Cu privire la suma de 30 000 euro acordată în calitate de cadou în anul 2016 la

evenimentul de botez al copilului reclamantului, Comisia a menționat că sunt dubii,

deoarece nu s-a prezentat niciun document. În această privință, Mihail Bușuleac a

menționat că, este bine cunoscut de către locuitorii Republicii Moldova că la

încreștinarea copilului se organizează o sărbătoare, denumită cumetrie. La acest

eveniment participă rudele și apropiații familiei. Există un obicei de a dona mijloace

bănești, ca un suport pentru copil, care sunt colectați de către părinți. Reclamantul a

precizat că, în calitate de subiect al declarării, a indicat această sumă în declarația sa

de venituri pentru anul 2016. La fel, a menționat că suma de 21 000 euro a rămas

spre păstrare la părinții săi în anul 2017, deoarece în or. Cahul locuia într-un

apartament de la care chei aveau și stăpânii acestuia, iar siguranța păstrării banilor

era scăzută.

Un alt dubiu invocat de Comisie este că bunul imobil cumpărat în anul 2017 a

avut un preț de 305 000 lei, pe când prețul la astfel de bun imobil în anul 2022 este

de o mie de euro/m.p.

Reclamantul a explicat că acest dubiu nu are nici un temei, deoarece s-au

comparat prețurile din anul 2017 cu prețurile din 2022, în situația în care este notoriu

faptul că prețurile în urma pandemiei COVID-19 și a războiului din Ucraina au

crescut considerabil. Totodată, Comisia a lăsat fără răspuns argumentul că bunul are

un viciu semnificativ, și anume ferestrele îi sunt astupate de peretele clădirii

învecinate.

La fel, Comisia a avut dubii cu privire la prețul stabilit prin contractele de

închiriere a spațiului, care au fost încheiate de soția reclamantului. La acest capitol,

Mihail Bușuleac a menționat că trăim într-o societate democratică cu piață

economică liberă, iar prețurile pentru chirie nu sunt stabilite de vreun act normativ,

fiind negociate liber de către părți. La fel, Serviciul Fiscal de Stat a înregistrat

5

contractul și nu a stabilit dubii sau încălcări, dar a perceput impozitele plătite.

Cu privire la neprezentarea documentelor justificative cu privire la reparația

bunurilor imobile, reclamantul a explicat că nu a păstrat cecuri ce demonstrează că

a cumpărat materialele de construcții, iar acest fapt nu constituie o abatere. Or,

pentru materiale de construcții nu se dau garanții, de aceea păstrarea bonurilor de

plată pentru reparațiile din 2011 nu este necesară. De asemenea, Comisia nu a luat

în considerare faptul că veniturile familiei reclamantului în ultimii 5 ani au constituit

4 817 572,41 lei - sumă dobândită legal, pentru care a achitat impozite și a fost

declarată la ANI, în această sumă nefiind incluse donațiile.

În privința diminuării prețurilor bunurilor imobile sau a caracterului ficitiv al

acestora, potrivit opiniei Comisiei, reclamantul a menționat că pârâta a fost în drept

să audieze vânzătorii acestor bunuri întru elucidarea modalității de stabilire a

prețurilor.

Cu referire la neprezentarea documentelor care să confirme donațiile făcute de

către părinți reclamantului, ultimul a precizat că în urma interpelării Serviciului

Fiscal de Stat, a fost furnizată informația cu privire la veniturile părinților săi pentru

anii 2000-2021, din care reiese că veniturile acestora au fost considerabil mai mari

decât venitul mediu pe economie stabilit pentru fiecare an.

Totodată, a fost interpelată și Casa Națională de Asigurări Sociale, care a

informat că tatăl reclamantului în anul 2021 avea o pensie de 25 482,14 lei/lunar (1

225,71 euro/lunar), iar mama în anul 2021 avea o pensie de 26 314,94 lei/lunar (1

265,77 euro/lunar), astfel donația oferită de părinți în sumă de 150 000 lei în anul

2021 este raportată la venitul lor lunar și dubii în acest sens nu pot să apară.

Potrivit reclamantului, este cert faptul că la adoptarea deciziei Comisia nu a dat

apreciere corectă circumstanțelor stabilite în cadrul evaluării, și anume eronat a

calculat venituri, fapt ce a dus la constatarea dubiilor serioase pentru acestea.

Calculul desfășurat lipsește în partea motivată a deciziei contestate, astfel lipsind o

motivare logică, limitându-se doar pe expunerea intimei convingeri, deși aceasta

trebuie să se bazeze pe probe, or probabilitatea și incertitudinea persistă constant sub

forma unei acuzații, fapt ce duce la încălcarea principiului egalității, nediscriminării

și egalității de tratament.

Reclamantul consideră că la stabilirea circumstanțelor de fapt au fost eronat

apreciate prețurile, precum și aplicate duble standarde la evaluarea a candidaților.

Aceste duble standarde duc la discriminarea candidaților. Comisia a invocat că există

dubii serioase din motiv că nu a prezentat acte ce țin de alte persoane, deși nu este

operator de date personale.

La 03 martie 2023, Mihail Bușuleac a depus un supliment la cererea de

chemare în judecată care, pe lângă solicitările inițiale, conține și cerința de aplicare

directă a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și constatarea încălcării dreptului său la viața privată, garantat de art. 8 din

Convenție, cu obligarea pârâtei să-i compenseze daunele morale în cuantum de

15 000 euro.

Reclamantul consideră că ingerința în activitatea profesională a judecătorului,

inclusiv limitarea dreptului la accedere în funcția de membru al Consiliului Superior

al Magistraturii, prezintă o formă de ingerință în viața privată. Existența unui scop

legitim, legalitatea și proporționalitatea ingerinței – sunt trei elemente care trebuie

studiate în scopul determinării dacă această ingerință este sau nu este compatibilă cu

rigorile art. 8 din Convenție.

6

Astfel, în pofida obligațiunii sale de a demonstra că ingerința a avut un scop

legitim, Comisia nu a făcut acest lucru și în decizia sa nu l-a invocat. Respectiv,

instanța de judecată nu este competentă să suplinească argumentele Comisiei cu

propriile argumente și, corespunzător, nu are o altă opțiune decât să constate lipsa în

decizia contestată a argumentului existenței unui scop legitim.

Ananizând criteriul legalității, reclamantul consideră că ingerința în viața sa

privată nu a fost suficient de previzibilă și, prin urmare, nu poate fi considerată drept

o ingerință legală.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 13 din 06 ianuarie 2023 cu

privire la candidatura lui Mihail Bușuleac, candidat la funcția de membru în

Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea reluării procedurii de evaluare a

candidatului de către Comisie; încasarea din contul Comisiei a prejudiciului moral

în cuantum de 15 000 euro.

La 07 februarie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de contestare

înaintată de Mihail Bușuleac.

În motivarea referinței, pârâta a invocat că decizia Comisiei de evaluare nr. 13

din 06 ianuarie 2023 este legală și întemeiată, iar alegațiile reclamantului sunt

neîntemeiate și nu au un suport probatoriu.

Or, Comisia de evaluare a executat cu diligență și bună-credință toate

obligațiile prevăzute de Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor, iar când a constatat anumite neclarități, aceasta a

oferit reclamantului posibilitatea de a le elucida, prin prezentarea datelor și

informațiilor suplimentare, stabilindu-i un termen suficient în sensul dat.

A explicat că procesul de evaluare a integrității și decizia Comisiei de evaluare

nr. 13 din 06 ianuarie 2023 nu afectează statutul profesional al candidatului, or,

Comisia nu substituie și nu preia funcțiile unui organ public din Republica Moldova.

Iar, decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru

neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs, respectiv niciun alt efect juridic nu

are suport legal.

Totodată, potrivit pct. 39 din Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a

Direcției generale a drepturilor omului și stat de drept a Consiliului Europei (Avizul

nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Moldova), proiectul de lege revizuit arată clar

că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun efect asupra carierei

candidatului ca judecător.

Astfel, s-a menționat că, la 21 iunie 2022, Comisia a expediat Chestionarul

privind integritatea etică, care a fost transmis de către reclamant la 05 iulie 2022. La

08 iulie 2022, Comisia a solicitat completarea și depunerea declarației, această

solicitare fiind urmată de prezentarea ei de către reclamant la 15 iulie 2022.

La 17 august 2022, Comisia a transmis o solicitare de clarificare a

informațiilor, care conținea 17 întrebări, inclusiv 44 subîntrebări și 26 solicitări

suplimentare de documente adiționale. Reclamantul a răspuns la 7 întrebări și a

prezentat documente pentru majoritatea întrebărilor la 19 august 2022. Reclamantul

a prezentat informații suplimentare la 05 octombrie 2022.

7

La 21 noiembrie 2022, Comisia a trimis a doua rundă de 16 întrebări, inclusiv

63 subîntrebări și 33 solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida unele

aspecte apărute în cadrul evaluării. Candidatul a răspuns mai târziu de termenul

solicitat (din motive considerate întemeiate de Comisie) la toate întrebările și a

furnizat majoritatea documentelor solicitate, la 07 decembrie 2022.

Potrivit Comisiei, reclamantul a făcut uz de dreptul său de a lua cunoștință de

materialele evaluării, la 13 decembrie 2022.

La 14 decembrie 2022, reclamantul a fost audiat în ședință publică. Candidatul

a trimis informații suplimentare după audiere, la 28 decembrie 2022.

Decizia i-a fost expediată reclamantului la 31 ianuarie 2023. Reclamantul și-a

exprimat dezacordul cu referire la publicarea deciziei în privința sa.

Respectiv, Comisia a executat cu diligentă și bună-credintă toate obligațiile

puse în sarcina sa, prevăzute de Legea nr.26/2022. În particular, atunci când a

constatat anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le

elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art. 10 alin.

(7) din Legea nr. 26/2022).

Potrivit pârâtei, sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul

procesului de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date

și informații, făcând uz de competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și

cu respectarea obligațiilor legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu

apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului

posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea

nr. 26/2022).

Totodată, prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept al

candidatului (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept

(prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau

neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că

candidatul nu întrunește criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr.

26/2022). Respectiv, este în interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar

acest transfer legislativ nu numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile

candidatului.

S-a remarcat că Comisia de evaluare nu constată existența sau lipsa

conformității candidatului cu criteriile de integritate, ci doar existența sau lipsa

dubiilor serioase privind conformitatea.

Pârâta a evidențiat că, concluzia Comisiei de evaluare din decizie privind

existența unor dubii serioase referitor la conformitatea reclamantului cu criteriile de

integritate etică și financiară, ține de oportunitatea deciziei, iar instanța de judecată

este ținută să exercite controlul de legalitate a deciziei și nu este în drept să execute

controlul de oportunitate. Or, instanța de judecată poate dispune reluarea evaluării

doar în situația în care constată existența unor circumstanțe care puteau duce la

promovarea evaluării de către candidat sau încălcări de procedură, situație care

lipsește în speță.

Cu referire la obiecțiile reclamantului formulate în cererea de chemare în

judecată, și anume că pârâta: nu a prezentat întregul dosar pentru a lua cunoștință de

materialele ce se conțin; nu a dat apreciere corectă circumstanțelor stabilite; eronat

a calculat venituri, fapt ce a dus la stabilirea dubiilor serioase pentru aceasta; a

interpretat eronat prevederile anumitor acte normative; au fost eronat apreciate

prețurile, precum și aplicate duble standarde la evaluarea a candidaților; Comisia a

8

menționat că acestea sunt neîntemeiate și nu au fost probate de către reclamant.

Totodată, potrivit pârâtei, toate pretențiile reclamantului sunt de ordin general, fiind

formulate într-un mod absolut abstract.

Suplimentar, pârâta a notat că Decizia conține o argumentare detaliată care a

stat la baza soluției adoptate de către Comisie, fiind analizate circumstanțele de fapt

în legătură cu care au apărut dubii serioase privind integritatea reclamantului

(neabținerea de la examinarea unor cauze și achiziționarea a 4 bunuri imobile) și

fiind explicat de ce în legătură cu aceste circumstanțe de fapt au apărut dubii serioase

și de ce aceste dubii nu au fost înlăturate de către reclamant. Toate concluziile

Comisiei se bazează strict pe circumstanțele de fapt și de drept menționate în decizie,

iar aceasta nu conține careva concluzii arbitrare care nu ar avea o bază legală și

factuală analizată de către Comisie în procesul de evaluare.

Mai mult, Comisia a reiterat că pe parcursul procesului de evaluare sarcina

probațiunii trece asupra candidatului, iar neexercitarea acestui drept riscă să inducă

Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește criteriile de

integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Astfel, soluția oferită de Comisie,

prin decizia de constatare a promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o

apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase

privind conformitatea candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică.

Acest fapt este expres prevăzut la art. 8 alin. (6) și art. 10 alin. (9) din Legea nr.

26/2022.

În ședința de judecată reclamantul Mihail Bușuleac a susținut cererea sa,

solicitând admiterea ei integral, conform cerințelor formulate.

Reprezentantul reclamantului, avocatul Bogdan Gangan, a susținut întru totul

acțiunea, solicitând admiterea ei, anularea deciziei Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 13 din 06 ianuarie 2023 privind

candidatura lui Mihail Bușuleac, candidat la funcția de membru în Consiliul

Superior al Magistraturii; și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului

de către Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Reprezentantul reclamantului, avocatul Stanislav Pavlovschi, a susținut întru

totul acțiunea, solicitând admiterea ei.

Reprezentantul reclamantului, avocatul Oxana Eșanu, a susținut acțiunea,

conform argumentelor formulate în cererea de chemare în judecată, și a solicitat

admiterea integrală a pretențiilor.

Reprezentantul Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

avocatul Roger Gladei, a susținut argumentele invocate în referință, solicitând

respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Suplimentar celor invocate în referința depusă, a pretins că Comisia a respectat

toate drepturile prevăzute de art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

Apreciere instanței.

Audiind părțile, și reprezentanții lor, examinând actele dosarului administrativ

și cel judiciar, completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție constată

că acțiunea este admisibilă și întemeiată, din următoarele motive.

9

Termenul de examinare a acțiunii

Conform art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26/2022, prin derogare de la

prevederile art. 195 din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea de contestare a

deciziei Comisiei de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

Astfel, la 03 februarie 2023, reclamantul a înregistrat prezenta contestație (f.d.

2-4, vol. I).

Prin încheierea din 03 februarie 2023 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

chemare în judecată a fost primită spre examinare, iar participanții au fost convocați

în ședință pentru data de 09 februarie 2023 (f.d. 22-24, vol. I).

La 07 februarie 2023, pârâta a înregistrat referința (f.d. 29-40, vol. II).

La 09 februarie 2023, reclamantul a expediat în adresa instanței contestația

motivată și o cerere privind amânarea ședinței, întru acordarea posibilității pârâtei

de a lua cunoștință de această contestație (f.d. 54, 56-61, vol. I).

În ședința de judecată din 09 februarie 2023, reclamantul Mihail Bușuleac nu

s-a prezentat, iar examinarea cauzei a fost amânată la cererea lui (f.d. 78, vol. I).

La 15 februarie 2023, reprezenatntul reclamantului, avocatul Gangan Bogdan,

a luat cunoștință de materialele cauzei (f.d. 84, vol. I).

În ședința de judecată din 17 februarie 2023 au fost examinate un șir de cereri

și demersuri, ședința fiind întreruptă până la data de 03 martie 2023 (f.d. 97, vol. I).

La 03 martie 2023, reclamantul a expediat instanței prin poșta electronică un

supliment la cererea de chemare în judecată și o cerere de amânare a ședinței, în care

s-a făcut trimitere la o cerere de audiere a martorilor și la necesitatea citării acestora

(f.d. 2, 4-7, vol. II). Ședința de judecată din 03 martie 2023 a fost amânată la cererea

reclamantului.

La 10 martie 2023, reprezentantul reclamantului, avocatul Gangan Bogdan, a

înaintat o cerere de recuzare a completului de judecată (f.d. 9-13, vol. II), din aceste

considerente ședința de judecată din aceeași dată a fost amânată.

La 16 martie 2023, cererea de recuzare a fost examinată, fiind respinsă (f.d. 35-

43, vol. II).

Prin încheierea din 20 martie 2023, a fost admisă cererea lui Mihail Bușuleac

cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate cu remiterea sesizării către

Curtea Constituțională (f.d. 78-85, vol. II). Examinarea cauzei a fost amânată pentru

o perioadă nedeterminată.

Prin decizia nr. 42 din 06 aprilie 2023 a Curții Constituționale au fost declarate

inadmisibile sesizările cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 26 din 10 martie 2022.

La 10 aprilie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a înaintat cerere de recuzare unui membru al competului de judecată

special. Cererea de recuzare a fost examinată la 25 mai 2023, fiind respinsă (f.d. 121,

142-146, vol. II).

Cu referire la perioada de imposibilitate a examinării cererii de recuzare,

completul special menționează că, la 06 aprilie 2023, a intrat în vigoare Legea nr. 64

din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, precum și Legea nr. 65

din 30 martie 2023 cu privire la evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la

funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea 64/2023, Plenul Curții Supreme de Justiție

10

este compus din toți judecătorii Curții Supreme de Justiție și are, printre altele,

atribuția de stabilire, anual, a componenței completelor de judecată.

Completul special, reținând prevederile legale citate supra și faptul că în

perioada martie-aprilie 2023 majoritatea magistraților de la Curtea Supremă de

Justiție au demisionat, atestă imposibilitatea formării completelor de judecată de

către Plenul Curții Supreme de Justiție, care în perioada respectivă nu era deliberativ.

Totuși, prin Legea nr. 89 din 27 aprilie 2023, în vigoare din 02 mai 2023,

dispozițiile tranzitorii din Legea 64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție,

au fost modificate în sensul stabilirii momentului începerii activității Curții Supreme

de Justiție în componența nouă, inclusiv a Plenului, oferind ca efect competențe de

formare a completelor de judecată după regula anterioară – de către președintele

Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (8) din Legea 65/2023, Consiliul

Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.120/6 din 10 aprilie 2023 a anunțat

concursul pentru suplinirea, prin transfer temporar, a funcțiilor vacante de judecător

la Curtea Supremă de Justiție, iar prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 142/8 din 02 mai 2023, s-a hotărât transferul temporar a 7 judecători din

instanțele naționale, pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 10 mai 2023 în funcția

de judecător al Curții Supreme de Justiție.

Astfel, completul special constată că activitatea Curții Supreme de Justiție a

fost blocată în perioada 30 martie 2023 – 10 mai 2023, perioadă în care nu a fost

posibilă nici faptic, nici juridic examinarea cauzelor aflate pe rolul instanței.

În această ordine de idei, având în vedere cele enunțate supra, completul de

judecată special notează că depășirea termenului de examinare a contestație în 10

zile, a fost influențat inclusiv de complexitatea cauzei, comportamentul părților la

proces, care include pe cel al autorității pârâte, dificultatea dezbaterilor, demisiile

în masă a judecătorilor Curții Supreme de Justiție și imposibilitatea formării

completului special pentru judecarea cererilor de contestare.

Mai mult, durata de aflare pe rol a cauzei a fost condiționată inclusiv de

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, fapt ce nu poate fi privit

drept tergiversare a examinării cauzei, deoarece judecarea cererii de contestare a

avut ca scop respectarea dreptului garantat al părților la un proces echitabil,

consfințit în articolul 38 din Codul administrativ și articolul 6 §1 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

Astfel, instanța de judecată a examinat în fond cauza, fiind ascultate

explicațiile părților, cercetate probele și ascultate pledoariile, și, conform art. 14

alin. (9) din Legea nr. 26/2022, a fost anunțată emiterea și plasarea deciziei pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Aplicabilitatea Codului administrativ.

Completul de judecată special menționează că, în cadrul dezbaterilor

judiciare, reprezentanții Comisiei au invocat neaplicarea cărților I și II din Codul

administrativ la examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție,

argument care nu poate fi reținut din considerentele următoare.

Completul de judecată special reține că aplicarea Codului administrativ și

limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia are

competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru

11

examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022,

În primul rând, este necesar de a se explica de ce este aplicabil Codul

administrativ procedurii de evaluare, dar și procedurii de contencios administrativ.

Din punct de vedere al conținutului normativ, Legea nr. 26/2022 cuprinde atât

norme de drept public material, cât și norme de procedură administrativă și

procedură a contenciosului administrativ.

În special, dispozițiile legale care reglementează definiția și condițiile de

evaluare a integrității etice/financiare după natura lor constituie norme de drept

administrativ material, care formează baza legală conform art. 21 alin. (1) din

Codul administrativ pentru emiterea actului administrativ individual de către

Comisie. Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (l)-(4) din Legea nr. 26/2022 sunt norme de

drept administrativ material.

Inițierea procedurii de evaluare este, conform art. 9 alin. (2) și art. 69 alin. (l)

din Codul administrativ, o inițiere a procedurii administrative la cererea

candidatului pentru una din funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2

alin. (l) din Legea nr. 26/2022. Inițierea procedurii de contencios administrativ este

condiționată, în conformitate cu prevederile art. 189 alin. (l) din Codul

administrativ, de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept prin

activitatea administrativă.

Astfel, completul de judecată special relevă că, decizia Comisiei de evaluare

este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din Codul

administrativ. Actul administrativ individual este rezultatul final al procedurii

administrative.

Prin decizia Comisiei privind promovarea/nepromovarea evaluării de către

candidat are loc finalizarea procedurii administrative conform art. 78 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în nota informativă la Legea nr. 26/2022, autorii au

indicat că „drept urmare a desfășurării activității sale, Comisia de evaluare va emite

o decizie. Reieșind din faptul că decizia respectivă reprezintă un act administrativ,

contestarea acesteia se va face conform prevederilor Codului administrativ

nr. 116/2018 cu derogările exprese stabilite în prezentul proiect.”

Astfel, însăși legiuitorul a calificat decizia Comisiei de evaluare drept un act

administrativ individual în privința căruia poate fi exercitată acțiunea în contencios

administrativ.

Prin urmare, normele Codului administrativ privind procedura administrativă

și instituția actului administrativ individual sunt aplicabile procedurii de evaluare,

cu excepțiile prevăzute de Legea nr. 26/2022.

Completul de judecată special subliniază că, evaluarea candidaților pentru

funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (l) din Legea nr.26/2022

este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ.

Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, dacă nu

contravin principiilor Codului administrativ.

Normele speciale din Legea nr. 26/2022 nu exclude aplicarea cărților I și II,

decât în privința unor aspecte, cum ar fi în special, inițierea procedurii

12

administrative, clarificarea stării fapt din oficiu, cvorumul și majoritatea, dreptul

la audiere a candidatului, dar și altele. Sintagma „anumite aspecte” din art. 2

alin. (2) din Codul administrativ nu echivalează cu excluderea de la aplicare a

Codului administrativ.

Așadar, în condițiile speței, excluderea integrală de la aplicare a cărților I și

II este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a

Codului administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul

administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă

candidatul respectiv.

Principiile care guvernează procedura contenciosului administrativ sunt

reglementate în cartea I din Codul administrativ, în special art. 21-27 și art. 36-43.

Între cartea I și II, și III, care reglementează procedura contenciosului

administrativ, există o legătură organică și de substanță, ce nu poate fi negată sau

exclusă sub nici o formă.

Controlul judecătoresc este un control de legalitate, care cuprinde în sine

verificarea legalității temeiului formei activității administrative, corectitudinii

interpretării noțiunilor juridice vagi, proporționalității egalității de tratament,

imparțialității, securității juridice, motivării, exercitarea dreptului discreționar,

dacă autoritatea este împuternicită să acționeze în baza acestui drept, protecția

încrederii legitime în activitatea autorității și altele.

Din considerentele menționate supra, completul de judecată special respinge

ca nefondat argumentul reprezentanților Comisiei de evaluare, precum că nu este

aplicabilă cartea I și II din Codul administrativ. Or, aceasta ar însemna negarea

respectării principiilor legalității, cercetării din oficiu, egalității de tratament,

securității raporturilor juridice, proporționalității, imparțialității Comisei, bunei-

credințe și altele.

Aplicarea normelor procedurii de contencios administrativ este condiționată

de aplicarea acelorași norme care se referă la procedura administrativă, cum ar fi

obținerea probelor conform art. 220 alin. (1), 87-93 din Codul administrativ,

notificările conform art. 223, 97-114 Codul administrativ, imparțialitatea conform

art. 25 din Codul administrativ, recuzarea conform art. 202, 49-50 din Codul

administrativ, formele activității administrative conform art. art. 5, 10-15 și 189

din Codul administrativ, conceptul de parte în procedura de contencios

administrativ conform art. art. 204 și 7 din Codul administrativ, efectele juridice

ale actului administrativ individual, e.g. funcția executorie a Deciziei Comisiei în

calitate de act administrativ individual conform art. 171 alin. (4) din Codul

administrativ, valabilitatea, obligativitatea și puterea lucrului decis a Deciziei

Comisiei conform art. art. 139 alin. (2)-(4) și 140 din Codul administrativ și altele.

Neaplicarea cărții I și II din Codul administrativ ar echivala cu excluderea

deciziei Comisei ca act administrativ individual, iar pe cale de consecință

respingerea accesului la un control judecătoresc efectiv.

În această ordine de idei, completul de judecată special subliniază că, decizia

Comisiei de evaluare este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l)

din Codul administrativ, deoarece este: 1) emisă de o autoritate publică; 2) este o

decizie, dispoziție sau altă măsură oficială; 3) se referă la domeniul dreptului

13

public; 4) este o reglementare; 5) e referă la un caz individual; 6) produce

nemijlocit efecte juridice.

Din punct de vedere funcțional și organizatoric, Comisia independentă de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor este o „autoritate publică” în

sensul art. 7, 10, 203 lit. a) și 204 din Codul administrativ, deoarece este creată prin

lege, îndeplinește sarcini de drept public prin intermediul competenței

reglementată în art. 8 din Legea nr. 26/2022, în vedere realizării unui interes

public.

Completul de judecată special mai subliniază că, procedura administrativă de

evaluare are o funcție de clarificare și orientare datorită caracterului procedural al

acțiunii oficiale de evaluare a candidaților în funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii. Prin urmare, respectarea principiilor, garanțiilor și

regulilor de bază a procedurii administrative constituie o cerință înrădăcinată direct

în conceptul statului de drept stipulat în art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii

Moldova.

Astfel, prin Legea nr. 180 din 07 iunie 2023 s-a consolidat înțelegerea că,

Comisia de evaluare este o autoritate publică specifică în felul său, adică nu este

persoană juridică de drept public, cu toate că, în art. 7 din Codul administrativ, are

o funcție universală, cuprinde și este definit conceptul de autoritate publică atât în

sensul interpretat de Parlamentul Republicii Moldova, adică funcțional,

organizațional cât și ca persoană juridică de drept public, după caz. Această

concluzie rezultă și din pronumele nedeterminat „orice structură organizatorică” al

art. 7 din Codul administrativ. Autoritatea publică pe lângă elementul de orice

structură organizatorică sau organ, instituit/ă prin lege sau alt act normativ, realizare

de interese publice, îl conține și pe cel de regim public, care desemnează sarcinile și

competențele, care oferă dreptul de a se impune cu forță juridică față de persoanele

cu care intră în raporturi de drept autoritatea publică. O altă interpretare și aplicare

ar însemna că activitatea Comisiei și deciziile ei nu sunt obligatorii ca acte

administrative individuale, dar reprezinte acte juridice de drept privat. Completul de

judecată special subliniază că, și o persoană privată poate fi autoritate publică dacă

prin lege îi sunt delegate sarcini al autorităților publice și competențele

corespunzătoare pentru realizarea lor. Mai mult, conform art. 72 alin. (6) din Legea

nr. 100 din 22 decembrie 2017, actul normativ de interpretare nu are efecte

retroactive, cu excepția cazurilor când prin interpretarea normelor de sancționare se

creează o situație mai favorabilă.

Completul de judecată special subliniază că, sarcinile Comisiei nu reprezintă

domenii private de activitate dar publice, de aceea și a fost investită prin Legea nr.

26/2022 cu competențe care îi permite să se impune cu putere juridică în raport cu

cei evaluați conform art. 8 din Codul administrativ. Completul de judecată special

notează cu titlu de principiu că, nu poate fi confundat, din punct de vedere funcțional

și organizatoric, conceptul de autoritate publică cu cel de persoană juridică de drept

public, în caz contrar s-ar exclude decizia Comisiei din conceptul de act

administrativ individual.

Totodată, reprezentanții pârâtului n-au pătruns în esența art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ care reglementează condițiile de derogare prin norme legislative

de la caracterul uniform al Codului administrativ pentru „anumite aspecte” de

activitate administrativă. A reține argumentul că, Comisia nu este autoritate publică

14

înseamnă a nega o realitatea juridică că aceasta înfăptuiește activitate administrativă

de drept public prin procedura administrativă și că, decizia ei este act administrativ

individual supus controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.

Astfel, conceptul de autoritate publică nu se reduce la conceptul de persoană juridică

de drept publice, dar are o semnificație funcțională proprie în sensul art. 7 și art. 2

alin. (2) din Codul administrativ, și în sensul Legii nr.26/2022.

Decizia Comisiei se relaționează cu însușirea de „orice dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială” ca element definitoriu al actului administrativ individual

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Din această optică se delimitează

că, Comisia nu desfășoară activitate legislativă sau judecătorească, dar activitate de

executare a legii.

Decizia Comisiei se încadrează în conceptul de „domeniul dreptului public”

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Conform art. 5 din Codul

administrativ actul administrativ individual este una din formele activității

administrative prin care se aplică legea. Prin Decizia Comisiei a fost aplicată Legea

nr. 26/2022, care reglementează temeiul deciziei, iar această reglementare normativă

este, după natura juridică a ei, una de drept public material. Astfel, prin această

însușire decizia Comisei este exceptată de la acțiunea privată, penală,

contravențională și de contencios constituțional la care participă autoritățile publice

conform art. 2 alin. (3) lit. a) – c) din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o

„reglementare” prin care pârâta își realizează unilateral competența materială

potrivit art. 6 din Legea nr.26/2022. Curtea subliniază că prin acest element al actului

administrativ individual are loc delimitarea acestuia de alte forme ale activității

administrative, cum ar fi acul real și contractul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ se referă la

„un caz individual”, care constă în situația concretă de evaluare a reclamantului.

Funcția acestei însușiri a actului administrativ individual rezidă în delimitarea

acestuia în raport cu actul administrativ normativ, care este o reglementare abstractă

conform art. 12 din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ întrunește

criteriul „cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice”, adică de a naște,

modifica sau stinge raporturi juridice de drept public. Completul de judecată special

reține că, Decizia Comisiei produce nemijlocit efecte juridice în sfera juridică a

reclamantului, în calitatea sa de judecător care a candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii. Funcția acestui criteriu constă în diferențierea

actului administrativ individual de o simplă operațiune administrativă realizată în

interior procedurii administrative de evaluare a integrității financiare și etice a

candidatului.

Completul de judecată special conchide că, Decizia Comisiei este un act

administrativ individual prin care se finalizează procedura administrativă. Conceptul

de procedură administrativă definit în art. 6 din Codul administrativ și cel de

autoritate publică definit în art. 7 din Codul administrativ are o funcție universală,

aplicabil pentru orice domeniu/subdomeniu al dreptului public. Pentru aceste

motive, Comisia avea și are obligația să aplice normele Codului administrativ, și

normele de procedură din Legea nr. 26/2022 în partea ce se referă la aspectele

derogatorii de la caracterul uniform al Codului.

15

Prin urmare, este inacceptabil argumentul reprezentanților pârâtei că

procedura de evaluare nu ar fi o procedură administrativă guvernată de regulile

Codului administrativ, cum ar fi principiul legalității (art. 21), principiul cercetării

din oficiu (art. 22), principiul egalității de tratament (art. 23), principiul bunei-

credințe (art. 24), principiul imparțialității (art. 25), principiul limbii de procedură

și rezonabilității (art. 26, art. 27), principiul eficienții (art. 28), principiul

proporționalității (art. 29), securității juridice (art. 30), principiul motivării actelor

administrative și operațiunilor administrativ (art. 31), principiul

comprehensibilității (art. 32), cel al protecției încrederii legitime și altele.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată specială relevă că, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții pârâtei au invocat cauzele Țurcan vs Comisia de

evaluare și Clevadî vs Comisia de evaluare, unde instanța a stabilit cu puterea

lucrului judecat că, cauzelor intentate împotriva Comisiei de evaluarea nu sunt

aplicabile prevederile cărților I și II din Codul administrativ.

Așadar, urmare a celor constatate, completul de judecată special menționează

că dosarele la care fac referire reprezentanții Comisiei de evaluare, intentate la

cererea lui Anatolie Țurcanu (nr. 3-5/23) și Nataliei Clevadî (nr. 3-13/23) nu

formează o jurisprudență unitară. Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și

aplica la cazuri concrete legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă

hotărâre constituie o divergență de jurisprudență.

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a

submina securitatea juridică.

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg

arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea

jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu

încalcă principiul securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, §74;

Legrand c. Franței, 2011), dar trebuie întrunite două condiții: noua abordare să fie

consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis schimbarea

interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO,

Atanasovski c. Macedoniei, 2010, §38).

În aceste circumstanțe, completul de judecată special respinge argumentul

expus de Comisie precum că la emiterea soluției pe caz instanța de judecată

urmează să își fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se pe

considerentele și exemplele de practică judiciară enunțate.

În concluzie, completul de judecată special statuează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare,

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

Admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ.

16

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ activitatea administrativă de drept

public al autorităților publice cuprinde actul administrativ individual ca formă

principală de acțiune administrativă a autorităților.

Completul de judecată special a motivat la capitolul aplicabilității Codului

administrativ de ce decizia Comisiei este act administrativ individual. Astfel, la

compartimentul admisibilității acțiunii se va sublinia că, decizia Comisiei este un

act administrativ individual defavorabil.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, actele administrative

individuale pot fi acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori

care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ prin art. 14

alin. (1) și (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, s-a reglementat un termen special de înaintare a acțiunii

în contencios administrativ. Astfel, decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată

de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către

acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare

la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție.

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 13 din 06 ianuarie 2023 a fost recepționată de către

Mihail Bușuleac la 31 ianuarie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 54, vol. II, copia dosarului

candidatului).

Completul de judecată special conchide că cererea de contestare depusă de

Mihail Bușuleac este admisibilă, întrucât reclamantul s-a conformat prevederilor art.

14 alin. (1) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26

din 10 martie 2022, depunând prezenta cerere la 03 februarie 2023, în interiorul

termenului prevăzut de lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Din punct de vedere a felului acțiunii în contencios administrativ, completul

de judecată special apreciază acțiunea înaintată drept o acțiune în obligare specifică

în felul său. Prin acțiunea în obligare obișnuită, reclamantul conform art. art. 206

alin. (1) lit. b) și 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ urmărește anularea

actului administrativ individual de respingere a solicitării sale referitor la obținerea

unui avantaj juridic de orice fel și obligarea autorității publice să emită actul

administrativ individual respins. Pe când specificul acțiunii înaintate este

17

caracterizat prin anularea deciziei Comisiei referitor la nepromovarea evaluării și

dispunerea reluării procedurii de evaluare.

Completul de judecată special în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (3)

din Codul administrativ nu este legat de textul cererilor formulate de participanții la

proces, astfel, argumentul de oportunitate expus în referință de către pârât va fi

apreciat la capitolul admisibilității. Controlul judecătoresc efectiv implică o

verificare deplină a problemelor de fapt și de drept, însă totuși exclude verificarea

oportunității conform art. 225 alin. (1) din Codul administrativ și limitează controlul

în privința actului administrativ individual discreționar, când lege prevede astfel de

temei pentru emitere. Oportunitatea este o chestiune de admisibilitate dar nu de fond

a acțiunii în contencios administrativ. Argumentul pârâtului în referința depusă

precum că acțiunea trebuie respinsă pe motiv de oportunitate este lipsit de

temeinicie, deoarece reclamantul n-a motivat acțiunea pe oportunitate dar pe aspecte

de legalitate.

Din referință și argumentele de oportunitate relevate de pârât în conținutul ei se

neagă însăși dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ potrivit art. 39

și 189 alin. (1) din Codul administrativ. Astfel, nici Codul administrativ, dar nici art.

14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 nu exclud dreptul la acțiune a candidatului.

Acceptarea soluției propuse de pârât este lipsită de temei legal și contrară statului de

drept. Completul de judecată special notează că, prevederile art. 225 alin. (1) din

Codul administrativ sunt clare și nu pot fi confundate, reglementând într-o unitate

funcțională cu prevederile art. 36, 39, 189, 190 și 207 Codul administrativ doar

aspecte referitor la excluderea sau limitarea controlului judecătoresc.

Completul de judecată special apreciază decizia Comisiei emisă în temeiul art.

8 din Legea nr. 26/2022 din categoria actelor administrative obligatorii, adică care

nu se emit în baza dreptului discreționar. Comisia este obligată să emită decizia

indiferent dacă este favorabilă sau defavorabilă. În cazul deciziilor discreționare,

autoritatea publică are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul în care decide

de a acționa în dreptul administrativ, atunci are posibilitatea de selecție a

consecințelor juridice, cu excepția situației de reducere a discreției la zero conform

art. 137 alin. (2) din Codul administrativ.

Referitor la fondul cauzei completul reține următoarea stare de fapt și de

drept.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei

instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor peroane care au

acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, orice

persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

18

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Reieșind din art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În conformitate cu art. 114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești, acestea urmează să

dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a

cauzei, fără a exista limitări nejustificate în acțiunile ce urmează a fi întreprinse,

astfel încât la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină una

iluzorie.

Protecția juridică efectivă împotriva acțiunii administrativă a autorităților

publice implică un control judecătoresc de legalitate deplin, care cuprinde atât

chestiunile de fapt, cât și cele de drept, așa cum este reglementat în art. art. 194

alin. (1), 219, 22, 36 și 21 din Codul administrativ.

Densitatea controlului judecătoresc înseamnă precizarea conținutului

controlului judecătoresc asupra deciziilor Comisiei, care se referă nu numai la

profunzimea, ci și la sfera de aplicare a controlului. Acest lucru se referă atât

aplicării legii, cât și stabilirii faptelor relevante pentru o hotărâre judecătorească

legală și întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art.

53 din Constituția Republicii Moldova. În acest sens, art. 194 alin. (1) din Codul

administrativ în procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de

examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din

oficiu probleme de fapt și de drept.

Controlul instanței de judecată asupra activității administrative de drept public

necesită o determinare independentă a faptelor relevante, o interpretare a normelor

relevante și a subsumării lor. Un astfel de control administrativ de legalitate

inteligibil exclude, în principiu, o obligare a justiției la constatări și aprecieri de

fapt sau de drept făcute de alte puteri cu privire la ceea ce este legal în speță.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea

cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special

din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare, dacă

constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidat, și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisia de evaluare (normă constituționalitatea căreia a fost verificată prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (competența Curții Supreme de

Justiție în cazul examinării contestațiilor depuse împotriva deciziei Comisiei de

evaluare)).

19

Curtea Constituțională a reținut că, în nota informativă la proiectul de Lege

nu se regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului

judiciar al deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de

autorități și din conținutul textului contestat, Curtea Constituțională a dedus că

legislatorul a urmărit să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare

din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte,

pentru a asigura celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un

Consiliu Superior al Magistraturii funcțional. Curtea Constituțională a reținut că

aceste scopuri legitime pot fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice

și garantării autorității și imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2)

din Constituție (HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, §78).

Astfel, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea legii în

conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul special al Curții

Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor, va putea dispune reevaluarea

candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare

au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidat (HCC nr. 5 din 14 februarie

2023, §88).

În această consecvență, completul de judecată special constată că, Curtea

Constituțională a stabilit un dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea

candidatului împotriva unei decizii emise de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor să fie admisă, și anume: 1) să existe erori procedurale

grave admise de către Comisia de evaluare, și aceste erori să afecteze caracterul

echitabil al procedurii de evaluare; și 2) să existe circumstanțe care puteau conduce

la promovarea evaluării de către candidat.

Prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023, în vigoare din 21 iunie 2023, alin. (8) al

art. 14 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 a fost modificat, având următorul

conținut: La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una

dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii

de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea,

dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele

erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare,

și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special subliniază că, prevederile art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 modificat prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023

proiectează un control judecătoresc efectiv, care implică legalitatea procedurii de

evaluare și legalitatea materială a Deciziei de nepromovare a evaluării.

Controlul de legalitate procedurală a Deciziei se va rezuma dacă Comisia de

evaluare a admis sau nu erori procedurale grave care ar putea afecta caracterul

echitabil al procedurii de evaluare. Controlul de legalitate materială a Deciziei se

va rezuma dacă există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidatul Mihail Bușuleac.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează, că Codul

administrativ reglementează conceptul de erori grave și erori deosebit de grave. În

cazul erorilor deosebit de grave conform art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

20

actul administrativ individual este nul și pe cale de consecință nu produce efecte

juridice din momentul emiterii. Pe când în cazul erorilor grave actul administrativ

individual este ilegal și produce efecte juridice până la anularea sa în mod definitiv.

Astfel, ori de câte ori se invocă o problemă de legalitate procedurală, ea trebuie

analizată atât prin conceptul de eroare deosebit de gravă, cât și prin cel de eroare

gravă.

Decizia Comisiei este neîntemeiată, iar reclamantul ar avea dreptul la o

decizie favorabilă, deoarece decizia contestată este viciată în special din punct de

vedere a proporționalității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și

egalității de tratament. Comisia este legată de respectarea proporționalității și

egalității de tratament la emiterea deciziilor pe marginea evaluării candidaților la

funcțiile de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Negarea acestui fapt,

ar pune în discuție nu doar statul de drept, dar însuși scopul pentru care a fost

edictată Legea nr. 26/2022. Dubiile serioase ale Comisiei trebuie să fie

analizate/evaluate și prin prisma proporționalității, dar și egalitatea de tratament.

Prin urmare, ținând cont de normele legale precitate și de faptul că obiect al

prezentei acțiuni îl constituie decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 13 din 06 ianuarie 2023 cu privire la nepromovarea

evaluării de către candidatul Mihail Bușuleac, Completul de judecată special

menționează că, la caz, urmează să verifice existența unor circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat.

Conform art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră că

un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența unor

dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8,

care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Totodată, în corespundere cu art. 5 alin. (1) din Regulamentul de evaluare al

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, adoptat în cadrul

ședinței Comisiei independente de evaluare la 02 mai 2022 în temeiul Legii nr. 26

din 10 martie 2022, numai dacă un candidat întrunește pe deplin toți indicatorii,

astfel cum sunt definiți în art. 8 alin. (2)-(5) al Legii nr. 26 din 10 martie 2022, se

consideră că acesta corespunde criteriilor de integritate etică și financiară.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă nu

a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a

procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,

acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al

unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator impartial, și nu a

încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de

interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară

dacă:

a) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în

ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

verifică:

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale;

21

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia

candidatului ori a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și

cheltuielile legate de întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la

art. 2 alin. (2).

Completul special subliniază că, noțiunile „grav”, „reprobabile” și

„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022

constituie, după natura lor juridică, categorii juridice nedefinite, care nu oferă

discreție și arbitrii Comisiei, dar obligă la o interpretare complexă și riguroasă a

normei în lumina unor fapte solid constatate. Instanța de judecată, în virtutea funcției

sale constituționale de înfăptuire a justiției are competența finală de a interpreta într-

un caz concret o noțiune juridică vagă. Completul special reține că persoanele care

au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în cadrul

activității lor și este de așteptat ca aceștia să-și asume riscurile inerente activității lor

(DCC nr. 173 din 13 decembrie 2022, par. 28).

Potrivit art. 2 alin. (2) din legea nominalizată supra, în contextul evaluării

candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea persoanelor apropiate

candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016 privind

declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la

art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de

Integritate.

Respectiv, conform art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016, persoană

apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării,

persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită

prin sânge sau prin adopție cu subiectul declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică,

nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul

declarării (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).

Iar, conform art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire

la Autoritatea Națională de Integritate, controlul averii și al intereselor personale se

extinde asupra membrilor de familie, părinților/socrilor și copiilor majori ai

persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă controlului se află în concubinaj

cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii acestei persoane.

Dacă există aparența că bunurile persoanei supuse controlului au fost înscrise

pe numele altor persoane, controlul se va extinde și asupra acestor bunuri și

persoane. Dacă subiectul declarării a indicat venituri și bunuri obținute din donații

sau deține bunuri în comodat, controlul se va extinde și asupra donatorului și

comodantului. Acestora li se pot cere clarificări privind originea veniturilor utilizate

pentru achiziția și întreținerea respectivelor bunuri. Pentru clarificarea acestor

aspecte, inspectorul de integritate poate solicita informații relevante de la orice

persoană fizică sau juridică.

Conform art. 4 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind

declararea averii și a intereselor personale, în vigoare conform redacției la data

adoptării, subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1) declară:

a) veniturile obținute de subiectul declarării împreună cu membrii familiei,

concubinul/concubina în anul fiscal precedent.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și

a intereselor personale, venitul este definit ca orice beneficiu financiar, indiferent de

sursa de proveniență, obținut de subiectul declarării și de membrii familiei, de

22

concubinul/concubina acestuia atât în țară, cât și în străinătate.

Conform art. 4 alin. (3) din aceeași lege, se exceptează de la declarare cadourile

primite de către subiectul declarării gratuit din partea membrilor familiei lui, din

partea părinților, fraților, surorilor sau copiilor lui, a căror valoare cumulativă pe

parcursul unui an nu depășește 10 salarii medii pe economie.

La fel, relevante speței se prezintă prevederile art. 4 din Legea privind

declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de

demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor

persoane cu funcție de conducere nr. 1264 din 19 iulie 2002 (în vigoare până la 01

august 2016), persoanele menționate la art. 3 declară:

a) veniturile obținute împreună cu membrii familiei pe parcursul perioadei de

declarare;

b) bunurile mobile și imobile de toate tipurile, deținute în proprietate, cu drept

de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie ori aflate în posesia declarantului sau a

membrilor familiei lui în baza contractelor de mandat, de comision, de administrare

fiduciară, precum și a contractelor translative de posesie și de folosință (locațiune,

arendă, leasing, comodat) la data depunerii declarației cu privire la venituri și

proprietate;

c) bunurile realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către

ascendenți, descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și cele

transmise cu titlu gratuit către orice persoană;

d) activele financiare, adică conturile bancare, fondurile de investiții, formele

echivalente de economisire și investire, plasamentele, obligațiunile, cecurile,

cambiile, certificatele de împrumut, alte documente care incorporează drepturi

patrimoniale ale declarantului sau ale membrilor familiei lui, investițiile directe în

monedă națională sau în valută străină făcute de el sau de membrii familiei lui,

precum și alte active financiare;

e) cota-parte în capitalul social al societăților comerciale a declarantului și a

membrilor familiei lui;

f) datoriile sub formă de debite (inclusiv taxe neachitate), ipoteci, garanții

emise în beneficiul unor terți, împrumuturi și credite.

Completul de judecată special menționează că în decizia nr. 13 din 06 ianuarie

2023, la Capitolul III “Evaluarea candidatului”, Comisia de evaluare a indicat că

Mihail Bușuleac, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, nu corespunde criteriilor de etică și integritate, ținând cont de

următoarele circumstanțe și existența dubiilor serioase în privința lor:

cauzelor cu participarea acestora;

perioada 2007-2017.

Analizând concluziile Comisiei de evaluare pe marginea acestor circumstanțe

raportate la criteriile de evaluare, completul de judecată special relevă că lui Mihail

Bușuleac, în cadrul etapei întrebărilor scrise, i-au fost solicitate informații și acte

suplimentare pentru a fi prezentate Comisiei de evaluare.

Astfel, în cadrul primei runde de întrebări, expediată la 17 august 2022,

Comisia a transmis o solicitare de clarificare a informațiilor, care conținea 17

întrebări, inclusiv 44 subîntrebări și 26 solicitări suplimentare de documente

adiționale. Reclamantul a răspuns la 7 întrebări și a prezentat documente pentru

23

majoritatea întrebărilor la 19 august 2022. Reclamantul a prezentat informații

suplimentare la 05 octombrie 2022.

La 21 noiembrie 2022, Comisia a trimis a doua rundă de 16 întrebări, inclusiv

63 subîntrebări și 33 solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida unele

aspecte apărute în cadrul evaluării. Candidatul a răspuns mai târziu de termenul

solicitat (din motive considerate întemeiate de Comisie) la toate întrebările și a

furnizat majoritatea documentelor solicitate, la 07 decembrie 2022.

Candidatul a făcut uz de dreptul său de a lua cunoștință de materialele evaluării,

la 13 decembrie 2022.

La 14 decembrie 2022, reclamantul a fost audiat în ședință publică. Candidatul

a trimis informații suplimentare după audiere, la 28 decembrie 2022.

Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, Comisia de

evaluare apreciază materialele acumulate după intima sa convingere, formată în

urma cercetării multiaspectuale, complete și obiective a informației. Niciunul dintre

materialele prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea lui de către

Comisia de evaluare.

Din această normă rezultă regula cercetării nemijlocite a probelor, libertatea

probei și aprecierea nemijlocită a probelor de către membrii Comisiei.

Completul de judecată în special statuează că, Comisia nu a exercitat obligația

pozitivă de a clarifica circumstanțele de fapt și de drept, așa cum prevede art. 22 din

Codul administrativ. Respectiv, Comisia de evaluare nu și-a exercitat în totalitate

competența de a cerceta starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod

expres și de art. 6 lit. f) din Legea nr. 26/2022, care stabilește că întru exercitarea

funcțiilor sale, Comisia de evaluare solicită informații de la persoanele fizice și

juridice de drept public sau privat, precum și acumulează orice informații relevante

pentru realizarea mandatului său.

Deci, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de instrumente și

pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare, iar neexecutarea obligației

de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei soluții eronate de către Comisie.

În speță, completul de judecată special remarcă și faptul că întru respectarea

dreptului la un proces echitabil, urmează să fie examinate argumentele invocate de

reclamant, or garanțiile implicite ale art. 6 § 1 includ obligația de a motiva hotărârile

judecătorești (H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părților să

demonstreze că cauza lor a fost într-adevăr audiată.

Deși art. 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [Van de Hurk

împotriva Țărilor de Jos, pct. 61; Garda Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26;

Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.); Perez împotriva Franței (MC), pct. 81].

Or, întinderea obligației privind motivarea poate varia în funcție de natura deciziei

(Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27) și

trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței (Ruiz Torija împotriva Spaniei,

pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27).

Astfel, trebuie examinate argumentele principale ale reclamantului (Buzescu

împotriva României, pct. 67; Donadze împotriva Georgiei, pct. 35) și motivele care

vizează respectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau Protocoalele

sale, pe care instanțele naționale trebuie le examineze cu rigoare și atenție deosebită

(Fabris împotriva Franței (MC), pct. 72 in fine; Wagner și J.M.W.L. împotriva

Luxemburgului, pct. 96).

24

Respectiv, completul de judecată special concluzionează că din argumentele

reclamantului, formulate în contestație, se constată existența unor circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei și care ar justifica reluarea

procedurii de evaluare a candidatului, fiind înlăturate dubiile serioase formulate de

Comisia de evaluare cu privire la respectarea de către Mihail Bușuleac a criteriilor

de integritate etică și financiară stabilite de art. 8 din Legea privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în ceea ce privește relațiile

de afaceri cu doi avocați în anul 2011 și neabținerea de la examinarea cauzelor cu

participarea acestora; precum și sursa mijloacelor financiare pentru achiziționarea a

patru bunuri imobile în perioada 2007-2017.

Referitor la relațiile de afaceri cu doi avocați în anul 2021 și neabținerea de la

examinarea cauzelor cu participarea acestora, instanța a reținut că, la 10 iunie 2021,

candidatul și soția sa, au achiziționat jumătate dintr-un teren și jumătate dintr-o

clădire administrativă, amplasate în centrul orașului Cahul. Acestea au fost

achiziționate cu 385 658 lei (est. 18 430 EUR), sumă achitată în mai multe tranșe,

până în luna martie 2022.

Comisia a constatat că, deși valoarea contractuală a acestui imobil era aceeași

cu valoarea cadastrală, spații comerciale similare în or. Cahul, în anul 2022, se

vindeau cu 1000 EUR/m.p. Valoarea de piață a jumătate dintr-o astfel de proprietate

ar fi fost de aproximativ 57 650 EUR. Bunul a fost achiziționat de la un avocat care

activează în mun. Cahul din anul 2001. Cealaltă jumătate a imobilului aparține unui

alt avocat, care activează în mun. Cahul din anul 2001.

Totodată, Comisia a constatat că în anii 2021 și 2022, după achiziționarea

spațiului comercial, candidatul, în calitate de judecător, a pronunțat hotărâri în șase

cauze civile, la care participa avocatul de la care candidatul a cumpărat proprietatea.

În toate cele șase cazuri, hotărârile pronunțate de candidat au fost în favoarea părților

reprezentate de acest avocat.

Ca răspuns la întrebările scrise, candidatul a precizat că nu a considerat necesar

să se abțină de la examinarea cauzelor la care participa avocatul respectiv, făcând

trimitere la prevederile Codului civil și ale Codului penal care reglementează

institutul abținerii.

În cadrul audierii, în ședință publică, candidatul a confirmat că proprietatea

comercială a fost cumpărată de la acel avocat cu 385 658 lei și că această sumă a

fost achitată în numerar, în mai multe tranșe.

Cu referire la acest aspect, completul special conchide că în privința prețului

bunurilor achiziționate, Comisia a făcut o comparație inechitabilă, or în concluzia sa

cu privire la diminuarea prețului imobilelor a comparat prețul contractual din 2021

cu preturile de piață din 2022, fără a face o trimitere la datele statistice cu privire la

fluctuația prețurilor în această perioadă de timp.

Un alt dubiu invocat de Comisie este că bunul imobil cumpărat în anul 2017 a

avut un preț de 305 000 lei, pe când prețul la astfel de bun imobil în anul 2022 este

de o mie de euro/m2, comparând iarăși prețul pentru apartamente similare în ani

diferiți.

Pentru a elucida unele aspecte în această privință, în ședința de judecată, la

solicitarea reprezentantului reclamantului a fost audiat expertul judiciar Chintea

Lucia, care a explicat că nu poate fi constatată diminuarea prețului unui imobil decât

prin aplicarea anumitor metode de specialitate, cu ieșirea la fața locului, de către un

25

specialist în domeniu sau un expert. Respectiv, Comisia nu a avut competența

necesară pentru a formula concluzii sub acest aspect, iar instanței nu i-au fost

prezentate probe care să confirme faptul că Comisia a consultat un specialist pentru

a elucida această situație.

În acest sens, potrivit raportului generat de Programul Integrat de Gestionare a

Dosarelor, în perioada iunie 2021 - 10 martie 2022, reclamantul a examinat de fapt

3 dosare cu participarea avocatului, cu care primul a avut relații contractuale de

achiziționare a bunurilor imobile.

Astfel, potrivit art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă în cadrul

examinării cauzei de constatare a unui fapt cu valoare juridică, apare un litigiu de

drept care nu ține de competența instanțelor judecătorești, instanța examinează

cererea de constatare a acestui fapt în procedură specială.

Reieșind din materialele cauzei, toate trei dosare au fost examinate în

procedură specială, neavând litigiu de drept.

Mai mult, potrivit art. 201 din Codul de procedură civilă, după anunțarea

completului de judecată, participanților la proces li s-a explicat dreptul de a înainta

cerere de recuzare, cu toate acestea petiționarii, persoanele interesate nu au înaintat

cereri de recuzare. Hotărârile emise pe marginea examinării acestor cauze nu au fost

atacate cu apel, respectiv, fiind legale și întemeiate.

În ceea ce privește obiecția Comisiei privind necesitatea abținerii de la

judecarea cauzelor cu participarea avocatului cu care reclamantul a avut relații

contractuale, este de menționat că, potrivit art. 116 din Constituția Republicii

Moldova, judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și

inamovibili, potrivit legii și conform criteriului subiectiv, imparțialitatea personală

a fiecărui judecător al completului este prezumată până la proba contrară, astfel că

cel care invocă încălcarea art. 6 din Convenție, trebuie să facă dovada că judecătorul

a fost influențat în mod personal, că a avut interes să soluționeze cauza într-un

anumit mod.

În acest sens, cadrul normativ invocat de Comisie este unul irelevant or, rostul

imparțialității este acela ca partea să nu fie nici avantajată, nici dezavantajată de

judecător, hotărârea trebuind pronunțată și celelalte acte procedurale trebuind a fi

îndeplinite doar potrivit legii și probelor de la dosar. Pentru asigurarea neutralității

judiciare, imparțialitatea presupune doua elemente: lipsa oricărei prejudecăți și lipsa

oricărui interes din partea judecătorului (CEDO, cauza Piersack vs. Belgia, hotărârea

din 1 oct. 1982). Potrivit Curții de la Strasbourg - jurisprudența din cauzele

Hauschildt vs. Danemarca (1989), Sainte Mărie vs. Franța (1992), Padovani vs.

Italia (1993), Bulut vs. Austria (1996), Morel vs. Franța (2000), Didier vs. Franța

(2002). Abordarea care privește primul element al imparțialității trebuie să constea

într-o apreciere in concreto: trebuie analizată atât gândirea, cât și conduita

judecătorului vizat, pentru a vedea dacă judecătorul și-a format mai înainte de a

pronunța hotărârea o opinie în legătură cu modul de desfășurare și soluționare a

cazului. Imparțialitatea se prezumă până la proba contrară.

La caz, cauzele examinate de către reclamant, în calitatea sa de judecător, nu

presupun existența unui litigiu de drept, respectiv nu există și părți care ar putea fi

dezavantajate în urma emiterii hotărârii.

Reieșind din cele expuse, completul special conchide că nu a fost demonstrat

că reclamantul a acționat cu rea-credință, mai ales că tranzacția de vânzare-

cumpărare menționată a fost încheiată de către soția sa, și nu de el personal.

26

Totuși, Comisia de evaluare nu a argumentat din care considerente explicațiile

și documentația oferite de reclamant nu ar fi suficiente pentru înlăturarea

eventualelor suspiciuni, îndeosebi în situația în care Comisia nu a verificat

multilateral, sub toate aspectele, faptele expuse întru constatarea diferenței pretinsei

diminuări a prețului imobilului contractat. Or, Comisia a avut o abordare diferită cu

privire la circumstanțe similare în cazul altor candidați.

Referitor la acest capitol, instanța de judecată remarcă faptul că, Mihail

Bușuleac a oferit explicații detaliate cu privire la indicarea valorii bunului în

contractul de vânzare-cumpărare. A explicat că prețul a fost stabilit de către

vânzător, iar contractul a fost încheiat de către soția sa. Astfel, dacă candidatul supus

evaluării prezintă argumente și explicații logice Comisiei, veridice în contextul

social-economic al Republicii Moldova, atunci probabilitatea că un fapt a fost într-

un fel sau altul balansează, iar orice dubiu trebuie tratat în favoarea candidatului,

mai ales dacă este vorba de un fapt, stabilit printr-un act juridic încheiat legal și

supus înregistrării de către un organ al statului, act legalitatea căruia nu a fost

contestată și a produs efecte juridice.

În privința respectării principiului proprționalității, completul special atrage

atenția asupra faptului că ingerința în drepturile subiective nu este contrară statului

de drept, însă aceasta trebuie să fie proporțională. Este necesar de subliniat că,

principiul proporționalității cere ca orice afectare a drepturilor printr-o măsură

întreprinsă de către autoritățile publice trebuie să servească unui scop legitim, să fie

potrivită, necesară și rezonabilă ca mijloc în acest scop. Or, potrivit art. 29 alin. (1)

din Codul administrativ, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice, prin care se

afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege, trebuie să corespundă

principiului proprționalității.

Cu privire la sursa mijloacelor financiare pentru achiziționarea a patru bunuri

imobile în perioada 2007-2017, Comisia a menționat că trebuie să verifice

respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale. La evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia trebuie, de

asemenea, să verifice sursele de venit și metodele de dobândire a activelor de către

candidat și, dacă este cazul, de către membrii familiei și persoanele apropiate

candidatului.

Conform art. 8 alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022, pentru a

determina dacă un candidat îndeplinește criteriul de integritate financiară, Comisia

trebuie să verifice respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii

și intereselor personale.

Mai mult decât atât, conform art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c) și d) din

Legea nr. 26/2022, Comisia trebuie să verifice dacă averea dobândită de către

candidat în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate și să verifice modul de

dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a

persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), și sursele de venit ale candidatului și, după

caz, ale persoanelor specificate la art. 2 alin. (2).

De asemenea, art. 8 alin. (6) din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022 prevede în mod expres că, în aprecierea

criteriilor prevăzute la alin. (2)-(5) și în luarea unor decizii cu privire la acestea,

Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în

domeniul respectiv.

27

Potrivit reclamantului, în perioada anilor 2017-2021, acesta a primit sprijin

financiar considerabil din partea părinților săi. Acest sprijin a constat din contribuții

bănești la cumpărarea diferitor bunuri imobiliare și din diverse donații bănești.

În anul 2007, Mihail Bușuleac a procurat un apartament în mun. Chișinău, care

a fost achitat integral de către părinții lui. Prețul apartamentului a fost de 32 475

EUR.

În anul 2010, reclamantul a mai procurat un apartament în mun. Chișinău, care

a fost înregistrat în numele copilului său, care atunci avea vârsta de aproape un an.

Prețul acestui apartament a fost de 25 560 EUR și părinții au achitat 80-90% din

preț.

Potrivit reclamantului, ambele apartamente erau în „variantă albă” și necesitau

reparație, care a fost achitată exclusiv (apartamentul din 2007) și parțial

(apartamentul din 2010) de către părinții reclamantului.

În anul 2016, Mihail Bușuleac a declarat un cadou de 30 000 EUR de la un

eveniment de familie, organizat de părinții săi cu ocazia nașterii celui de-al doilea

copil al candidatului. În același an, părinții i-au oferit candidatului și o donație de

100 000 lei.

De asemenea, în anul 2021, candidatul a primit o donație din partea părinților,

o sumă de 150 000 lei.

Astfel, potrivit Comisiei, o estimare a sprijinului financiar total acordat

candidatului de către părinții săi este de cel puțin 60 000 EUR, dar ar putea ajunge

până la 100 000 EUR.

Totodată, Comisia a avut o obiecție cu privire la faptul că tatăl candidatului a

primit, la 28 iunie 2010, un transfer de 88 000 USD (est. 1 128 970 lei) de la

compania B.B.C., cu sediul în Panama. Întrucât venitul net al tatălui candidatului

înregistrat de Serviciul Fiscal de Stat în anul 2010 a fost de 405 183 lei, Comisia a

menționat că se pare că el nu a declarat acest transfer la autoritatea fiscală.

În cadrul audierii în ședință publică, candidatul a declarat că nu știa despre

acest transfer de bani din Panama înainte să primească o întrebare în acest sens din

partea Comisiei, că tatăl său nu i-a vorbit niciodată despre acest lucru și că nu a fost

în măsură să explice sursa mijloacelor financiare a acestui transfer.

Reclamantul a menționat că, părinții săi pe parcursul întregii vieți au deținut

funcții înalte, bine plătite, astfel au reușit să acumuleze economii care le-ar fi permis

achiziționarea bunurilor imobile pentru copiii săi. Comisia a indicat că venitul net al

părinților reclamantului în anul 2007 a fost estimat la 238 073 lei, iar în anul 2011 -

la 290 826 lei, fără a lua în calcul întreaga perioadă de activitate a acestora, fapt ce

trezește dubii la examinarea multiaspectuală a informației. Totodată, reclamantul a

specificat că părinții săi nu mai sunt în viață, tatăl a decedat până la inițierea

procedurii de pre-vetting, iar mama sa a decedat în perioada derulării procesului,

deoarece suferea de o boală incurabilă.

Astfel, reclamantul a fost în imposibilitatea de a afla informații concrete

privind sursele și veniturile acumulate pe parcursul vieții lor și de a prezenta probe,

ceea ce constituie, în opinia instanței, un argument întemeiat. Or, nu a fost

demonstrat faptul că reclamantul cunoștea despre toate sursele de venit ale părinților

săi, despre cuantumul tuturor veniturilor sau a sumelor pe care aceștia le dețineau.

În așa mod, în situația în care părinții reclamantului nu mai sunt în viață, nu poate fi

invocat faptul că acesta a avut un compotament pasiv în perioada evaluării și nu a

prezentat probele solicitate de către Comisie, or, după cum s-a menționat supra,

28

Mihail Bușuleac a fost în imposibilitate să afle și să prezinte informații și înscrisuri.

Suplimentar, este de menționat faptul că din momentul transferului din 28 iunie

2010 până la decesul tatălui reclamantului Mihail Bușuleac din 16 august 2021 a

trecut o perioadă mai mare de 10 ani. În acești ani în privința tatălui reclamantului

nu a fost emisă nicio sentință de condamnare ce ar demonstra că transferul din

Panama este unul ilicit, ceea ce demonstrează și legalitatea acestor mijloace bănești.

Mai mult, potrivit art. 46 alin. (3) al Constituției Republicii Moldova,

caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Potrivit art. 4 al. (2) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor, în activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de

Constituția Republicii Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce

reglementează domeniile conexe activității sale.

Astfel, în jurisprudența sa Curtea Constituțională a Republicii Moldova a

explicat că prezumția caracterului licit de dobândire a bunurilor poate fi pus sub

dubii doar în cadrul unei cauze penale, și mai cu seamă caracterul ilicit al acestuia

trebuie să fie demonstrat de către autoritățile statului. Iar demonstrarea caracterului

licit poate fi pus pe seama persoanei în cazul în care acesta este funcționar public.

Potrivit explicațiilor reclamantului, tatăl acestuia, la momentul transferului

deja de o perioadă mai mare de 10 ani nu mai era angajat al statului. Astfel, caracterul

licit al acestor mijloace bănești este prezumat și Comisia urma să se conformeze

prevederilor legale ale Constituției.

Comisia a mai invocat că o mare parte din sprijinul financiar oferit de părinții

candidatului rămâne nedocumentată. Cu referire la acest argument, instanța atrage

atenția asupra faptului că la materialele cauzei au fost anexate acte confirmative cu

privire la veniturile reclamantului și ale soției sale, precum și cele ale părinților

reclamantului. Iar în ceea ce ține de lipsa documentelor confirmative a donațiilor din

partea părinților, completul special atrage atenția asupra faptului că legislația civilă

nu obligă părțile să încheie contractul de donație a mijloacelor bănești în scris, ci

stipulează că acesta se consideră încheiat în momentul transmiterii bunului.

Astfel, potrivit opiniei instanței, din moment ce între copii și părinți există niște

relații apropiate, de încredere, și aceștia își acordă sprijin reciproc, transmiterea unor

bunuri cu titlu gratuit, fără încheierea unor înscrisuri, nu constituie o încălcare a

legislației, mai ales în situația în care pentru bunul care este obiect al donației nu

este prevăzută o anumită formă a contractului.

Cu privire la suma de 30 000 euro acordată în calitate de cadou în anul 2016 la

evenimentul de botez a copilului reclamantului, Comisia a menționat că sunt dubii,

deoarece nu s-a prezentat nici un document.

În privința acestui aspect, instanța conchide că legislația Republicii Moldova

nu prevede întocmirea contractelor de donație pentru sumele percepute în dar la

diverse evenimente de familie, iar reclamantul Mihail Bușuleac și-a îndeplinit

obligația impusă de lege și a declarat suma de 30 000 euro în anul 2016. Respectiv,

la materialele cauzei nu sunt probe care să confirme că organul fiscal sau ANI au

inițiat controale în privința acestei sume sau au aplicat sancțiuni reclamantului.

De asemenea, Comisia a avut dubii cu privire la cuantumul plăților în baza

contractelor de închiriere a spațiului, care au fost încheiate de soția reclamantului.

Și în acest caz, potrivit materialelor cauzei, contractele au fost înregistrate la organul

fiscal, fiind achitate impozitele în baza lor, iar organul fiscal nu a avut obiecții cu

29

privire la cuantumul chiriei. Or, potrivit principiului libertății contractuale, părțile

sunt în drept să negocieze clauzele contractului și să stabilească de comun acord

prețul acestuia.

În privința acestui aspect, Curtea Constituțională a menționat că, potrivit unei

opinii amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a integrității

implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează garantarea celor mai

înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară solicitate pentru

accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al integrității, decizia

de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei simple îndoieli pe baza

unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a evaluării unui candidat

trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea inexplicabilă, chiar dacă

nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această avere provine din surse

ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, §§ 9-10, (DCC nr. 42 din 6 aprilie 2023,

par. 136).

Completul special subliniază că, așa-anumitele încălcări de integritate

financiară și etică au fost apreciate de către Comisie strict izolat de contextul istoric-

social, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În general sistemul juridic

admite efectul retroactiv al legii, dacă acesta favorizează situația juridică a

persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe calea interpretării juridice. Instanța

subliniază că, realismul social cuprinde în sine și pe cel juridic, iar impunerea pentru

candidat a unor încălcări, care au fost tolerate, iar uneori chiar acceptate și

administrate de către autoritățile statului, cum ar fi acceptarea declarării unor prețuri

neveridice în actele juridice privind imobilele sau mijloacele de transport, nu sunt

de natură de a considera că, reclamantul-judecător este lipsit de integritate financiară

sau etică.

Mai mult, depunerea cererii de a candida presupune și acordul voluntar de a fi

supus evaluării integrității, precum și convingerea fiecărui candidat că a respectat în

această perioadă criteriile de integritate reieșind anume din rațiunile de securitate

juridică și contextul social în care a viețuit și relaționalt cu autoritățile publice.

Astfel, circumstanțele reținute de Comisie, completul special nu le apreciază

ca o încălcare veritabilă a integrității financiare, deoarece în caz contrar s-ar înfrânge

regula protecției încrederii legitime în activitatea autorităților publice ale statului,

care aveau sarcini și competențe pentru a reacționa, dar și principiul securității

juridice în întreaga sa complexitate.

Totodată, instanța consideră necesară și respectarea principiului general al

egalității, care reprezintă unul dintre principiile constituționale fundamentale ale

statului și acordă un drept subiectiv, interzice tratarea acelorași fapte în mod inegal

sau a lucrurilor inegale în același mod, cu excepția cazului în care o abordare diferită

ar fi justificată în mod obiectiv. Această formulare tradițională definește, de

asemenea, structura de bază controversată și, prin urmare, secvența de examinare.

Întrebarea de bază este întotdeauna justificarea, adică dacă ponderea

tratamentului inegal este compensată de motivele de fapt relevante. Gradul de

justificare cerut variază în funcție de gravitatea materială a tratamentului inegal și

poate varia de la un simplu test arbitrar, la un test bazat pe aspecte de

proporționalitate. Or, stabilirea în ce măsură egalii sunt tratați inegal sau inegalii în

același mod duce rareori la probleme în practică.

Din decizia Comisiei nu rezultă elemente de fapt care să indice de ce candidatul

Mihail Bușuleac este apreciat ca neintegru în raport cu candidații neevaluați dacă

30

starea de fapt este similară. Astfel, dacă două subiecte sunt inițial tratate în mod egal

sau inegal, se evaluează pe baza unei comparații a consecințelor juridice.

Determinarea ulterioară a faptului dacă acest tratament inegal se referă la obiecte

egale sau inegale nu este posibilă în mod semnificativ într-o astfel de absoluitate,

deoarece două obiecte nu pot fi niciodată egale în toate privințele, adică identice; în

caz contrar ar exista doar un singur obiect.

Elementele de comparabilitate se referă anume la cele prevăzute de art. 8 alin.

(2) și (4) din Legea nr. 26/2022, care nu diferă semnificativ în cazul reclamantului,

candidat neevaluat, în raport cu alți candidați evaluați. Comisia n-a realizat o

evaluare prin metoda comparației, cel puțin așa rezultă din conținutul deciziei și

materialele dosarului candidatului, prezentat de Comisie.

Principiul egalității interzice tratarea în esență a acelorași lucruri în mod inegal,

dar în mod evident vede această formulare ca un sinonim al formulei obișnuite,

conform căreia principiul egalității este încălcat dacă este rezonabil, rezultat din

natura că nu poate fi găsită o problemă sau un motiv plauzibil în mod obiectiv pentru

diferențierea juridică sau egalitatea de tratament.

Astfel, faptele cauzei denotă și din această perspectivă, circumstanțe care fi

dus la evaluarea favorabilă a candidatului, și pe cale de consecință, la ilegalitatea

deciziei contestate, deoarece este contrară prevederilor art. 23 din Codul

administrativ. Comisia n-a prezentat elemente de incomparabilitate, ce ar include

doar aprecierea că două obiecte sunt atât de diferite încât de la început nu pot exista

argumente pentru egalitatea de tratament.

Completul de judecată special subliniază că potrivit art. 10 alin. (2)-(3) din

Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022, Comisia de evaluare și secretariatul acesteia au acces gratuit și în timp real la

sisteme informaționale care conțin date necesare pentru realizarea mandatului său,

și anume pentru evaluarea integrității etice și a integrității financiare a candidaților,

în condițiile legislației privind schimbul de date și interoperabilitatea, cu excepția

informației care cade sub incidența prevederilor Legii nr.245/2008 cu privire la

secretul de stat.

În procesul de evaluare a integrității candidaților, Comisia de evaluare are

dreptul să solicite de la persoanele fizice și juridice de drept public sau privat,

inclusiv de la instituțiile financiare, documentele și informațiile necesare pentru

realizarea evaluării. Informațiile solicitate se prezintă Comisiei de evaluare gratuit,

inclusiv în format electronic, în termen de cel mult 10 zile de la data solicitării.

Totodată, alin. (7) din norma legală precitată, stabilește în mod expres că în

scopul elucidării unor neclarități depistate, Comisia de evaluare poate solicita, la

orice etapă a procedurii de evaluare, date și informații suplimentare de la candidații

evaluați.

Prin urmare, din normele legale precitate, se deduce că în cazul depistării unor

neclarități, Comisia de evaluare poate solicita, la orice etapă a procedurii de

evaluare, date și informații suplimentare de la candidat, iar potrivit materialelor

cauzei, reclamantul a prezentat toate informațiile și documentele de care a putut

dispune fără aportul părinților săi, care nu mai sunt în viață.

Mai mult, potrivit art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își

exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

31

drepturile procesuale ale altor participanți.

Punctul 7 din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de evaluare

a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26 din 10 martie 2022, adoptat la

ședința Comisiei de evaluare din 02 mai 2022, prevede că, cooperarea sau lipsa de

cooperare a unui candidat în timpul procesului de evaluare poate fi luată în

considerare de către Comisie pentru a stabili dacă candidatul a înlăturat dubiile

serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și

financiară prevăzute la articolul 8 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

Astfel, examinând materialele cauzei precum și materialele dosarului

candidatului, prezentat de pârâtă, instanța constată că argumentele, constatările și

concluziile Comisiei au fost combătute. Este de menționat că, Comisia independentă

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a încercat să obțină informații

relevante inclusiv de la candidat, care a prezentat documente confirmative de care a

dispus.

Faptele cauzei denotă și din această perspectivă circumstanțe care ar fi dus la

evaluarea favorabilă a candidatului, și pe cale de consecință la ilegalitatea deciziei

contestate, deoarece este contrară prevederilor art. 23 din Codul administrativ.

Comisia n-a prezentat elemente de incomparabilitate, ce ar include doar aprecierea

că două obiecte sunt atât de diferite încât de la început nu pot exista argumente pentru

egalitatea de tratament.

Atât judecătorul cât și procurorul habitează în același context social-economic

ca restul funcționarilor și cetățenilor, iar autoritățile statului nu pot accepta standarde

diferite pentru situații trecute.

Coroborând circumstanțele enunțate supra, completul de judecată special

conchide că, decizia emisă de Comisia de evaluare contrar prevederilor art. 21 din

Codul administrativ nu întrunește cerințele de legalitate procedurală și substanțială,

iar circumstanțele constatate denotă dreptul candidatului la o decizie de evaluare

favorabilă din acest punct de vedere.

Completul de judecată special subliniază că, noțiunile „grav”, „reprobabile” și

„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022 constituie după

natura lor juridică noțiuni juridice nedefinite (normă juridică vagă), care nu oferă

discreție Comisiei de evaluare, dar obligă la o interpretare complexă și riguroasă a

normei în lumina unor fapte de încălcare gravă a regulilor de etică și conduită

profesională, pe când, la caz, Comisia a reținut cu titlu virtual că, acțiunile

candidatului ar putea fi considerată o conduită neglijentă.

În același sens, completul de judecată special subliniază că, în virtutea funcției

sale constituționale de înfăptuire a justiției instanța de judecată are competența finală

de a interpreta într-un caz concret o noțiune juridică vagă.

Astfel, încălcările reținute de către Comisia de evaluare nu satisfac criteriul

ce ar permite acesteia să decidă nepromovarea candidatului pentru încălcări ale

regulilor de etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată.

Completul de judecată special constată că, Comisia de evaluare nu a efectuat

o analiză și motivare a scopului legitim a deciziei emise. Din preambulul Legii

nr. 26/2022 rezultă că scopul acesteia constă în sporirea integrității viitorilor

membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și organelor specializate a acestora

32

și în vederea sporirii încrederii în activitatea organelor de autoadministrare ale

judecătorilor, dar și în general, în sistemul justiției.

Din decizia contestată și actele prezentate de pârâtă nu rezultă care din aceste

scopuri sunt urmărite prin soluția de nepromovare a evaluării. Oricare din aceste

scopuri ar fi legitime, însă nici unul din ele nu este analizat.

Trebuie remarcat, însă, că Comisia este în mod fundamental liberă să-și aleagă

scopurile sau scopul legitim, însă acest fapt trebuie să rezulte din conținutul

deciziei și confirmat din actele dosarului administrativ.

Potrivit art. 29 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, o măsură este

proporțională dacă este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul

împuternicirii atribuite prin lege. Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului

de a fi ales în organele enumerate în Legea nr. 26/2022 chiar pentru presupuse

încălcări nesemnificative reținute de către Comisie nu este la caz o măsură adecvată

pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema stringentă în

buna funcționare a organelor de autoadministrare judecătorească la momentul

emiterii deciziei, neevaluarea candidatului, nu doar că nu se încadrează în motivele

de neevaluare, dar constituie o încălcare a drepturilor reclamantului.

Totodată, conform art. 29 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este necesară pentru

atingerea scopului. Conform acestui element al proporționalității înseamnă că

măsura oficială trebuie să fie cel mai blând mijloc de atingere a scopului de

reglementare. Comisia de evaluare nu a efectuat această analiză la caz. Astfel,

Comisia de evaluare nu a analizat alternativele de reglementare a cazului individual

care să îndeplinească scopul de reglementare în același mod. Dezavantajele pe care

le presupun alte opțiuni de reglementare trebuie luate în considerare și stau în calea

caracterizării lor ca mijloc mai blând. Participarea candidatului la alegeri pentru

funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii cu constatările unor

probleme minore plasate în spațiul public și care fac parte din realitățile sociale ale

Republicii Moldova, reieșind și din modificarea constantă a legislației naționale,

ar fi fost o măsură mai blândă pentru atingerea scopurilor dorite.

Conform art. 29 alin. (2) lit. c) – (3) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este rezonabilă. Măsura

întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin

ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit. Această cerință implică o

punere în balanță a valorilor protejate juridic. Cu cât dreptul este mai vătămat cu

atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma ingerinței să fie superior. Este de

notat că, excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de membru

al Consiliului Superior al Magistraturii antrenează după sine nu doar o ingerință,

dar o anulare improprie a dreptului de fi ales în această funcție. Astfel de soluție

nu poate fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea

omului și cea de judecător. Scopul încrederii în justiție poate fi realizat prin

mijloace complexe, dar în niciun caz prin reducerea la zero a ideii de alegeri libere,

transparente și în condiții de concurență în funcțiile de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii și organelor acestuia. Judecătorul, fiind în funcție, se

prezumă a fi integru, iar în cazul în care se demonstrează contrariul atunci urmează

ca acesta să fie eliberat din sistemul judecătoresc printr-o procedură disciplinară

sau altă procedură, care să țină cont de garanțiile independenței sale. Completul de

judecată special notează că, scopul Legii nr. 26/2022 este printre altele de a spori

33

încrederea în justiție, dar nu de a transforma justiția într-o ramură a puterii de stat

ineficientă și asupra căreia ar plana imixtiunile/dependențele de puterea politică.

În sinteză la acest aspect de legalitate, completul de judecată special constată

că, decizia Comisiei de evaluare este contrară și principiului proporționalității.

În continuare, completul de judecată special reiterează că așa-numitele

încălcări de integritate financiară și etică au fost apreciate de către Comisie strict

izolat de contextul istoric-social, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice.

În general, sistemul juridic admite efectul retroactiv al legii, dacă aceasta

favorizează situația juridică a persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe

calea interpretării juridice.

Cu referire la argumentul reclamantului precum că în procedura de evaluare

au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare cu privire la

încălcarea limbii de desfășurare a procesului de evaluare, manifestat prin lipsa

traducerilor în limba engleză a actelor și declarațiilor prezentate de către candidat

la etapa colectării și verificării datelor de către membrii Comisiei, având în vedere

că membrii Comisiei Herman von Hebel, Victoria Henley, Nona Tsotsoria, care

sunt vorbitori de limbă engleză și cărora nu le-ar fi fost asigurată traducerea în

limba engleză de către secretariatul Comisiei, completul de judecată special reține

următoarele.

Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare apreciază

materialele acumulate după intima sa convingere, formată în urma cercetării

multiaspectuale complete și obiective a informației. Niciunul dintre materialele

prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia

de evaluare.

Din această normă rezultă regula cercetării nemijlocite a probelor, libertatea

probei și aprecierea nemijlocită a probelor de către membri Comisiei.

Completul de judecată special constată că, reprezentanții pârâtei în ședința de

judecată au confirmat că nu există traducere scrisă a documentelor în limba

cunoscută de membrii străini ai Comisei de evaluare, desemnați de partenerii de

dezvoltare, fapt ce contravine anume art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, dar și

prevederilor art. 22 și 92 din Codul administrativ.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată special constată că, Comisia

nu a respectat dreptul de acces efectiv a candidatului la conținutul dosarului

administrativ, care oferă dreptul acestuia de a face cunoștință și extrage copii de pe

orice document și informație care se referă în privința sa ca participant la procedura

administrativă de evaluare. Îngrădirea accesului la dosarul administrativ a generat

și încălcarea altei garanții, cum este dreptul la apărare a candidatului în fața

Comisiei de evaluare.

Completul de judecată special apreciază ca întemeiat argumentul

reclamantului precum că timpul acordat de către Comisie pentru prezentarea

informațiilor a fost unul insuficient și restrâns, astfel nefiind posibil acumularea

probelor în vederea desființării integrale a eventualelor „dubii serioase” Comisie

de evaluare.

La capitolul dat, completul de judecată special învederează că, potrivit art. 82

din Codul administrativ, (1) dacă procedura administrativă trebuie realizată în scris

conform art. 28 sau se realizează în scris, autoritatea publică, concomitent cu

inițierea procedurii, întocmește un dosar în format electronic sau pe suport de

hârtie, care conține toate documentele și înscrisurile ce se referă la procedura

34

respectivă. Dosarul în format electronic conține, după caz, copii scanate de pe

documentele pe suport de hârtie, autenticitatea copiilor fiind confirmată prin

semnătura electronică aplicată de persoana responsabilă din cadrul autorității

publice, documente electronice, alte înscrisuri și informații relevante expuse în

format electronic. (11) Copiile scanate în format electronic de pe documentele

oficiale emise pe suport de hârtie și înscrisurile în format electronic pe care nu s-a

aplicat semnătura electronică se utilizează fără restricții în raporturile cu autoritatea

publică și pot fi incluse în dosarul administrativ, în măsura în care actele normative

nu impun expres aplicarea semnăturii pe copiile/înscrisurile în cauză sau

respectarea cerințelor pentru documentul electronic. (2) În momentul în care este

pus la dosar, un document se vizează cu numere continue de pagini. (3) Dacă din

dosar se extrag documente pentru o anumită perioadă, despre aceasta se face o

mențiune, care va cuprinde: a) denumirea documentului extras; b) numărul

paginilor extrase; c) motivul extragerii documentului; d) numele persoanei care a

dispus extragerea documentului; e) data la care documentul a fost extras.

Mențiunea se pune la dosar în locul documentului extras. (4) Dosarele

administrative se păstrează până la expirarea termenului de păstrare, ce rezultă din

dispozițiile legale existente în acest sens.

În corespundere cu art. 83 din Codul administrativ, (1) autoritatea publică

care conduce procedura administrativă acordă participanților la procedură accesul

la dosarul administrativ. (2) Până la finalizarea procedurii, participanții nu vor avea

acces la proiectele de acte administrative individuale. (3) Accesul la dosarul

administrativ nu este permis în cazul în care prin aceasta se afectează îndeplinirea

regulamentară a sarcinilor autorității publice sau în cazul în care se urmărește

protejarea unui secret ocrotit de lege ori există necesitatea protecției drepturilor

participanților la procedura administrativă sau ale terților. (4) În cazul în care există

un interes îndreptățit, autoritatea publică care conduce procedura administrativă

poate permite, la cerere, accesul la dosar și în cadrul unei alte autorități publice sau

unei reprezentanțe diplomatice ori consulare a Republicii Moldova din străinătate.

(5) În cadrul accesului la dosar participanții își pot face notițe sau copii de pe dosar.

Costurile pentru copii le suportă fiecare participant în parte, ele fiind de 0,02 unități

convenționale pentru fiecare pagină. Copiile de pe dosar în format electronic,

precum și exemplarele documentelor electronice și copiile acestora sunt gratuite.

Mai mult, completul de judecată special notează că, Comisia de evaluare avea

obligația să prezinte în conformitate cu prevederile art. 221 și 82 din Codul

administrativ pe deplin dosarul administrativ a candidatului Mihail Bușuleac în

instanța de judecată, astfel, încât și instanța de judecată să-și poată îndeplini sarcina

constituțională de control judecătoresc efectiv asupra chestiunilor de fapt și de

drept.

La fel, și normele speciale, prevăzute la art. 10 alin. (5), art. 12 alin. (4) lit. c)

din Legea nr. 26/2022 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de evaluare în

temeiul Legii nr. 26/2022, adoptat la ședința Comisiei de evaluare din 02 mai 2022,

garantează dreptul candidaților de a avea acces a lua cunoștință cu materialele

acumulate de către Comisia de evaluare și secretariatul acesteia pentru evaluarea

sa.

În cadrul examinării prezentei cauze de contencios administrativ,

reprezentanții pârâtei au recunoscut că la dosarul administrativ al candidatului

Mihail Bușuleac nu au fost prezentate toate materialele administrate de către

35

Comisiei de evaluare, ci doar înscrisurile care Comisia de evaluare le-a considerat

în opinia ei relevante.

Circumstanțele date atestă că, Comisia de evaluare a încălcat dreptul la

apărare al candidatului Mihail Bușuleac, deoarece nu i-a asigurat accesul la dosarul

administrativ, care trebuie să conțină toate materialele acumulate de către Comisia

de evaluare, cu cel puțin 3 zile până la audiere, conform art. 82 și art. 83 din Codul

administrativ, în coroborare cu art. 10 alin. (5), art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea

nr. 26/2022 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de evaluare în temeiul Legii

nr. 26/2022.

Respectiv, Comisia de evaluarea nu și-a exercitat în totalitate competența de

a cerceta starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod expres și de art. 6

lit. f) din Legea nr. 26/2022 care prevede că întru exercitarea competențelor sale,

Comisia de evaluare solicită informații de la persoanele fizice și juridice de drept

public sau privat, precum și acumulează orice informații relevante pentru realizarea

mandatului său.

Deci, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de instrumente și

pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare. Prin urmare,

neexecutarea obligației de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei soluții

eronate de către Comisie și respectiv, încălcarea dreptului la apărare a candidatului.

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă o

încălcare a garanțiilor procedurii administrative de evaluare cum ar fi, dreptul la o

examinare deplină a faptelor, dreptul la o decizie motivată și imparțială, dreptul la

audiere efectivă, dreptul de acces la dosarul administrativ, dreptul de a fi implicat

efectiv în procedura de evaluare, dreptul la colaborare efectivă în clarificarea stării

de fapt și dreptul la o decizie fără erori discreționare în partea aprecierii probelor.

Completul de judecată special constată că, doar aceste încălcări izolate a

garanțiilor în procedura administrativă constituie erori grave de procedură, care au

afectat caracterul echitabil al procedurii administrative de evaluare, și ca

consecință existența unor circumstanțe de natură procesuală, care ar fi dus la

promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special remarcă faptul că, statul a învestit Comisia de

evaluare cu prerogativa de a se ghida de anumite standarde pentru a selecta cei mai

integri candidați la funcția de membri inter alia în Consiliul Superior al

Magistraturii, care la rândul lor ar putea asigura corectitudinea funcționării

sistemului judiciar per ansamblu, inclusiv prin aplicarea unor politici coerente și

conforme cu standardele general acceptate.

Reclamantul a demonstrat completului de judecată special din cadrul Curții

Supreme de Justiție caracterul plauzibil al elementelor invocate în contestația sa,

inclusiv cu privire la corectitudinea operațiunilor financiare efectuate la

gestionarea, vânzarea și cumpărarea bunurilor mobile și imobile, precum și la

respectarea normelor de etică și deontologie.

Totodată, completul de judecată special notează că, Comisia de la Veneția a

recomandat că, decizia finală în privința evaluării să fie luată de către instanța de

judecată competentă, totuși Parlamentul Republicii Moldova a optat pentru o altă

politică de drept referitor la acest subiect. În pofida acestui fapt, completul special

de judecată subliniază că, din rațiuni de protecție efectivă a drepturilor este în drept

și obligat să desfășoare un control judecătoresc de legalitate deplin asupra

chestiunilor de fapt și de drept.

36

Chiar dacă, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de

Justiție este limitat în adoptarea unei decizii finale, totuși argumentele, concluziile

și constatările sale sunt obligatorii și executorii pentru Comisia de evaluare.

Această concluzie se desprinde direct din prevederile art. 120 din Constituția

Republicii Moldova, care reglementează caracterul obligatoriu al sentințelor și al

altor hotărâri judecătorești definitive.

Completul special de judecată își întemeiază argumentul său pornind și de la

jurisprudența Curții Constituționale, care a reliefat că, chiar dacă completul special

al Curții Supreme de Justiție nu poate obliga Comisia de evaluare să promoveze

candidatul evaluat, argumentele și concluziile făcute de această instanță în cazul

soluționării contestațiilor rămân obligatorii pentru Comisie (DCC nr.42 din 06

aprilie 2023 §143).

Completul de judecată special notează, că tot din rațiuni de control

judecătoresc efectiv, dar și din motive de calitate a legii, Comisia nu este obligată,

după dispunerea reluării procedurii de evaluare, să cerceteze alte circumstanțe

decât cele care au stat la baza admiterii acțiunii reclamantului.

Astfel, evaluarea după reluarea procedurii nu ar trebui să se transforme într-

un argument și activitate circulară vicioasă, fapt care este contrar standardului de

protecția efectivă a drepturilor, separarea ramurilor puterii de stat, certitudinea

juridică și efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive.

Completul de judecată special menționează că circumstanțele reținute de

Comisia de evaluare nu se încadrează din perspectiva proporționalității în motivele

de nepromovarea a evaluării candidatului Mihail Bușuleac.

Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului candidatului Mihail Bușuleac

de a participa și de a fi ales în calitate de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii pentru faptele minore reținute de către Comisia de evaluare nu este

la caz o măsură adecvată pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în

vedere problema de buna funcționare a organelor de autoadministrare

judecătorească la momentul emiterii deciziei și nepromovarea candidatului pentru

faptele minore, nu doar că nu se încadrează în motivele de nepromovare, dar

constituie o încălcare a drepturilor enunțate.

Completul de judecată special reiterează că măsură întreprinsă de autoritatea

publică pârâtă este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporțională în raport cu scopul urmărit. Acesta cerință a legiuitorului implică

o punere în balanța a valorilor protejate juridic, o pondere a intereselor în joc. Cu

cât dreptul este mai vătămat, cu atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma

integrității să fie superior.

Prin urmare, excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii, antrenează după sine nu doar

ingerința dar o anulare improprie a dreptului de a fi ales în această funcție. Astfel

de soluție nu poate fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu

demnitatea omului și cu cea de judecător.

Din considerentele menționate, completul de judecată special relevă că, în

prezenta cauză se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 13 din 06 ianuarie

2023 cu privire la candidatura lui Mihail Bușuleac.

37

Completul de judecată special reține că ilegalitatea deciziei contestate duce la

anularea deciziei și dispunerea reevaluării candidatului. Or, dispunerea reevaluării

este rezultatul final și implicit care include pierderea valabilității deciziei conform

art. 139 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (a se vedea DCC nr.42 din 06 aprilie

2023 § 143; cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá vs Portugalia [MC], 06

noiembrie 2018, § 184 și jurisprudența citată acolo).

În conformitate cu prevederile art. 224 alin. (1) lit. b), 195 Codul

administrativ, art. art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 14 alin. (6), alin.

(8) lit. b), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, completul de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor

d e c i d e:

Se admite parțial cererea de contestare depusă de Mihail Bușuleac împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind anularea

deciziei nr. 13 din 06 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Mihail Bușuleac și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către Comisie, încasarea

prejudiciului moral.

Se anulează decizia nr. 13 din 06 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui

Mihail Bușuleac, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii.

Se dispune reevaluarea candidatului Mihail Bușuleac de către Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Se respinge ca neîntemeiată pretenția cu privire la constatarea încălcării

dreptului reclamantului la viața privată, garantat de art. 8 din Convenție și încasarea

prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Guzun

38