2ra-802/21 — încasarea datoriei

2ra-802/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-802/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. D. Chistol)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, I. Dutca, O. Cojocaru)

DECIZIE

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Nicolae Tataru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Caimacan

împotriva lui Nicolae Tataru cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Nicolae Tataru, reprezentat de avocații Alexandru

Bondarciuc și Valentin Caisîn și a fost menținută hotărârea din 24 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 19 septembrie 2016 Vitalie Caimacan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Nicolae Tataru cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Vitalie Caimacan a indicat că la 26

octombrie 2013 a încheiat cu Nicolae Tataru un contract de împrumut pentru suma

de 8 600 de euro, în acest sens fiind întocmită o recipisă în care nu a fost indicată

expres data restituirii împrumutului.

A afirmat că la 11 septembrie 2015 a remis în adresa lui Nicolae Tataru o

somație prin care a solicitat restituirea datoriei până la data de 10 octombrie 2015.

Potrivit avizului de recepție, pârâtul a recepționat somația respectivă la data de

12 septembrie 2015, însă cererea a fost lăsată fără răspuns.

A solicitat Vitalie Caimacan încasarea de la Nicolae Tataru în beneficiul său a

datoriei în sumă de 8600 de euro, echivalentul acesteia în valută națională, precum

și suma de 1500 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii.

Prin încheierea din 15 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Caimacan în

temeiul art. 267 lit. g) CPC.

Prin încheierea din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă cererea depusă de Vitalie Caimacan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Roșca și a fost anulată încheierea din 15 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată depusă de Vitalie

Caimacan cu punerea pe rol a cererii.

Prin hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani

a fost admisă acțiunea depusă de Vitalie Caimacan și a fost încasată de la Nicolae

Tataru în beneficiul lui Vitalie Caimacan datoria în mărime de 8 600 de euro, în

valută națională conform cursului valutar a Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărârii, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată

în mărime de 1 504 lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3 439,69 de

lei.

La 09 ianuarie 2020 și 20 ianuarie 2020, Nicolae Tataru, reprezentat de

avocații Valentin Caisîn și Alexandr Bodnariuc au depus cereri de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 decembrie 2019, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

respingerea acțiunii.

Prin decizia din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Nicolae Tataru, reprezentat de avocații Alexandr Bodnariuc și

Valentin Caisîn și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluție sale instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 774, 776,

858 alin. (2) Codul civil și a stabilit că actele cauzei atestă cu certitudine existența

unui raport obligațional între Vitalie Caimacan și Nicolae Tataru apărut în baza

recipisei semnate la 26 octombrie 2013.

A notat instanța de apel că deși în textul recipisei nu este menționat expres că

apelantul a luat cu împrumut suma de 8 600 de euro, totuși recepționarea sumei

bănești nu poate fi negată, iar în condițiile când a primit această sumă, apelantului îi

revine și obligația de a o restitui, or nu rezultă că suma de 8 600 de euro ar fi fost

oferită cu titlu gratuit sau cu alte scopuri, după cum se pretinde.

Astfel, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe de admitere a

acțiunii cu încasarea de la Nicolae Tataru în beneficiul lui Vitalie Caimacan a

datoriei în mărime de 8 600 de euro este întemeiată și legală.

La 12 ianuarie 2021 Nicolae Tataru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, la soluționarea acestui litigiu instanțele de

judecată au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, și anume urmau să aplice

prevederile Codului civil în redacția Legii până la 01 martie 2019, pe când

instanțele de judecată au aplicat prevederile Codului civil în vigoare din 01 martie

2019.

A susținut că nu sunt reflectate în procesul -verbal al ședinței de judecată

explicațiile pârâtului, a demersurilor acestuia, înaintate în cadrul dezbaterilor

judiciare cât și a explicațiilor celorlalți participanți la proces fapt ce urmează a fi

egalată cu lipsa procesului-verbal al ședinței de judecată, iar lipsa acestui act

procedural în dosar constituie o încălcare esențială a normelor de drept procedural,

care de asemenea duce la desființarea hotărârilor judecătorești.

2

A indicat că instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (5) CPC nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra argumentului de casare a hotărârii primei instanțe pe motiv că

cererea de chemare în judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție.

A mai indicat că instanțele de judecată prin soluțiile emise i-au încălcat dreptul

recurentului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană pentru Apărarea Dreptului și Libertăților Fundamentale ale Omului,

deoarece nu s-au examinat argumentele pârâtului expuse în referință și în cadrul

dezbaterilor judiciare.

La 10 martie 2021 Nicolae Tataru a depus recurs suplimentar, prin care a

invocat că avocatul Veaceslav Roșca, la data depunerii acțiunii în instanța de

judecată din numele lui Vitalie Caimacan avea calitatea de inculpat (condamnat) și

nu a fost în drept să depună și să semneze cereri în instanța de judecată.

Prin notificarea din 12 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 20 mai 2021 intimatul Vitalie Caimacan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Roșca, a depus referință, prin care a solicitat ca recursul declarat de Nicolae Tataru

să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 20

octombrie 2020 a fost notificată recurentului Nicolae Tataru la 13 noiembrie 2020,

fapt confirmat prin recipisa semnată de ultimul (f.d. 199, vol. I).

Astfel, recursul declarat la 12 ianuarie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 09 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat, de a casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (5) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că Vitalie Caimacan a depus acțiune în

judecată împotriva lui Nicolae Tataru cu privire la încasarea datoriei în mărime de

8600 de euro și a cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, judecind cauza în fond a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii

și a admis-o cu încasarea de la Nicolae Tataru în beneficiul lui Vitalie Caimacan a

datoriei în mărime de 8600 de euro, în valută națională conform cursului valutar a

Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii.

În susținerea soluției sale, prima instanță a aplicat prevederile art. 774, 776,

858 alin. (2) din Codul civil, în redacția Legii după 01 martie 2019, și a stabilit că la

26 octombrie 2013 Nicolae Tataru a luat cu împrumut de la Vitalie Caimacan suma

de 8600 de euro, în acest sens a fost întocmită o recipisă (f.d. 11, vol. I).

A mai stabilit prima instanță că la 11 septembrie 2015 Vitalie Caimacan a

expediat în adresa lui Nicolae Tataru o somație prin care a solicitat restituirea

datoriei până la data de 10 octombrie 2015 (f.d. 12). La 12 septembrie 2015 Nicolae

Tataru a recepționat somația respectivă, însă în termenul propus nu a restituit

datoria.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 20 octombrie 2020 a respins apelul

declarat de Nicolae Tataru, reprezentat de avocații Alexandru Bodnariuc și Valentin

Caisîn și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24

decembrie 2019.

La 12 ianuarie 2021 și suplimentar la 10 martie 2021 Nicolae Tataru a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că hotărârile emise sunt ilegale,

neîntemeiate și pasibile de a fi casate. La data împrumutului nu s-a indicat termenul

de executare a obligației de restituire a sumei împrumutate și că termenul de

prescripție începe a curge de la data înaintării pretenției către debitor. În cadrul

examinării cauzei în apel a invocat omiterea termenului de prescripție, iar instanța

de apel nu s-a pronunțat. Totodată a invocat că notificarea expediată în adresa sa nu

se referă la litigiu dat. La fel, a susținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel

au aplicat legea care nu era în vigoare la data acordării împrumutului și semnării

recipisei.

4

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că instanțele de judecată

au încălcat normele de drept procedural și material, nu au determinat corect

caracterul raportului juridic între părți, precum și legea aplicabilă la soluționarea

cauzei.

Conform art. 512 alin. (1) Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019, în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta

în a da, a face sau a nu face.

Conform art. 514 Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019, obligațiile se

nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

Conform art. 572 alin. (2) Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019,

obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit.

Vitalie Caimacan a invocat în cererea de chemare în judecată că la 26

octombrie 2013 a încheiat cu Nicolae Tataru un contract de împrumut pentru suma

de 8600 de euro, în acest sens fiind semnată o recipisă, în care nu a fost indicată

expres data restituirii împrumutului.

Conform art. 267 alin. (1) Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019,

termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării

unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 271 Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019, acțiunea

privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de

prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs

prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs,

prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță

asupra fondului.

Din actele cauzei rezultă că, Nicolae Tataru, atât în cererea de apel, cât și în

ședința instanței de apel a invocat tardivitatea acțiunii și nerespectarea procedurii de

soluționare prealabilă a litigiului, însă instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel

asupra acestui argument.

Or, conform art. 272 alin. (3) din Codul civil, în redacția până la 01 martie

2019, în raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării obligației

sau în care executarea poate fi cerută oricînd, termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data cînd debitorul trebuie să execute obligația.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul

de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel

încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Contrar prevederilor legale citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel nu a

stabilit natura raporturilor juridice dintre părți și nu s-a pronunțat asupra tuturor

argumentelor invocate în apel și anume dacă acțiunea este depusă cu omiterea

termenului de prescripție și dacă a fost respectată procedura de soluționare

5

prealabilă a cauzei, or recurentul a invocat că notificarea expediată în adresa sa și

anexată la actele cauzei nu se atribuie litigiului dat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. b) și alin. (4) Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Astfel, instanța de recurs constată că, din motivarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe rezultă că instanțele ierarhic inferioare la judecarea

litigiului dat au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și anume prevederile

Codului civil în vigoare de la 01 martie 2019, or, contractul de împrumut a fost

semnat la 26 octombrie 2013.

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța

de apel au încălcat normele de drept material, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Nicolae Tataru, de a casa decizia instanței de apel și de a

trimite cauza spre rejudecare în ordine de apel în aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și să adopte o decizie legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nicolae Tataru.

Se casează decizia din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Caimacan împotriva lui

Nicolae Tataru cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6