3-9/23 — contestarea actului administrativ

3-9/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3-9/23

2-23004035-01-3-09012023

D E C I Z I E

În numele Legii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

01 august 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ion Malanciuc

Mariana Pitic

Grefier Rodica Nicula

Cu participarea:

reclamantei Aliona Miron

reprezentantul pârâtei, avocatul Valeriu Cernei

examinând în ședință de judecată publică, în procedura contenciosului

administrativ, cererea de contestare depusă de Aliona Miron împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, privind anularea

deciziei nr. 15 din 11 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Alionei Miron,

candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea

reluării procedurii de evaluare a candidatei,

c o n s t a t ă:

Argumentele participanților la proces.

La 5 februarie 2023, Aliona Miron a depus cerere de contestare împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prin care a solicitat

declararea acțiunii ca fiind admisibilă, admiterea acțiunii, anularea deciziei Comisiei

1

de evaluare nr. 15 din 11 ianuarie 2023 și dispunerea reluării procedurii de evaluare

a candidatei.

În motivarea acțiunii a invocat că în termenii stabiliți de Consiliul Superior al

Magistraturii și-a înaintat candidatura pentru a fi aleasă în funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii.

A comunicat că la 21 iunie 2022, Comisia de evaluare i-a trimis un chestionar

privind integritatea etică, pentru a fi completat până la 5 iulie 2022, cerință pe care a

respectat-o. Iar, la 8 iulie 2022, Comisia de evaluare a transmis o solicitare de

completare și depunere până la 15 iulie 2022 a Declarației de avere și de interese

personale pentru ultimii 5 ani, pe care a prezentat-o la 14 iulie 2022.

Ulterior, la 3 august 2022, Comisia de evaluare a transmis reclamantei o

solicitare de clarificare a informațiilor, la care a răspuns la 7 august 2022 la toate

întrebările și a furnizat toate documentele solicitate.

La 14 septembrie 2022, Comisia de evaluare a trimis reclamantei a doua rundă

de întrebări, ultima a răspuns în termenul solicitat, deși a fost în imposibilitate

obiectivă de a furniza toate documentele solicitate.

La 21 octombrie 2022, Comisia de evaluare a trimis reclamantei a treia rundă

de întrebări, la care a răspuns în termenul solicitat, la 24 octombrie 2022, iar la 30

noiembrie 2022, a fost audiată public, în fața Comisiei de evaluare și a răspuns la

toate întrebările formulate de membrii Comisiei.

Având în vedere faptul că în cadrul audierilor publice, au apărut anumite

neclarități cu privire la activitatea într-un cont bancar în Euro a reclamantei, după

audieri, a înlăturat neclaritățile apărute, prin prezentarea la o dată ulterioară

audierilor a unei explicații scrise a băncii cu privire la activitatea contului, care a

confirmat explicațiile sale anterioare.

Prin decizia nr. 15 din 11 ianuarie 2023 privind candidatura Alionei Miron,

candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, Comisia de

evaluare a decis, că reclamanta nu corespunde criteriile de integritate, întrucât s-au

constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de

integritate etică și financiară cu privire la primele două subiecte analizate, și anume:

capacitatea financiară a unei rude de a-i acorda cu împrumut suma de 10000 euro

șineprezentarea actelor ce confirmă cheltuielile suportate de reclamantă pentru

construcția casei cu suprafața de 190 m.p., situată în mun. Chișinău.

A relatat că Comisia de evaluare a indicat în calitate de temeiuri de

nepromovare a evaluării de către reclamantă art.8 alin.(1), (2) lit.c), alin.(4) lit.a),b),

alin.(5) lit.b), c),d) și e) din Legea nr.26/2022.

Comisia de evaluare a indicat în calitate de temei de nepromovare a evaluării

de către reclamantă următoarele circumstanțe: încălcarea regimului juridic al

declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al

incompatibilităților, al restricțiilor și/sau a limitărilor; averea candidatului nu a fost

declarată în modul stabilit de legislație; averea dobândită de către candidat în ultimii

15 ani nu corespunde veniturilor declarate.

Reclamanta desconsideră aceste constatări și concluzii ale Comisiei de

evaluare, consideră neîntemeiate și bazate pe aprecierea eronată a probatoriului

prezentat de reclamantă, dar și cu ignorarea argumentelor prezentate de ultima în

cadrul audierii publice din 30 noiembrie 2022.

2

Referitor la sursa de fonduri pentru un împrumut de 10 000 de euro și

declarațiile pentru Autoritatea Națională de Integritate și Comisiei de evaluare cu

privire la împrumut”, a indicat că în declarațiile anuale de avere și interese personale

depuse pentru anii 2015, 2016 și 2017, a declarat un împrumut în mărime de 10 000

de euro, fără dobândă și data scadenței, contractat în anul 2015 de la Elena Brinișter,

ruda soțului reclamantei. Însă, din anul 2018 a declarat un împrumut în mărime de 5

000 euro, fără dobândă și data scadenței, de la Elena Brinișter, ruda soțului

reclamantei, pe motiv că pe parcursul anului 2018, în mai multe tranșe, o parte din

împrumut a fost rambursat – 5 000 de euro, însă, acest fapt nu a fost documentat.

Însă, întru confirmarea acestui fapt, a prezentat Comisiei de evaluare declarația

scrisă a Elenei Brinișter.

A învederat că în cadrul ședinței publice, a explicat Comisiei că nu a restituit

cei 5 000 de euro, în valoare monetară, deoarece, cumnata sa și soțul acesteia au

decis să „ierte” acest împrumut, invocând ajutorul pe care l-au primit, inclusiv,

faptul că au locuit în apartamentul deținut în proprietate de familia sa, încă din anul

a insistat să ramburseze datoria, motiv din care reflectasuma de 5 000 euro drept.

A reiterat că în declarațiile de avere și interese personale, a indicat și declarat

cu regularitate și cu respectarea dispozițiilor legale împrumutul acordat de cumnata

sa, Elena Brinișter, iar odată ce creditorii au decis să nu mai pretindă la restituirea

sumei de 5 000 euro, reclamanta nu era obligată să indice în declarația de avere și

interese suma împrumutului în mărime de 10 000 de euro, având în vedere că nu

mai deținea obligația de a restitui suma de 5 000 euro.

Totodată, a considerat eronată concluzia Comisiei de evaluare referitoare la

pretinsele dubii referitor la sursa banilor de care dispunea Elena Brinișter pentru a-i

acorda un împrumut în mărime de 10 000 euro. Or, aceasta a avut capacitatea

financiară de a-i acorda cu împrumut suma de 10 000 euro, fiind explicat detaliat

faptul, că soțul cumnatei sale a lucrat în calitate de inginer, apoi a muncit în

România, în domeniul agriculturii; o perioadă lungă a transportat mașini de peste

hotare, le-a reparat și le-a vândut, inclusiv alte bunuri de uz casnic. Însă, Comisia de

evaluare nu a depus diligența necesară pentru a verifica aceste afirmații. Deși, soțul

cumnatei reclamantei, Valentin Brinișter, doar în perioada 2005 – 2009 a importat în

Republica Moldova în jur de 12 automobile, cu ajutorul cărora a desfășurat

activitatea de vânzare a produselor la piețele din raion.

Reclamanta a nota că Comisiei de evaluarela stabilirea venitului realizat de

familia Brinișter a luat în considerare doar veniturile declarate la Serviciul Fiscal de

Stat pentru o perioadă limitată de timp, fiind ignorat cu desăvârșire faptul că soțul

cumnatei reclamantei o perioadă de timp a muncit în România, unde a realizat

venituri, care nu au fost reflectate în datele prezentate de Serviciului Fiscal de Stat.

În această ordine de idei, a menționat că Comisia de evaluare nu a solicitat

Serviciului Vamal informații despre operațiunile de import realizate de soțul

cumnatei sale și nu a audiat persoanele care dețin informațiile relevante subiectelor

abordate.

A accentuat că cumnata sa și soțul acesteia, au fost în imposibilitate de a

solicita instituțiilor eliberarea informațiilor solicitate de Comisia de evaluare, având

în vedere starea de sănătate, dar și termenii scurți stabiliți pentru prezentarea

răspunsurilor și probelor solicitate.

3

A considerat că Comisia de evaluare eronat a stabilit că declarației pe propria

răspundere a Elenei Brinișternu este suficientă pentru a confirma capacitatea

financiară de acordare a împrumutului în mărime de 10 000 de euro. Or, Comisia de

evaluare nu a ținut cont deperioada când aceste mijloace au fost acordate cu titlu de

împrumut și conduita obișnuită a unor persoane fizice neantrenate în activități și

funcții publice. Mai mult, Comisia de evaluare nu a solicitat nici în cadrul rundelor

de întrebări și nici ulterior audierilor publice vre-un document sau informație

suplimentară, creând impresia că este suficient clarificat acest aspect.

La fel, a menționat că existența relațiilor strânse familiale dau o prezumție

puternică de veridicitate a declarației Elenei Brinișter, prezumție care nu a fost

răsturnată prin informațiile pe care Comisia de evaluare le-a obținut în privința

reclamantei.

În opinia reclamantei, odată ce Comisia de evaluare și-a încălcat obligația de

cercetare oficială deplină, a considerat prezentă situația unei investigații insuficiente

a faptelor, ceea ce constituie un viciu de procedură.

A informat că ulterior audierilor, a aflat că soțul cumnatei sale, a activat în bază

de patentă de întreprinzător, din care a realizat și venituri, utilizate pentru

acumularea economiilor. Iar, pe motiv că venitul realizat în baza patentei de

întreprinzător nu este o sursă de venit impozabil, familia Brinișter nu a avut

obligația și nu a depus declarații la Serviciul Fiscal de Stat.

La fel, a menționat că soții Brinișter au deținut și o Întreprindere Individuală

prin intermediul căreia au vândut marfă prin acte de achiziție, care au fost declarate

ulterior la Inspectoratul Fiscal.

A relatat că cele menționate mai sus, demonstrează încă o dată superficialitatea

constatărilor Comisiei de evaluare în decizia contestată.

Mai mult ca atât, a remarcat că reieșind din cele 3 runde de întrebări, Comisia

de evaluare a adresat o singură întrebareîn legătură cu sursa mijloacelor bănești a

surorii soțului reclamantei la data de 3 august 2022 ora 20:44 și a solicitat răspunsul

până la data de 7 august 2022.În aceste condiții, reclamanta ar fi avut efectiv 2 zile

lucrătoare, în care să colecteze informații necesare, fiind pusă în imposibilitatea

reală de a colecta alte probe pe care Comisia de evaluare le-ar fi considerat

pertinente.

A indicat reclamanta că datele din declarația de avere și interese personale sunt

absolut legale.

Cu privire la inconsecvența din comunicarea scrisă a candidatei invocată de

Comisia de evaluare, reclamanta a subliniat că nu există nici o inconsecvență. Or,

Elena Brinișter, nu posedă cunoștințe juridice pentru a se exprima în limbaj juridic,

însă a recunoscut că reclamanta i-a restituit suma de 5 000 de euro, fără a specifica

modul și moneda în care această sumă a fost restituită.

Suplimentar a menționat că, după recepționarea deciziei Comisiei de evaluare,

în cadrul discuțiilor cu cumnata sa, aceasta i-a comunicat, că la data de 13 martie

2013, a vândut mai multe terenuri agricole, cu o suprafață de 4,14 ha, din vânzarea

cărora a realizat un venit, ce la fel a fost utilizat drept economii. Însă, despre aceste

circumstanțe nu a cunoscut nici la momentul formulării întrebărilor scrise de către

Comisia de evaluare, dar nici la audierea publică.

Administrarea unor înscrisuri suplimentare se datorează inclusiv omisiunii

Comisiei de evaluare de a solicita de la autoritățile publice informațiile necesare

4

referitor la patrimoniul familiei Brinișter, chiar dacă, legea acordă Comisiei dreptul,

dar și o obligă, să solicite autorităților publice, informații referitor la patrimoniul

persoanelor apropiate candidatului.

Cu referire la costurile de construcție a casei de 190 m2 situată în mun.

Chișinău, reclamanta a invocat că afirmația din decizia Comisiei de evaluare

referitoare la pretinsa lipsă de dovezi coerente și credibile cu privire la cheltuielile

pentru construcție, nu este suficientă pentru a întemeia eventuale dubii serioase. Or,

Comisia de evaluare nu a ținut cont de probele prezentate de reclamantă; solicitarea

reclamantei de a fi audiată mama acesteia, specificul culturii țării noastre, faptul că

lucrările sunt efectuate de către persoane fizice și conduita obișnuită a unor persoane

fizice neantrenate în activități și funcții publice și care nu au nici un motiv serios de

a păstra ani în șir documente ce confirmă cheltuielile realizate, deoarece nu au nici

un motiv să considere că într-un viitor nedeterminat vor trebui să le prezinte

autorităților-motiv care se referă la mama reclamantei, care nu a păstrat

cecuri/facturi/bonuri care să confirme cheltuielile suportate pentru construcția și

reparația casei de locuit.

În acest sens, a reiterat că nu a deținut niciodată înscrisuri pe care putea să le

prezinte drept răspuns la întrebările Comisiei de evaluare, or majoritatea lucrărilor

de construcție și finisare a casei donate au fost achitate de către mama ei. Iar,

Comisia de evaluare a neglijat realitatea legăturilor puternice de rudenie, cît și

proveniența legală a banilor investiți (la care comisia nu a avut obiecții).

Comisia nu a dat curs solicitării reclamantei de a audia mama reclamantei,

astfel Comisia nu a ținut cont de posibilitatea colectării unor informații

suplimentare, ce ar fi elucidat mai multe aspecte.

Mai mult, la audierile publice, a adus la cunoștință Comisiei de evaluare, că

soțul său, deține un mic atelier, cu ajutorul căruia, a pregătit și instalat mobilierul

din casa de locuit, iar piesele necesare pentru mobilier au fost procurate treptat, din

salariu, care pot fi confirmate prin câteva facturi anexate, care au fost găsite

întâmplător de către Elena Brinișter, în apartamentul în careau locuit împreună

anterior.

Referitor la valoarea casei de locuit și diferența dintre valoarea imobilului

deținut în proprietate de mama reclamantei și imobilul deținut în proprietate de ea, a

relevat că casa de locuit deținută în proprietate de părinții mei a fost finisată, iar casa

de locuit deținută în proprietate de familia reclamantei, nu a fost dată în exploatare;

valoarea casei de locuit transmise în proprietate familiei reclamante, a fost

determinată conform unui raport de evaluare din anul 2017; lucrările de reparație

din casa reclamantei, au fost executate de membrii familiei reclamante, care la

moment încă nu sunt finisate; din momentul dobândirii dreptului de proprietate

asupra casei de locuit, reclamanta și familia acesteia au executat lucrări de reparație

a trei odăi din imobil, leaving și bucătărie, la moment celelalte încăperi nefiind

finisate.

A reiterat că la audierile publice, a comunicat că la data dobândirii dreptului de

proprietate asupra casei de locuit, aceasta a fost transmisă în varianta albă, iar mama

ei i-a transmis și mai multe materiale de construcție, achiziționate anterior.

A invocat că într-un mod subiectiv s-a pus la îndoială cheltuielile suportate de

ea pentru executarea lucrărilor de reparație a casei de locuit, fără a analiza extrasele

5

din conturile bancare prezentate, precum și ignorând creditele contractate de familia

sa, pentru executarea lucrărilor de reparație a casei de locuit.

Totodată, potrivit Avizului tehnic nr.17 din 3 februarie 2023, gradul de

executare a construcțiilor la data curentă, constituie aproximativ 81%. O mare parte

din lucrări au fost executate în perioada 2017-2018, până la momentul transmiterii

în proprietate a bunului imobil. Acest aviz tehnic nu a fost prezentat anterior,

crezând că sunt suficiente descrierile și pozele prezentate, iar pentru obținerea

acestuia era necesar mai mult timp decât cel acordat de Comisia de evaluare,

precum și cheltuielile suplimentare semnificative.

De asemenea, în declarația pe venit pentru ultimii 5 ani, reclamanta a indicat o

singură achiziție unică mai mare de 25000 lei, or restul cheltuielilor de construcție

au fost sau suportate de mama acesteia în intervalul anilor 2017 – 2018, iar începând

cu martie 2018 achizițiile au fost mai mici de 25000 lei.

A menționat reclamanta că afirmația Comisiei precum că valoarea bunului în

anul 2018 era 921 676 lei, este eronată. Casa a fost evaluată la acest preț în 2017, cu

un an înaintea transmiterii în posesie. Din momentul evaluării și până în momentul

transmiterii în posesie, mama reclamantei a continuat lucrările de construcție în

ambele case, or mama reclamantei a trecut cu traiul în această casă în anul 2018.

Mai mult, mama reclamantei a găsit câteva facturi ce confirmă faptul că în

perioada 2017 – 2018 a continuat lucrările în ambele case, precum și un contract ce

confirmă instalarea sistemului de căldură, cu datele persoanei care a efectuat

lucrările.

A remarcat că la moment a reușit să contacteze două persoane, care au efectuat

o mare parte din lucrări, prin declarațiile cărora se confirmă toate argumentele

anterioare.

A indicat că la momentul încheierii contractului de donație în 2018, notarul a

preluat datele din extrasul de la ASP, iar casa de locuit nu este dată în

exploatarepână la moment.

A marcat că deși Comisia de evaluare a invocat precum că, reclamanta era

obligată să declare cheltuieli mai mari de 25 000 lei, Comisia nu a ținut cont de

faptul că o negație nu poate fi demonstrată, or reclamanta nu poate deține probe în

privința inexistenței anumitor cheltuieli. Însă, Comisia de evaluare a ignorat să de-a

o apreciere și probelor/înscrisurilor prezentate de reclamantă.

Deopotrivă, Comisia de evaluare a ignorat să de-a o apreciere și înscrisurilor

prezentate de reclamantă cum ar fi: extrasul din conturile bancare, care confirmă

procurarea materialelor de construcție din salariu; pozele din casa de locuit, care

confirmă că până la moment imobilul nu este finisat și dat în exploatare; dovada

transferării creditului pe contul soțului de către BC ,,Moldova-Agoindbank” SA;

contractul de credit.

A comunicat că imposibilitatea prezentării înscrisurilor, este întemeiată atât pe

circumstanțe obiective cât și subiective: timpul insuficient acordat pentru a răspunde

la rundele de întrebări; dependența directă de acțiunile și diligența altor persoane;

reticența persoanelor de a da declarații; lipsa accesului la date cu caracter personal

ale altor persoane; timpul de răspuns a autorităților publice și a instituțiilor

financiare deținătoare de informații relevante; întrebările din audieri vizau

informație nouă, ce necesita probată și/sau concretizată; anterior audierilor publice

nu erau cunoscute anumite fapte; negațiile nu pot fi probate.

6

Or, făcând referire la cele trei runde de întrebări reclamanta a avut 3 zile

efective pentru prima rundă de întrebări, 2 zile efective pentru a doua rundă de

întrebări și 2 zile efective pentru a treia rundă de întrebări.

A subliniat că era obligată să furnizeze informații despre rudele apropiate în

măsura în care cunoaște despre existența acestora, și în măsura în care această

informație îi era furnizată, or reclamanta nu a refuzat să furnizeze informația de care

a dispus.

A menționat că deși Comisia de evaluare nu avea acest drept, reclamanta a fost

limitată în dreptul de a prezenta probe noi, respectiv de a răspunde la întrebări care,

în unele cazuri, anterior nici nu au fost adresate.

A invocat că Comisia de evaluare a decis să dea o apreciere subiectivă unor

înscrisuri prezentate de reclamantă, alte nefiind apreciate în niciun mod. Totodată,

Comisia a obținut date de la Autoritatea Națională de Integritate, Serviciul Fiscal de

Stat, alte autorități însă în decizia emisă nu a făcut trimitere la răspunsuri eliberate

de alte autorități publice. Totodată, Comisia de evaluare a omis să formuleze

demersuri către Serviciul Vamal, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

pentru a verifica declarațiile reclamantei și ale rudelor acesteia, care au insistat că,

Valentin Brinișter a realizat activități de import.

A notat că Comisia de evaluare nu și-a exercitat cu bună credință dreptul

discreționar în soluționarea procedurii administrative și emiterea actului

administrativ contestat cu încălcarea principiului egalității. Or, din actul

administrativ individual defavorabil contestat nu rezultăniciun motiv obiectiv

referitor la neîntrunirea criteriilor de integritate de către reclamantă. Iar, într-o altă

cauză, care a ridicat mai multe probleme referitor la nedeclararea unor conturi,

probleme referitor la modul de declarare a valorii unui automobil și probleme de

declarare a unor conturi bancare, Comisia de evaluare a susținut, că aceste omisiuni

ale candidatului nu denotă „dubii serioase” privind integritatea financiară și etică a

candidatului.

În drept, și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 10, 11, 15, 30,

163, 189, 205, 206, 207, 208, 224, 225 Cod administrativ și Legii nr. 26 din

10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

La 09 februarie 2023 Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de

contestare înaintate de Aliona Miron.

În motivarea referinței, pârâta a invocat că decizia Comisiei de evaluare nr. 15

din 11 ianuarie 2023, este legală și întemeiată, iar Comisia de evaluareși-a executat

cu diligență și bună-credință toate obligațiile prevăzute de Lege.

Pârâta este de opinia că sarcina probațiunii trece pe seama candidatului pe

parcursul procesului de evaluare. Or, în faza inițială, este în obligația Comisiei de

evaluare de a acumula date și informații, însă, odată cu apariția unor neclarități și în

scopul elucidării acestora, Comisia de evaluare oferă candidatului posibilitatea de a

prezenta date și informații suplimentare.Respectiv, este în interesul candidatului să

preia sarcina probațiunii.

Pârâta a explicat că procesul de evaluare a integrității, dar și decizia Comisiei

de evaluare nr. 15 din 11 ianuarie 2023, nu afectează statutul profesional al

7

candidatei. Or, efectul juridic al deciziilor Comisiei de evaluare este expres și

exhaustiv stabilit de lege la art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022iar,

candidatul poate refuza publicarea acesteia.

A remarcat că decizia Comisiei de evaluare reprezintă o constatare a existenței

unor dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate

etică și financiară și nu reprezintă, nici nu pretinde să reprezinte, o constatare a

lipsei de conformitate cu aceste criterii.

Pârâta a evidențiat că concluzia Comisiei de evaluare din decizie, privind

existența unor dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de

integritate etică și financiară ține de oportunitatea deciziei. Iar, instanța de judecată

este ținută să exercite controlul de legalitate a deciziei și nu este în drept să execute

controlul de oportunitate.

A invocat că noțiunea de „dubiu serios” nu reprezintă o marjă în stabilirea

faptelor de la abstract la concret și pe cale de consecință aplicarea normelor cât mai

adecvată la un anumit caz.Astfel, din sensul obișnuit al acestor cuvinte, dubiu serios

este înțeles ca o lipsă de încredere cu caracter grav, iar în transpunere la Legea nr.

26 din 10 martie 2022, dubiu serios privind conformitatea candidatului cu cerințele

prevăzute la art. 8, înseamnă o lipsă de încredere cu caracter grav, adică

nesuperficială, în ceea ce privește conformitatea candidatului cu cerințele de

integritate.

Contrar alegației reclamantei din acțiune, Comisia de evaluare nu este obligată

să emită o decizie favorabilă de promovare a candidatului, or aceasta are o anumită

marjă de discreție, pe care a respectat-o corespunzător.

În ceea ce privește argumentele reclamantei aferente sursei de fonduri pentru

un împrumut de 10.000 euro și declarațiile pentru Autoritatea Națională de

Integrtiate (ANI) și Comisie cu privire la împrumut, pârâta a atras atenția că

Comisia a verificat veniturile oficiale înregistrate a rudei reclamantei și a soțului

acesteia, fiind clarificat că pentru cei cinci ani anteriori oferirii împrumutului venitul

a fost în medie de 55.850 lei pe an (est. 2.700 euro).Astfel, Comisia de evaluare a

considerat în mod rezonabil că dacă ar fi existat careva venituri din activități de

transportare și vânzare a unor mijloace de transport, acestea ar fi fost declarate și,

respectiv, reflectate în datele Serviciului Fiscal de Stat.

În același context, însăși desfășurarea unei activități, nu în mod obligatoriu

poate aduce careva venituri persoanei, din care considerent argumentele reclamantei

nu au fost în măsură să înlăture suspiciunile formulate de Comisia de

evaluare.Astfel, dubiile serioase apărute cu privire la acest aspect au rămas

neînlăturate de către reclamantă.

Contrar celor menționate de către reclamantă, Comisia de evaluare avea motiv

să pună la îndoiala declarația persoanei din moment ce aceasta nu corespunde cu

datele oficiale privind veniturile obținute de către aceasta.

Totodată, Comisia de evaluare nu a pus la dubiu existența relațiilor strânse

familiale și de afecțiune. Iar, la caz dubiile Comisiei au fost generate de

inconsecvența declarațiilor reclamantei și a rudei acesteia în privința modalității de

stingere a împrumutului.

A considerat pârâta ca fiind eronată poziția reclamantei precum că Comisia de

evaluare urma să solicite informații de la multiple autorități în vederea identificării

unor eventuale venituri ale unor persoane, or, aceasta a solicitat de la Serviciul

8

Fiscal de Stat informația cu privire le veniturile persoanelor terțe, pe motiv că

această autoritate publică deține informația cu privire veniturile persoanelor fizice si

juridice. Iar, oricare alte informații care, eventual, ar fi putut să fie obținute, ar

confirma alte circumstanțe/activități, însă acestea nicidecum nu ar proba că persoana

a mai obținut și careva venituri în legătură cu aceste circumstanțe/activități.

În ceea ce privește argumentele reclamantei referitoare la costurilor de

construcție a casei de 190 m2 situată în mun. Chișinău, pârâta a indicat că nici

aceste alegații nu pot fi în măsură să ducă la promovarea evaluării candidatei. Or,

Comisia de evaluare nu trebuia să obțină probe că au existat cheltuieli de construcție

a casei de locuit ci doar să constate existența dubiilor serioase, care pot fi generate

de anumite neclarități sau chiar de lipsa de informații sau probe.

Per a contrario, în cazul în care Comisia de evaluare ar evalua candidații

exclusiv în baza informațiilor acumulate, fară a ține cont de acele informații care

lipsesc sau cele care au fost ascunse de candidați, ar dispare și scopul legii de a

institui un filtru de integritate în privința membrilor Consiliului Superior al

Magistraturii care ar spori încrederea societății în sistemul judecătoresc.

La caz, dubiile Comisiei au apărut inclusiv ca urmare a confirmării reclamantei

că inițial, casa a fost într-o stare „nelocuibilă”, iar după expirarea a doar un an

reclamanta s-a mutat pentru a locui în aceasta, ceea ce a ridicat incertitudini față de

mărimea cheltuielilor suportate de reclamantă pentru a schimba starea de fapt a

casei. În final, aceste incertitudini nu au putut fi combătute de către reclamantă prin

probele aduse, ceea ce a și generat existența dubiilor serioase ale Comisiei.

Potrivit Legii nr. 26 din 10 martie 2022, Comisia nu este obligată să efectueze

audierea altor persoane conform cerințelor candidatului. Mai mult că în procesul

audierii reclamantei, aceasta nu a solicitat audierea altor persoane, ci doar a

menționat despre o atare posibilitate.

Contrar celor invocate de către reclamantă, Comisia de evaluare nu a limitat-o

în dreptul său de a prezenta probe noi în cadrul audierilor, deoarece reclamanta nici

nu a prezentat careva probe în cadrul audierilor pe care Comisia ar fi refuzat să le

accepte, chiar și după audieri - reclamanta a fost în drept să prezinte probe noi și a și

prezentat astfel de probe.

Totodată, cu privire la întrebările adresate în cadrul audierilor în privința cărora

reclamanta a indicat că în unele cazuri anterior nici nu au fost adresate, a accentuat

că Legea nr. 26 din 10 martie 2022 nu stabilește că în cadrul audierilor pot fi

acordate doar întrebări care au mai fost adresate anterior.Dimpotrivă, audierea

candidaților are loc tocmai pentru a clarifica chestiunile abordate anterior, inclusiv

prin adresarea unor întrebări care anterior nu au fost acordate.

Atât în cadrul audierii, cât și în contestația sa, reclamanta a recunoscut că a

admis o greșeală în formular atunci când a schimbat „suma inițială” a împrumutului

de la 10.000 euro la 5.000 euro, însă a explicat că a indicat suma restantă a

împrumutului, fapt care nu denotă rea-credință. În același timp, reclamanta a indicat

că creditorul a refuzat să mai pretindă la restituirea din jumătate din împrumut și nu

mai era obligată să mai indice în declarația de avere și interese valoarea totală a

împrumutului de 10 000 euro. Așadar, reclamanta deja nu mai consideră că a admis

o greșeală în procesul de completare a declarației de avere și interese personale.

Reclamanta a anexat la contestația sa mai multe acte, însă nu a explicat de ce

nu a prezentat aceste acte anterior, or este cert că aceasta a avut posibilitatea încă în

9

procesul de evaluare:să caute și să găsească facturile și contractele aferente

cheltuielilor de reparație a casei; să obțină avizul tehnic ce confirmă stadiul de

finalizare a casei; să obțină declarații de la muncitorii care au efectuat lucrările de

reparație la casă; și să ceară și să obțină informația din Registrul bunurilor imobile

privind vânzarea unor terenuri agricole. La fel, reclamanta avea posibilitatea să

solicite de la Comisia de evaluare un termen suplimentar pentru prezentarea lor, fapt

care însă nu s-a făcut.

Suplimentar, a notat că deși reclamanta pretinde la lipsa unui termen suficient

pentru a răspunde la întrebările Comisiei și de a furniza documente, aceasta nu a

înaintat careva obiecții în acest sens la momentul când a transmis răspunsurile sale

către Comisia de evaluare.

În ședința de judecată, reclamanta Aliona Miron a susținut cererea de

contestare împotriva deciziei nr. 15 din 11 ianuarie 2023 cu privire la candidatura

Alionei Miron, solicitând admiterea acesteia, pe motivele de fapt și de drept

invocate în cerere.

Reprezentantul Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

avocatul Valeriu Cernei a susținut argumentele invocate în referința depusă,

solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Apreciere instanței.

Audiind părțile, și reprezentanții lor, examinând actele dosarului administrativ

și cel judiciar, completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție constată

că acțiunea este admisibilă și întemeiată, din următoarele motive.

Termenul de examinare a acțiunii.

Conform art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26/2022, prin derogare de la

prevederile art. 195 din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea de contestare a

deciziei Comisiei de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

Prin dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție, nr. 29 din

29 martie 2022, modificată prin dispoziția nr. 35 din 14 aprilie 2022, pentru

examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, a fost instituit complet de

judecată special format din: Vladimir Timofti – președinte, judecător; Ala

Cobăneanu și Svetlana Filincova – judecători, Dumitru Mardari – judecător

supleant.

La caz, urmează de reținut că cererea de contestare depusă de Aliona Miron a

fost înregistrată la Curtea Supremă de Justiție în data de 6 februarie 2023.

Potrivit fișei de repartizare a cererii, prezenta cauză a fost repartizată prin

intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor la 6 februarie

2023judecătorului –raportor Ala Cobăneanu.

Prin încheierea din 06 februarie 2023 a judecătorului-raportor Ala Cobăneanu,

membru al completului de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție pentru examinarea contestațiilor candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, a fost primită spre

examinare, în procedura contenciosului administrativ, cererea de contestate depusă

10

de Aliona Miron împotriva Comisiei de evaluare, fiind convocați participanții la

proces în ședința de judecată stabilită pentru data de 13 februarie 2023, ora 10:00,

sala nr. 4 în incinta Curții Supreme de Justiție, situată pe adresa str. Petru Rareș nr.

18, mun. Chișinău (vol. I, f.d. 118-120).

La 09 februarie 2023, în interiorul termenului stabilit de către instanță,

Comisia de evaluare a prezentat referință la cererea de contestare depusă de Aliona

Miron cu privire la anularea deciziei nr.15 din 11 ianuarie 2023 (vol. I, f.d. 123-

141).

În legătură cu faptul că judecătorul Vladimir Timofti, membru al completului

de judecată special instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, s-a aflat în

deplasare de serviciu și a fost în imposibilitate de a participa la 13 februarie 2023, la

examinarea cererii de contestare depusă de Aliona Miron, examinarea cauzei s-a

amânat pentru 16 februarie 2023.

La 16 februarie 2023 judecătorul Ala Cobăneanu a declarat abținere de la

examinarea cererii de contestare depuse de Aliona Miron împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la anularea deciziei

nr.15 din 11 ianuarie 2023 și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei

Aliona Miron. S-a anunțat întrerupere a ședinței de judecată până la data de 02

martie 2023.

Prin Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 23/2 și nr. 27/2 din 14

februarie 2023, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a acceptat cererile de

demisie din funcție a judecătorilor Ala Cobăneanu și Svetlana Filincova de la

Curtea Supremă de Justiție, fiind eliberați din funcție din data de 01 martie 2023.

Prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.33 din

02 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea Dispozițiilor nr.29 din 29 martie 2022 și

nr.35 din 14 aprilie 2022” s-a schimbat componența completului de judecată special,

prevăzut de punctul nr. 1 din Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 29 din 29 martie 2022 „Cu privire la instituirea completului de judecată

special”, modificată prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 35 din 14 aprilie 2022 și se instituie o nouă componență a completului de

judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, după cum urmează:

Vladimir Timofti – președinte, judecători- Dumitru Mardari, Mariana Pitic, membru

supleant – Galina Stratulat.

În legătură cu faptul că judecători Mariana Pitic și Galina Stratulat se aflau în

concediul medical pe o perioadă mai mare de 10 zile, prin dispoziția Președintelui

interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 34 din 02 martie 2023 „Cu privire la

modificarea dispoziției nr. 33 din 02 martie 2023” a fost schimbată componența

completului de judecată special, după cum urmează: Vladimir Timofti –

președinte, judecător; Tamara Chișca-Doneva și Dumitru Mardari – judecători, Ion

Guzun – judecător supleant.

Potrivit fișei de repartizare repetată a dosarului din 02 martie 2023, ora 10.20,

prezenta cauză a fost repartizată judecătorului-raportor Dumitru Mardari, care face

parte din componența completului de judecată special, după cum urmează:

11

Vladimir Timofti – președinte și Tamara Chișca-Doneva – judecător (vol. I,

f.d. 173).

În cadrul ședinței de judecată din data de 02 martie 2023 a fost examinată în

fond cauza, fiind ascultate explicațiile părților, în conformitate cu art. 213 din

Codul de procedură civilă, cercetate probele, în conformitate cu art. 224 din Codul

de procedură civilă și ascultate pledoariilor, în conformitate cu art. 233 din Codul

de procedură civilă.

Totodată, conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, s-a

stabilit că deliberarea și emiterea deciziei va avea loc la 24 martie 2023, prin

plasarea acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.103/4 din 16 martie 2023

a fost modificată hotărârea Consiliului Superior al Magistraturiinr. 68/3 din 23

februarie 2023, fiind modificată data eliberării judecătorului Dumitru Mardari din

funcția de judecător de la Curtea Supremă de Justiție, din data de 18 aprilie 2023 în

data de 20 martie 2023, și astfel pentru a fi respectat termenul restrâns prevăzut de

lege pentru examinarea contestațiilor a apărut necesitatea schimbării membrului

completului de judecată special instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție.

Prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.39 din

20 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea dispoziției nr.34 din 02 martie 2023 a fost

schimbată componența completului de judecată special, după cum urmează Vladimir

Timofti – președinte, judecători- Tamara Chișca-Doneva, Mariana Pitic, în rest s-a

menținut prevederile Dispoziției nr.34 din 02 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea

Dispoziției nr.33 din 02 martie 2023”.

Ca rezultat al repartizării repetate a dosarelor, la data de 21 martie 2023, cauza

de contencios administrativ, la cererea de contestare depusă de Aliona Miron

împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire

la anularea deciziei și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului, a

fost repartizată repetat prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a

Dosarelor, judecătorului-raportor Ion Guzun.

La 21 martie 2023, judecătorul Ion Guzun a înaintat declarație de abținere de la

examinarea prezentei cauze, din motivul existenței unor împrejurări care ar pune la

îndoială obiectivitatea și imparțialitatea sa ca judecător în situația participării la

examinarea prezentei cauze.

Prin încheierea din 22 martie 2023 a completului de judecată special, instituit

în cadrul Curții Supreme de Justiție s-a admis declarația de abținere de la judecată, a

judecătorului Curții Supreme de Justiție, Ion Guzun.

Ca rezultat al repartizării repetate a dosarelor, la data de 24 martie 2023, cauza

de contencios administrativ, la cererea de contestare depusă de Aliona Miron

împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire

la anularea deciziei și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului, a

fost repartizată repetat prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a

Dosarelor, judecătorului-raportor Mariana Pitic.

Prin încheierea din 24 martie 2023 a completului de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție s-a reluat examinarea cauzei și s-a fixat ședința de

judecată pentru data de 30 martie 2023.

12

Prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.46 din

28 martie 2023, Aliona Miron, în legătură cu faptul că prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 66/3 din 23 februarie 2023, a fost acceptată cererea de

demisie a judecătorului Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti, fiind dispusă

eliberarea acestuia din funcția de judecător de la Curtea Supremă de Justiție din data

de 27 martie 2023, a fost schimbată componența completului de judecată special,

prevăzut de punctul nr. 1 din Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 39 din 20 martie 2023 și se instituie o nouă componență a completului de

judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, după cum urmează:

Tamara Chișca-Doneva – președinte, judecători- Mariana Pitic Maria Ghervas –

judecător, în rest, s-au menținut prevederile Dispoziției Președintelui interimar al

Curții Supreme de Justiție nr. 39 din 20 martie 2023 „Cu privire la modificarea

Dispoziției nr. 34 din 02 martie 2023”.

Astfel, ședința de judecată din 30 martie 2023 a fost amânată pentru o dată

nedeterminată având în vedere că candidata Aliona Miron prin dipsoziția nr.46 din

28 martie 2023 a format completele de judecată pe litigiul dat.

Subsecvent, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 06

aprilie 2023, a intrat în vigoare Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea

Supremă de Justiție, precum și Legea nr. 65 din 30 martie 2023 cu privire la

evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții

Supreme de Justiție.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea 64/2023, Plenul Curții Supreme de

Justiție este compus din toți judecătorii Curții Supreme de Justiție și are, printre

altele, atribuția de stabilire, anual, a componenței completelor de judecată.

Completul de judecată, reținând prevederile legale citate supra și faptul că în

perioada martie-aprilie 2023 majoritatea magistraților de la Curtea Supremă de

Justiție au demisionat, atestă imposibilitatea formării completelor de judecată de

către Plenul Curții Supreme de Justiție, care la moment nu este deliberativ.

Totuși, prin Legea nr. 89 din 27 aprilie 2023, în vigoare din 02 mai 2023,

dispozițiile tranzitorii din Legea 64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, au

fost modificate în sensul stabilirii momentului începerii activității Curții Supreme de

Justiție în componența nouă, inclusiv a Plenului, oferind ca efect competențe de

formare a completelor de judecată după regula anterioară – de către președintele

Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (8) din Legea 65/2023, Consiliul

Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.120/6 din 10 aprilie 2023 a anunțat

concursul pentru suplinirea, prin transfer temporar, a funcțiilor vacante de judecător

la Curtea Supremă de Justiție, iar prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 142/8 din 02 mai 2023, s-a hotărât transferul temporar a 7

judecători din instanțele naționale, pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 10 mai

2023 în funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

La 10 aprilie 2023 Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a depus cerere de recuzare împotriva judecătorului Mariana Pitic.

13

Prin dispoziția nr. 69 din 04 mai 2023 a Președintelui interimar al Curții

Supreme de Justiție „Cu privire la modificarea dispoziției nr. 29 din 29 martie

2022” a fost desemnat în calitate de membrul supleant în completul de judecată

special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, judecătorul Ion

Malanciuc.

Cererea de recuzare înaintată judecătorului Mariana Pitic a fost repartizată în

mod automat-electronic, prin intermediul PIGD, la 15 mai 2023 și a fost examinată

în ședința de judecată din 23 mai 2023, ora 14.40, fiind amânată deliberarea și

pronunțarea pe marginea cererii de recuzare pentru data de 25 mai 2023 (vol. I,

f.d. 247, 251-253).

Prin încheierea din 25 mai 2023 a completului de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție s-a respins ca neîntemeiatăcererea depusă de

Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, privind recuzarea

judecătorului Mariana Pitic, de la examinarea cauzei de contencios administrativ,

intentată la cererea de contestare depusă de Aliona Miron împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind anularea deciziei nr. 15

din 11 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Alionei Miron și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatei(vol. I, f.d. 254-258).

Ședința de judecată a fost numită pentru 16 iunie 2023, ora 10.00.

În această ordine de idei, având în vedere cele enunțate supra, completul de

judecată special notează că depășirea termenului de examinare a contestație în 10

zile, a fost influențat inclusiv de complexitatea cauzei, comportamentul părților la

proces, care include pe cel al autorității pârâte, dificultatea dezbaterilor, demisiile

în masă a judecătorilor Curții Supreme de Justiție și imposibilitatea formării

completului special pentru judecarea cererilor de contestare.

Mai mult, durata de aflare pe rol a cauzei a fost condiționată inclusiv de

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, fapt ce nu poate fi privit

drept tergiversare a examinării cauzei, deoarece judecarea cererii de contestare a

avut ca scop respectarea dreptului garantat al părților la un proces echitabil,

consfințit în articolul 38 din Codul administrativ și articolul 6 §1 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În cadrul ședinței de judecată din data de 16 iunie 2023 a fost examinată în

fond cauza, fiind ascultate explicațiile părților, cercetate probele, au fost ascultate

pledoariile și conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022 a fost anunțată

emiterea și plasarea deciziei pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție.

Aplicabilitatea Codului administrativ.

Completul de judecată special menționează că, în cadrul dezbaterilor

judiciare, reprezentanții Comisiei au invocat neaplicarea cărților I și II din Codul

administrativ la examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție,

argument care nu poate fi reținut din considerentele următoare.

Completul de judecată special reține că aplicarea Codului administrativ și

limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia are

14

competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru

examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022,

În primul rând, este necesar de a se explica de ce este aplicabil Codul

administrativ procedurii de evaluare, dar și procedurii de contencios administrativ.

Din punct de vedere al conținutului normativ, Legea nr. 26/2022 cuprinde atât

norme de drept public material, cât și norme de procedură administrativă și

procedură a contenciosului administrativ.

În special, dispozițiile legale care reglementează definiția și condițiile de

evaluare a integrității etice/financiare după natura lor constituie norme de drept

administrativ material, care formează baza legală conform art. 21 alin. (1) din

Codul administrativ pentru emiterea actului administrativ individual de către

Comisie. Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (l)-(4) din Legea nr. 26/2022 sunt norme de

drept administrativ material.

Inițierea procedurii de evaluare este, conform art. 9 alin. (2) și art. 69 alin. (l)

din Codul administrativ, o inițiere a procedurii administrative la cererea

candidatului pentru una din funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2

alin. (l) din Legea nr. 26/2022. Inițierea procedurii de contencios administrativ este

condiționată, în conformitate cu prevederile art. 189 alin. (l) din Codul

administrativ, de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept prin

activitatea administrativă.

Astfel, completul de judecată special relevă că, decizia Comisiei de evaluare

este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din Codul

administrativ. Actul administrativ individual este rezultatul final al procedurii

administrative.

Prin decizia Comisiei privind promovarea/nepromovarea evaluării de către

candidat are loc finalizarea procedurii administrative conform art. 78 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în nota informativă la Legea nr. 26/2022, autorii au

indicat că „drept urmare a desfășurării activității sale, Comisia de evaluare va

emite o decizie. Reieșind din faptul că decizia respectivă reprezintă un act

administrativ, contestarea acesteia se va face conform prevederilor Codului

administrativ nr. 116/2018 cu derogările exprese stabilite în prezentul proiect.”

Astfel, însăși legiuitorul a calificat decizia Comisiei de evaluare drept un act

administrativ individual în privința căruia poate fi exercitată acțiunea în contencios

administrativ.

Prin urmare, normele Codului administrativ privind procedura administrativă

și instituția actului administrativ individual sunt aplicabile procedurii de evaluare,

cu excepțiile prevăzute de Legea nr. 26/2022.

Completul de judecată special subliniază că, evaluarea candidaților pentru

funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (l) din Legea nr.26/2022

este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ.

Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de

contencios administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ, anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale,

dacă nu contravin principiilor Codului administrativ.

15

Normele speciale din Legea nr. 26/2022 nu exclude aplicarea cărților I și II,

decât în privința unor aspecte, cum ar fi în special, inițierea procedurii

administrative, clarificarea stării fapt din oficiu, cvorumul și majoritatea, dreptul la

audiere a candidatului, dar și altele. Sintagma „anumite aspecte” din art. 2 alin. (2)

din Codul administrativ nu echivalează cu excluderea de la aplicare a Codului

administrativ.

Așadar, în condițiile speței, excluderea integrală de la aplicare a cărților I și II

este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a

Codului administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul

administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă

candidatul respectiv.

Principiile care guvernează procedura contenciosului administrativ sunt

reglementate în cartea I din Codul administrativ, în special art. 21-27 și art. 36-43.

Între cartea I și II, și III, care reglementează procedura contenciosului

administrativ, există o legătură organică și de substanță, ce nu poate fi negată sau

exclusă sub nici o formă.

Controlul judecătoresc este un control de legalitate, care cuprinde în sine

verificarea legalității temeiului formei activității administrative, corectitudinii

interpretării noțiunilor juridice vagi, proporționalității egalității de tratament,

imparțialității, securității juridice, motivării, exercitarea dreptului discreționar,

dacă autoritatea este împuternicită să acționeze în baza acestui drept, protecția

încrederii legitime în activitatea autorității și altele.

Din considerentele menționate supra, completul de judecată special respinge

ca nefondat argumentul reprezentanților Comisiei de evaluare, precum că nu este

aplicabilă cartea I și II din Codul administrativ. Or, aceasta ar însemna negarea

respectării principiilor legalității, cercetării din oficiu, egalității de tratament,

securității raporturilor juridice, proporționalității, imparțialității Comisei, bunei-

credințe și altele.

Aplicarea normelor procedurii de contencios administrativ este condiționată

de aplicarea acelorași norme care se referă la procedura administrativă, cum ar fi

obținerea probelor conform art.art. 220 alin. (1), 87-93 din Codul administrativ,

notificările conform art.art. 223, 97-114 Codul administrativ, imparțialitatea

conform art. 25 din Codul administrativ, recuzarea conform art.art. 202, 49-50 din

Codul administrativ, formele activității administrative conform art. art. 5, 10-15 și

189 din Codul administrativ, conceptul de parte în procedura de contencios

administrativ conform art. art. 204 și 7 din Codul administrativ, efectele juridice

ale actului administrativ individual, e.g. funcția executorie a Deciziei Comisiei în

calitate de act administrativ individual conform art. 171 alin. (4) din Codul

administrativ, valabilitatea, obligativitatea și puterea lucrului decis a Deciziei

Comisiei conform art. art. 139 alin. (2)-(4) și 140 din Codul administrativ și altele.

Neaplicarea cărții I și II din Codul administrativ ar echivala cu excluderea

deciziei Comisei ca act administrativ individual, iar pe cale de consecință

respingerea accesului la un control judecătoresc efectiv.

16

În această ordine de idei, completul de judecată special subliniază că, decizia

Comisiei de evaluare este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l)

din Codul administrativ, deoarece este: 1) emisă de o autoritate publică; 2) este o

decizie, dispoziție sau altă măsură oficială; 3) se referă la domeniul dreptului

public; 4) este o reglementare; 5) se referă la un caz individual; 6) produce

nemijlocit efecte juridice.

Din punct de vedere funcțional și organizatoric, Comisia independentă

deevaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor este o „autoritate publică” în

sensul art. 7, art. 10, art. 203 lit. a) și art. 204 din Codul administrativ, deoarece

este creată prin lege, îndeplinește sarcini de drept public prin intermediul

competenței reglementată în art. 8 din Legea nr. 26/2022, în vedere realizării unui

interes public.

De asemenea, completul de judecată special subliniază că, sarcinile Comisiei

nu reprezintă domenii private de activitate dar publice, de aceea și a fost investită

prin Legea nr. 26/2022 cu competențe care îi permite să se impune cu putere juridică

în raport cu cei evaluați conform art. 8 din Codul administrativ. Completul de

judecată special notează cu titlu de principiu că, nu poate fi confundat, din punct de

vedere funcțional și organizatoric, conceptul de autoritate publică cu cel de persoană

juridică de drept public, în caz contrar s-ar exclude decizia Comisiei din conceptul

de act administrativ individual.

Totodată, se reține că nu s-a pătruns în esența art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ care reglementează condițiile de derogare prin norme legislative de la

caracterul uniform al Codului administrativ pentru „anumite aspecte” de activitate

administrativă. A reține argumentul că, Comisia nu este autoritate publică înseamnă

a nega o realitatea juridică că aceasta înfăptuiește activitate administrativă de drept

public prin procedura administrativă și că, decizia ei este act administrativ

individual supus controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.

Astfel, conceptul de autoritate publică nu se reduce la conceptul de persoană juridică

de drept publice, dar are o semnificație funcțională proprie în sensul art. 7 și art. 2

alin. (2) din Codul administrativ, și în sensul Legii nr.26/2022.

Decizia Comisiei se relaționează cu însușirea de „orice dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială” ca element definitoriu al actului administrativ individual

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Din această optică se delimitează

că, Comisia nu desfășoară activitate legislativă sau judecătorească, dar activitate de

executare a legii.

Decizia Comisiei se încadrează în conceptul de „domeniul dreptului public”

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Conform art. 5 din Codul

administrativ actul administrativ individual este una din formele activității

administrative prin care se aplică legea. Prin Decizia Comisiei a fost aplicată Legea

nr. 26/2022, care reglementează temeiul deciziei, iar această reglementare normativă

este, după natura juridică a ei, una de drept public material. Astfel, prin această

însușire decizia Comisei este exceptată de la acțiunea privată, penală,

contravențională și de contencios constituțional la care participă autoritățile publice

conform art. 2 alin. (3) lit. a) – c) din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o

„reglementare” prin care pârâta își realizează unilateral competența materială

17

potrivit art. 6 din Legea nr.26/2022. Curtea subliniază că prin acest element al

actului administrativ individual are loc delimitarea acestuia de alte forme ale

activității administrative, cum ar fi acul real și contractul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ se referă la

„un caz individual”, care constă în situația concretă de evaluare a reclamantului.

Funcția acestei însușiri a actului administrativ individual rezidă în delimitarea

acestuia în raport cu actul administrativ normativ, care este o reglementare abstractă

conform art. 12 din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ întrunește

criteriul „cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice”, adică de a naște,

modifica sau stingeraporturi juridice de drept public. Completul de judecată special

reține că, Decizia Comisiei produce nemijlocit efecte juridice în sfera juridică a

reclamantului, în calitatea sa de judecător care a candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii. Funcția acestui criteriu constă în diferențierea

actului administrativ individual de o simplă operațiune administrativă realizată în

interior procedurii administrative de evaluare a integrității financiare și etice a

candidatului.

Completul de judecată special conchide că, decizia Comisiei este un act

administrativ individual prin care se finalizează procedura administrativă. Conceptul

de procedură administrativă definit în art. 6 din Codul administrativ și cel de

autoritate publică definit în art. 7 din Codul administrativ are o funcție universală,

aplicabil pentru orice domeniu/subdomeniu al dreptului public. Pentru aceste

motive, Comisia avea și are obligația să aplice normele Codului administrativ, și

normele de procedură din Legea nr. 26/2022 în partea ce se referă la aspectele

derogatorii de la caracterul uniform al Codului.

Prin urmare, este inacceptabil argumentul reprezentanților pârâtei că

procedura de evaluare nu ar fi o procedură administrativă guvernată de regulile

Codului administrativ, cum ar fi principiul legalității (art. 21), principiul cercetării

din oficiu (art. 22), principiul egalității de tratament (art. 23), principiul bunei-

credințe (art. 24), principiul imparțialității (art. 25), principiul limbii de procedură

și rezonabilității (art. 26, art. 27), principiul eficienții (art. 28), principiul

proporționalității (art. 29), securității juridice (art. 30), principiul motivării actelor

administrative și operațiunilor administrativ (art. 31), principiul

comprehensibilității (art. 32), cel al protecției încrederii legitime și altele.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată specială relevă că, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții pârâtei au invocat cauzele Țurcan vs Comisia de

evaluare și Clevadî vs Comisia de evaluare, unde instanța a stabilit cu puterea

lucrului judecat că, cauzelor intentate împotriva Comisiei de evaluarea nu sunt

aplicabile prevederile cărților I și II din Codul administrativ.

Așadar, urmare a celor constatate, completul de judecată special menționează

că dosarele la care fac referire reprezentanții Comisiei de evaluare, intentate la

cererea lui Anatolie Țurcanu (nr. 3-5/23) și Nataliei Clevadî (nr. 3-13/23) nu

formează o jurisprudență unitară. Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și

aplica la cazuri concrete legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă

hotărâre constituie o divergență de jurisprudență.

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp

18

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a

submina securitatea juridică.

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg

arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea

jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu

încalcă principiul securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, §74;

Legrand c. Franței, 2011), dar trebuie întrunite două condiții: noua abordare să fie

consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis schimbarea

interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO,

Atanasovski c. Macedoniei, 2010, §38).

În aceste circumstanțe, completul de judecată special respinge argumentul

expus de Comisie precum că la emiterea soluției pe caz instanța de judecată

urmează să își fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se pe

considerentele și exemplele de practică judiciară enunțate.

În concluzie, completul de judecată special statuează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare,

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

Admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ activitatea administrativă de drept

public al autorităților publice cuprinde actul administrativ individual ca formă

principală de acțiune administrativă a autorităților.

Completul de judecată special a motivat la capitolul aplicabilității Codului

administrativ de ce decizia Comisiei este act administrativ individual. Astfel, la

compartimentul admisibilității acțiunii se va sublinia că, decizia Comisiei este un

act administrativ individual defavorabil.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, actele administrative

individuale pot fi acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori

care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Completul de judecată special notează că, prin acțiunea înaintată, reclamanta

Aliona Miron revendică încălcarea unui drept prin activitatea administrativă,

conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, și anume că prin decizia nr.15

din 11 ianuarie 2023 Comisia de evaluare i-a încălcat dreptul de a fi aleasă în

funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 14 din Legea cu

privire la statutul judecătorului nr. 544/1995), dreptul la autoadministrare

19

judecătorească (art. 231 din Legea privind organizarea judecătorească

nr. 514/1995), dreptul la demnitatea și reputația profesională a judecătorului,

dreptul fundamental la independență și inamovibilitate a judecătorului (art. 16 din

Constituția Republicii Moldova), dar și dreptul fundamental la administrare

(art. 39 din Constituția Republicii Moldova), dreptul la o decizie de evaluare

favorabilă a candidatei Aliona Miron.

Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ prin art. 14

alin. (1) și (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, s-a reglementat un termen special de înaintare a acțiunii

în contencios administrativ. Astfel, decizia Comisiei de evaluare poate fi

contestată de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de

către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare

la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție.

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 15 din 11 ianuarie 2023 a fost notificată

reclamantei Aliona Miron în mod electronic.

Completul de judecată special conchide că cererea de contestare depusă de

Aliona Miron este admisibilă, întrucât reclamanta s-a conformat prevederilor

legale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2022, fiind depusă la 05 februarie 2023, în

interiorul termenului prevăzut de lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Din punct de vedere a felului acțiunii în contencios administrativ, completul

de judecată special apreciază acțiunea înaintată drept o acțiune în obligare

specifică în felul său. Prin acțiunea în obligare obișnuită, reclamantul conform art.

art. 206 alin. (1) lit. b) și 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ urmărește

anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării sale referitor la

obținerea unui avantaj juridic de orice fel și obligarea autorității publice să emită

actul administrativ individual respins. Pe când specificul acțiunii înaintate este

caracterizat prin anularea deciziei Comisiei referitor la nepromovarea evaluării și

dispunerea reluării procedurii de evaluare.

Completul de judecată special în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (3)

din Codul administrativ nu este legat de textul cererilor formulate de participanții la

proces, astfel, argumentul de oportunitate expus în referință de către pârât va fi

apreciat la capitolul admisibilității. Controlul judecătoresc efectiv implică o

verificare deplină a problemelor de fapt și de drept, însă totuși exclude verificarea

oportunității conform art. 225 alin. (1) din Codul administrativ și limitează controlul

în privința actului administrativ individual discreționar, când lege prevede astfel de

temei pentru emitere. Oportunitatea este o chestiune de admisibilitate, dar nu de

fond a acțiunii în contencios administrativ. Argumentul pârâtului în referința depusă

precum că acțiunea trebuie respinsă pe motiv de oportunitate este lipsit de

temeinicie, deoarece reclamantul n-a motivat acțiunea pe oportunitate dar pe aspecte

de legalitate.

20

Din referință și argumentele de oportunitate relevate de pârât în conținutul ei se

neagă însăși dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ potrivit art. 39

și 189 alin. (1) din Codul administrativ. Astfel, nici Codul administrativ, dar nici art.

14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 nu exclud dreptul la acțiune a candidatului.

Acceptarea soluției propuse de pârât este lipsită de temei legal și contrară statului de

drept. Completul de judecată special notează că, prevederile art. 225 alin. (1) din

Codul administrativ sunt clare și nu pot fi confundate, reglementând într-o unitate

funcțională cu prevederile art. 36, 39, 189, 190 și 207 Codul administrativ doar

aspecte referitor la excluderea sau limitarea controlului judecătoresc.

Completul de judecată special apreciază decizia Comisiei emisă în temeiul art.

8 din Legea nr. 26/2022 din categoria actelor administrative obligatorii, adică care

nu se emit în baza dreptului discreționar. Comisia este obligată să emită decizia

indiferent dacă este favorabilă sau defavorabilă. În cazul deciziilor discreționare,

autoritatea publică are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul în care decide

de a acționa în dreptul administrativ, atunci are posibilitatea de selecție a

consecințelor juridice, cu excepția situației de reducere a discreției la zero conform

art. 137 alin. (2) din Codul administrativ.

Referitor la fondul cauzei completul reține următoarea stare de fapt și de

drept.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei

instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor peroane care au

acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, orice

persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Reieșind din art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În conformitate cu art. 114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești, acestea urmează să

dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a

cauzei, fără a exista limitări nejustificate în acțiunile ce urmează a fi întreprinse,

astfel încât la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină una

iluzorie.

21

Protecția juridică efectivă împotriva acțiunii administrativă a autorităților

publice implică un control judecătoresc de legalitate deplin, care cuprinde atât

chestiunile de fapt, cât și cele de drept, așa cum este reglementat în art. 194 alin.

(1), 219, 22, 36 și 21 din Codul administrativ.

Densitatea controlului judecătoresc înseamnă precizarea conținutului

controlului judecătoresc asupra deciziilor Comisiei, care se referă nu numai la

profunzimea, ci și la sfera de aplicare a controlului. Acest lucru se referă atât

aplicării legii, cât și stabilirii faptelor relevante pentru o hotărâre judecătorească

legală și întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art.

53 din Constituția Republicii Moldova. În acest sens, art. 194 alin. (1) din Codul

administrativ în procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de

examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din

oficiu probleme de fapt și de drept.

Controlul instanței de judecată asupra activității administrative de drept

public necesită o determinare independentă a faptelor relevante, o interpretare a

normelor relevante și a subsumării lor. Un astfel de control administrativ de

legalitate inteligibil exclude, în principiu, o obligare a justiției la constatări și

aprecieri de fapt sau de drept făcute de alte puteri cu privire la ceea ce este legal în

speță.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea

cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special

din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare, dacă

constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidat, și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisia de evaluare (normă constituționalitatea căreia a fost verificată prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (competența Curții Supreme de

Justiție în cazul examinării contestațiilor depuse împotriva deciziei Comisiei de

evaluare)).

Curtea Constituțională a reținut că, în nota informativă la proiectul de Lege

nu se regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului

judiciar al deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de

autorități și din conținutul textului contestat, CurteaConstituțională a dedus că

legislatorul a urmărit să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare

din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte,

pentru a asigura celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un

Consiliu Superior al Magistraturii funcțional. Curtea Constituțională a reținut că

aceste scopuri legitime pot fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice și

22

garantării autorității și imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2) din

Constituție (HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, §78).

Astfel, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea legii în

conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul special al Curții

Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor, va putea dispune reevaluarea

candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare

au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidat (HCC nr. 5 din 14 februarie

2023, §88).

În această consecvență, completul de judecată special constată că, Curtea

Constituțională a stabilit un dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea

candidatului împotriva unei decizii emise de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor să fie admisă, și anume: 1) să existe erori procedurale

grave admise de către Comisia de evaluare, și aceste erori să afecteze caracterul

echitabil al procedurii de evaluare; și 2) să existe circumstanțe care puteau

conduce la promovarea evaluării de către candidat.

Prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023, în vigoare din 21 iunie 2023, alin. (8) al

art. 14 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 a fost modificat, având următorul

conținut: La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una

dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii

de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea,

dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis

unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de

evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidat.

Completul de judecată special subliniază că, prevederile art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 modificat prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023

proiectează un control judecătoresc efectiv, care implică legalitatea procedurii de

evaluare și legalitatea materială a deciziei de nepromovare a evaluării.

Controlul de legalitate procedurală a deciziei se va rezuma dacă Comisia de

evaluare a admis sau nu erori procedurale grave care ar putea afecta caracterul

echitabil al procedurii de evaluare. Controlul de legalitate materială a deciziei se

va rezuma dacă există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidata Aliona Miron.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează, că Codul

administrativ reglementează conceptul de erori grave și erori deosebit de grave. În

cazul erorilor deosebit de grave conform art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

actul administrativ individual este nul și pe cale de consecință nu produce efecte

juridice din momentul emiterii. Pe când în cazul erorilor grave actul administrativ

individual este ilegal și produce efecte juridice până la anularea sa în mod

definitiv. Astfel, ori decâte ori se invocă o problemă de legalitate procedurală, ea

trebuie analizată atât prin conceptul de eroare deosebit de gravă, cât și prin cel de

eroare gravă.

23

Decizia Comisiei este ilegală, iar reclamantul ar avea dreptul la o decizie

favorabilă, deoarece decizia contestată este viciată în special din punct de vedere a

proporționalității, interpertării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și egalității de

tratament. Comisia este legată de respectarea proporționalității și egalității de

tratament la emiterea deciziilor pe marginea evaluării candidaților la funcțiile de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Negarea acestui fapt, ar pune în

discuție nu doar statul de drept, dar însuși scopul pentru care a fost edictată Legea

nr. 26/2022. Dubiile serioase ale Comisiei trebuie să fie analizate/evaluate și prin

prisma proporționalității, dar și egalitatea de tratament.

Completul de judecată special constată că, prin decizia nr. 15 din 11 ianuarie

2023 cu privire la candidatura Alionei Miron, la funcția de membru în Consiliul

Superior al Magistraturii, în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și b),

alin. (5) lit. b), c), d) și e) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, Comisia independentă

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a decis că candidata nu corespunde

criteriilor de integritate, deoarece s-au constatat dubii serioase cu privire la

respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel,

ea nu promovează evaluarea.

Completul de judecată special menționează că în decizia nr.15 din 11 ianuarie

2023, la Capitolul III ,,Evaluarea candidatei”, Comisia de evaluare a indicat că

Aliona Miron, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii,

nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu

privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară

cu privire la două aspecte și anume:

000 de euro;

pentru construcția casei cu suprafața de 190 m.p, situată în mun.Chișinău;

Analizând concluziile Comisiei de evaluare pe marginea acestor circumstanțe

raportate la criteriile de evaluare, Completul de judecată special reține că cererea de

chemare în judecată depusă de Aliona Miron, este întemeiată din considerentele ce

urmează.

Cu referire la circumstanța ce ține de sursa de fonduri pentru un împrumut de

10 000 de euro și declarațiile pentru Autoritatea Națională de Integritate și Comisiei

cu privire la împrumut, completul de judecată special reține următoarele.

Comisia a verificat dacă candidatul a respectat regimul juridic de declarare a

averii și intereselor personale și a verificat sursele de venit și metodele de dobândire

a bunurilor de către candidat, membrii familiei și persoanelor apropiate ale

candidatului. Comisia de evaluare a indicat că dubiile sale au apărut ca urmare a

faptului inconsecvenței în declararea de către candidată a valorii împrumutului în

declarațiile sale anuale, ca fiind de 10.000 de euro, în perioada anilor 2015-2017 și

5.000 de euro, în perioada anilor 2018-2021, astfel având în vedere circumstanțele

expuse, Comisia a concluzionat că au apărut dubii serioase conform art.13 alin.(5)

din Legea nr.26/2002 cu privire la conformitatea candidatei cu criteriile de

24

integritate financiară și etică reglementate de art. 8 alin.(2) lit.c), (4) lit.a) și b), (5)

lit.b),c),d) și e) din Legea nr.26/2023.

Completul de judecată special reiterează că, conform art. 8 alin.(2) lit.c) din

Legea nr.26/2002 se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate

etică dacă nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

Iar, conformart. 8 alin. (4) din Legea nr.26/2023 se consideră că un candidat

corespunde criteriului de integritate financiară dacă: a) averea candidatului a fost

declarată în modul stabilit de legislație; b) Comisia de evaluare constată că averea

dobândită de către candidat în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate.

Totodată, art. 8 alin (5) din Legea nr.26/2023 prevede că pentru evaluarea

integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:b) respectarea de

către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor personale;c)

modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a

persoanelor specificate la art.2 alin.(2), precum și cheltuielile legate de întreținerea

acestor bunuri;d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor

specificate la art. 2 alin.(2);e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit,

leasing, asigurare sau alte contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în

care candidatul, persoana specificată la art.2 alin.(2) sau persoana juridică în care

aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte contractantă.

Astfel, completul de judecată special precizează că în declarațiile anuale de

avere și interese personale depuse la Autoritatea Națională de Integritate pentru anii

2015, 2016 și 2017, reclamanta Aliona Miron a declarat un împrumut în mărime de

10 000 de euro, fără dobândă și data scadenței, contractat în anul 2015 de la Elena

Brinișter, ruda soțului reclamantei. În declarația anuală pentru anul 2018 și în

declarațiile ulterioare, reclamanta a declarat un împrumut în mărime de 5 000 de

euro, fără dobândă și data scadenței, de la Elena Brinișter, ruda soțului reclamantei.

În cadrul ședinței publice, reclamanta Aliona Miron a explicat Comisiei că nu a

restituit suma de 5 000 de euro, în valoare monetară, deoarece cumnata sa și soțul

acesteia au refuzat să accepte restituirea împrumutului, invocând ajutorul pe care l-

au primit, inclusiv, faptul că au locuit în apartamentul deținut în proprietate de

familia reclamantei, încă din anul 2016. Însă, deși cumnata sa a refuzat să accepte

rambursarea din partea rămasă din împrumut, soțul reclamantei a insistat să

ramburseze datoria, motiv din care a fost reflectată în declarația de avere și interese

anuale suma de 5 000 de euro.

Completul de judecată special admite drept convingător și legal argumentul

reclamantei precum că ultima nu era obligată să indice în declarația de avere și

interese suma împrumutului în mărime de 10 000 de euro, având în vedere că nu

mai deținea obligația de a restitui suma de 5 000 de euro, aceasta fiind o modalitate

de stingere a obligației prin compensare sau similară. Mai mult, această situație

juridică nu necesita o instrumentare formalizată între reclamantă și Elena Brinișter,

ea fiind conformă cu principiile care guvernează raporturile juridice civile, cum ar fi

libertatea contractuală, buna-credință și bunele moravuri.

Completul de judecată special precizează că drept raționament al deciziei

Comisiei de evaluare îl constituie primul aspect și anume inconsecvența în

declararea de către candidata Aliona Miron a valorii împrumutului în declarațiile

25

sale anuale, ca fiind de 10.000 de euro, în perioada 2015-2017 și 5.000 de euro, în

perioada 2018-2021.

Or, conform art.4 alin.(1) lit.e) din Legea nr.133/2016 privind declararea averii

și a intereselor personale, în vigoare conform redacției la data adoptării, subiecții

prevăzuți la art.3 alin.(1) declară că datoriile personale ale subiectului declarării, ale

membrilor de familie sau ale concubinului/concubinei lui sub formă de debit, gaj,

ipotecă, garanție emise în beneficiul unor terți, împrumut și/sau credit, dacă valoarea

depășește valoarea a 10 salarii medii pe economie.

Așadar, completul de judecată special concluzionează că din argumentele

reclamantei, prezentate în fața instanței de judecată, se constată că odată cu lipsa

obligației reclamantei Aliona Miron de a restitui suma de 5 000 de euro, situație

intervenită în anul 2018, ultima nu era obligată să mai indice în declarația de avere

și interese personale valoarea totală a împrumutului în sumă de 10 000 de euro,

deoarece începând cu anul 2018, reclamanta nu mai deținea obligația de a restitui

suma de 5000 de euro.

În ce privește cel de al doilea argument al Comisiei și anume sursa banilor de

care dispunea ruda candidatei pentru a-i împrumuta suma de 10 000 de euro, din

motiv că venitul oficial înregistrat al rudei și al soțului acesteia, pentru cei cinci ani

anteriori oferirii împrumutului a fost în medie de 55.850 de lei pe an, au ridicat dubii

cu privire la capacitatea rudei candidatului de a acumula economii în valoare de

10.000 de euro, la numai trei ani după ce ruda a finalizat rambursarea ratelor pentru

un credit de 7.500 de lei contract pentru perioada anului 2011- 2012, completul de

judecată special remarcă următoarele.

Reclamanta Aliona Miron după cum a explicat în cadrul comunicării scrise, în

cadrul audierii publice, dar și în cadrul ședinței de judecată, Elena Brinișter a avut

capacitatea financiară de a-i acorda cu împrumut suma de 10 000 de euro, fiind

explicat detaliat faptul, că soțul cumnatei acesteia a lucrat ca inginer, apoi a muncit

în România, în domeniul agriculturii; o perioadă lungă a transportat mașini de peste

hotare, le-a reparat și le-a vândut, inclusiv marfă (tehnică, frigidere, mașini de

spălat).

Mai mult, Comisia de evaluare nu a dobândit informații care să combată

existența relațiilor strânse familiale și de afecțiune între familia Elenei Brinișter și

reclamantă. Nici bănuielele privind sursa veniturilor pentru acordarea împrumutului

nu au constituit obiect al rundelor de întrebări, inclusiv și împrumutul de 7 500 de

lei.

Completul de judecată reține că potrivit deciziei, Comisia a argumentat, „Mai

mult, conform actelor bancare, în 2011 și 2012 ruda candidatei achita rate la un

credit de 7.500 lei, contractat de la o bancă din Moldova în 2011. Acest fapt ridică

dubii cu privire la capacitatea rudei candidatului de a acumula economii în valoare

de 10.000 euro, la numai trei ani după ce ruda a finalizat rambursarea ratelor pentru

un credit de doar 7.500 lei”.

În atare situație, completul de judecată special reține că, potrivit contractului

de vânzare-cumpărare (f.d.19-22, vol.II) rudele reclamantei au înstrăinat în anul

2018 casa de locuit din orașul Drochia, pentru suma de 267 000 de lei (circa 13 000

euro). Potrivit contractului de depozit din 23.04.2018, confirmat prin Ordinul de

încasare a numerarului nr. 65313 din 23.04.2018 (f.d.23, vol.II), rudele reclamantei

au depus la BC „MAIB” S.A. cu titlu de depozit, economii în sumă de 28 000 de

26

euro (ce constituie mai mult decât dublul valorii bunului imobil vândut). Ulterior,

după expirarea depozitului, potrivit contractului de depozit din 24.05.2018, (f.d.25,

vol.II) rudele reclamantei au prelungit depozitul în aceleași condiții contractuale. La

expirare, în data de 23.12.2019 au încheiat un nou contract de depozit, de această

dată cu o valoare mai mică, de circa 9000 de euro, pentru o perioadă de 3 ani

(23.12.2019 - 22.12.2022, f.d.24, vol.II).

În această ordine de idei, completul de judecată special menționează că sunt

neîntemeiate concluziile Comisiei potrivit cărora rudele nu puteau acorda

împrumutul de 10 000 de euro, odată ce au avut un împrumut de 7 500 de lei cu trei

ani până la acordarea acestuia. Or, este evident că, soții Brinișter deși dispuneau de

surse financiare proprii suficiente au ales acest mod financiar și continuă să

achiziționeze și în prezent bunuri în credit, conform contractelor de credit prezentate

de reclamantă (f.d.27-50, vol.II).

Conform art. 6 lit. d), e) și f) din Legea nr. 26/2022, întru exercitarea funcțiilor

sale, Comisia de evaluare are următoarele competențe: d) are acces la orice sisteme

informaționale care conțin date relevante pentru realizarea mandatului său, și anume

pentru evaluarea integrității etice și a integrității financiare a candidaților, inclusiv

prin intermediul platformei de interoperabilitate (MConnect); e) audiază candidatul

și alte persoane ce dețin informații relevante despre integritatea candidatului;

f)solicită informații de la persoanele fizice si juridice de drept public sau privat,

precum și acumulează orice informații relevante pentru realizarea mandatului său.

Prin urmare, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de

instrumente și pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare în privința

reclamantei și a rudelor acesteia, inclusiv și aprecierea datelor și actelor prezentate

de aceasta în cursul evaluării.

Completul de judecată special subliniază că, în conformitate cu prevederile

art. 22 alin. (1) – (2) din Codul administrativ, Autoritățile publice și instanțele de

judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și

volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor. Faptele deja cunoscute autorităților publice sau

instanțelor de judecată competente, faptele general notorii și faptele prezumate în

virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, pînă la proba contrarie.

Totodată, art. 85 alin. (2) – (3) din Codul administrativ prevede că, În cadrul

investigării stării de fapt participanții la procedura administrativă sînt obligați să

colaboreze cu autoritatea publică și să indice asupra probelor și faptelor care le sînt

cunoscute, să prezinte documentele pe care le dețin. Autoritatea publică trebuie să

stabilească din oficiu aspectele de fapt ale cazului care face obiectul procedurii, fără

a se limita la dovezile și afirmațiile participanților. Pentru aceasta, autoritatea

publică stabilește scopul investigațiilor necesare și felul acestora. (4) Investigațiile

nu sînt necesare: a) atunci cînd faptele sînt probate fondat de către participanți și nu

sînt înaintate obiecții; b) atunci cînd faptele rezultă din studii, cercetări, statistici

publice, cu condiția ca aceste surse să fie indicate și accesibile opiniei publice; c) în

cazul unor proceduri cu caracter de urgență, întemeiate pe interesul public, dacă

faptele au fost stabilite și în mod evident nu sînt contestabile.

În contextul circumstanțelor de fapt și de drept descrise supra, imposibilitatea

prezentării înscrisurilor de către reclamantă, a fost întemeiată atât pe circumstanțe

obiective cât și subiective: timpul insuficient acordat pentru a răspunde la rundele de

27

întrebări; dependența directă de acțiunile și diligența altor persoane (care se prezumă

că dețin informația și/sau înscrisurile); reticența persoanelor (implicate în activitatea

de construcție) de a da declarații; lipsa accesului la date cu caracter personal ale

altor persoane; timpul de răspuns a autorităților publice și a instituțiilor financiare

deținătoare de informații relevante; întrebările din audieri vizau informație nouă, ce

necesita probată și/sau concretizată;anterior audierilor publice nu erau cunoscute

anumite fapte;negațiile nu pot fi probate.

Cu referire la timpul insuficient acordat pentru a răspunde la unele întrebări,

Completul de judecată special menționează că din materialele dosarului reiese că în

cadrul comunicării, Comisia expedia reclamantei rundele de întrebări precum și

instrucțiunile de răspuns la acestea, prin intermediul poștei electronice.

La data de 21 iunie 2022ora 19:31, Comisia a expediat reclamantei

„Chestionar privind integritatea și etica”, completarea căruia, potrivit Comisiei era

voluntară. Totuși Comisia a acordat timp până pe 5 iulie 2022 (14 zile

calendaristice) pentru completarea chestionarului (f.d.22-28).

La data de 8 iulie 2022ora 13:33, Comisia a expediat reclamantei spre

completare, „Declarația de avere și interese personale pentru ultimii 5 ani”. În

vederea completării formularului, Comisia a acordat termen până pe 15 iulie 2022 (7

zile calendaristice), or de altfel, termenul legal potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr.

26/2022 (f.d.29-50).

La data de 3 august 2022 ora 20:44, Comisia a expediat reclamantei spre

completare, prima rundă de întrebări, oferind astfel reclamantei timp până la 07

august 2022 (4 zile calendaristice) pentru a răspunde la întrebările formulate (f.d.51-

56).

La data de 14 septembrie 2022 ora 20:22, Comisia a expediat reclamantei spre

completare, a doua rundă de întrebări, oferind astfel reclamantei timp până la 17

septembrie 2022 (3 zile calendaristice) pentru a răspunde la întrebările formulate

(f.d.57-70).

La data de 21 octombrie 2022 ora 19:47, Comisia a expediat reclamantei spre

completare, a treia rundă de întrebări, oferind astfel reclamantei timp până la 24

octombrie 2022 (3 zile calendaristice) pentru a răspunde la întrebările formulate

(f.d.71-77).

Făcând referire la cele trei runde de întrebări din data de 3 august 2022, 14

septembrie 2022 și 21 octombrie 2022 reclamanta a avut 3 zile efective pentru prima

rundă de întrebări (având în vedere faptul că întrebările au fost expediate la orele

20:44) pentru a răspunde la 21 de întrebări ale comisiei;2 zile efective pentru a doua

rundă de întrebări (având în vedere faptul că întrebările au fost expediate la orele

20:22) pentru a răspunde la 52 de întrebări ale comisiei; 2 zile efective pentru a treia

rundă de întrebări (având în vedere faptul că întrebările au fost expediate la orele

19:47) pentru a răspunde la 22 de întrebări ale comisiei.

În acest context, completul de judecată special menționează că și în cadrul

răspunsurilor acordate de către reclamantă se invocă insuficiența timpului acordat

pentru prezentarea informației, astfel reclamanta nu a reușit să obțină în termen

redus informațiile solicitate (f.d.68-69, 76, vol. I).

Prin urmare, se constată că reclamata era în imposibilitate efectivă de a colecta

toată informația necesară pentru a răspunde la întrebările Comisiei în termeni atât de

restrânși.

28

Mai mult, completul de judecată special apreciază că timpul acordat de către

Comisie pentru prezentarea informațiilor a fost unul insuficient și restrâns, astfel

nefiind posibil acumularea probelor în vederea desființării integrale a eventualelor

„dubii serioase” a Comisiei de evaluare.

Completul de judecată special reține cu titlu de exemplu că, Comisia de

evaluare nu a solicitat Serviciului Vamal informații despre operațiunile de import

realizate de soțul cumnatei reclamantei și nu a audiat persoanele care dețin

informațiile relevante subiectelor abordate, or, reclamanta a fost în imposibilitate de

a obține aceste date.

Cu privire la inconsecvența din comunicarea scrisă a candidatei invocată de

Comisia de evaluare, Completul de judecată special menționează că Elena Brinișter,

nu posedă cunoștințe juridice pentru a se exprima în limbaj juridic, însă a recunoscut

că reclamanta i-a restituit suma de 5 000 de euro, fără a specifica modul și moneda

în care această sumă a fost restituită.

Administrarea unor înscrisuri suplimentare se datorează inclusiv omisiunii

Comisiei de evaluare de a solicita de la autoritățile publice informațiile necesare

referitor la patrimoniul familiei Brinișter, chiar dacă, legea acordă Comisiei dreptul,

dar și o obligă, să solicite autorităților publice, informații referitor la patrimoniul

persoanelor apropiate candidatului.

Cu referire la faptul că anterior audierilor publice nu erau cunoscute unele

circumstanțe, completul de judecată special relatează că la caz, reclamanta Aliona

Miron după recepționarea deciziei Comisiei de evaluare, a stabilit că capacitatea

financiară a cumnatei sale a fost pusă la dubiu, motiv din care a prezentat în cadrul

ședinței de judecată înscrisuri care nu le deținea la momentul audierilor publice,

deoarece la momentul formulării întrebărilor scrise de către Comisia de evaluare nu

a fost întrebată și nu i-au fost solicitate acte.

Astfel, a fost prezentat certificat de moștenitor legal care atestă că în anul 2004

Valentin Brinișter a dobândit cu titlu de moștenire, terenuri agricole cu o suprafață

totală de 4 hectare, pe care le-a transmis în arendă până la momentul înstrăinării.

Acest fapt este demonstrat prin contractul de arendă a terenurilor agricole nr.192

încheiat în perioada 2007-2011 (f.d.10-22, vol.II). Astfel, până la înstrăinarea

terenurilor agricole în anul 2013, familia Branișter înregistra venituri din arenda

terenurilor.

Administrarea unor înscrisuri suplimentare, se datorează inclusiv și omisiunii

Comisiei de evaluare de a solicita de la autoritățile publice informațiile necesare

referitor la patrimoniul familiei Brinișter, chiar dacă, legea acordă Comisiei dreptul,

dar și o obligă, să solicite autorităților publice, informații referitor la patrimoniul

persoanelor apropiate candidatului.

La caz, completul de judecată special conchide că Comisia nu a verificat toate

circumstanțele de fapt și nu dat o apreciere corectă surselor de venit, astfel,

încălcarea de către Comisia de evaluare a obligației legale de cercetare din oficiu a

dus la o decizie eronată, atât în ce privește aspectele de procedură, cât și de drept

substanțial.

Astfel, completul de judecată special constată că faptele reținute înlătură

efectiv orice dubiu serios în privința sursei și altor aspecte a împrumutului de 10 000

de euro, și modul de stingere a acestei obligații, inclusiv declararea sumei repsective

în declarațiile de venituri și interese anuale. Mai mult, completul de judecată special

29

notează că, circumstanțele stabilite denotă că, averea candidatului a fost declarată în

modul stabilit de legislație și că averea dobândită de către candidată în ultimii 15 ani

corespunde veniturilor declarate.

Cu titlu subsecvent, completul de judecată special observă că, capitolului III,

pct. 1) al deciziei Comisiei de evaluare nr. 15 din 11 ianuarie 2023 nu conține o

motivare detaliată, din care să rezulte cum acțiunile candidatei, Aliona Miron au

fost încadrate de către Comisia de evaluare în criteriul de „necorespundere a

criteriului de integritate financiară” și de încălcare a regimului juridic al declarării

averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al

restricțiilor și/sau al limitărilor.”.

Completul de judecată special subliniază că, Comisia de evaluare a imputat

candidatei, Aliona Miron încălcarea regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale ca consecință de necorespundere a acesteia criteriului de

integritate financiară. Astfel, în condițiile în care este neîntemeiată concluzia

Comisiei de evaluare referitor la necorespundere a candidatei criteriului de

integritate financiară, pe cale de consecință este nejustificată și concluzia de

încălcare a regimului juridic al declarării averii și intereselor personale, dat fiind

raportul de cauzalitate dintre aceste două criterii.

Astfel, completul de judecată special conchide că, Comisia de evaluare nu a

respectat aspectul de legalitate procedurală și substanțială, în special, al

corectitudinii cercetării multiaspectuale din oficiu a stării de fapt, al motivării

soluției sale, iar aceste circumstanțe constituie temei de dispunere a reluării

procedurii de evaluare a candidatei, Aliona Miron deoarece aceasta ar avea dreptul

la o decizie de promovare a evaluării.

Completul de judecată special subliniază cu valoare de principiu jurisprudențial

că, textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022 instituie o

derogare de la standardul de probă stipulat în art. 93 din Codul administrativ, chiar

acest articol deschide calea pentru o asemenea derogare, inclusiv în condițiile art. 2

alin. (2) din Codul administrativ.

Totodată, textul „dubii serioase” nu este compatibil cu formalismul și

subiectivismul din partea autorității publice pârâte. Acest standard ține de rezultatul

evaluării probei pentru a putea fi considerată stabilită o circumstanță de fapt cu nivel

ridicat de probabilitate, altul decât standardul în afara oricărui dubiu. Astfel, dacă

candidatul supus evaluării prezintă argumente și explicații logice Comisiei, veridice

contextului social-economic al Republicii Moldova, atunci probabilitatea că un fapt

a fost într-un fel sau altul balansează, iar orice dubiu trebuie tratat în favoarea

candidatei, și acesta este un principiu înrădăcinat în idea statului de drept.

Completul de judecată special reține că, reclamanta a prezentat argumente

suficiente că, faptele s-au produs în felul enunțat de către candidata la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii, iar Comisia nejustificat nu a reținut

aceste argumente ca fiind relevante.

Cu privire la argumentele Comisiei de evaluare la capitolul costurile de

construcție a casei de 190 m.p situată în mun.Chișinău, și anume s-au indicat

următoarele: nici candidata, și nici mama sa nu au furnizat nicio informație privind

suma cheltuielilor sau vreun act confirmativ privind costurile suportate de mama

candidatei pentru construcția celor două case. Nu au existat detalii sau documente

30

despre valoarea costurilor de construcție suportate înainte și după ce casa a fost

transmisă candidatei.

Astfel, având în vedere circumstanțele expuse, Comisia a concluzionat că au

apărut dubii serioase conform art.13 alin.(5) din Legea nr.26/2002 cu privire la

conformitatea candidatei cu criteriul de integritate financiară prevăzute de art. 8 alin.

(4) lit.b), (5) lit. c) și d) din Legea nr.26/2002.

Completul de judecată special conchide că Comisia de evaluare nu a ținut cont

de probele prezentate de reclamantă; solicitarea reclamantei de a fi audiată mama

acesteia în legătură cu întrebările survenite; specificul culturii Republicii Moldova,

care atestă că cetățenii nu păstrează bonuri, cecuri, chitanțe, pentru cheltuielile

suportate; faptul că lucrările sunt efectuate de către persoane fizice, pe care, în

încercarea de a le contacta, a stabilit că sunt plecate peste hotare, sau refuză să

contribuie la administrarea probelor vizate; conduita obișnuită a unor persoane

fizice neantrenate în activități și funcții publice și care nu au nici un motiv serios de

a păstra ani în șir documente ce confirmă cheltuielile realizate, deoarece nu au nici

un motiv să considere că într-un viitor nedeterminat vor trebui să le prezinte

autorităților motiv care sc referă la mama reclamantei, care nu a păstrat

cecuri/facturi/bonuri care să confirme cheltuielile suportate pentru construcția și

reparația caselor de locuit.

De asemenea, completul de judecată special apreciază că deși reclamanta nu a

prezentat probe detaliate cu privire la fiecare lucrare în parte, aceasta a prezentat

documente, informații, declarații, până și poze din diferite perioade de timp care

arată evoluția construcției și din care reiese volumul lucrărilor efectuate și

veridicitatea descrierilor în răspunsurile acordate. Mai mult ca atât, Comisia nu a dat

curs solicitării reclamantei chiar în cadrul ședinței publice de a fi audiată mama

ultimei.

În sensul enunțat, completul de judecată special subliniază că, art. 85 alin. (2)

din Codul administrativ prevede că, în cadrul investigării stării de fapt participanții

la procedura administrativă sînt obligați să colaboreze cu autoritatea publică și să

indice asupra probelor și faptelor care le sînt cunoscute, să prezinte documentele pe

care le dețin.

Cu privire la valoarea casei de locuit și diferența dintre valoarea imobilului

deținut în proprietate de mama reclamantei și imobilul deținut în proprietate de

reclamanta Aliona Miron, Completul de judecată special notează că, casa de locuit

deținută în proprietate de familia reclamantei, nu a fost dată în exploatare, valoarea

casei de locuit transmise în proprietate familiei reclamante, a fost determinată

conform unui raport de evaluare din anul 2017, pe când valoarea casei de locuit

deținută de părinții reclamantei, a fost stabilită de organul cadastral la momentul

înregistrării procesului-verbal de recepție finală a casei de locuit în anul 2022.

Aceste circumstanțe urmau a fi reținute de către Comisia de evaluare, precum

și lucrările de reparație din casa reclamantei, care au fost executate de membrii

familiei reclamantei și din momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra casei

de locuit, reclamanta și familia acesteia au executat lucrări de reparație, la momentul

evaluării încăperi nefiind finisate.

Comisia de evaluare a susținut că, lipsesc dovezi coerente și credibile cu

privire la cheltuielile de construcție a casei de locuit, însă, completul de judecată

special menționează că această concluzie poartă un caracter declarativ nefiind

31

confirmat prin careva probatoriu, cu atât mai mult, că aceasta este în contradicție cu

înscrisurile și declarațiile reclamantei. Conform art. 87 alin. (1) din Codul

administrativ, autoritatea publică se conduce de probele pe care le consideră

necesare, conform dreptului discreționar, pentru investigarea stării de fapt. În special

ea poate: a) să solicite informații de tot felul; b) să audieze participanți, martori și

experți/specialiști sau să solicite declarații scrise din partea acestora; c) să solicite

acte și dosare; d) prin sesizarea directă a lucrurilor, să își creeze propria impresie

despre un caz sau despre situația de la fața locului (cercetarea probei la fața locului).

În cadrul audierilor publice, reclamanta a comunicat Comisiei că la data

dobândirii dreptului de proprietate asupra casei de locuit (anul 2018), casa a fost

transmisă în varianta albă, iar mama reclamantei i-a transmis și mai multe materiale

de construcție, achiziționate de aceasta anterior, pe când Comisia a pus reper prețul

casei din anul 2017 cu cel din anul 2022.

Se evidențiază că Comisia nu a pus la dubiu capacitatea financiară a părinților

reclamantei de a acorda ajutorul financiar necesar pentru finanțarea construcției

reclamantei.

În acest sens, Completul de judecată accentuează că de fapt, în anul 2018 între

reclamantă și mama acesteia a fost încheiat un contract de întreținere pe viață,

necesitatea încheierii contractului de întreținere pe viață, nu este una fictivă, tatăl

reclamantei fiind declarat persoană incapabilă, prin urmare nu este o donație, iar

Comisia a neglijat realitatea legăturilor puternice de rudenie, afecțiune și susținere

reciprocă.

Reclamanta Aliona Miron a explicat atât în cadrul audierilor publice, cât și în

cadrul ședinței de judecată că, la data dobândirii dreptului de proprietate asupra

casei de locuit (anul 2018) casa a fost transmisă în variantă albă, mama acesteia i-a

transmis și materiale de construcție, achiziționate de aceasta anterior deținând unele

facturi după cum urmează.

Potrivit facturilor fiscale eliberate de SC ,,Simplex-CO” SRL nr.1511 din 22

august 2016 în sumă de 62 055 lei; seria. AAA nr. 8439597 din 22 martie 2017 în

sumă de 4721 lei;seria. AAA nr. 8439989 din 27 aprilie 2017 în sumă de 2284

lei;seria. AAA nr. 8439879 din 11 aprilie 2017 în sumă de 6281 lei; CEC nr.9196 din

26 mai 2017 în sumă de 2970 lei; factura nr.11646 din 02 mai 2017 în sumă de 1267

lei; factura eliberată de SRL Volta nr.VC00000017077 din 10 mai 2017 în sumă de

14 768 lei;CEC nr.9642 din 30 mai 2017 în sumă de 386 lei; factura nr.

ATm000000004035 din 14 iunie 2017 în sumă de 249, 5 lei;factură fiscală eliberată

de SC ,,Simplex-CO” SRL seria. AAB nr. 2034628 din 27 aprilie 2017 în sumă de

26 806 lei; bon de consum SRL ,,Bunescu Plus” din 21 august 2017 în sumă de 54

100 lei; factură eliberată de SRL GTRADE GROUP în sumă de 31 427,10

lei;factură fiscală nr.33575 eliberată de SC ,,Simplex-CO” SRL din 27 septembrie

2017 în sumă de 104 881 lei, denotă că din anul 2017-2018 mama reclamantei

Roșcovan Veronica a procurat materiale de construcție pentru ambele case. Mai mult

ca atît,Roșcovan Veronica a încheiat cu antreprenorul Marcu Ștefan contract de

antrepriză nr.01 din 13 martie 2017 prin care antreprenorul s-a obligat să efectueze

lucrare- instalarea sistemului de încălzire a 2 case str.P.Barbalat nr.9-11, în sumă

totală de 80 500 lei, în termen de 40 de zile. La fel, conform facturii fiscale nr.52312

din 11 ianuarie 2018 Marcu Ștefan a procurat materiale de construcție în sumă de 18

325 lei.

32

Din declarațiile persoanelor Brînză Ion și Tomaș Constantin anexate la

materialele cauzei se confirmă faptul că aceștia au efectuat lucrări de reparație în

ambele case în perioada anului 2017-2018.

În acest sens, completul de judecată accentuează că în anul 2017 când se

executau lucrările de reparație a caselor, sectorul nu avea infrastructură și anume

lipseau căile de acces precum apă, gaz, energie electrică, respectiv odată cu crearea

infrastructurii prețurile terenurilor aferente au evoluat semnificativ, transformându-

se într-un cartier de lux.

În concluzie, Completul de judecată subliniază că cele relatate demonstrează

că la momentul încheierii contractului de donație în martie 2018, lucrările la ambele

case erau mult mai avansate decât la momentul evaluării casei în anul 2017.

Valoarea casei de locuit transmise în proprietatea familiei reclamantei a fost

determinată conform unui raport de evaluare din anul 2017, pe când valoarea casei

de locuit deținută de părinții reclamantei a fost stabilită de organul cadastral la

momentul înregistrării procesului-verbal de recepție finală a casei de locuit în anul

2022.

Comisia într-un mod formal a pus la îndoială cheltuielile suportate de

reclamantă pentru executarea lucrărilor de reparație a casei de locuit, fară a analiza

extrasele din conturile bancare prezentate de reclamantă, precum și ignorând cu

desăvârșire creditele contractate de familia reclamantei, pentru executarea lucrărilor

dc reparație a casei de locuit.

În această ordine de idei, completul de judecată special menționează că

reclamanta a anexat la materialele dosarului Avizul tehnic nr. 17 din 03.02.2023,

potrivit căruia, gradul de executare a construcțiilor la data curentă, constituie

aproximativ 81%, prin urmare, construcția a evoluat doar 11% de la data ultimei

evaluări prezentate comisiei (evaluarea din martie 2017).

Aceste circumstanțe, clarifică definitiv orice îndoială a Comisiei cu privire la

declarația pe venit pentru ultimii 5 ani, în care reclamanta a indicat o singură

achiziție unică mai mare de 25 000 de lei, or, restul cheltuielilor de construcție au

fost suportate de mama acesteia în intervalul anilor 2017-2018, iar începând cu

martie 2018 cheltuielile au fost mai mici de 25 000 de lei.

Completul de judecată special relatează că reclamanta Aliona Miron a pus la

dispoziția Comisiei toate extrasele bancare, în care sunt reflectate cheltuielile de

construcție, dar în același timpnu a putut proba fapte inexistente, astfel reclamanta

nu a putut proba o negație. Or, Comisia pornind de la o prezumție falsă, solicită

probarea unor circumstanțe imposibile, fapt ce rezultă din concluzie greșită.

Prin urmare, nu poate fi pusă în sarcina reclamantei, probațiunea unor

circumstanțe inexistente. În aceste condiții, devine cert că motivarea Comisiei din

secțiunea „costurile de construcție a casei de locuit”, poartă un caracter superficial,

fiind rezultatul unui refuz de analiză chiar și a înscrisurilor prezentate de reclamantă,

motiv din care această constatare a Comisiei este una eronată.

Comisia de evaluare a ignorat să de-a o apreciere și probelor/înscrisurilor

prezentate de reclamantă, în special: - extrasului din conturile bancare, care

confirmă procurarea materialelor de construcție din salariu; pozele din casa de

locuit, care confirmă că până la moment imobilul nu este finisat și dat în

exploatare;înregistrarea video prezentată în cadrul ședinței de judecată, care

confirmă că anume reclamanta și soțul acesteia efectuau lucrări de reparație a casei,

33

dovada transferării creditului pe contul soțului de către BC „Moldova-Agroindbank”

SA; contractul de credit (card de credit revolving din 4 septembrie 2019).

De altfel, Legea nr.26/2022 folosește doar în art.13 alin. (5) sitagama ,,dubii

serioase” privind conformitatea candidatei cu cerințele prevăzute la art.8 care nu au

fost înlăturate de către persoana evaluată. Legea nu definește conținutul acestui

concept semnificativ nou pentru sistemul de drept național.

Completul de judecată reține că, textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5)

din Legea nr. 26/2022 instituie o derogare de la standardul de probă stipulat în art.

93 din Codul administrativ, chiar acest articol deschide calea pentru o asemenea

derogare, inclusiv în condițiile art. 2 alin. (2) din Codul administrativ.

Totodată, textul „dubii serioase” nu este compatibil cu formalismul și

subiectivismul din partea autorității publice. Acest standard ține de rezultatul

evaluării probei pentru a putea fi considerată stabilită o circumstanță de fapt cu nivel

ridicat de probabilitate, altul decât standardul în afara oricărui dubiu.

Astfel, dacă candidatul supus evaluării prezintă argumente și explicații logice

Comisiei, veridice cu contextul social- economic al Republicii Moldova, atunci

probabilitatea că un fapt a fost într-un fel sau altul balansează, iar orice dubiu

trebuie tratat în favoarea candidatului, și acesta este un principiu înrădăcinat în idea

statului de drept.

Completul subliniază că, reclamanta Aliona Miron a prezentat argumente

suficiente că, faptele s-au petrecut în modul respectiv, iar Comisia eronat n-a reținut

aceste argumente.

Comisia nu a avut dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022), cu

privire la conformitatea candidatei cu criteriul de integritate financiară și etică

conform art. 8 alin. (2) lit. c) și integritatea financiară conform art. 8 alin. (4) lit. a)

și b) și alin. (5) lit. b), c) și d) din Legea nr. 26/2022, privind rulajul contului bancar,

deoarece informațiile furnizate de către candidată de la bancă au atenuat

preocupările Comisiei cu privire la acest aspect.

Completul de judecată special menționează că potrivit deciziei, Comisia a

constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidata Aliona Miron a

criteriilor de integritate etică și financiară privind inconsecvențe la activitatea

contului bancar în EURO.

Reclamanta a înlăturat neclaritățile apărute în legătură cu activitatea contului

bancar în euro, având în vedere faptul că documentele prezentate de către Comisie i-

au stârnit dubii cu privire la corectitudinea și veridicitatea documentelor obținute de

către Comisie si prezentate reclamantei.

Din acest punct de vedere, Completul de judecată reține că până la audierea

publică a reclamantei Aliona Miron (respectiv pe întreg parcursul procesului de

evaluare), Comisia nu a dispus de o persoană competentă în analiza datelor

financiare, de altfel constatând dubii serioase în privința reclamantei, ce ține

exclusiv de competența analistului financiar.

Or, Comisia a demarat un concurs pentru angajarea unui analist financiar abia

în data de 08 decembrie 2022, adică la 8 zile după audierile publice a reclamantei.

Se atestă, că anume din cauza interpretării eronate atât a informației furnizate

de către reclamanta Aliona Miron cât și cea colectată de către Comisie a dus la

constatarea în mod eronat a unor dubii serioase referitoare la aspectele financiare

34

imputate, de altfel înlăturate ulterior atât în motivarea contestației cât și prin

înscrisurile prezentate în instanța de judecată.

În concluzie, Completul reține că asimilarea informațiilor cu caracter financiar

în lipsa unui analist competent în acest sens, constituie o eroare care poate fi

atribuită încălcărilor grave a procedurii de evaluare.

Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022 Comisia de evaluare apreciază

materialele acumulate după intima sa convingere, formată în urma cercetării

multiaspectuale, complete și obiective a informației. Niciunul dintre materialele

prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de

evaluare.

Din această normă rezultă regula cercetării nemijlocite a probelor, libertatea

probei și aprecierea nemijlocită a probelor de către membrii Comisiei.

Completul de judecată special atestă că reclamanta a manifestat o atitudine

activă, a depus tot efortul și diligența pentru a furniza Comisiei informația solicitată,

iar pe de altă parte Comisia a acceptat o poziție pur acuzatoare, și în detrimentul

demersurilor reclamantei, a refuzat să obțină datele relevante invocate.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă si procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile si să îsi îndeplinească obligațiile cu bună-credintă, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți.

Punctul 7 din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de evaluare

a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022, adoptat la ședința

Comisiei de evaluare din 02 mai 2022 prevede că, cooperarea sau lipsa de cooperare

a unui candidat în timpul procesului de evaluare poate fi luată în considerare de

către Comisie pentru a stabili dacă candidatul a înlăturat dubiile serioase cu privire

la respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară

prevăzute la articolul 8 din Legea nr. 26/2022. La caz, se constată un comportament

activ al candidatei la oferirea unor informații suplimentare pentru a înlătura

neclaritățile depistate de Comisia de evaluare.

Completul de judecată special conchide că prin prezentarea explicațiilor și

clarificărilor din partea candidatei asupra chestiunilor ridicate de Comisia de

evaluare și manifestarea în continuare, în cadrul ședinței de judecată la examinarea

prezentei cereri de contestare, a unui comportament activ, de către Aliona Miron au

fost înlăturate dubiile Comisiei de evaluare cu privire la conformitatea candidatei

criteriilor de integritate financiară și etică.

Completul de judecată special relatează că încălcări de integritate financiară și

etică au fost apreciate de către Comisie strict subiectiv și izolat de contextul istoric-

social, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În general sistemul juridic

admite efectul retroactiv al legii, dacă acesta favorizează situația juridică a

persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe culpa interpretării juridice.

Mai mult, depunerea cererii de a candida presupune și acordul voluntar de a fi

supus evaluării integrității, precum și convingerea fiecărui candidat că a respectat în

această perioadă criteriile de integritate reieșind anume din rațiunile de securitate

juridică și contextul social în care a viețuit și relaționat cu autoritățile publice.

Astfel, circumstanțele reținute de Comisie, completul de judecată special nu le

apreciază ca o încălcare veritabilă a integrității financiare, deoarece în caz contrar s-

35

ar înfrânge regula protecției încrederii legitime în activitatea autorităților publice ale

statului, care aveau sarcini și competențe pentru a reacționa la eventuale

inadvertențe, dar și principiul securității juridice în întreaga sa complexitate.

Așadar, completul de judecată special menționează că atît din argumentele

reclamantei, cît și din materialele cercetate în fața instanței de judecată, se constată

existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața

Comisiei și care justifică reluarea procedurii de evaluare a candidatului, fiind

înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare cu privire la respectarea

de către Aliona Miron a criteriilor de integritate etică și financiară stabilite de art. 8

din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022, în ceea ce privește sursa de fonduri pentru un împrumut de 10 000 euro și

declarațiile pentru Autoritatea Națională de Integritate și Comisiei cu privire la

împrumut; costurile de construcție a casei de 190 m.p situată în mun.Chișinău.

Totodată, completul de judecată special subliniază că potrivit art. 10 alin. (2) –

(3) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din

10 martie 2022, Comisia de evaluare și secretariatul acesteia au acces gratuit și în

timp real la sisteme informaționale care conțin date necesare pentru realizarea

mandatului său, și anume pentru evaluarea integrității etice și a integrității financiare

a candidaților, în condițiile legislației privind schimbul de date și interoperabilitatea,

cu excepția informației care cade sub incidența prevederilor Legii nr.245/2008 cu

privire la secretul de stat.

În procesul de evaluare a integrității candidaților, Comisia de evaluare are

dreptul să solicite de la persoanele fizice și juridice de drept public sau privat,

inclusiv de la instituțiile financiare, documentele și informația necesare pentru

realizarea evaluării. Informațiile solicitate se prezintă Comisiei de evaluare gratuit,

inclusiv în format electronic, în termen de cel mult 10 zile de la data solicitării.

Totodată, alin. (7) din norma legală precitată, stabilește în mod expres că în

scopul elucidării unor neclarități depistate, Comisia de evaluare poate solicita, la

orice etapă a procedurii de evaluare, date și informații suplimentare de la candidații

evaluați.

Prin urmare, din normele legale precitate, se deduce că în cazul depistării unor

neclarități Comisia de evaluare poate solicita, la orice etapă a procedurii de

evaluare, date și informații suplimentare de la candidat.

În speță, completul de judecată special remarcă și faptul că întru respectarea

dreptului la un proces echitabil, urmează să fie examinate argumentele invocate de

reclamantă, or garanțiile implicite ale art. 6 § 1 includ obligația de a motiva

hotărârile judecătorești (H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite

părților să demonstreze că cauza lor a fost într-adevăr audiată

Noțiunea de proces echitabil include dreptul fundamental la o procedură

contradictorie în instanță. El este strâns legat de principiul egalității armelor în

procedura contradictorie.

Aplicabilitatea principiului contradictorialității în cadrul procedurilor

desfășurate în fața Comisiei de evaluare, inter alia, rezultă și din norma art. 43

Codul administrativ, care stabilește că,examinarea judiciară a cauzelor de contencios

36

administrativ se desfășoară în baza principiului contradictorialității și al egalității în

drepturi procedurale a participanților la proces.

În conformitate cu art. 23 din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente acționează respectînd principiul egalității și

nediscriminării. Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să

trateze în mod egal persoanele aflate în situații similare. Orice diferență de tratament

trebuie justificată în modobiectiv. Atît în cadrul procedurii administrative, cît și în

cadrul procedurii de contencios administrativ sau ca rezultat al acestora, nicio

persoană nu poate beneficia de privilegii, nu poate fi dezavantajată, lipsită de

drepturi sau scutită de obligații pe motiv de rasă, origini familiale, sex, limbă,

cetățenie, apartenență etnică, religie, convingeri politice sau ideologice, educație,

situație economică, condiție socială.

În sensul art. 137 alin. (4) din Codul administrativ, dacă într-un caz autoritatea

publică și- a exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri

similare ea este obligată să își exercite dreptul discreționar în același mod. Această

regulă nu se aplică dacă autoritatea publică intenționează să își schimbe în viitor

practica de exercitare a dreptului discreționar în cazuri similare.

Normele legale citate stabilesc în sarcina autorităților publice obligația, de a-și

exercita dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci când în cazuri similare ea

este obligată să-și exercite dreptul discreționar în același mod.

Astfel, dacă într-o cauză, care a ridicat mai multe probleme referitor la

nedeclararea unor conturi, probleme referitor la modul de declarare a valorii unui

automobil (diferența fiind de 70 000 lei) și probleme de declarare a unor conturi

bancare, Comisia de evaluare a susținut, că aceste omisiuni ale candidatului nu

denotă „dubii serioase” privind integritatea financiară și etică a candidatului.

În prezenta cauză, deși Comisia nu a constatat careva probleme în realizarea

veniturilor de către familia reclamantei, Comisia de evaluare a avut o altă abordare,

considerând, că lipsa unor înscrisuri (care de altfel au fost prezentate Comisiei)

denotă dubii serioase privind integritatea financiară și etică a reclamantei.

Prin urmare, în situații similare, Comisia de evaluare a acționat diferit, chiar

dacă, pretinsele încălcări sunt similare.

Principiul general al egalității reprezintă unul dintre principiile constituționale

fundamentale ale constituției și acordă un drept subiectiv. Interzice tratarea acelorași

fapte în mod inegal sau a lucrurilor inegale în același mod, cu excepția cazului în

care o abordare diferită ar fi justificată în mod obiectiv. Această formulare

tradițională definește, de asemenea, structura de bază controversată și, prin urmare,

secvența de examinare. Întrebarea de bază este întotdeauna justificarea, adică dacă

ponderea tratamentului (ne) egal este compensată de motivele de fapt relevante.

Gradul de justificare cerut variază în funcție de gravitatea materială a tratamentului

inegal și poate varia de la un simplu test arbitrar la un test bazat pe aspecte de

proporționalitate.

Stabilirea în ce măsură egalii sunt tratați inegal sau inegalii în același mod duce

rareori la probleme în practică.

Completul menționează că din decizia Comisiei de evaluare nu rezultă

elemente de fapt care să indice de ce candidata Aliona Miron este apreciată ca

neintegru în raport cu candidații evaluați dacă starea de fapt este similară.

37

Astfel, completul de judecată special subliniază că, dacă două subiecte sunt

inițial tratate în mod egal sau inegal, se evaluează pe baza unei comparații a

consecințelor juridice (pe egalitatea faptică). Determinarea ulterioară a faptului dacă

acest tratament (ne) egal se referă la obiecte egale sau inegale nu este posibilă în

mod semnificativ într-o astfel de absoluitate, deoarece două obiecte nu pot fi

niciodată egale în toate privințele, adică identice; în caz contrar ar exista doar un

singur obiect.

Totuși, întrucât compararea a două obiecte este întotdeauna doar compararea

proprietăților lor, ceea ce este implicat aici este o colecție nejudecată a acelor

proprietăți în care obiectele luate în considerare diferă, orientate spre testul de

justificare ulterioară.

Completul de judecată special reține că, Comisia de evaluare n-a realizat o

evaluare prin metoda comparației, cel puțin așa rezultă din conținutul deciziei și

actele dosarului judiciar, și cel administrativ prezentat de Comisie.

Principiul egalității interzice tratarea în esență a acelorași lucruri în mod inegal,

dar în mod evident vede această formulare ca un sinonim al formulei obișnuite

conform căreia principiul egalității este încălcat dacă este rezonabil, rezultat din

natura că nu poate fi găsită o problemă sau un motiv plauzibil în mod obiectiv

pentru diferențierea juridică sau egalitatea de tratament.

Astfel, faptele cauzei denotă și din această perspectivă circumstanțe care ar fi

dus la evaluarea favorabilă a candidatului, și pe cale de consecință la ilegalitatea

deciziei contestate, deoarece este contrară prevederilor art. 23 din Codul

administrativ. Comisia n-a prezentat elemente de incomparabilitate, ce ar include

doar aprecierea că două obiecte sunt atât de diferite încât de la început nu pot exista

argumente pentru egalitatea de tratament.

Din preambulul Legii nr. 26/2022 rezultă că scopul acesteia constă în sporirea

integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și organelor

specializate a acestora și în vederea sporirii încrederii în activitatea organelor de

autoadministrare ale judecătorilor, dar și în general, în sistemul justiției.

Din decizia contestată și actele prezentate de pârâtă nu rezultă care din aceste

scopuri sunt urmărite prin soluția de nepromovare a evaluării. Oricare din aceste

scopuri ar fi legitime, însă nici unul din ele nu este analizat.

Trebuie remarcat, însă, că Comisia este în mod fundamental liberă să-și

aleagă scopurile sau scopul legitim, însă acest fapt trebuie să rezulte din conținutul

deciziei și confirmat din actele dosarului administrativ.

Completul de judecată special constată că, Comisia de evaluare nu a efectuat

o analiză și motivare a scopului legitim a deciziei emise.

Potrivit art. 29 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, o măsură este

proporțională dacă este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul

împuternicirii atribuite prin lege. Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului

de a fi ales în organele enumerate în Legea nr. 26/2022 chiar pentru presupuse

încălcări nesemnificative reținute de către Comisie nu este la caz o măsură

adecvată pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema

strigentă în buna funcționare a organelor de autoadministrare judecătorească la

momentul emiterii deciziei, neevaluarea candidatului, nu doar că nu se încadrează

în motivele de neevaluare, dar constituie o încălcare inutilă și, prin urmare, ilegală

a drepturilor reclmantului.

38

Totodată, conform art. 29 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este necesară pentru

atingerea scopului. Conform acestui element al proporționalității înseamnă că

măsura oficială trebuie să fie cel mai blând mijloc de atingere a scopului de

reglementare. Comisia de evaluare nu a efectuat această analiză la caz. Astfel,

Comisia de evaluare nu a analizat alternativele de reglementare a cazului

individual care să îndeplinească scopul de reglementare în același mod.

Dezavantajele pe care le presupun alte opțiuni de reglementare trebuie luate în

considerare și stau în calea caracterizării lor ca mijloc mai blând. Participarea

candidatului la alegeri pentru funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii cu constatările unor probleme minore plasate în spațiul public și care

fac parte din realitățile sociale ale Republicii Moldova, reieșind și din modificarea

constantă a legislației naționale, ar fi fost o măsură mai blândă pentru atingerea

scopurilor dorite.

Conform art. 29 alin. (2) lit. c) – (3) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este rezonabilă. Măsura

întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin

ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit. Această cerință implică o

punere în balanță a valorilor protejate juridic. Cu cât dreptul este mai vătămat cu

atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma ingerinței să fie superior. Este de

notat că, excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de membru

al Consiliului Superior al Magistraturii antrenează după sine nu doar o ingerință,

dar o anulare improprie a dreptului de fi ales în această funcție. Astfel de soluție

nu poate fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea

omului și cea de judecător. Scopul încrederii în justiție poate fi realizat prin

mijloace complexe, dar în niciun caz prin reducerea la zero a ideii de alegeri

libere, transparente și în condiții de concurență în funcțiile de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii și organelor acestuia. Judecătorul, fiind în

funcție, se prezumă a fi integru, iar în cazul în care se demonstrează contrariul

atunci urmează ca acesta să fie eliberat ponderat din sistemul judecătoresc printr-o

procedură disciplinară sau altă procedură, care să țină cont de garanțiile

independenței sale. Completul de judecată special notează că, scopul Legii nr.

26/2022 este printre altele de a spori încrederea în justiție, dar nu de a transforma

justiția într-o ramură a puterii de stat inificientă și asupra căreia ar plana

imixtiunile/depndendențele de puterea politică.

În sinteză la acest aspect de legalitate, completul de judecată special constată

că, decizia Comisiei de evaluare este contrară și principiului proporționalității.

În continuare, completul de judecată special reieterează că numitele încălcări

de integritate financiară și etică au fost apreciate de către Comisie strict izolat de

contextul social-economic, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În

general, sistemul juridic admite efectul retroactiv al legii, dacă aceasta favorizează

situația juridică a persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe calea

interpretării juridice.

În aceiași ordine de idei, completul de judecată special mai constată că,

Comisia nu a respectat dreptul de acces efectiv la conținutul dosarului

administrativ, care oferă dreptul de a face cunoștință și extrage copii de pe orice

document și informație ca participant la procedura administrativă de evaluare.

39

Îngrădirea accesului la dosarul administrativ a generat și încălcarea altei garanții,

cum este dreptul la apărare a candidatului în fața Comisiei de evaluare.

La capitolul dat, completul de judecată special reține că, potrivit art. 82 din

Codul administrativ, (1) dacă procedura administrativă trebuie realizată în scris

conform art. 28 sau se realizează în scris, autoritatea publică, concomitent cu

inițierea procedurii, întocmește un dosar în format electronic sau pe suport de

hârtie, care conține toate documentele și înscrisurile ce se referă la procedura

respectivă. Dosarul în format electronic conține, după caz, copii scanate de pe

documentele pe suport de hârtie, autenticitatea copiilor fiind confirmată prin

semnătura electronică aplicată de persoana responsabilă din cadrul autorității

publice, documente electronice, alte înscrisuri și informații relevante expuse în

format electronic. (11) Copiile scanate în format electronic de pe documentele

oficiale emise pe suport de hârtie și înscrisurile în format electronic pe care nu s-a

aplicat semnătura electronică se utilizează fără restricții în raporturile cu

autoritatea publică și pot fi incluse în dosarul administrativ, în măsura în care

actele normative nu impun expres aplicarea semnăturii pe copiile/înscrisurile în

cauză sau respectarea cerințelor pentru documentul electronic. (2) În momentul în

care este pus la dosar, un document se vizează cu numere continue de pagini.

(3) Dacă din dosar se extrag documente pentru o anumită perioadă, despre aceasta

se face o mențiune, care va cuprinde: a) denumirea documentului extras;

b) numărul paginilor extrase; c) motivul extragerii documentului; d) numele

persoanei care a dispus extragerea documentului; e) data la care documentul a fost

extras. Mențiunea se pune la dosar în locul documentului extras. (4) Dosarele

administrative se păstrează până la expirarea termenului de păstrare, ce rezultă din

dispozițiile legale existente în acest sens.

În corespundere cu art. 83 din Codul administrativ, (1) autoritatea publică

care conduce procedura administrativă acordă participanților la procedură accesul

la dosarul administrativ. (2) Până la finalizarea procedurii, participanții nu vor

avea acces la proiectele de acte administrative individuale. (3) Accesul la dosarul

administrativ nu este permis în cazul în care prin aceasta se afectează îndeplinirea

regulamentară a sarcinilor autorității publice sau în cazul în care se urmărește

protejarea unui secret ocrotit de lege ori există necesitatea protecției drepturilor

participanților la procedura administrativă sau ale terților. (4) În cazul în care

există un interes îndreptățit, autoritatea publică care conduce procedura

administrativă poate permite, la cerere, accesul la dosar și în cadrul unei alte

autorități publice sau unei reprezentanțe diplomatice ori consulare a Republicii

Moldova din străinătate. (5) În cadrul accesului la dosar participanții își pot face

notițe sau copii de pe dosar. Costurile pentru copii le suportă fiecare participant în

parte, ele fiind de 0,02 unități convenționale pentru fiecare pagină. Copiile de pe

dosar în format electronic, precum și exemplarele documentelor electronice și

copiile acestora sunt gratuite.

Mai mult, completul de judecată special notează că, Comisia de evaluare avea

obligația să prezinte în conformitate cu prevederile art.art. 221 și 82 din Codul

administrativ pe deplin dosarul administrativ a candidatei Miron Aliona în instanța

de judecată, astfel, încât instanța să-și poată îndeplini sarcina constituțională de

control judecătoresc efectiv asupra chestiunilor de fapt și de drept.

40

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă o

încălcare a garanțiilor procedurii administrative de evaluare cum ar fi, dreptul la o

examinare deplină a faptelor, dreptul la o decizie motivată și imparțială, dreptul la

audiere efectivă, dreptul de acces la dosarul administrativ, dreptul de a fi implicat

efectiv în procedura de evaluare, dreptul la colaborare efectivă în clarificarea stării

de fapt și dreptul la o decizie fără erori discreționare în partea aprecierii probelor.

Completul de judecată special constată că, doar aceste încălcări izolate a

garanțiilor în procedura administrativă constituie erori grave de procedură, care au

afectat caracterul echitabil al procedurii administrative de evaluare, și ca

consecință existența unor circumstanțe de natură procesuală, care ar fi dus la

promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special remarcă faptul că, statul a învestit Comisia de

evaluare cu prerogativa de a se ghida de anumite standarde pentru a selecta cei mai

integri candidați la funcția de membri inter alia în Consiliul Superior al

Magistraturii, care la rândul lor ar putea asigura corectitudinea funcționării

sistemului judiciar per ansamblu, inclusiv prin aplicarea unor politici coerente și

conforme cu standardele general acceptate.

Reclamanta a demonstrat completului de judecată special din cadrul Curții

Supreme de Justiție caracterul plauzibil al circumstanțelor de fapt și de drept

invocate în acțiunea sa.

Totodată, completul de judecată special notează că, Comisia de la Veneția a

recomandat că, decizia finală în privința evaluării să fie luată de către instanța de

judecată competentă, totuși Parlamentul Republicii Moldova a optat pentru o altă

politică de drept referitor la acest subiect. În pofida acestui fapt, completul special

de judecată subliniază că, din rațiuni de protecție efectivă a drepturilor este în

drept și obligat să desfășoare un control judecătoresc de legalitate deplin asupra

chestiunilor de fapt și de drept.

Chiar dacă, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de

Justiție este limitat în adoptarea unei decizii finale, totuși argumentele, concluziile

și constatările sale sunt obligatorii și executorii pentru Comisia de evaluare.

Această concluzie se desprinde direct din prevederile art. 120 din Constituția

Republicii Moldova, care reglementează caracterul obligatoriu al sentințelor și al

altor hotărâri judecătorești definitive.

Completul special de judecată își întemeiază argumentul său pornind și de la

jurisprudența Curții Constituționale, care a reliefat că, chiar dacă completul special

al Curții Supreme de Justiție nu poate obliga Comisia de evaluare să promoveze

candidatul evaluat, argumentele și concluziile făcute de această instanță în cazul

soluționării contestațiilor rămân obligatorii pentru Comisie (DCC nr.42 din 06

aprilie 2023 §143).

Completul de judecată special notează, că tot din rațiuni de control

judecătoresc efectiv, dar și din motive de calitate a legii, Comisia nu este obligată,

după dispunerea reluării procedurii de evaluare, să cerceteze alte circumstanțe

decât cele care au stat la baza admiterii acțiunii reclamantului.

Astfel, evaluarea după reluarea procedurii nu ar trebui să se transforme într-

un argument și activitate circulară vicioasă, fapt care este contrar standardului de

41

protecția efectivă a drepturilor, separarea ramurilor puterii de stat, certitudinea

juridică și efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive.

Completul de judecată special menționează că circumstanțele reținute de

Comisia de evaluare nu se încadrează din perspectiva proporționalității în motivele

de nepromovarea a evaluării candidatei Aliona Miron.

Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului candidatei Aliona Miron de a

participa și de a fi aleasă în calitate de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii pentru faptele minore reținute de către Comisia de evaluare nu este la

caz o măsură adecvată pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere

problema de buna funcționare a organelor de autoadministrare judecătorească la

momentul emiterii deciziei și nepromovarea candidatei pentru faptele minore, nu

doar că nu se încadrează în motivele de nepromovare, dar constituie o încălcare

inutilă și ilegală a drepturilor enunțate.

Completul de judecată special reiterează că măsură întreprinsă de autoritatea

publică pârâtă este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporțională în raport cu scopul urmărit. Acesta cerință a legiuitorului implică

o punere în balanța a valorilor protejate juridic, o pondere a intereselor în joc. Cu

cât dreptul este mai vătămat, cu atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma

integrității să fie superior.

Prin urmare, excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii, antrenează după sine nu doar

ingerința dar o anulare improprie a dreptului de a fi ales în această funcție. Astfel

de soluție nu poate fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu

demnitatea omului și cu cea de judecător.

Din considerentele menționate, completul de judecată special conchide că, în

prezenta cauză se regăsesc motive legale de a anula decizia Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 15 din 11 ianuarie 2023 cu

privire la candidatura Alionei Miron.

Completul de judecată special reține că ilegalitatea deciziei contestate duce la

anularea deciziei și dispunerea reevaluării candidatei. Or, dispunerea reevaluării este

rezultatul final și implicit care include pierderea valabilității deciziei conform art.

139 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (a se vedea DCC nr.42 din 06 aprilie

2023 § 143; cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá vs Portugalia [MC], 06

noiembrie 2018, § 184 și jurisprudența citată).

În conformitate cu prevederile art. 224 alin. (1) lit. b), 195 Codul administrativ,

art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. b), alin. (9)

din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022, completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

42

d e c i d e:

Se admite acțiunea în contecnios administrativ înaintată de Aliona Miron

împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind

anularea deciziei nr. 15 din 11 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Alionei Miron

și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei.

Se anulează decizia Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 15 din 11 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Alionei Miron.

Se dispune reevaluarea candidatei Aliona Miron de către Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Malanciuc

Mariana Pitic

43