2ra-1668/22 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1668/22 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la respingerea recursului declarat de Nicolae Tataru

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie

Caimacan împotriva lui Nicolae Tataru cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1668/22

NR. PIGD 2-18209003-01-2ra-25112022)

Recurs declarat pînă la 01 septembrie 2023. Examinarea obiectivă a cauzei de către

instanța de apel, care a oferit o motivare suficientă hotărârii sale, dând răspuns și

apreciere tuturor argumentelor invocate de părți.

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani: jud. D. Chistol

Curtea de Apel Chișiău: jud. L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță

13 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință publică cu participarea participanților la proces

recursul declarat de Nicolae Tataru,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Tataru cu privire

la încasarea datoriei în sumă de 8 600 de euro, echivalentul acesteia în valută

națională, precum și suma de 1 500 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea

acțiunii (f.d. 7-10, vol. I).

octombrie 2013 a încheiat cu Nicolae Tataru un contract de împrumut pentru suma

de 8 600 de euro, în acest sens fiind întocmită o recipisă în care nu a fost indicată

expres data restituirii împrumutului.

Nicolae Tataru o somație prin care a solicitat restituirea datoriei până la data de 10

octombrie 2015. Potrivit avizului de recepție, pârâtul a recepționat somația

respectivă la data de 12 septembrie 2015, însă cererea a fost lăsată fără răspuns.

art. 512, 585, 867-872, 619 din Codul civil în vigoare la momentul întocmirii

recipisei, art. 39, 85, 166, 167 din Codul de procedură civilă.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată depusă de Vitalie

Caimacan în temeiul art. 267 lit. g) din Codul de procedură civilă, din motivul

neprezentării reclamantului și reprezentantului său (f.d. 66-67, vol. I).

s-a admis cererea depusă de Vitalie Caimacan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Roșca și s-a anulat încheierea din 15 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

1

Centru privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată depusă de Vitalie

Caimacan cu punerea pe rol a acesteia (f.d. 93-94, vol. I).

Buiucani s-a admis acțiunea depusă de Vitalie Caimacan și s-a încasat de la Nicolae

Tataru în beneficiul lui Vitalie Caimacan datoria în mărime de 8 600 de euro, în

valută națională conform cursului valutar a Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărârii, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată

în mărime de 1 504 lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3 439,69 de

lei. (f. d. 137, 146-151, vol. I).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Caisîn, la 20 ianuarie 2020, Nicolae Tataru reprezentant de avocatul Alexandr

Bodnariuc a declarat apel nemotivat (f. d. 141, 143-144, vol. I) împotriva hotărârii

din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, iar la 17 iulie 2020

a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de

fond, rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată și prescrisă (f.d. 171-180, vol. I).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Nicolae Tataru reprezentant de avocatul Valentin Caisîn și

Alexandr Bodnariuc și s-a menținut hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani (f. d. 191-196 vol. I).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

20 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond cu emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 2-11

vol. II).

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

declarat de Nicolae Tataru, s-a casat decizia din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și s-a remis cauza la rejudecare în instanța de apel, din motivul că în ședința

instanței de apel a fost invocat tardivitatea acțiunii și nerespectarea procedurii de

2

soluționare prealabilă a litigiului, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

acestui argument (f.d. 64-69, vol. II).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Nicolae Tataru și s-a menținut hotărârea din 24 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f. d. 142-139 vol. II).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond cu emiterea unei

noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 2-11 vol. II).

înscrisului prezentat de Vitalie Caimacan, nu rezultă cu certitudine că între acesta și

Tataru Nicolae a fost încheiat un contract de împrumut în sumă de 8 600 de euro.

euro” nu echivalează, din punct de vedere juridic, cu asumarea unei obligații de

restituire, caracteristică esențială a contractului de împrumut.

de împrumut, ci a fost transmisă de către Vitalie Caimacan pentru cumpărarea

automobilelor de model Volkswagen Passat și Toyota Yaris.

Vitalie Caimacan a declarat recurentului că înscrisul semnat la data de 26 octombrie

2013 nu are nicio valoare juridică și că acesta să nu-și facă griji în legătură cu

documentul respectiv.

Vitalie Caimacan a acționat cu rea-credință, formulând neîntemeiat prezenta acțiune

civilă, deși era pe deplin conștient că suma respectivă nu reprezenta un împrumut și

că nu existase nicio obligație juridică de restituire.

depusă cu omiterea termenului de prescripție și totodată cu nerespectarea procedurii

prealabile, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui fapt.

a fost semnată de către avocatul-stagiar Veaceslav Roșca, fiind anexat la dosar

mandatul din 24 august 2016. Conform datelor de pe site-ul Uniunii Avocaților din

3

Republica Moldova, Veaceslav Roșca este avocat stagiar din 25 septembrie 2017.

Prin urmare recurentul a considerat că acțiunea a fost depusă de o persoană

neîmputernicită, fapt care servește temei de scoatere a cererii de pe rol.

părților, copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire,

anexată la materialele cauzei (f.d. 182 vol. II).

Caimacan nu a făcut uz de dreptul procedural de a depune referință.

considerat admisibil recursul declarat de Nicolae Tataru și s-a transmis în complet

de 5 judecători pentru examinare în fond (f. d. 186, vol. II).

acte normative aspecte de procedură privind activitatea instanțelor judecătorești),

art. 13 din Legea nr. 64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, s-a completat

cu alineatul (51), conform căruia, până la începerea activității Curții Supreme de

Justiție în noua componență, președintele Curții formează completele de judecată.

Curtea Supremă de Justiție va examina în complete de 3 judecători cererile de recurs,

cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate

spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul

de judecători din care face parte judecătorul raportor.

Legea nr. 64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus

prin Legea nr. 224 din 31 iulie 2024, în vigoare din 16 august 2024), prezenta cauză

urmează a fi examinată în ordine de recurs în complet de 3 judecători, de către

completul de judecători din care face parte judecătorul raportor, potrivit fișei de

repartizare a cauzei, generate de Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor.

Nicolae Tataru împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat oportun invitarea

participanților la proces în ședința de judecată publică stabilită pentru data de 03

februarie 2025, cu citarea acestora la Curtea Supremă de Justiție.

4

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în

vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01

septembrie 2023, au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la

temeiurile de declarare și de inadmisibilitate a recursului. În corespundere cu art. XI

alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă

de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei de drept

enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor

reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei

Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători

ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea

recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la

art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi

sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile

de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea probelor dată de

prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția

cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care Curtea Supremă de

Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului,

prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.

5

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.”

în vigoare la momentul întocmirii recipisei:

„.Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil

de a le produce în condițiile legii.”

în vigoare la momentul întocmirii recipisei:

„(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate

celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să

restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea

termenului pentru care i-au fost date.”

în vigoare la momentul întocmirii recipisei:

„ (1)Împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit în

contract. Dacă nu au fost stabilite dobînzi, el are dreptul să restituie împrumutul și pînă la

expirarea termenului.

(4) Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici termenul

de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 de zile de la data la care

împrumutatul a primit cererea de restituire.”

în vigoare la momentul întocmirii recipisei:

„(1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării

unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.”

martie 2019, în vigoare la momentul întocmirii recipisei:

„Termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea

dreptului.

În raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării obligației sau în care

executarea poate fi cerută oricând, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la

data când creditorul a cerut executarea. Dacă, conform conținutului obligației, debitorul

beneficiază de un termen suspensiv de la cerere, se aplică dispozițiile alin. (2).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa

recurentului Nicolae Tataru și reprezentantului acestuia, avocatului Vition Dionisie,

6

la 23 august 2022, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele

cauzei (f.d. 140 vol. II). Astfel, recursul declarat la 21 octombrie 2022 este în termen.

examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat cu invitarea și respectiv

prezența participanților la proces.

de recurs înaintată, optând pentru admiterea acesteia cu cerințele formulate.

prezentat la ședința de judecată, deși a fost înștiințată legal cu privire la data, ora și

locul desfășurării acesteia (f.d. 3, vol. III).

ședința de judecată a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe.

înștiințată legal cu privire la data, ora și locul desfășurării acesteia.

Justiție consideră recursul declarat de Nicolae Tataru neîntemeiat și care urmează a

fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel din motivele ce succed.

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a argumentelor și

probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80,

ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligații a instanțelor judecătorești

este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a se vedea, printre altele, Hirvisaari v.

Finland, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).

a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi, va recurge la

recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

că potrivit recipisei din 26 octombrie 2013, Nicolae Tataru a luat de la Vitalie

Caimacan suma de 8 600 euro (f.d. 11, 125, vol. I).

7

Tataru o somație prin care a solicitat restituirea datoriei până la data de 10 octombrie

de 12 septembrie 2015, însă cererea a fost lăsată fără răspuns (f.d. 12-13, vol. I).

la data de 20 decembrie 2014 și la 23 februarie 2015, Vitalie Caimacan l-a

împuternicit pe Nicolae Tataru să conducă autoturismul de model Mercedes 213

CDI, cu numărul de înmatriculare COB 528 și autoturismul de model Mercedes 312

CDI, cu numărul de înmatriculare COD 918, având următoarele drepturi: de a

circula cu vehiculul inclusiv în afara teritoriului Republicii Moldova; de a încheia,

modifica și rezilia contracte de comodat sau de locațiune privind autoturismul; de a

primi mandate; precum și de a obține duplicatul certificatului de înmatriculare și alte

documente necesare aferente autoturismului (f.d. 41-42, vol. I).

Nicolae Tataru, în calitate de comodatar, au încheiat un contract de comodat, prin

care comodantul, în calitate de proprietar, a transmis cu titlu gratuit spre folosință

comodatarului remorca de model BLYSS, numărul de înmatriculare C982RB.

Potrivit contractului, comodatarul are dreptul de a utiliza remorca în scopuri

personale, atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât și în afara țării (f.d. 43-44, vol.

I).

Caimacan și Oxana Caimacan l-au împuternicit pe Nicolae Tataru să procure, pe

numele lor, din Germania, mijloace de transport la alegerea sa și să le transporte în

Republica Moldova. Totodată, acesta a fost desemnat ca reprezentant al

mandatarilor în fața Poliției Rutiere și a Serviciului Vamal, în vederea introducerii

pe teritoriul Republicii Moldova a autoturismelor, declarării acestora și achitării

drepturilor de import (f.d. 45–46, vol. I).

01 octombrie 2013 – 01 mai 2015, Nicolae Tataru a efectuat procedura de vămuire

pentru următoarele mijloace de transport: la data de 09 noiembrie 2013, autoturism

de model Renault Scenic, anul fabricației 2004; la data de 16 ianuarie 2014,

autoturism de model Renault Scenic, anul fabricației 2005; la data de 22 septembrie

2014, autoturism de model Mercedes Sprinter 211, anul fabricației 2005; la data de

08 ianuarie 2015, autoturism de model Renault Megane (vehicul uzat, fără număr de

înmatriculare) și la data de 02 martie 2015, autoturism de model Dacia Logan, anul

fabricației 2006 (f.d. 51-52, vol. I).

8

de Stat Registru” a eliberat o adeverință, potrivit căreia, în perioada anilor 2013 –

2015, Nicolae Tataru a înmatriculat următoarele mijloace de transport: la data de 12

noiembrie 2013, autoturism de model Renault Scenic, cu numerele de înmatriculare

CRC 409; la data de 05 februarie 2014, autoturism de model Renault Scenic, cu

numerele de înmatriculare CRG 756; la data de 15 octombrie 2014, autoturism de

model Mercedes Sprinter 211, cu numărul de înmatriculare CSB 308; la data de

16ianuarie 2015, autoturism de model Renault Megane cu numărul de înmatriculare

CSH 063 și la data de 31 martie 2015, autoturism de model Dacia Logan, cu numărul

de înmatriculare CSL 944 (f.d. 54, vol. I).

solicitat încasarea de la Nicolae Tataru a datoriei cu titlu de împrumut în sumă de

8 600 de euro, echivalentul acesteia în valută națională, precum și suma de 1 500 de

lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii (f.d. 23-24, vol. I).

a admis acțiunea depusă de Vitalie Caimacan și a încasat de la Nicolae Tataru în

beneficiul lui Vitalie Caimacan împrumutul în mărime de 8 600 de euro, în valută

națională conform cursului valutar a Băncii Naționale a Moldovei la data executării

hotărârii, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime

de 1 504 lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3 439,69 de lei.

prin decizia din 14 iunie 2022 a respins apelul declarat de Nicolae Tataru și a

menținut hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

în care pârâtul/apelant Nicolae Tataru nu a făcut dovada stingerii împrumutului și

nu a prezentat probe care ar confirma nulitatea recipisei, acesta este ținut să restituie

lui Vitalie Caimacan datoria în sumă de 8 600 euro, în temeiul obligațiilor asumate

prin recipisa din 26 octombrie 2013. Totodată, instanța a specificat că, deși probele

prezentate adeveresc existența unor raporturi de muncă între Nicolae Tataru și

Vitalie Caimacan, acestea nu înlătură obligația de restituire a datoriei contractate

prin recipisa întocmită la data de 26 octombrie 2013. Or, contrar argumentelor

invocate de către apelant, în conținutul recipisei nu au fost indicate destinația și

scopul transmiterii banilor, întru confirmarea celor invocate de către Nicolae Tataru.

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

instanțele ierarhic inferioare au corect stabilit natura raportului juridic litigios dintre

9

Vitalie Caimacan și Nicolae Tataru, precum și au identificat, interpretat și aplicat

corect legea materială ce guvernează aceste raporturi, iar în consecință au pronunțat

o soluție corectă pe fondul litigiului.

criticile invocate de Nicolae Tataru atât în recurs, cât și pe marginea pretențiilor

formulate de către Vitalie Caimacan împotriva sa, este natura raporturilor civile

dintre ei și a obligațiilor născute în baza recipisei din 26 octombrie 2013. În opinia

recurentului, recipisa dată nu este un act juridic ce a dat naștere unor raporturi

juridice de împrumut bănesc în sumă de 8 600 de euro și din care ar rezulta că el și-a

asumat obligația de restituire a acestei sume. Or, caracteristica esențială a

contractului de împrumut este asumarea obligației de restituire a împrumutului.

ce a întocmit această recipisă și a primit de la Vitalie Caimacan suma de 8 600 de

euro, Nicolae Tataru a explicat că, în perioada 2013-2015 a activat în cadrul unei

companii de transport care aparținea lui Vitalie Caimacan, iar suma indicată în

recipisă nu i-a fost acordată cu titlu de împrumut, ci i-a fost transmisă pentru

achiziționarea automobilelor de model Volkswagen Passat și Toyota Yaris.

consideră necesar de a învedera cadrul legal pertinent diferendului dedus judecății,

având ca reper poziția și obiecțiile participanților la proces în recursul declarat.

interpretarea sistemică a prevederilor art. 514 și art. 867 din Codul civil, în redacția

în vigoare la momentul întocmirii recipisei, actele juridice unilaterale, precum

recipisa pot genera raporturi juridice ce dau naștere unor obligații, atunci când

exprimă intenția clară a unei persoane de a se angaja juridic și îndeplinesc condițiile

legale.

Tataru are natura unui act juridic unilateral sub semnătură, prin care pârâtul

recunoaște explicit primirea sumei de 8 600 de euro de la reclamantul Vitalie

Caimacan.

un înscris prin care o persoană confirmă primirea unei sume de bani sau a altor

bunuri de la o altă persoană. Din punct de vedere juridic, deși este un act unilateral,

deoarece provine de la o singură parte, acesta constituie mijloc de probă a

transmiterii bunului și a raportului obligațional existent.

său rezultă intenția clară a emitentului de a se obliga juridic față de creditor. Astfel,

10

dacă recipisa consemnează primirea unei sume de bani, fără menționarea unei cauze

alternative (donație, plată în avans, plată anticipată, plată definitivă, contraprestație,

schimb, compensarea unui prejudiciu, etc.), conform regulilor generale de

interpretare a actelor juridice, se prezumă că remiterea a avut loc cu titlu temporar,

ceea ce implică obligația de restituire.

elemente esențiale: identificarea părților (emitentul și primitorul sumei), obiect

determinat (transmiterea și primirea sumei de 8 600 de euro), data transmiterii

mijloacelor bănești și întocmirii actului juridic, precum și semnătura emitentului,

care atestă asumarea conținutului. Aceste elemente, corelate cu lipsa oricărei cauze

licite alternative, demonstrează că emitentul recipisei, Nicolae Tataru, a intenționat

să se angajeze juridic.

s-a angajat în mod unilateral într-un raport juridic obligațional, iar acest angajament

produce efecte juridice în conformitate cu dispozițiile legale și cu principiile

generale ale dreptului civil.

izvor direct al obligației de restituire. Recunoașterea faptului de către Nicolae Tataru

că a primit de la Vitalie Caimacan mijloace bănești în sumă de 8 600 de euro

constituie o probă scrisă suficientă pentru a stabili și demonstra existența raporturilor

juridice de împrumut.

recurentului, precum că recipisa din 26 octombrie 2013 nu ar proba existența unor

relații juridice de împrumut dintre Nicolae Tataru și Vitalie Caimacan, întrucât nu

ar conține expres obligația de restituire. Or, contractul de împrumut se încheie prin

remiterea bunului (la caz a mijloacelor bănești), iar acceptarea de către împrumutat

a bunului implică obligația de restituire, chiar dacă aceasta nu este menționată expres

în înscris. Contractul de împrumut este unul consensual în ceea ce privește obiectul

și cauza, însă este real sub aspectul producerii efectelor, acestea se nasc la momentul

remiterii bunului.

momentul remiterii bunului, iar obligația de restituire decurge ipso jure din acest

fapt. Cu alte cuvinte, chiar dacă părțile nu au inserat în scris formula „voi restitui”,

această obligație este prezumată de lege, odată ce este probată remiterea cu titlu de

împrumut.

urmată de semnătura pârâtului, reprezintă o recunoaștere a remiterii și primirii

11

sumei, iar lipsa mențiunii „voi restitui” nu înlătură natura de împrumut, atât timp cât

există dovada transmiterii bunului și lipsa unei cauze licite alternative (donație, plată

în avans, plată anticipată, plată definitivă, contraprestație, schimb, compensarea unui

prejudiciu, etc.).

această obligație rezultă din natura actului și împrejurările cauzei. Iar, înscrisul care

atestă remiterea unei sume de bani, fără a se dovedi prin circumstanțele cauzei

temeiul alternativ de transmitere a banilor, face dovada împrumutului și atrage

obligația legală de restituire.

în lipsa altor mențiuni care să sugereze contrariul, creează prezumția existenței unui

contract de împrumut, iar consecința juridică este nașterea obligației de restituire.

recipisa din 26 octombrie 2013, Nicolae Tataru trebuia să demonstreze prin probe

pertinente, concludente și convingătoare că între dânsul și Vitalie Caimacan au

existat altfel de raporturi juridice, în baza cărora ar fi primit suma de 8 600 de euro

cu alt titlu decât cel de împrumut. În lipsa unor astfel de probe, se prezumă că

recipisa din 26 octombrie 2013 a dat naștere unor raporturi juridice de împrumut, iar

împrumutatul este dator să restituie bunul primit. Doctrina subliniază că remiterea

unei sume de bani între persoane care nu au raporturi patrimoniale anterioare

semnificative se prezumă a fi făcută cu titlu de împrumut, nu de liberalitate.

a demonstra existența altor raporturi juridice cu Vitalie Caimacan, Nicolae Tataru a

invocat că, în speță, suma de 8 600 de euro i-a fost acordată pentru achiziționarea

automobilelor de model Volkswagen Passat și Toyota Yaris. Însă, instanța de recurs

constată că afirmațiile date nu sunt susținute de probe pertinente, concludente și

verosimile, iar analiza documentelor din dosar relevă o altă activitate desfășurată de

părțile litigante.

faptul că Vitalie Caimacan l-a împuternicit pe Nicolae Tataru să conducă și să

utilizeze autoturisme de model Mercedes 213 CDI și Mercedes 312 CDI, având

drepturi clare, inclusiv dreptul de a circula cu aceste vehicule pe teritoriul Republicii

Moldova și în afara teritoriului acesteia. De asemenea, procurile permit lui Nicolae

Tataru să încheie, să modifice sau să rezilieze contracte de comodat sau locațiune

referitoare la aceste autoturisme și să obțină duplicatul certificatului de

înmatriculare(f.d. 41-44, vol. I).

12

Vitalie Caimacan și Oxana Caimacan l-au împuternicit pe Nicolae Tataru să procure,

în numele lor, din Germania, mijloace de transport la alegerea sa și să le transporte

în Republica Moldova, fiind desemnat ca reprezentant al mandatarilor în fața Poliției

Rutiere și a Serviciului Vamal, în vederea introducerii pe teritoriul Republicii

Moldova a autoturismelor, declarării acestora și achitării drepturilor de import

(f.d. 45-46, vol. I).

octombrie 2013 – 01 mai 2015, Nicolae Tataru a fost implicat în procedura de

vămuire pentru autoturismul de model Renault Scenic, anul fabricației 2004,

autoturismul de model Renault Scenic, anul fabricației 2005, autoturismul de model

Mercedes Sprinter 211, anul fabricației 2005, autoturismul de model Renault

Megane (vehicul uzat, fără număr de înmatriculare) și autoturismul de model Dacia

Logan, anul fabricației 2006.

Stat „Centru Resurselor Informaționale de Stat Registru”, potrivit căreia, în perioada

01 octombrie 2013 – 01 mai 2015, Nicolae Tataru a înmatriculat autoturismul de

model Renault Scenic, anul fabricației 2004, autoturismul de model Renault Scenic,

anul fabricației 2005, autoturismul de model Mercedes Sprinter 211, anul fabricației

2005, autoturismul de model Renault Megane (vehicul uzat, fără număr de

înmatriculare) și autoturismul de model Dacia Logan, anul fabricației 2006.

Nicolae Tataru și cercetate de către instanța de recurs atestă faptul că între părțile

litigante au existat anumite relații de colaborare și activități comerciale.

demonstrează că Nicolae Tataru ar fi achiziționat ori a vămuit autoturismele

Volkswagen Passat și Toyota Yaris, în legătură cu care susține că ar fi primit de la

Vitalie Caimacan suma de 8 600 de euro prin recipisa din 26 octombrie 2013.

vânzare-cumpărare, act de import sau document vamal care să ateste că Nicolae

Tataru ar fi achiziționat ori a vămuit autoturismele Volkswagen Passat și Toyota

Yaris. În mod similar, nu s-a prezentat dovada achitării taxelor de înmatriculare sau

de import pentru aceste vehicule.

declarațiile sale și situația de fapt existentă, adică dintre autoturismele efectiv

gestionate și cele invocate în apărare. Or, potrivit informațiilor oficiale furnizate de

Serviciul Vamal și Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

13

Registru”, în perioada 01 octombrie 2013 – 01 mai 2015, Nicolae Tataru a fost

implicat în proceduri de vămuire și înmatriculare pentru alte vehicule (două Renault

Scenic cu a/f 2004 și 2005, Mercedes Sprinter 211, a/f 2005, Renault Megane –

vehicul uzat, fără număr și Dacia Logan, a/f 2006). Aceste date contrazic direct

poziția recurentului, precum că suma din recipisă ar fi fost utilizată pentru procurarea

și importarea automobilelor Volkswagen Passat și Toyota Yaris, vehicule care nu

figurează în nicio evidență oficială ce ține de persoana recurentului.

autentificate între 2014–2015, într-adevăr confirmă existența unor relații comerciale

și de colaborare între Nicolae Tataru, Vitalie Caimacan și Oxana Caimacan,

deoarece ultimii l-au împuternicit pe primul să conducă, utilizeze și să efectueze

operațiuni comerciale cu privire la anumite vehicule, dar și să achiziționeze în

numele lor mijloace de transport din Germania. Însă, în aceste procuri nu se face

nicio referire la vehiculele Volkswagen Passat și Toyota Yaris, dar nici la suma de

8 600 de euro din recipisa întocmită la 26 octombrie 2013.

vamale ale recurentului, confirmate prin înscrisuri oficiale, nu au legătură obiectivă

cu autovehiculele invocate și, prin urmare, nu susțin teza conform căreia suma din

recipisă ar fi avut o destinație diferită de cea a unui împrumut. Or, potrivit art. 118

alin. (2) din Codul de procedură civilă, sarcina probei incumbă celui care invocă un

fapt în susținerea apărării sale, iar în cauză recurentul nu a prezentat facturi,

contracte de vânzare-cumpărare, declarații vamale sau alte documente justificative

care să lege remiterea sumei de achiziția acestor vehicule.

menționate în cauză nu fac nicio referire la autovehiculele de model Volkswagen

Passat sau Toyota Yaris și nu stabilesc vreo obligație de plată ori de compensare în

legătură cu acestea. Aceste înscrisuri, chiar analizate în coroborare, nu pot constitui

dovadă suficientă a existenței unui raport juridic distinct (mandat, comision, prestare

de servicii) între părți, derivat din recipisa din 26 octombrie 2013.

juridică a primirii sumei de 8 600 de euro, funcționează prezumția simplă derivată

din natura înscrisului sub semnătură olografă, potrivit căreia remiterea banilor se

prezumă a fi efectuată cu titlu de împrumut, iar emitentul recipisei se obligă la

restituire. Faptul neindicării exprese în textul recipisei a termenului sau a cuvântului

„împrumut” nu înlătură caracterul său de act juridic generator de obligații, întrucât

intenția de a primi o sumă determinată și de a o restitui este inerentă în astfel de

remiteri, coroborate cu principiul libertății formei actelor civile.

14

care să demonstreze că între Nicolae Tataru și Vitalie Caimacan, în baza recipisei

din 26 octombrie 2013, au existat alte raporturi juridice decât cele de împrumut. Prin

urmare, prima instanță și cea de apel au apreciat corect că suma de 8 600 de euro a

fost acordată de către Vitalie Caimacan lui Nicolae Tataru cu titlu de împrumut, iar

ultimul, în calitate de împrumutat, este ținut să o restituie integral, în temeiul

obligației asumate prin semnătura sa pe recipisă.

momentul întocmirii recipisei, nu impunea o formă solemnă pentru validitatea

contractului de împrumut de bani între persoane fizice, dacă suma nu depășea un

anumit prag.

Justiție menționează că părțile nu doar că au convenit asupra unui împrumut, dar au

consimțit în formă scrisă acest fapt, prin întocmirea unei recipise, semnată personal

de către pârâtul Nicolae Tataru. Din conținutul acestui înscris rezultă în mod clar

data la care a avut loc transmiterea sumei și anume 26 octombrie 2013, identitatea

creditorului, Vitalie Caimacan și a debitorului Nicolae Tataru, valoarea exactă a

sumei transmise și anume 8 600 de euro și recunoașterea explicită a primirii sumei

de bani. În consecință, pârâtul Nicolae Tataru are obligația legală de restituire a

împrumutului.

sunt neîntemeiate argumentele recurentului, precum că cererea de chemare în

judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție și cu nerespectarea

procedurii prealabile, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui fapt.

civil, în redacția în vigoare până la 01 martie 2019 (§§ 37-38 din prezenta decizie),

rezultă că legiuitorul a instituit reguli speciale referitoare la curgerea termenului de

prescripție în raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării

obligației. Astfel, momentul apariției dreptului la executarea forțată a obligațiilor în

contractele în care nu este stipulat termenul executării obligației sau în care

executarea poate fi cerută oricând, este de la data când debitorul este somat să

execute obligația.

creditorului în situații în care momentul exact al scadenței obligației nu este

determinat, conferindu-i posibilitatea de a cere executarea oricând, iar termenul de

prescripție începe să curgă abia de la solicitarea efectivă a executării.

15

prin scrisoare cu aviz de recepție, somația de plată prin care i-a cerut restituirea

sumei împrumutate, fixând termen limită pentru achitare până la data de 10

octombrie 2015 (f.d. 12, vol. I).

de 12 septembrie 2015 (f.d. 12, vol. I), ceea ce înseamnă că, în conformitate cu

termenul acordat, dreptul reclamantului de a solicita în instanță executarea obligației

a apărut la data de 11 octombrie 2015 (ziua următoare expirării termenului acordat

pentru plată).

de la data de 11 octombrie 2015, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la

19 septembrie 2016, adică cu mult înaintea expirării termenului legal de prescripție.

conchide că, în speță, nu există niciun temei pentru a constata că cererea de chemare

în judecată este prescrisă, iar argumentul recurentului în această privință este

nefondat și lipsit de suport probator.

cererii de chemare în judecată, Vitalie Caimacan nu a respectat procedura prealabilă,

or, materialele cauzei atestă că, la 11 septembrie 2015, reclamantul a expediat în

adresa lui Nicolae Tataru o cerere privind soluționarea amiabilă a litigiului, iar

conform avizului de recepție, ultimul a recepționat somația la 12 septembrie 2015.

Circumstanțele date demonstrează în mod obiectiv că Nicolae Tataru a fost

informată în mod corespunzător despre intenția reclamantului de a încerca o

rezolvare amiabilă a litigiului, în concordanță cu principiul bunei-credințe și al

evitării litigiilor judiciare (f.d. 12-13, vol. I).

necesare pentru a fi considerată o cerere valabilă de soluționare amiabilă: este

concretă, determină un termen rezonabil pentru răspuns și este înregistrată cu dovada

primirii de către pârât, ceea ce elimină orice îndoială privind nerespectarea

procedurii prealabile. Prin urmare, afirmațiile recurentului cu privire la presupusa

nerespectare a procedurii prealabile nu pot fi acceptate, deoarece contravin

materialelor dosarului.

neîntemeiat argumentul recurentului, precum că cererea de chemare în judecată a

fost depusă de o persoană neîmputernicită, întrucât a fost semnată și de către

Veaceslav Roșca, care, potrivit informațiilor oficiale de pe site-ul Uniunii Avocaților

16

din Republica Moldova, avea calitatea de avocat stagiar abia din data de 25

septembrie 2017, adică după data depunerii cererii – la 19 septembrie 2016.

documentele aflate la dosar, care demonstrează contrariul. Or, conform mandatului

anexat cererii de chemare în judecată, se atestă faptul că Veaceslav Roșca a avut

calitatea de avocat stagiar în cadrul Cabinetului Avocatului „Ion Botnaru” încă din

data de 24 aprilie 2015, conform contractului de efectuare a stagiului profesional nr.

0841 (f.d. 4, vol. I).

Uniunea Avocaților din Republica Moldova a confirmat faptul că Veaceslav Roșca

a efectuat stagiul profesional în avocatură în perioada 24 aprilie 2015 – 24 octombrie

2016 și repetat în perioada 27 octombrie 2017 – 27 aprilie 2019 (f.d. 15, vol. III).

legal și depline condiții apt să reprezinte reclamantul în prezentul proces judiciar.

conchide că cererea de chemare în judecată a fost înaintată de o persoană

împuternicită în mod legal, în conformitate cu prevederile legale aplicabile statutului

avocatului stagiar și normelor care reglementează dreptul de reprezentare în proces.

că celelalte argumente invocate de recurent în susținerea poziției sale nu pot fi

reținute, deoarece acestea contravin concluziilor anterior dezvoltate, se referă la

circumstanțe care au fost deja stabilite și analizate în mod complet, fiind apreciate

cu respectarea normelor de drept procedural și fundamentate în conformitate cu

normele de drept material.

judecării cauzei civile, participanților la proces le-au fost create condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat

prin art. 6 § 1 CEDO.

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să

indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenței

CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999,

17

Supreme de Justiție conchide necesare de a respinge recursul declarat de Nicolae

Tataru, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanței.

lit. a), alin.(3) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge recursul declarat de Nicolae Tataru.

Menține decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 24

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Caimacan împotriva lui Nicolae

Tataru cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

18