3-30/24 — anularea deciziei comisiei de evaluare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea deciziei comisiei de evaluare
- Temei legal
- Contestatie în baza Legii nr. 26, evaluarea reluata a candidatului la functia de membrue in Consiliul Superior al Magistraturii
3-30/24 — anularea deciziei comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la contestația depusă de Victor Sandu
împotriva deciziei nr.18 din 9 septembrie 2024 a Comisiei independente de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor
(evaluarea externă conform Legii nr. 26/2022)
(Dosarul nr. 3-30/24
NR. PIGD 2-24129035-01-3-12112024)
Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea reluată a candidatului la funcția de
membru în Consiliul Superior al Magistraturii;
13 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică cererea de contestare depusă de Victor
Sandu împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților
la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și
procurorilor cu privire la anularea deciziei nr.18 din 9 septembrie 2024 „cu
privire la evaluarea reluată a lui Victor Sandu, candidat la funcția de membru
în Consiliul Superior al Magistraturii” și dispunerea reluării procedurii de
evaluare a candidatului,
Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate
împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,
compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
Mihail Calistrov, grefier
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE SI DE PROCEDURĂ
Prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1449-VII din 4 februarie
2015, Victor Sandu a fost numit pe un termen de cinci ani în funcția de judecător la
Judecătoria Centru, municipiul Chișinău. La 29 septembrie 2016 a fost numit în
funcția de judecător la instanța nou-creată Judecătoria Chișinău, începând cu 1
ianuarie 2017. La 11 decembrie 2018, prin Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 584/24 a fost desemnat pentru exercitarea atribuțiilor judecătorului
de instrucție la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, începând cu 1 ianuarie 2019.
Prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1597-VIII din 3 iunie 2020 a fost
numit în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, iar la 18 martie
2022 a fost numit în funcție de judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 171/17 din 15 iunie
2021 s-a dispus convocarea ședinței extraordinare a Adunării Generale a
Judecătorilor care urma a avea loc la 1 octombrie 2021, în vederea alegerii a șase
membri permanenți al Consiliului Superior al Magistraturii.
La 29 octombrie 2021, judecătorul Victor Sandu a depus la Consiliul Superior
al Magistraturii cerere de participare la concurs pentru funcția de membru în
Consiliul Superior al Magistraturii.
La 6 aprilie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a expediat Comisiei de
evaluare lista persoanelor care urmează să fie evaluate pentru funcția de membru în
Consiliul Superior al Magistraturii, în care era inclus și Victor Sandu.
La 8 iulie 2022, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților
la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și
procurorilor a inițiat evaluarea lui Victor Sandu, candidat la funcția de membru în
Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul Legii privind unele măsuri aferente
selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale
judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022.
Prin decizia Comisiei de evaluare nr. 18 din 18 ianuarie 2023, candidatul la
funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, Victor Sandu nu a
promovat evaluarea în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (4) lit. b), alin. (5) lit.
a), c), și d) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele
măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, pe motiv că nu corespunde
criteriilor de integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la
respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară.
Prin decizia din 1 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis acțiunea
în contencios administrativ înaintată de judecătorul, Victor Sandu împotriva
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru
în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind anularea
deciziei nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Victor Sandu și
dispunerea evaluării candidatului. S-a anulat decizia Comisiei independente de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu
privire la candidatura lui Victor Sandu. S-a dispus reevaluarea candidatului Victor
Sandu de către Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția
de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.
Ca urmare a evaluării reluate a candidatului Victor Sandu, desfășurată în
temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10), art. 8 alin. (1)-(2) lit. a) și și art. 13 alin.
(5) din Legea nr. 26/2022, prin decizia nr.18 din 9 septembrie 2024 „cu privire la
evaluarea reluată a lui Victor Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul
Superior al Magistraturii”, Comisia de decis că candidatul nu întrunește criteriile de
integritate financiară și etică pe motivul constatării dubiilor serioase în legătură cu
conformitatea candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică și, astfel, nu
promovează evaluarea.
La 12 noiembrie 2024, Victor Sandu a contestat decizia Comisiei de evaluate
nr.18 din 9 septembrie 2024 „cu privire la evaluarea reluată a lui Victor Sandu,
candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii” la Curtea
Supremă de Justiție, solicitând anularea deciziei și depunerea reluării procedurii de
evaluare a candidatului de către Comisia de evaluate.
Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, contestația ține de competența
Curții Supreme de Justiție și este examinată de un complet de judecată special
compus din 3 judecători. Cauza a fost distribuită pentru examinare completului
compus din judecătorii Ion Malanciuc (președinte), Oxana Parfeni și Diana Stănilă.
La 27 noiembrie 2024, Comisia de evaluare a depus referință, prin care nu a
recunoscut pretențiile lui Victor Sandu și a solicitat respingerea acestora.
Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședință la 3 decembrie 2024,
16 decembrie 2024, 16 ianuarie 2024, 7 martie 2025, 20 martie 2025, 25 martie 2025
și 7 aprilie 2025. În fața Curții Supreme de Justiție, reclamantul a pledat atât
personal, cât și a fost reprezentat de avocatul Vitalie Zama. Comisia de evaluare a
fost reprezentată de către avocatul Valeriu Cernei.
De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședința din 24
martie 2025 pentru a examina recuzările înaintate de către reclamantul Victor Sandu
membrilor Completului de judecată special.
Reclamantul Sandu Victor, fiind susținut de reprezentantul său Zama Vitalie,
în ședința de judecată au pledat pentru admiterea contestației în baza argumentelor
invocate.
Reprezentantul pârâtei, Cernei Valeriu, în instanță a pledat pentru respingerea
contestației pe motiv că argumentele de fapt și de drept invocate nu sunt de natură
să convingă un observator obiectiv că sunt motive pentru desființarea deciziei
Comisiei.
La 7 aprilie 2025, a fost finalizată examinarea cauzei în fond, fiind anunțat că
decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din Legea nr.
26/2022.
ÎN FAPT
a) Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie
În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale
acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul
justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările
ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații inter alia la funcția de membru al
Consiliului Superior al Magistraturii sunt supuși evaluării externe, ca etapă
obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a
acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a
acestora. Evaluarea începe cu solicitarea ca candidatul să depună Comisiei declarația
de avere și interese personale și a declarației cu privire la lista persoanelor apropiate
lui, de transmitere voluntară a răspunsurilor la chestionarul privind integritatea etică.
La 6 aprilie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a expediat Comisiei de
evaluare lista persoanelor care urmează să fie evaluate pentru funcția de membru în
Consiliul Superior al Magistraturii, în care era inclus și Victor Sandu.
La 21 iunie 2022, Comisia de evaluare a trimis candidatului Victor Sandu un
chestionar privind integritatea etică pentru a fi completat în mod voluntar și returnat
Comisiei până la 5 iulie 2022. Candidatul a prezentat Comisiei chestionarul
completat la 4 iulie 2022.
La 8 iulie 2022, Comisia de evaluare a trimis candidatului o solicitare pentru
completarea și depunerea până la 15 iulie 2022 a declarației de avere și interese
personale pentru ultimii 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din
Legea nr. 26/2022, cu includerea listei persoanelor apropiate din sistemul
judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public, așa cum prevede același articol.
Candidatul a prezentat Comisiei declarația completată la 15 iulie 2022.
În timpul evaluării inițiale, Comisia a colectat informații din multiple surse,
a trimis candidatului trei runde de întrebări, incluzând 47 de întrebări, 104 de sub
întrebări și 38 de solicitări de documente suplimentare.
La 9 decembrie 2022, Comisia de evaluare i-a acordat candidatului accesul
la materialele de evaluare, conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022.
La 15 decembrie 2022, a avut loc audierea publică a candidatului Victor
Sandu în fața Comisiei, iar la 18 ianuarie 2023 Comisia a adoptat decizia nr. 18 „cu
privire la candidatul Victor Sandu, candidat la funcția de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii”, prin care a decis, în temeiul art. 8 alin. (1), alin. (2) lit.
a), alin. (4) lit. b), alin. (5) lit. a), c), și d) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10
martie 2022, nepromovarea evaluării, pe motiv că nu corespunde criteriilor de
integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către
candidat a criteriilor de integritate etică și financiară.
Din conținutul deciziei Comisiei de evaluate nr. 18 din 18 ianuarie 2023,
rezultă că, în privința candidatului Victor Sandu au fost constatate dubii serioase în
privința: problemei neplății impozitului pe creșterea de capital din vânzarea
motocicletei Honda (în anul 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în anul 2021);
problemei drepturilor de proprietate asupra vehiculelor importate în anul 2009;
problema profitului sau a veniturilor din vânzarea celorlalte vehicule importate și
înmatriculate pe numele candidatului între anii 2008 și 2015 și problemei obligației
de plată a impozitului pe creșterea de capital din vânzarea acestor vehicule;
modalității de achiziționare a automobilului Mercedes.
La 8 februarie 2023, Victor Sandu a depus cerere de contestare a deciziei
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru
în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 18
ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Victor Sandu, solicitând anularea acesteia
și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.
Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 1 august 2023, a admis acțiunea
în contencios administrativ înaintată de judecătorul Victor Sandu, a anulat deciziei
nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Victor Sandu și dispunerea
reevaluării candidatului.
La 9 septembrie 2023, Comisia de evaluare a inițiat reluarea procedurii de
evaluate a candidatului Victor Sandu, în cadrul căreia Comisia a colectat informații
adiționale din diverse surse, conform necesităților, pentru a aborda problemele
examinate în cadrul evaluării reluate. Candidatul Victor Sandu a răspuns la două
întrebări scrise de Comisiei, inclusiv patru sub întrebări și șase solicitări de
documente suplimentare, precum și trei solicitări cu privire la date de contact.
La 29 martie 2024, candidatul a fost notificat cu privire la faptele și dubiile
din partea Comisiei și Anexa 1 aferentă la 15 mai 2024, iar la 5 aprilie 2024 și 22
mai 2024 candidatul a răspuns la notificarea Comisiei privind faptele și dubiile
serioase.
La cererea candidatului, la 2 aprilie 2024 și 22 mai 2024, Comisia de
evaluare i-a acordat acestuia accesul la materialele de evaluare reluate.
La 15 iulie 2024, a avut loc audierea publică a candidatului Victor Sandu.
Ca urmare a evaluării reluate a candidatului Victor Sandu, desfășurată în
temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10) din Legea nr. 26/2022, în temeiul art. 8
alin. (1)-(2) lit. a) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia de decis că
candidatul nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică pe motivul
constatării dubiilor serioase în legătură cu conformitatea candidatului cu criteriile de
integritate financiară și etică și, astfel, nu promovează evaluarea.
Potrivit deciziei, Comisia de evaluare a constatat dubii privind:
a) Importul și înregistrarea mijloacelor de transport/Nedeclararea
venitului obținut din vânzare mijloacelor de transport și neachitarea
impozitului pe venit aferent acelor vânzări, în conformitate cu legislația fiscală.
b) Tranzacția privind automobilul Mercedes E220 CDI.
c) Extinderea arestului prevenitiv în privința lui Serghei Cosovan în
pofida bolii sale terminale și motivarea insuficientă pentru prelungirea
arestului preventiv în privința acestuia.
Referitor la Problema 1: Importul și înregistrarea mijloacelor de
transport/Nedeclararea venitului obținut din vânzare mijloacelor de transport și
neachitarea impozitului pe venit aferent acelor vânzări, în conformitate cu legislația
fiscală, Comisia de evaluare a stabilit că: în anul 2008 Victor Sandu a importat și
înregistrat un automobil Volkswagen și o motocicletă de marca Suzuki Motor
Espana, la Secția înmatriculare transportului și documentarea conducătorilor auto.
Valoarea totală a vehiculelor a fost de 35 773 MDL: 29 00, MDL valoarea în vamă
și 6773 MDL taxe vamale achitate. Automobilul a fost vândut la nouăsprezece luni
după înregistrare, iar motocicleta Suzuki în luna martie 2021 cu 20 000 MDL.
Candidatul nu a achitat nici un impozit aferent venitului din vânzarea motocicletei,
deși a vândut motocicleta cu aproximativ 15 000 MDL mai mult decât prețul de
achiziție.
A notat că în anul 2009, 20 de vehicule au fost importate din Italia și
Germania și înregistrat pe numele candidatului la Secția înmatriculare transportului
și documentarea conducătorilor auto. Valoarea vehiculelor a fost de 522 778 MDL,
constând din 390 310 MDL valoarea declarată la vamă și 132 468 MDL taxe vamale.
Toate cele 20 vehicule au fost vândute între 2009 și 2013.
Candidatul a declarat că beneficiar efectiv/proprietarul de facto al cestor
vehicule era fosta sa rudă apropiată G.P, pe care îl ajuta în afacerea sa de vânzare și
reparații de motociclete și automobile SRL „M”, înființată în 2008.
De asemenea în perioada 2010-2015, candidatul a importat în Moldova nouă
vehicule care au fost înmatriculate pe numele său. Valoare declarată în vamă și
taxele plătite au însumat 392 631 MDL. Aceste vehicule au fost ulterior vândute pe
parcursul anilor 2010-2018.
În iunie 2019, în Republica Moldova au fost importate șase vehicule pe
numele mamei candidatului, cu valoare totală de 1 679 202 MDL, inclusiv 1 470
000 MDL valoarea în vamă și 209 202 MDL taxe vamale. Vehiculele au fost vândute
în diferite momente din perioada 2019-2022.
Tranzacția privind automobilul Mercedes E220 CDI: În declarația sa anuală
pentru anul 2021, candidatul a declarat achiziționarea automobilului Mercedes E220
CDI, a/f 2010, pentru suma de 210 00MDL. Contractul de achiziție datat cu 10
noiembrie 2021, îl menționează în calitate de vânzător pe I.C. cu tatăl candidatului
acționând în baza unei procuri din numele vânzătorului. Cu o lună înainte, pe 6
octombrie 2021 I.C achiziționase autoturismul de la N.B., procuror din cadrul
Procuraturii Anticorupție, pentru suma de 200 000 MDL.
În perioada 2019-2022, în timp ce candidatul activa în calitate de judecător
de instrucție N.B. a participat la examinarea de către candidat a demersurilor
înaintate de procurorul N.B. privind autorizarea acțiunilor procesual penale. Comisia
a reținut că candidatul a examinat 26 de demersuri înaintate de procurorul N.B. în
vederea obținerii autorizației de efectuare acțiunilor procesual penale, a măsurilor
speciale de investigație sau a autorizației de aplicare a măsurilor procesuale de
constrângere în anul 2021, unul în octombrie, 19 în noiembrie și șase în decembrie
A examinat trei astfel de demersuri depuse de procurorul N.B. în martie 2022.
La fel a constatat că în cursul anului 2019 candidatul a examinat șapte demersuri și
materiale în care a participat procurorul N.B. și a examinat un demers în anul 2020.
Cu referire la cea de a 3 problemă: Extinderea arestului preventiv în privința
lui Serghei Cosovan în pofida bolii sale terminale și motivarea insuficientă pentru
prelungirea arestului preventiv în privința acestuia:
Comisia a notat că, în cauza Cosovan c. Republicii Moldova, nr. 13472/18,
22 martie 2022, CtEDO a constat că a avut loc o încălcare a art. 3 (Interzicerea
torturii) și art. 5 alin. (3) (Dreptul la libertate și securitate) din CEDO.
Comisia de evaluare a reținut că, candidatul a emis prima încheiere de
prelungire a arestului preventiv în privința dlui Cosovan pe 24 noiembrie 2017 (ca
răspuns la demersul procurorului din 13 noiembrie 2017). Candidatul a prelungit în
continuare arestul preventiv în privința dlui Cosovan, ca răspuns la demersurile
procurorului, pe 21 decembrie 2017, 23 ianuarie 2018, 22 februarie 2018 și 23 martie
2018, de fiecare dată pentru o lună, cu deținerea arestului preventiv în Penitenciarul
nr. 13 sau 16. Astfel, candidatul a emis cinci din cele șapte încheieri privind arestul,
emise de judecătorii de instrucție (cu excepția încheierilor din septembrie și
octombrie) înainte de 24 aprilie 2018, când dl Cosovan a fost eliberat din arest
preventiv.
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a) Argumentele reclamantului:
Reclamantul a indicat că, la data de 9 noiembrie 2024, a recepționat un e-
mail de la secretariatul Comisiei de evaluare (remis de pe adresa
secretariat@vettingmd.com) cu subiectul „Decizia Comisiei Pre-Vetting”. Mesajul
avea următorul conținut:” Stimate dle Victor Sandu, Comisia independentă de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (în continuare „Comisia ) Vă
expediază Decizia nr. 18 din 9 septembrie 2024 cu privire la evaluarea reluată a lui
Victor Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii,
care a fost întocmită în limbile engleză și română și care este anexată (în ambele
limbi) la prezentul mesaj. Conform art. 13 alin. (7) din Legea nr. 26/2022, decizia
Comisiei va fi transmisă Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), instituția
responsabilă de organizarea alegerilor/ concursului pentru poziția de membru în
organul de autoadministrare al judecătorilor, iar informația privind rezultatul
evaluării reluate va fi publicată pe pagina web a Comisiei. Rugăm să confirmați
recepționarea mesajului și totodată să informați Comisia dacă acceptați sau nu
publicarea deciziei”.
La acest e-mail erau anexate 2 documente: Decizia Comisiei de evaluare nr.
18 din 9 septembrie 2024 privind candidatura lui Victor Sandu, candidat la funcția
de membru în Consiliul Superior al Magistraturii în două limbi - limba română și
limba engleză.
Deși Decizia nr. 18 a fost emisă la 9 septembrie 2024, aceasta a fost adusă la
cunoștință în mod oficial, prin intermediul cutiei electronice poștale, doar în ziua de
9 noiembrie 2024.
Indică că, decizia nr. 18 din 9 septembrie 2024 privind candidatura lui Victor
Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii este
axată pe următoarele aspecte financiare și etice și anume: în ceea ce privește
problema neplății impozitului pe creșterea de capital din vânzarea motocicletei
Honda (în anul 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în anul 2021); problema
profitului sau a veniturilor din vânzarea celorlalte vehicule importate și înmatriculate
pe numele candidatului între anii 2008 și 2015; problema obligației de plată a
impozitului pe creșterea de capital din vânzarea acestor vehicule, care nu au fost
atenuate de către candidat; modalitatea de achiziționare a automobilului Mercedes,
care se află în proprietatea candidatului; extinderea arestului preventiv în privința lui
Serghei Cosovan în pofida bolii sale terminale și motivarea insuficientă pentru
prelungirea arestului preventiv în privința acestuia.
Potrivit deciziei nr. 18 din 9 septembrie 2024 privind candidatura lui Victor
Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii comisia
a emis următoarea formulare: „Comisia are dubii serioase cu privire la conformitatea
candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică”.
Notează că comisia de evaluare nu a constatat în decizia nr. 18 din 18
ianuarie 2023 că reclamantul nu ar fi declarat averea sa conform legislației în vigoare
sau că averea dobândită de către familia reclamantului în ultimii 15 ani nu ar
corespunde veniturilor pe care familia reclamantului le-a declarat.
La acest aspect, reține că reclamantul nu deține în proprietate bunuri imobile,
cote părți din capitalul social, acțiuni a careva societăți comerciale, depuneri bănești
substanțiale, etc., nefiind prezent spațiu de interpretare sau pentru enunțarea unor
dubii substanțiale în contextul trimiterilor părții pârâte la lipsa ipotetică de disciplină
fiscală a candidatului reclamant.
Indică că, acțiunea dedusă judecății vizează legalitatea actului administrativ
și a procedurii administrative aferente prin care comisia de evaluare a verificat
candidatul reclamant prin examinarea în special a modului în care candidatul a
importat și înregistrat mijloace de transport în nume propriu, modul în care acesta a
abordat aspectele fiscale ce țin de înstrăinarea mijloacelor de transport în cauză dar
și modul în care a fost dobândit un bun mobil concret.
Referitor la aspectele abordate ce țin de pretinsa neplată a impozitului aferent
creșterii (ipotetice) de capital din vânzarea motocicletei Honda (în anul 2018) și a
motocicletei Suzuki Espuna (în anul 2021), menționează că, potrivit Certificatului
din data de 6.02.2023 eliberat de către Serviciul Fiscal de Stat, reclamantul nu deține
careva restanțe față de bugetul public național.
În ceea ce privește motocicleta „Honda Hornet” importată din România în
anul 2015, indică că a achiziționat-o la prețul de 25000 MDL, în stare avariată, care
ulterior a vândut-o la data de 29 mai 2018, iar în susținerea acestei depoziții a
prezentat comisiei contractul de vânzare-cumpărare, în care era indicată valoarea de
50000 MDL.
În cazul motocicletei Suzuki Espana (a/f 2003), procurată în stare avariată,
menționează că a importat-o în anul 2008. Conform informațiilor de la Serviciul
Vamal, valoarea motocicletei la vamă a fost 4000 MDL și taxe plătite în sumă de
1106 MDL (în total - 5106 MDL). Motocicleta a fost vândută la data de 18 martie
2021 cu 20000 MDL, conform contractului.
Astfel, atât în cazul motocicletei „Honda Hornet” cât și a motocicletei
„Suzuki Espana” aceste unități de transport au fost procurate în stare avariată și au
fost supuse unor intervenții costisitoare pentru repararea lor.
Reține că, în esență, Codul Fiscal în redacția de la data vânzării mijloacelor
de transport de model „Honda Hornet” cât și „Suzuki Espana” stabilea că „Bază
valorică a activelor de capital înseamnă: valoarea activelor de capital procurate
și/sau create de contribuabil”.
Ca urmare, reclamantul efectuând lucrări de reparație, manoperă la
mijloacele de transport de model „Honda Hornet” cât și „Suzuki Espana” a obținut
dreptul de proprietate asupra acestor lucrări, respectiv baza valorică a acestor active
corespundea cu prețul de procurare a acestora la care s-au adăugat lucrările de
reparație, manoperă, respectiv, în speță este inadmisibilă formula de calcul invocată
de comisia pârâtă care a operat exclusiv cu valoarea de cumpărare a acestor bunuri
mobile fără să rețină costurile de reparație a acestora care la fel au contribuit la
formarea bazei valorice a acestor active.
Reiterează, că potrivit Certificatului din data de 6 februarie 2023 eliberat de
către Serviciul Fiscal de Stat, reclamantul nu deține careva restanțe față de bugetul
public național.
Comunică că, în speță, partea reclamantă a prezenta proba admisibilă
prevăzută de lege ce tine de inexistența datoriilor față de bugetul public național,
nefiind admisibilă orice presupunere că totuși acesta ar fi admis careva încălcări a
disciplinei fiscale.
Accentuează că acest argument este valabil pentru toate ipotezele invocate
de partea pârâtă prin care se ridică dubii referitor la respectarea de către subsemnat
a disciplinei fiscale.
Indică că, neachitarea impozitelor pentru suma pretinsă impozabilă a
creșterii de capital pentru mijloacele de transport Honda Hornet si Suzuki Espana nu
poate fi calificată ca dubii serioase a necorespunderii candidatului la criteriu de
integritate financiară nefiind o „încălcare gravă”.
Totodată, în speță, este neproporțională o ipoteză de descalificare a
candidaturii subsemnatului la funcția de membru a Consiliului Superior al
Magistraturii în baza unor încălcări pretinse absolut lipsite de gravitate.
Totodată ghidându-se de la latura imperativă a legislație în vigoare și anume
de prevederile art. 40 a1in.(51) Cod fiscal, notează că, nu a realizat nicio creștere de
capital din vânzarea acestor unități de transport, deoarece investise în piese și în
repararea acestora, cât și modificările legislative care prevăd că nu este recunoscută
creștere de capital în scopuri fiscale în cazul înstrăinării unui autoturism care a fost
în proprietatea contribuabilului cel puțin 3 ani până la data înstrăinării.
Comunică că, Completul de judecată special al CSJ a analizat „următoarele
aspecte în legătură cu dubiile serioase reținute de Comisie cu privire la
corespunderea candidatului cu criteriile de integritate: problema neplății impozitului
pe creșterea de capital din vânzarea motocicletei Honda (în anul 2018) și a
motocicletei Suzuki Espana (în anul 2021); problema drepturilor de proprietate
asupra vehiculelor importate în anul 2009; problema profitului sau a veniturilor din
vânzarea celorlalte vehicule importate și înmatriculate pe numele candidatului între
anii 2008 și 2015 și problema obligației de plată a impozitului pe creșterea de capital
din vânzarea acestor vehicule”.
Ce tine de (a) neachitarea impozitului aferent creșterii de capital din vânzarea
motocicletei Honda (în 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în 2021), completul
de judecată special al CSJ constată „că răspunsurile reclamantului la acest subiect
nu au scos la iveală intenția acestuia de a se eschiva de la achitarea impozitelor
prevăzute de lege, dar convingerea fermă a lipsei creșterilor de capital/venit
impozabil drept urmare a vânzării motocicletelor vizate ”, Cu privire la (b) drepturile
de proprietate asupra unităților de transport importate în 2009, completul de judecată
special a reținut explicația candidatului că automobilele (20) importate din Italia și
Germania în acea perioadă și înregistrate pe numele său, erau de facto ale lui G.P. și
declarația G.P. în același sens, prezentată de candidat, iar completul de judecată
special al SCJ a concluzionat că candidatul a prezentat raționamente suficiente și
logice care denotă că faptele (achiziționarea și înregistrarea automobilelor) s-au
petrecut astfel, iar Comisia în mod neclar nu le-a reținut. Cu privire la (c) profitul
sau venitul general din vânzarea celorlalte vehicule importate și înregistrare pe
numele candidatului în perioada 2008 - 2015 și obligația de achitare a creșterii de
capital din vânzarea acestor vehicule, completul de judecată special al CSJ a conchis
că: „Or, pe de o parte Comisia de evaluare în decizia de nepromovare a candidatului
Victor Sandu a reținut dubii serioase în privința circumstanțelor date, iar pe de altă
parte susține că lipsa unei documentații complete cu privire la restul tranzacțiilor cu
vehicule a făcut imposibilă verificarea de către Comisie a respectării de către
candidat a regimului fiscal privind aceste tranzacții ” Completul de judecată special
al CSJ a mai reținut că „ Comisia eronat a constatat dubii serioase în privința
eventualului venit obținui de către Victor Sandu”.
Referitor la veniturile obținute de către părinți utilizate la procurarea
mijloacelor de transport, reține că comisia pârâtă conform argumentelor expuse a
luat în calcul antrenarea părinților la munca peste hotarele Republicii Moldova, cu
obținerea în acest sens a veniturilor corespunzătoare.
Comisia constată în decizia contestată că, în anul 2007-2021, mama
subsemnatului a înregistrat în Moldova un venit oficial în sumă de 504.281 MDL.
De asemenea, s-a indicat extrasul aferent unui cont care aparținea mamei
reclamantului, care indica depuneri totale de 5.950 MDL (ceia ce este greșit suma
este în Euro), fiind vizați anii 2013 și 2014.
La fel, Comisia constată în decizie că tatăl său era antrenat la lucru în
Uniunea Europeană și a retras sumele de 24.850 EUR în 2007-2008, de 6.700 EUR
în 2009 și de 42.390 EUR în perioada 2010-2014, dar comisia indică că nu a fost
probat că sumele au fost transferate în Republica Moldova.
Menționează că, sumele obținute de tatăl său au fost introduse în Republica
Moldova nemijlocit de tata care venea acasă de cel puțin 2 ori pe an, iar conform
legislației Uniunii Europene/Republicii Moldova sumele până la zece mii euro nu
urmează să fie declarate la trecerea frontierei de stat.
Accentuează că utilizarea unei metode legitime de introducere în țară a
mijloacelor bănești nu poate fi interpretată în defavoarea reclamantului cât timp nu
sunt vizate mijloace bănești într-un cuantum care depășește limitele admisibile a
mijloacelor bănești care pot fi introduse în mod legal raportate la numărul de intrări
a părintelui subsemnatului în R. Moldova. Menționează că dubiile invocate de
comisie care țin de aspectul abordat nu pot fi apreciate ca fiind admisibile și
proporționale sancțiunii aplicate odată cu enunțarea acestora.
Totodată invocă că a prezentat probe referitor la veniturile părinților și pentru
perioada de până la anul 2008, doar că comisia din motive neclare nu le-a vizat în
decizia emisă, nr. 18 din 18.01.2023.
Astfel, consideră că în calitatea sa de candidat la funcția de membru CSM,
corespunde criteriului de integritate financiară conform art. 4 lit. b) din Legea nr.
26/2022.
Referitor la pretinsa problemă ce ține de dreptul de proprietate asupra
vehiculelor importate în anul 2009, indică că, în anul 2009 au fost importate 20 de
vehicule din Italia și Germania în Republica Moldova, apoi înregistrate în numele
reclamantului la Secția înmatricularea transportului și documentarea conducătorilor
auto. Vehiculele au fost evaluate la un total de 522.778 MDL, din care 390.310 MDL
valoare în vamă și 132.468 MDL taxe vamale. Ulterior toate vehiculele au fost
vândute (între anii 2009 și 2013).
Comunică că, a răspuns concret în prima rundă de întrebări la aspectul dat:
„.... în anul 2009 (perioada importului autovehiculelor) avea vârsta de 20 ani și era
student în anul 2 la Universitatea de Stat din RM. A specificat expres că
beneficiarul/proprietarul de facto a acestor bunuri era Pagu Gheorghe, a.n.
18.02.1973, fostul soț a surorii sale, căsătoriți în perioada anilor 2005-2011. El în
perioada dată punea bazele afacerii sale de comercializare auto/moto vehicule.
Reclamantul fiind student și dispunând de timp liber îl ajuta în activitatea sa. Unele
unități de transport erau introduse în postul vamal de către transportul de curse
regulate prin intermediul platformelor/remorcilor. De regulă aceste curse regulate
ajungeau la posturile vamale luni și marți în decursul nopții (orele 01.00 a.m.-06.00
a.m). Devamarea unităților de transport se făcea foarte greu, dura mult în timp,
rânduri mari, câteodată procedura dura 6-12 ore, astfel deseori petreceau toată
noaptea în postul vamal în așteptarea devamării. Fostul cumnat având copil mic
(nepot al subsemnatului) fizic nu avea posibilitatea să lipsească de acasă și să o
petreacă la posturile vamale, fapt pentru care îl ruga pe dânsul să se deplaseze la
postul vamal și să devameze unitățile de transport pe numele său, ei fiind în relații
familiare la etapa respectivă corespunzătoare.
Indică că, a menționat expres că nu deține copia contractelor de vânzare-
cumpărare a acestor 20 autovehicule, deoarece ele nu au fost întocmite cu
participarea sa nemijlocită. Mijloacele de transport ieșeau din posesia proprietarului
de iure și a proprietarului de facto (Pagu Gheorghe) prin procură întocmită notarial,
aceasta fiind o procedură de vânzare a bunurilor mobile frecvent folosită de persoane
în perioada în cauză, în special în contextul în care el nu a fost persoana care a încasat
careva mijloace bănești din aceste operațiuni.
De asemenea a specificat expres că nu a declarat venitul din vânzare a
unităților de transport importate în 2009 deoarece nu a avut niciun venit, de facto
proprietar a acestor unități de transport era Pagu Gheorghe, a.n. 18.02.1973, fostul
soț al surorii sale, căsătoriți în perioada anilor 2005-2011.
În răspuns la prima rundă de întrebări, deoarece nu erau indicate expres care
sunt mijloacele de transport, trecuse mai mult timp, a indicat în răspuns că deținea
reședință temporară în Regatul Spaniei și putea călători în tarile Uniunii Europene
fără a fi necesară deținerea unei vize. Astfel, la rugămintea fostului soț a surorii,
personal a condus și adus în țară anumite unități de transport procurate de el în Italia
și Germania.
Mai mult, la rugămintea cumnatului său personal a condus și adus în țară
doar 2 unități de transport procurate de el: 1- VW Polo care se folosea sora sa,
cumpărat de cumnatul său în Italia și 1- BMW procurat de cumnatul său în
Germania.
Celelalte mijloace de transport importate în anul 2008-2009 au fost
motociclete. Ele (înafară de scooterul Suzuki procurat de el în anul 2008) au fost
procurate de cumnatul său din Italia, și ele toate erau avariate și erau importate în
RM pe remorcă, astfel reclamantul a fost implicat doar în procedurile vamale de
import și nu a primit nici o remunerare.
Totodată Comisia a indicat că, „în cadrul audierii în ședință publică,
candidatul a negat orice rol sau implicare în achiziționarea vehiculelor, declarând că
era un tânăr student și că nu știa ce înseamnă negocierile la acea vârstă, lucru care a
fost infirmat, însă, de importul și achiziționarea a două vehicule, de către acesta, în
anul precedent.
Notează că, prin aceste constatări comisia confirmă că limba de lucru este
limba engleză și redactarea deciziei a fost în limba engleză fără participarea
membrilor comisiei cetățeni ai Republicii Moldova, or el a spus în cadrul audierii în
ședință publică că nu a participat la negocierile de procurare de către cumnatul său
a motocicletelor din Italia deoarece nu cunoaște limba italiană, dar nu a menționat
că nu știa ce înseamnă negocierile la acea vârstă.
Referitor la pretinsa problemă a profitului sau a veniturilor din vânzarea
celorlalte vehicule importate și înmatriculate pe numele candidatului între anii 2008
și 2015 cât și referitor la pretinsa problemă a obligației de plată a impozitului pe
creșterea de capital din vânzarea acestor vehicule, care nu au fost atenuate de către
candidat.
Comisia de evaluare, în decizia nr. 18 din 18.01.2023 a indicat că: „La caz,
Comisia a reținut că candidatului i-au fost adresate întrebări referitoare la vehicule
importate în Republica Moldova, în perioada anilor 2008-2015, care au fost
înregistrate în numele candidatului, anul 2008 : 2 autovehicule, anul 2009 : 20
autovehicule, anii 2010-2015 : 9 autovehicule. Prin urmare, comisia a menționat că
candidatul nu a declarat creștere de capital și nu a achitat impozite aferente vânzării
oricăror dintre aceste vehicule.”
Aferent concluziei comisiei menționează că în sensul art. 19 Cod vamal,
toate persoanele (juridice, fizice) beneficiază de drepturi egale pentru a introduce și
a scoate din Republica Moldova mărfuri și mijloace de transport.
Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a introduce și de a scoate din
Republica Moldova mărfuri și mijloace de transport sau nu poate fi limitat în acest
drept, cu excepția cazurilor prevăzute de legislația în vigoare (spre exemplu:
exportul și importul substanțelor narcotice nominalizate în Hotărârea Guvernului nr.
1088 din 05.10.2004 ”cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor
narcotice, psihotrope și precursorilor acestora”; exportul/importul mărfurilor supuse
accizelor, enumerate în anexa la titlul IV al Codului fiscal, art. 119-128;
importul/exportul obiectelor care prezintă valoare istorică, științifică, artistică sau
altă valoare culturală, precum și al obiectelor de cult).
În acest aspect comisia pârâtă nu a reținut că reclamantul și/sau familia sa în
perioada anilor 2008 - 2021 la importul vehiculelor invocate s-a eludat de la plata
taxelor vamale imperativ stabilite de legislația R. Moldova, fiind respectiv întrunită
o condiție de „disciplină fiscală” pentru realizarea atributelor de proprietate asupra
mijloacelor de transport legal introduse pe teritoriul R. Moldova, fiind fapt care se
confirmă înafara oricărui dubiu, spre deosebire de alte trimiteri a comisiei pârâte
care în mod voalat invocă valorificare comercială a bunurilor mobile în cauză, fără
însă a deține în acest sens careva substrat factologic.
La acest aspect, reține reclamantul că nu dispune în proprietate de bunuri
imobile, cote părți din capitalul social, acțiuni a careva societăți comerciale, depuneri
bănești substanțiale, etc., nefiind prezent spațiu de interpretare sau pentru enunțarea
unor dubii substanțiale în contextul trimiterilor comisiei pârâte la lipsa ipotetică de
disciplină fiscală a candidatului reclamant.
Reiterează că nu a urmărit un scop comercial pentru sine și accentuează că
nu a obținut nici un venit din vânzarea vehiculelor. Ca urmare, nu a declarat creștere
de capital și nu a plătit impozite pe vânzarea acestor vehicule deoarece nu a avut
creșteri de capital și nu a avut venit urmare a vânzării acestor bunuri.
Menționează că, cele 20 de vehicule importate în anul 2009 și cele 2
motociclete importate în anul 2010 erau de fapt deținute de fosta sa rudă apropiată
și importate ca parte a afacerii rudei. În cadrul audierii în ședință publică, a declarat
în mod repetat că singura sa implicare în cele 20 de tranzacții cu vehicule a fost
organizarea procesării documentelor la vamă.
Notează că a prezentat comisiei o declarație din partea fostului cumnat,
datată din 19 septembrie 2022, în care se preciza că toate automobilele importate în
anul 2009 aparțineau lui, iar reclamantul a fost implicat doar în procedurile vamale
de import și nu a primit nici o remunerare.
Referitor la răspunsul legat de faptul cum au fost importate, a răspuns într-
un mod general, deoarece nu fusese întrebat despre niciun vehicul în mod concret.
Totodată, în ceea ce privește automobilele importate pe numele
reclamantului în 2008 și între anii 2010 și 2015, în total 9 autovehicule (din ele doar
5 autoturisme care au fost importate/deținute în 7-8 ani) menționează că toate au fost
achiziționate cu banii părinților săi până a deveni judecător în anul 2015 și că acestea
au fost deținute doar pentru a fi utilizate de familie.
De asemenea indică că, nu au fost întocmite contracte de vânzare-cumpărare
pentru vehicule cu participarea sa nemijlocită deoarece înstrăinarea acestora s-a
realizat prin perfectarea procurilor corespunzătoare care acorda noului posesor
spectrul necesar de drepturi pentru valorificarea mijlocului de transport.
La momentul efectuării tranzacțiilor, conform legislației în vigoare în
Republica Moldova, era necesar să fie întocmite contracte pentru vânzarea bunurilor
cu o valoare mai mare de 1000 MDL, însă care nu excludea practica cu perfectarea
procurii, în special că la caz nu era patrimoniul real al subsemnatului. Reclamantul
a confirmat în cadrul audierilor publice că, dacă ar fi obținut un careva venit din
vânzarea acestor autovehicule, ultimul ar fi trebuit să declare venitul la Serviciul
Fiscal de Stat, însă la caz acesta nu a survenit.
Astfel, din cumulul circumstanțelor reflectate în Decizia nr. 18 , devine clar
că argumentul central al Comisiei îl constituie achiziționarea de către reclamant în
perioada anilor 2008 - 2015 a unor vehicule, care fiind vândute ulterior, „s-a
prezumat” că nu au fost achitate impozite pe venit, argument absolut nefondat.
Consideră că aprecierea comisiei este o interpretare proprie, bazată pe o atitudine cu
un grad redus de obiectivitate, deoarece automobilele importate pe numele
reclamantului în 2008 și între anii 2010 și 2015, în total 9 autovehicule (din ele doar
5 autoturisme) au fost pentru uz personal a familiei, și după utilizarea acestora, cu
acumularea uzurii, deprecierii acestora în timp, au fost înstrăinate fără careva venit
din această operațiune, inclusiv sub nivelul valorii de procurare.
În contextul dat reclamantul a prezentat Comisiei acele documente de care a
dispus la momentul solicitării, iar din conținutul documentelor prezentate nu rezultă
și nu se percepe nici un dubiu care ar ridica semne de întrebare referitor la onestitatea
și credibilitatea candidatului.
Prin urmare, concluziile Comisiei sunt bazate doar pe interpretări și dubii,
însă, dubiile nu pot apărea pe o lipsă de informație, ci, dimpotrivă, pe existența
informațiilor veridice și concludente.
Referitor la termenul acordat de comise pentru cumularea actelor, consideră
ca fiind arbitrar argumentul comisiei pârâte referitor la faptul că, reclamantul
candidat nu a depus nici un efort pentru a obține actele ce țin de înstrăinarea
mijloacelor de transport menționate, în special în contextul dreptului Comisiei de
evaluare de a acumula informația necesară de la deținătorii respectivi de informație,
fiind un drept necondiționat.
Concomitent, atestă omiterea cadrului legal ce ține de termenii de păstrare
de către Agenție Servicii Publice a actelor juridice de înstrăinare a mijloacelor de
transport, pe care subsemnatul nu le deține având în vedere că nu a participat
nemijlocit la înstrăinarea ulterioară a mijloacelor de transport în contextul perfectării
în prealabil a procurilor care acordau inclusiv dreptul de înstrăinare către
reprezentant.
Astfel, din analiza Ordinului nr. 57 din 27.07.2016 cu privire la aprobarea
Indicatorului documentelor-tip și al termenelor lor de păstrare pentru organele
administrației publice, pentru instituțiile, organizațiile și întreprinderile Republicii
Moldova și a Instrucțiunii privind aplicarea Indicatorului se atestă că actele primare
care au stat la baza înregistrării primare, documentele care atestă operațiunile
economice de înstrăinare se păstrează doar 6 ani de zile, și fizic nu mai pot fi ridicate,
la expirarea termenului de păstrare acestea fiind distruse.
Totodată, menționează că, în rundele de întrebări și răspunsuri comisia nu a
cerut ca reclamantul să solicite de la Serviciul Vamal sau Agenția Servicii Publice
careva acte, dar în răspunsurile scrise a indicat expres că Comisia în cazul necesității
cercetării actelor urmează să le solicite de la Serviciul Vamal sau Agenția Servicii
Publice, organe care au efectuat operațiunea de devamare și înregistrarea ulterioară
a mijloacelor de transport, înregistrare actelor de juridice de înstrăinare.
Indică că, de facto într-adevăr nu dispune de informația solicitată, iar
obținerea acestei informații în esență nici nu ar fi fost posibilă.
La rândul său, Comisia, în calitate de organ administrativ cu obligațiile
pozitive corespunzătoare nu a exercitat nici măcar o încercare de a obține informația
solicitată, optând într-un final cu apelarea la prezumții defavorabile.
Se întreabă care ar fi motivul pentru care reclamantul să păstreze ani de zile
la sine copia procurilor sau a altor date referitoare la vehiculele înregistrate. În
același context, copia unui contract de vânzare - cumpărare urma a fi păstrat de
candidat atât timp cât el dispune de bunul ce constituie obiectul acelui contract, iar
dacă bunul este vândut dispare automat și necesitatea posedării în continuare a copiei
contractului, în special în contextul în care în multe cazuri nu a întrunit calitate de
proprietar de facto a bunului / bunurilor.
La caz, bunurile vizate au fost înstrăinate în perioada de referință reținută și
de către comisie 2008-2014, ceea ce și a determinat lipsa necesității păstrării al
actelor de însoțire a bunurilor înstrăinate și imposibilitatea de a obține copia acestora
de la ASP.
Din această perspectivă, dubiile și, mai grav, concluziile Comisiei sunt
inexplicabile și lezează drepturile candidatului evaluat în mod direct, or, de la acest
tip de acuzații nu se poate apăra nicio persoană în circumstanțele în care aceste
acuzații sunt înaintate.
Mai indică că, Comisia are dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr.
26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate
financiară, conform art. 8 alin. (4) lit. b), și alin. (5) lit. a) ș c) și cel de integritate
etică, conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, în ceea ce privește
problema neplății impozitului pe creșterea de capital din vânzarea motocicletei
Honda (în anul 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în anul 2021), problema
drepturilor de proprietate asupra vehiculelor importate în anul 2009, problema
profitului sau a veniturilor din vânzarea celorlalte vehicule importate și înmatriculate
pe numele candidatului între anii 2008 și 2015 și problema obligației de plată a
impozitului pe creșterea de capital din vânzarea acestor vehicule, care nu au fost
atenuate de către candidat.
Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 26/2022, se consideră că un candidat
corespunde criteriului de integritate financiară dacă: a) averea candidatului a fost
declarată în modal stabilit de legislație; b) Comisia de evaluare constată că averea
dobândită de către candidat în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate.
Comunică că, nici în acest caz, Comisia nu a făcut referire la temeiul de
drept, corelat cu circumstanțele de fapt, pe baza cărora a atestat dubii serioase a
integrității candidatului.
Or, începând cu 2015 averea candidatului a fost declarată în modul stabilit
de legislație, autoritatea competentă în acest domeniu Autoritatea Națională de
Integritate nefiind nici sesizată și nici nu a emis vreo decizie de constatare/
sancționare sub acest aspect.
Mai mult, din textul actului contestat nu rezultă ca Comisia de evaluare să
constate că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani nu corespunde
veniturilor declarate.
La caz, toată averea dobândită de reclamant și familia sa este dobândită în
limitele legale și este justificată prin înscrisurile corespunzătoare.
Cu privire la motivele ce vizează pretinsele circumstanțe suspecte în care ar
fi fost achiziționat automobilul de model „Mercedes E220 CDI”, le apreciază ca
fiind nefondate, din următoarele considerente.
Inițial, remarcă că în prima rundă de întrebări oferite, Comisia s-a axat în
principal pe faptul procurării unui automobil de model „Mercedes E220 CDI” de la
un oarecare cet. Ion Crudu, care ar fi ofițer în cadrul Centrului National Anticorupție.
Notează că Ion Crudu care i-a vândut mijlocul de transport, nu este aceiași
persoană invocată de Comisie (având calitatea de ofițer al Centrului National
Anticorupție), chestiuni ce puteau fi verificate simplist în baza IDNP- ului
persoanelor.
Astfel, Comisia, prin decizia sa, nu a oferit o argumentare cu privire la
săvârșirea unor asemenea erori.
Evidențiază și faptul că Comisia a invocat încheierea unui contract de
asigurare obligatorie încheiat la data de 4 mai 2022, de către Nadejda Busuioc pentru
automobil de model „Mercedes E220 CDI”.
Ulterior, a prezentat informații de la Compania de Asigurări „Moldcargo”
cât și de la SRL „Online broker de asigurare”, că o astfel de poliță de asigurare - nu
există.
La fel, Comisia, prin decizia sa, nu a oferit o argumentare cu privire la
pretinsele circumstanțe suspecte cu care a operat în procesul audierii sale în calitate
de candidat, referitor la perfectarea de către cet. Nadejda Busuioc a unei polițe
inexistente.
De asemenea, analizând textul deciziei contestate, observă că Comisia a
invocat: „Având în vedere caracterul tranzacțiilor și a informațiilor oferite de
candidat drept răspuns la întrebările scrise, dar și în timpul audierii în ședință
publică, achiziționarea automobilului Mercedes de către candidat a avut loc în
circumstanțe suspecte. În primul rând, felul în care candidatul pretinde că ar fi aflat
despre vânzarea automobilului - auzind, din întâmplare, o convorbire telefonică pe
care N.B. o purta în timp ce se afla prin preajmă, alături de alți procurori - reprezintă
circumstanțe care par a fi incompatibile cu cadrul profesional al procedurilor
judiciare”.
Consideră că circumstanțele reținute de Comisiei și catalogate ca fiind
pretins suspecte - nu pot fi considerate ca fiind incompatibile cu cadrul profesional
al procedurilor judiciare.
Susține că modul în care a aflat despre intenția dnei Nadejdei Busuioc de a-
și comercializa autovehicul, s-a datorat în virtutea unui apel al ultimei avut cu o altă
persoană necunoscută. Astfel, în opinia sa, datele respective, de fapt, nu reprezintă
circumstanțe care par a fi incompatibile cu cadrul profesional al procedurilor
extrajudiciare.
Evidențiază că cu Nadejda Busuioc se află în relații colegiale (participând
împreună la mai multe seminare de formare naționale continue atât în țară cât și peste
hotarele ei) și, pe cale de consecință, pur și simplu s-a aflat în preajma acesteia când
Nadejda Busuioc purtase un apel telefonic și a relatat despre intențiile de vindere a
automobilului.
Așa cum a menționat în răspunsurile oferite Comisiei cât și în răspunsurile
formulate în ședința publică, rezultă cert că circumstanțele care au stat la baza aflării
despre posibila vânzare a automobilului de model „Mercedes E220 CDI”, de la cet.
Nadejda Busuioc, sunt unele simpliste, iar acțiunile sale de a aduce la cunoștința
unui potențial cumpărător (la acel moment) despre un eventual autoturism care se
urmărea a fi vândut - nu contravin cadrului profesional al procedurilor judiciare.
Pe cale de consecință, constatările Comisiei pe acest segment, sunt sterile și
se bucură de un caracter iluzoriu.
La fel din textul deciziei contestate, observă că Comisia a invocat că: „ În al
doilea rând, faptul că I.C. hotărăște să vândă mașina imediat ce a cumpărat-o pare
implauzibil. I.C. a căutat un automobil, l-a cumpărat, iar apoi a hotărât urgent să
emigreze în SUA. Acesta înmatriculează automobilul, înlocuiește piesele uzate,
întocmește o procură pe numele tatălui candidatului și îi permite să conducă
automobilul. După aceasta, tatăl candidatului îi recomandă candidatului să cumpere
automobilul. Deși candidatul nu avea intenția de a procura un automobil, totuși îl
achiziționează. Se pretinde că toate acestea s-au întâmplat în 35 de zile. Mai mult,
conform relatărilor candidatului, prețul de cumpărare a automobilului a fost cel pe
care I.C. l-a achitat pentru automobil, plus costul pieselor cu care le-a înlocuit pe
cele uzate și costul aferent înmatriculării. Această formulare a celor întâmplate mai
degrabă pare să reflecte compensarea cheltuielilor lui I.C. pentru achiziționarea
automobilului de către acesta în calitate de intermediar. Dacă I.C. a procurat
automobilul, iar apoi a hotărât să emigreze în SUA, de ce acesta se aștepta ca
candidatul să-i compenseze cheltuielile cu înmatricularea, de ce candidatul a fost de
acord cu aceasta, având în vedere, mai ales, că cheltuiala respectivă nu mărise
valoarea automobilului, iar candidatul trebuie să achite el însuși pentru
înmatricularea automobilului pe numele său. În acest context, este rezonabil să se
pună întrebarea dacă tranzacția dintre I.C. și N.B. a fost o modalitate de a face
posibilă achiziționarea automobilului de către candidat. În acest caz, este posibil să
fi existat o încălcare a normelor etice, în special a cerinței ca un judecător să se abțină
de la orice tranzacții financiare care îl implică în acorduri cu avocați sau alte
persoane care participă la procese în instanța în care își desfășoară activitatea,
precum și a cerinței de a se asigura că comportamentul său este ireproșabil din
punctul de vedere al unui observator rezonabil și reafirmă încrederea publicului în
integritatea corpului judiciar”.
Cu privire la aspectele ce vizează procurarea de către cet. Ion Crudu a
autovehiculului și a schimbului de piese uzate, reține că aceste chestiuni, erau puse
la discreția cet. Ion Crudu, or, anume acesta, în perioada respectivă era proprietarul
mijlocului de transport și acționa în conformitate cu interesele sale proprii, el
neimplicându-se în respectivele decizii. Or, potrivit Legii, proprietarul unui bun
mobil este liber de a alege dacă să întreprindă acțiuni de îmbunătățire a bunurilor în
proprietatea cărora se află sau nu.
Cu privire la argumentele Comisiei precum că pare a fi dubios faptul că la
procurarea automobilului, în suma vânzării au fost incluse și plățile care au format
obiectul investiției în el (reparație și cheltuielile aferent înregistrării, așa cum a
menționat Ion Crudu) la fel, le apreciază ca fiind nefondate.
Or, mărimea prețului automobilului, a fost stabilită de către vânzător și nu
de către reclamant - condițiile date, nu am fost în stare să le negocieze, deoarece cet.
Ion Crudu a invocat că acesta este un preț minim cu care este dispus să vândă
automobilul.
Totodată, din spusele vânzătorului cât și a părintelui său, a înțeles că lucrările
efectuate la automobil au fost unele de o calitate înaltă, motiv pentru care și a
acceptat prețul respectiv.
La fel, sunt iluzorii și constatările Comisiei privind suspiciunea că Ion Crudu
ar fi procurat automobilul pentru sine și nu pentru terțe persoane, or, suspiciunile
respective sunt înlăturate prin faptul că decizia de a emigra în SUA a fost una luată
cu mult timp în urmă însă, despre posibilitățile de a emigra, a aflat după ce a procurat
mijlocul de transport. Anume aceste considerente și l-au determinat pe Ion Crudu de
a înstrăina autoturismul de model „Mercedes E220 CDI”.
În susținerea celor invocate, menționează că Ion Crudu, în afară de faptul că
a înstrăinat mijlocul de transport de model „Mercedes E220 CDI”, a mai înstrăinat
și alte mijloace de transport ce i-au aparținut familiei sale (un ATV și un autoturism
de model „ Santa Fe”). La acest aspect, este inexplicabil faptul de ce Comisia nu a
supus verificării circumstanțele invocate.
Pe cale de consecință, cele relatate supra fundamentează încă odată intenția
lui Ion Crudu, de a părăsi hotarele țării în termeni restrânși, în scop de emigrare și
de a vinde bunurile mobile pe care le-a avut în proprietate familia sa.
De asemenea indică că, pretinsele dubii referitor la modalitatea în care s-a
achiziționat automobilul de model „Mercedes E220 CDI” nu sunt fondate or, la baza
deciziei de a procura automobilul, au stat exclusiv motivele că: Ion Crudu este un
prieten de familie și se bucura de o autoritate în familia sa, iar acesta, mizând pe
faptul emigrării, întru a-și realiza oportunitățile de emigrare ivite spontan, avea
nevoie urgent de a vinde autoturismele întru obținerea unor surse financiare;
mijlocul de transport de model „Mercedes E220 CDI” se afla într-o stare tehnică
bună și prezenta un raport bun în partea ce vizează prețul și calitatea; anume aceste
considerente au stat la baza imboldului părintelui său (tatălui) care, până la
momentul contractului de vânzare - cumpărare, a folosit o perioadă scurtă
autoturismul respectiv, caracterizându-1 ca fiind unul cu calități optime.
Astfel, fiind indus de factorii nominalizați supra, a ajuns la concluzia de a
procura automobilul dat anume de la cet. Ion Crudu.
În concluzie, susține că raporturile pe care le-a avut Nadejda Busuioc cu
automobilul respectiv, au încetat în momentul în care aceasta l-a înstrăinat dlui Ion
Crudu.
Anume din aceste considerente, este inoperantă concluzia Comisiei precum
că la achiziționarea respectivului mijloc de transport ar exista dubii cu privire la
încălcarea normelor etice, în special: cerinței ca un judecător să se abțină de la orice
tranzacții financiare care îl implică în acorduri care-1 implică cu avocați sau alte
persoane care participă la procese în instanța unde își desfășoară activitatea; precum
și, a cerinței de a se asigura că comportamentul său este ireproșabil din punctul de
vedere al unui observator rezonabil și reafirmă încrederea publicului în integritatea
corpului judiciar.
Suplimentar la cele invocate, constată că la emiterea Deciziei contestate nr.
18 din 9 septembrie 2024, Comisia, din motive incerte, deși în partea descriptivă a
susținut că este posibil să fi existat o încălcare a normelor de etică, aceasta nu s-a
expus, în nici într-un mod, asupra gravității lor.
Devreme ce prevederile articolului art. 8, alin. (2), lit. a) al Legii nr. 26 din
10.03.2022, imputate, întrevăd exhaustiv că doar încălcarea gravă nu corespunde
criteriului de integritate etică, acestea nu pot fi reținute în sarcina sa.
Pe cale de consecință, ar rezulta că decizia nr. 18 din 9 septembrie 2024 nu
conține circumstanțe care denotă o încălcare gravă a regulilor de etică și conduită
profesională, fapt ce ar putea duce la nepromovarea evaluării sale, în calitate de
candidat la funcția de membru al CSM.
Menționează că, motivarea unei decizii administrative emise de către
autoritatea pârâtă nu poate fi limitată la simpla invocare a prevederilor legale, ci
trebuie sa conțină cu exactitate elementele de drept și de fapt care să permită, pe de
o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta
parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
Astfel, nerespectarea sau după caz respectarea de către autoritatea emitentă
a condiției obligatorii de motivare completă a actului administrativ individual,
condiționează nemijlocit legalitatea acestuia. Prin urmare, în contextul lipsei unei
motivări conforme cerințelor legale, decizia contestată este ilegală, în acest sens
impunându-se necesitatea anulării acesteia.
Adițional, precizează că lipsa indicării în actul administrativ defavorabil, a
motivelor care au stat la baza emiterii lui, reprezintă, din perspectiva jurisprudenței
CEDO, o exercitare arbitrară a puterii publice.
La fel, contrar legislației naționale și principiului „bunei guvernanțe”
autoritatea publică pârâtă, prin omisiunea de a motiva actul administrativ, nu a
acționat într-un mod corespunzător și cu maximă consecvență.
Astfel, motivele Comisiei ce vizează pretinsele circumstanțe suspecte în care
ar fi fost achiziționat automobilul de model „Mercedes E220 CDI”, le apreciază ca
fiind nefondate.
Cu referire la, extinderea arestului preventiv în privința lui Serghei Cosovan
în pofida bolii sale terminale și motivarea insuficientă pentru prelungirea arestului
preventiv în privința acestuia, menționează că, controlul judecătoresc efectiv implică
verificarea tuturor aspectelor de legalitate procedurală și substanțială, în special, al
egalității de tratament, proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii
cercetării de fapt din oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridic
nedefinite și altele. Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă
consacrat în art. 53 din Constituție.
Comunică că, în cadrul procedurii administrative de emitere a actului
administrativ individual contestat prin prezenta cerere, reclamantul Victor Sandu a
asigurat plenar și fără rezerve executarea cerințelor de prezentare a actelor și
solicitărilor a pârâtului, în termen, lipsind careva obiecții din partea Comisiei de
evaluare la plenitudinea celor prezentate, care ar fi putut înlăturate de reclamant.
Potrivit convingerilor comisiei în cauza Cosovan în privința reclamantului
Victor Sandu, comisia are dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu
privire la respectarea de către candidat a criteriului de integritate etică conform art.
8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, cu referire la prelungirea arestului preventiv
în privința dlui Cosovan în perioada noiembrie 2017 - martie 2018, care nu au fost
atenuate de către candidat.
Cu privire la cauza penală Cosovan Serghei, aduce la cunoștință că în cauza
nominalizată nu a fost aplicată nicio formă de arbitrariu. În calitate de semnatar al
acestei opinii, consideră că este de o importantă crucială să sublinieze faptul că
fiecare decizie luată în acest caz a fost fundamentată pe principii legale și proceduri
riguroase.
Analizând detaliat dosarul și toate aspectele implicate, evidențiază că toate
părțile implicate au avut oportunitatea de a-și prezenta argumentele în față instanței.
Drepturile și procedurile legale au fost respectate în mod strict, asigurând astfel o
justiție echitabilă pentru toți cei implicați în cauza penală Serghei Cosovan.
În plus, deciziile adoptate au fost rezultatul unei evaluări obiective a tuturor
probelor și argumentelor prezentate în cursul procesului. Nu s-au luat decizii pe baza
unor considerente subiective sau arbitrare, ci pe baza aplicării corecte a legislației în
vigoare și a jurisprudenței relevante.
Relevă că, pentru a integra cazul la rigorile art. 8 § 2 lit. a) din Legea „Privind
unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor”, este necesar ca reclamantul, 1) să
fi adoptat un act arbitrar, 2) să fi încălcat norme imperative, 3) și drepturile omului,
așa cum a reținut în cauze similare CEDO.
Astfel, în cadrul pregătirilor pentru reevaluarea de către Comisie, i-au fost
adresate câteva întrebări cu privire la cauza penală Serghei Cosovan, în legătură cu
presupusa sa atitudine imparțială în timpul examinării acelei cauze.
Comunică că, la cererea participanților, cât și întru administrarea probelor s-
au desfășurat mai multe ședințe de judecată pe cauza dată.
În virtutea practicii CtEDO, cât și legislației naționale, instanța acționând în
temei absolut legal, a avut menirea de a asigura părților dreptul la un proces echitabil
cu excluderea oricărui dubiu în imparțialitatea instanței la examinarea cauzei penale.
Mai mult ca atât, cert este faptul că, examinarea cauzei dedusă judecății a
fost examinată în mod prioritar ceea ce se confirmă prin ședințele desfășurate, cât și
audierea martorilor, și părților vătămate, fiind acordată posibilitate deplină de lucru
tuturor participanților la proces, în cauza examinată de învinuire a lui Serghei
Cosovan în baza art. 190 alin. (5) CPRM.
Temeiurile invocate în Deciziei Comisiei independente de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale
judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 9 septembrie 2024 privind faptele care pot
constitui abateri disciplinare săvârșite de către judecătorul Victor Sandu din cadrul
Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) sunt declarative și nu pot fi imputabile
reclamantului.
Relevă că, cauza penală a lui Serghei Cosovan, era una complexă, în care 12
decizii au fost emise între 26 septembrie 2017 și 28 noiembrie 2019, toate fiind
descrise în hotărârea CtEDO: 26/9/2017 arest, 29/9/2017 mandat de arest preventiv,
16/10/2017 confirmare în apel a arestului preventiv, 24 aprilie 2018 arest preventiv
schimbat în arest la domiciliu din motive de sănătate, 24 aprilie 2018 un nou arest,
27 aprilie 2018 măsură preventivă sub formă de arest preventiv, 11 iulie 2018
condamnare în primă instanță, 28 noiembrie 2018 menținere în apel a hotărârii
primei instanțe, 9 iulie 2019 decizie de rejudecare a CSJ, 1 octombrie 2019
menținere parțială a hotărârii primei instanțe în apel, 24 martie 2020 decizie de
rejudecare a CSJ.
Principala problemă prezentată CtEDO a fost compatibilitatea afecțiunilor
de sănătate cu închisoarea și echivalarea tratamentului din închisoare cu tortura.
Curtea a exclus o posibilă încălcare a art. 2 al CEDO, menționând că au existat
anumite deficiențe în modul de tratare a reclamantului, dar nu într-o măsură care ar
fi pus în pericol viața reclamantului. Curtea a constatat: încălcarea art. 3 al CEDO,
deoarece „autoritățile naționale nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a preveni
suferința reclamantului de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință
inerent detenției”; mai exact, anumite proceduri medicale au fost prescrise, însă nu
au fost pe deplin urmate, transferul de la spitalul penitenciar la un spital public a fost
tergiversat luni întregi de către autoritățile penitenciare, iar instanțele de judecată au
intervenit în cauză în baza unei interpretări formale a art. 95 din Codul penal. De
asemenea, Curtea a constatat o încălcare a art. 5 al Convenției, deoarece: „prin
demararea unor investigații penale separate cu privire la diferite episoade din aceeași
presupusă activitate infracțională, procuratura a putut evita încheierea
judecătorească de înlocuire a detenției reclamantului cu arest la domiciliu” și, „deși
motivele instanțelor naționale pentru a dispune arestul reclamantului erau relevante
ca atare, ele nu au fost suficient bazate pe probele din dosar, iar justificarea
prelungirii arestului reclamantului nu a fost dovedită în mod convingător”.
În ceea ce privește încălcarea art. 3 din Convenție, citirea hotărârii CtEDO
demonstrează că CtEDO a evaluat în bloc comportamentul sau actele administrației
penitenciarului, ale personalului medical responsabil pentru sănătatea deținutului,
ale ministerelor responsabile de politica de sănătate în penitenciare și ale unor
judecători. Ansamblul tuturor comportamentelor duce la încălcare.
Prin urmare menționează că, dacă neeliberarea deținuților bolnavi aflați în
arest preventiv și inaplicabilitatea art. 95 din Codul penal nu sunt rezonabile din
perspectiva respectării drepturilor omului, aparținea Statului să modifice Codul
penal și Codul de procedură penală (acest lucru nu s-a făcut până în prezent, la peste
2 ani de la adoptarea hotărârii CtEDO).
Până la momentul adoptării hotărârii naționale în cauza Serghei Cosovan,
Curtea Europeană nu constatase niciodată că neaplicarea prevederilor art. 95 din
Codul penal asupra cazurilor de arest preventiv încalcă drepturile inculpatului, acest
lucru fiind menționat prima dată în hotărârea emisă în cauza Cosovan.
De asemenea, cerințele comisiei că ar avea dubii serioase în acord cu art. 8,
alin. (2), lit. a) din Legea „Privind unele măsuri aferente selectării candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor”,
nu sunt îndeplinite.
După cum s-a demonstrat, nu a existat, de fapt, nici o încălcare a legii. În
ceea ce privește încălcarea drepturilor inculpatului, acest fapt s-a datorat în principal
condițiilor precare din sistemul de sănătate al penitenciarelor. Evoluțiile
jurisprudenței CtEDO cu privire la art. 95 din Codul Penal vor fi luate în considerare
în viitor, însă, în acest caz, nimic nu poate fi imputat judecătorului reclamant Victor
Sandu.
Nu pot fi considerate relevante răspunsurile - considerate de majoritate vagi
sau insuficiente - la întrebările puse în timpul evaluării și, chiar mai important, al
audierii cu privire la motivul și modul în care hotărârile analizate au fost luate.
Judecătorii se exprimă prin motivarea hotărârilor lor și încălcarea confidențialității
deliberărilor și a procedurilor judiciare constituie o abatere disciplinară. Comisia nu
ar trebui să ceară „explicații” cu privire la adoptarea unei hotărâri, ci doar să ofere
posibilitatea de apărare în cazul în care aceasta este considerată arbitrară.
Totodată indică că, inculpatul Serghei Cosovan, învinuit în baza art.190 Cod
Penal, pe parcursul examinării a fost asistat de avocatul apărării și a avut numeroase
oportunități de a se apăra, era informat cu privire la demersurile depuse de procuror
și cunoștea conținutul acestora, știa direct sau de la avocatul său despre posibilitatea
de a solicita ca martorii să fie reaudiați, a participat activ la audieri și nu a solicitat
administrarea probelor.
Concluzionează că actele dosarului administrativ al candidatului, nu constată
existenta unor dubii serioase în acțiunile reclamantului Victor Sandu aferent
examinării demersurilor de prelungire a arestului preventiv în privința lui Serghei
Cosovan circumstanțe care puteau duce la nerespectarea de către candidat a
criteriului de integritate etică conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022.
De asemenea indică că, conform jurisprudenței unitare a CtEDO, eliberarea
din funcție sau nepromovarea în funcție administrativă a unei persoane, constituie o
ingerință în exercitarea de către aceasta a dreptului la respectarea vieții private, în
sensul art. 8 din Convenție, anume din perspectivă că viața privată include dreptul
unui individ de a crea și dezvolta relații cu alte persoane, inclusiv relații de natură
profesională sau de afaceri.
În speță, urmare a deciziei contestate a Comisiei Pre-Vetting au fost afectate
un șir de relații personale și profesionale, ingerință care nu răspunde exigenței
legalității, scopului legitim și nu trece testul proporționalității.
b) Argumentele pârâtei:
La 27 noiembrie 2024, Comisia independentă de evaluare a integrității
candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor
și procurorilor a depus referință.
În motivarea referinței, pârâta a invocat că, decizia Comisiei nr.18 din 9
septembrie 2024 este legală și nu încalcă drepturile și interesele legale ale
reclamantului
În fapt, reclamantul a fost evaluat inițial de către Comisie începând cu 8 iulie
În sinteză, procesul de evaluare inițială a candidatului a parcurs etape
prevăzute de art. 9-12 din Legea nr.26/2022:
La 8 februarie 2023 reclamantul a contestat decizia emisă de către Comisie
după finalizarea evaluării inițiale la Curtea Supremă de Justiție, iar la 1 august 2023
completul de judecată special instituit în cadrul CSJ pentru examinarea contestațiilor
declarate împotriva deciziilor Comisie a emis decizia prin care a admis contestația
reclamantului, anulând decizia Comisiei emisă în urma evaluării inițiale și
dispunând reevaluarea reclamantului.
În vederea executării obligațiilor sale legale rezultate din prevederile Legii
nr.26/2022 și Decizia CSJ, Comisia a inițiat reluarea procedurii de evaluare a
reclamantului. În urma reevaluării, Comisia a emis Decizia nr. 18 din 9 septembrie
2024 cu privire la evaluarea reluată a lui Victor Sandu, candidat la funcția de
membru în Consiliul Superior al Magistraturii.
În context, procesul reluat de evaluare a unui candidat parcurge următoarele
etape prevăzute de art.10-12 din Legea nr.26/2022 și art. 19 din Regulamentul
Comisiei:
Notează că, în speță Comisia a executat cu diligentă și bună-credință toate
obligațiile în sarcina sa, prevăzute de Legea nr.26/2022. În particular, atunci când a
constatat anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le
elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art.10
alin.(7) din Legea nr.26/2022), oferind un termen suficient.
Suplimentar, atrage atenția asupra faptului că, sarcina probațiunii trece
asupra candidatului pe parcursul procesului reluat de evaluare. În faza inițială este
în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de competențele sale
legale, art.6 din Legea nr.26/2022 și cu respectarea obligațiilor legale, art.7 din
Legea nr.26/2022.
Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora,
Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații
suplimentare, inclusiv în cadrul reluării procedurii de evaluare, art.10 alin.(7) din
Legea nr. 26/2022. Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept,
nu o obligație a candidatului, art. 12 alin.(4) din Legea nr. 26/2022, însă
neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date
incomplete sau neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii
serioase că candidatul nu întrunește criteriile de integritate, art. 13 alin.(5) din Legea
nr. 26/2022. Respectiv, este în interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar
acest transfer legislativ nu numai că nu încalcă dar si protejează efectiv drepturile
candidatului.
Rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către candidat a fost dezvoltată la nivel
internațional, Comisia Europeană pentru Democrație prin Lege (Comisia de la
Veneția) și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Adițional indică că, în Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a Direcției
generale a drepturilor omului și stat de drept (DGI) a Consiliului Europei (Avizul
nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 („Avizul nr. 1069/2021”), Moldova) s-a
reținut că Crearea unor organe ad-hoc de evaluare a integrității judecătorilor și
procurorilor se bazează pe presupunerea că sistemul de justiție are deficiențe extrem
de grave și că există îndoieli sistemice cu privire la integritatea magistralilor (para.
12). și doar într-un regim de funcționare normală, integritatea magistraților care
urmează să fie aleși de colegii lor ar trebui, prin natură, să rezulte din calitățile,
condițiile personale, integritatea și competenta profesională care au permis numirea
în funcția de judecător sau procuror (para. 11).
Totuși, după cum a remarcat și Comisia în Decizie (pag.8-9), atât legea
națională, cât și unele acte emise de Grupul de State împotriva Corupției (GRECO)
ONG-uri din Republica Moldova, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OCDE) și Comisia Internațională a Juriștilor au evidențiat preocupări
majore sau îngrijorătoare privind lipsa de integritate a actorilor din sectorul justiției
din Republica Moldova și ineficacitatea mecanismului de atragere la răspundere
disciplinară. În mod special, în Strategia privind asigurarea independenței și
integrității sectorului justiției pentru anii 2022 - 2025, aprobată prin Legea
nr.211/2021, s-a reținut că percepția care planează în prezent în societate că unele
verdicte sunt emise de judecători sub presiunea anumitor factori, abuzurile din
sistem, justiția selectivă, influențele necorespunzătoare atât din interior, cât și din
exterior (inclusiv influențele de ordin politic), factorii de corupție, dar și lipsa de
integritate a actorilor din sistem, erodează în ansamblu autoritatea puterii
judecătorești și afectează grav încrederea în independenta judecătorilor.
Constatările de mai sus (inclusiv cele conținute în legea națională) nicidecum
nu pot fi specifice unui „regim de funcționare normală”. Respectiv, după cum
constată Comisia, pilonii de bază a filtrului de integritate instituit prin Legea
nr.26/2022 (criterii exhaustive privind integritatea financiară și etică, dreptul
candidatului de a aduce probe și a înlătura dubiile serioase ale Comisiei,
independentă funcțională a Comisiei), au avut ca scop asigurarea faptului că
prezumția de integritate poate fi înlăturată pe baza probelor.
Indică că, procesul reluat de evaluare a integrității, dar și Decizia, nu
afectează statutul profesional al reclamantului, or, obiectul mandatului Comisiei este
expres stabilit de lege, art.3 alin.(l) din Legea nr. 26 /2022.
Respectiv, Comisia nu substituie și nu preia funcțiile vreunui organ public
din Republica Moldova, inclusiv a organelor de urmărire penală.
Notează că, în speță, Comisia a respectat cu strictețe obiectul mandatului său,
fiind explicită în dispozitivul Deciziei că, candidatul nu întrunește criteriile de
integritate financiară și etică pe motivul constatării dubiilor serioase în legătură cu
conformitatea candidatului cu criteriile de integritate financiară si etică și, astfel, nu
promovează evaluarea. Decizia este, în strictă conformitate cu prevederile art. 13
alin. (5) din Legea nr.26/2022.
Întinderea domeniului de aplicare a mandatului Comisiei este, la fel, expres
stabilit de lege, și anume verificarea integrității etice și a integrității financiare a
candidaților, art.8 alin. (l) din Legea nr.26/2022), raportată la criteriile de integritate
etică și financiară, art.8 alin.(2) și, respectiv, alin. (4) din Legea nr.26/2022.
Însăși legea, art. 13 alin.(5) din Legea nr.26/2022 stabilește când, în ce
situație candidatul nu promovează evaluarea integrității, precum urmează: Se
consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat
existenta unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele
prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.
Respectiv, legea impune un test riguros, cu două elemente: constatarea
Comisiei privind existența dubiilor serioase privind corespunderea candidatului cu
criteriile de integritate etică și financiară, și posibilitatea candidatului de a desființa
aceste dubii.
În speță, Comisia a aplicat plenar acest construct juridic, oferind
reclamantului posibilitatea de a înlătura orice dubiu, prin date și informații
suplimentare.
Totodată, efectul juridic al deciziilor Comisiei este expres și exhaustiv
stabilit de lege, art. 13 alin.(6) din Legea nr. 26/2022, precum urmează: decizia
privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea
candidatului la alegeri sau concurs.
Respectiv, niciun alt efect juridic nu are suport legal și faptic. În speță, nimic
nu împiedică reclamantul să continue cariera profesională și exercitarea atribuțiilor
funcției de judecător. Faptul că Legea nr.26/2022 nu lezează statutul profesional al
reclamantului rezultă direct și din Nota informativă la proiectul acestei legi. Aceeași
concluzie se confirmă și în pct. 39 din Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a
DGI a Consiliului Europei (Avizul nr. 1069/2021).
Nu în ultimul rând, după cum a indicat și Comisia (pag.7 din Decizie), Legea
nr.26/2022, precum și jurisprudența consacrată a CtEDO nu garantează candidaților
un drept la un rezultat favorabil în urma efectuării evaluării de către Comisie. De
asemenea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu include, în principiu,
dreptul persoanelor de a deține o funcție publică legată de administrarea justiției.
Notează că, potrivit art. 13 al in.(7) din Legea nr.26/2022, candidatul poate
refuza publicarea deciziei Comisiei, care îl vizează, iar reclamantul a făcut uz de
acest drept și, respectiv, Decizia în privința sa nu a fost publicată.
Indică că, evaluarea integrității reclamantului, în conformitate cu prevederile
Legii nr.26/2022 și culminată cu Decizia, nu a încălcat drepturile și interesele sale
legale și nu i-a afectat statutul profesional.
Mai mult menționează că, concluziile Comisiei sunt în conformitate cu și în
spiritul Legii nr.26/2022, iar în urma evaluării integrității etice și financiare a
candidatului, în baza datelor și informațiilor primite de la candidat și terți, Comisia
constată dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu
criteriile legale de integritate.
Legea nr.26/2022 stabilește expres și explicit marja de discreție a Comisiei
la efectuarea constatărilor sale, precum urmează: în aprecierea criteriilor prevăzute
la alin.(2)-(5) și în luarea unor decizii cu privire la acestea, Comisia de evaluare nu
depinde de constatările altor organe cu competente în domeniul respectiv - art.8
alin.(6); Comisia de evaluare apreciază materialele acumulate după intima sa
convingere, formată în urma cercetării mult aspectuale, complete și obiective a
informației. Niciunul dintre materialele prezentate nu are o forță probantă
prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de evaluare - art. 10 alin.(9).
Prin urmare, soluția oferită de Comisie, prin decizia de constatare a
promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o apreciere, după intima sa
convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea
reclamantului cu criteriile de integritate financiară și etică.
Cu alte cuvinte, Comisia nu constată existenta sau lipsa conformității
reclamantului cu criteriile de integritate, ci doar existenta sau lipsa dubiilor serioase
privind conformitatea. Or, anumite circumstanțe faptice: ar putea fi suficiente pentru
a constata că există dubii serioase privind conformitatea, dar în același timp ar putea
fi insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.
Astfel, Comisia nu se erijează în postura de instanță de judecată sau alt organ
similar, iar acțiunile ei nu sunt o verificare judiciară sau de alt gen menită să constate
cu certitudine un anumit fapt (existența sau lipsa conformității cu criteriile de
integritate). Această concluzie se confirmă și de prevederile art. 13 alin.(6) din Legea
nr.26/2022. Concluzia se confirmă și de Opinia comună a Comisiei de la Veneția și
DGI a Consiliului Europei (Avizul nr. 1069/2021, para. 14).
Totodată, potrivit Opiniei Comisiei de la Veneția privind documentul de
concept privind vetting-ul judecătorilor și procurorilor și proiectul modificărilor la
Constituție, Kosovo (Avizul nr. 1064/2021 din 20 iunie 2022, para. 10): Într-un
sistem de verificări prealabile de integritate, decizia de a nu recruta un candidat poate
fi justificată în caz de simpla îndoială, pe baza unei evaluări a riscurilor. Cu toate
acestea, decizia de a evalua negativ un deținător actual al postului ar trebui să fie
legată de un indiciu de încălcare a legii, de exemplu avere inexplicabilă, chiar dacă
nu poate fi dovedit dincolo de orice îndoială că această avere provine din surse
ilegale.
Așadar, Decizia reprezintă o constatare a existenței unor dubii serioase cu
privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară.
Decizia nu reprezintă însă, și nu pretinde să reprezinte, o constatare a lipsei de
conformitate cu aceste criterii.
Subliniază că, oportunitatea Deciziei nu poate fi obiect al controlului
judiciar, iar concluzia Comisiei, exprimată prin Decizie, privind existența unor dubii
serioase cu privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și
financiară tine de oportunitatea Deciziei.
În speță, Comisia a acționat în conformitate cu rigorile legale, apreciind în
baza criteriilor de conformitate stabilite de Legea nr.26/2022, raportate la
circumstanțele de fapt rezultate din datele și informațiile acumulare (inclusiv cu
concursul reclamantului), dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea
reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia emisă în acest
sens reprezintă realizarea acestei puteri discreționare care nu poate fi supusă unui
control judiciar.
Astfel, instanța de judecată este ținută să exercite controlul de legalitate a
Deciziei, nu și controlul de oportunitate. În particular, instanța ar fi îndrituită să
admită acțiunea reclamantului și să dispună reluarea evaluării doar în situația în care
va constata că Comisia a admis unele erori procedurale grave, care afectează
caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau
duce la promovarea evaluării de către candidat, situații care lipsesc în speță.
De asemenea indică că, procedura reluată de evaluare a avut loc cu
respectarea garanțiilor prevăzute de art.6 §1 din CEDO în materia executării
hotărârilor judecătorești. Comisia și-a executat obligațiile rezultate din Decizia CSJ,
iar în vederea executării Deciziei CSJ, dar și a prevederilor legale aplicabile
procedurii reluate de evaluare, Comisia: a reevaluat reclamantul, fapt care se
confirmă prin emiterea Deciziei; și și-a exercitat corespunzător dreptul discreționar
de care dispune în procesul reluat de evaluare, îndeplinindu-și obligațiile rezultate
din Legea nr.26/2022.
Respectiv, pentru că Comisia nu a fost obligată, și nici nu putea fi obligată
de către CSJ să emită o decizie favorabilă sau defavorabilă reclamantului, dreptul
reclamantului la executarea unei decizii judiciare definitive și cu caracter
obligatoriu, după cum acesta este garantat de către art.6§l din CEDO, a fost plenar
respectat de către Comisie.
De asemenea menționează că, procedura reluată de evaluare s-a desfășurat
cu respectarea principiului res judecata. Respectiv, în baza prevederilor aplicabile
procedurii de evaluare, art. 10-12 din Legea nr.26/2022, după emiterea Deciziei CSJ,
Comisia urmează să: solicite de la persoanele fizice și juridice de drept public sau
privat, inclusiv de la instituțiile financiare, documentele și informația necesare
pentru realizarea evaluării, art. 10 alin.(3) din lege - aplicabil mutatis mutandis
procedurii de reevaluare; solicite, la orice etapă a procedurii de reevaluare, date și
informații suplimentare de la candidații evaluați, art. 10 alin.(7) din lege; - la fel
aplicabil mutatis mutandis procedurii de reevaluare; aprecieze materialele acumulate
după intima sa convingere, formată în urma cercetării mult aspectuale, complete și
obiective a informației, art. 10 alin.(9) din lege; invite candidatul la ședința în
vederea audierii acestuia, după examinarea informației acumulate în urma
desfășurării procedurii reluate de evaluare, art. 12 alin.( 1) din lege.
Prin urmare, după emiterea Deciziei CSJ, Comisia în continuare are un drept
neafectat de (i) a colecta materiale noi în scopul reevaluării și (ii) a (re)examina și
aprecia materialele acumulate în cadrul evaluării inițiale și reluate.
Totodată, pentru că Comisia nu a fost obligată de către CSJ să emită o decizie
favorabilă sau defavorabilă reclamantului, în general, ține de esența procedurii
reluate a evaluării ca să existe un drept al Comisiei de a reexamina circumstanțele
care au stat la baza Deciziei CSJ. Acest element inerent procedurii de reevaluare
exclude ab inițio caracterul absolut al „autorității de lucru judecat” al faptelor
analizate de către CSJ, ceea ce permite și solicită Comisiei să aibă o marjă de
apreciere la etapa reevaluării problemelor de integritate a candidaților. Această
marjă de apreciere admite inclusiv posibilitatea ca Comisia să ajungă la anumite
concluzii care, la prima vedere și fără a intra în esență, pot fi considerate ca fiind
contrare concluziilor instanței de judecată, ceea ce, însă, nicidecum nu înseamnă că
Comisia ar repune în discuție decizii judecătorești definitive.
O altă interpretare decât cea descrisă supra ar lipsi de orice efecte juridice
prevederile art.14 alin.(10) din Legea nr.26/2022, scopul cărora a fost asigurarea că
reevaluarea va avea un caracter efectiv și nu teoretic sau formal.
La caz însă, constatările de mai sus în partea ce ține de limitarea dreptului
părților de a repune în discuție anumite chestiuni soluționate definitiv prin hotărâri
judecătorești nu sunt oportune în contextul procedurii reluate de evaluare odată ce:
pe de o parte, însăși prin Decizia CSJ, Comisiei i-a fost recunoscut dreptul de a
reevalua (relua evaluarea) reclamantul prin prisma probelor colectate în procedura
de evaluare inițială și cea reluată, iar pe de altă parte, în general, principiul res
judicata nu are un caracter absolut și permite derogări. În context, în partea motivată
a Deciziei, Comisia a clarificat într-un mod explicit și convingător circumstanțele
care au permis acesteia, în anumite cazuri, să ajungă la alte concluzii decât cele
expuse în Decizia CSJ.
Notează că, Decizia CSJ este bazată pe informații incomplete cu privire la
circumstanțele aferente importului și înregistrării mijloacelor de transport/
nedeclarării venitului obținut din vânzarea mijloacelor de transport și neachitării
impozitului pe venit aferent acelor vânzări, în conformitate cu legislația fiscală.
În cadrul evaluării reluate, Comisia a obținut informații cu privire la cele
două acte de executare a lucrărilor (nr. 2512 și nr. 2513), emise de SRL „N.D.”, pe
care reclamantul le-a prezentat completului de judecată special al SCJ ca dovezi
pentru a confirma cheltuielile pe care le-a suportat pentru repararea celor două
motociclete; a obținut noi informații care arată că reclamantul a prezentat STS o
declarație cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2021 la 30 noiembrie 2023, în
care a declarat venitul obținut din vânzarea motocicletei Suzuki Espana; a
recepționat de la SFS scrisoarea din 13 decembrie 2023, potrivit căreia la data de 30
noiembrie 2023, reclamantul a depus o declarație cu privire la impozitul pe venit
pentru anul 2021. SFS a indicat că pentru anul 2021, candidatul nu a avut obligația
de a achita impozitul pe venit, deși era dator cu de 414,01 MDL conform declarației
cu privire la impozitul de venit prezentate de el, având o plată excedentară la
impozitul de venit în sumă de 416,50 MDL. SFS a mai indicat că „în rezultatul
analizei camerale a informațiilor sesizate în contrapunere cu datele din Sistemul
Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, s-a stabilit că persoana fizică vizată în
scrisoare nu a declarat veniturile obținute din înstrăinare a bunurilor mobile pentru
perioada anilor 2018 și 2020; a recepționat de la SFS scrisoarea din 12 aprilie 2024,
privind declarația reclamantului cu privire la impozitul pe venit pentru perioada
2020; Comisia a obținut declarația G.P. care contrazice explicațiile reclamantul pe
parcursul evaluării inițiale, când a afirmat că îl ajuta pe G.P. cu afacerea sa de
vânzare și reparare a motocicletelor și automobilelor, care ar fi fost motivul pentru
care cele 20 de vehicule importate în 2009 erau înregistrate pe numele candidatului.
G.P. a confirmat în cadrul evaluării reluate că nu a importat vehiculele prin
intermediul companiei sale.
Aceste informații au permis Comisiei să ajungă la o concluzie diferită de cea
din Decizia CSJ, or concluziile din ultima s-au bazat pe informații incomplete
analizate de către Comisie în cadrul evaluării reluate.
Caracterul obligatoriu netăgăduit al argumentelor și concluziilor conținute în
Decizia CSJ, nu obligă însă Comisia să emită, în cadrul reevaluării, o decizie de
promovare a reclamantului, odată ce cumulul de fapte (circumstanțe) rezultat din
probele noi, acumulate în cadrul reevaluării, este diferit și, în mod natural, mai
avansat, decât cel inițial, din cadrul evaluării inițiale. Este esențial însă ca Comisia
să argumenteze soluția aleasă, cu referire precisă la faptele examinate și concluziile
rezultate, fapt care s-a făcut în mod plenar în Decizie.
În context, remarcă că atunci când abordează problematica principiului res
judicata în cazul a două sau mai multe seturi de proceduri, CtEDO examinează, pe
lângă faptul dacă setul de proceduri vizează aceleași pârți sau raporturi juridice,
inclusiv dacă aceste proceduri se bazează pe același set de fapte. La caz, setul de
fapte examinat de către CSJ este diferit de setul de fapte analizat de către Comisie
în cadrul procedurii reluate de evaluare, ceea ce exclude posibilitatea ca Decizia
Comisiei să afecteze principiul res judicata.
În privința dubiului, Tranzacția privind automobilul Mercedes E220 CDI,
relevă de asemenea că, Decizia CSJ este bazată pe informații incomplete cu privire
la circumstanțele aferente tranzacției privind automobilul Mercedes E220 CDI.
Notează că, în cadrul evaluării reluate, Comisia: a obținut informații de la
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, referitoare la ieșirile și intrările din
țară a lui I.C.; a solicitat de la I.C. informații referitoare la viza care i-a permis să
emigreze în SUA, dar acesta a evitat să ofere detalii specifice; a analizat informațiile
publice referitoare la obținerea unei vize pentru SUA, constatând că există 12 pași
necesari pentru a obține o viză, iar între pașii 11 și 12 este menționat un interval de
timp de peste 60 de zile; a obținut informații de la Agenția de Administrare a
Instanțelor Judecătorești în baza cărora a constatat că în cursul anului 2019,
reclamantul a examinat șapte demersuri și materiale în care a participat procurorul
N.B. și a examinat un demers în anul 2020.
Aceste informații au permis Comisiei să ajungă la o concluzie diferită de cea
din Decizia CSJ, or concluziile din ultima s-au bazat pe informații incomplete
analizate de către Comisie în cadrul evaluării reluate.
În privința dubiului, Extinderea arestului preventiv în privința lui Serghei
Cosovan în pofida bolii sale terminale și motivarea insuficientă pentru prelungirea
arestului preventiv în privința acestuia, Comisia atrage atenția asupra următoarelor:
Această problemă nu a fost inclusă în decizia inițială de evaluare a reclamantului,
însă a fost examinată de către Comisie imediat ce a aflat despre această chestiune la
etapa evaluării reluate. În acest sens, atrage atenția asupra prevederilor art. 14
alin.(10) din Legea nr.26/2022.
Astfel, la etapa evaluării reluate Comisia era în drept să examineze prezența
sau lipsa dubiilor serioase în legătură cu corespunderea candidaților cu criteriile de
integritate etică sau financiară, fără a fi limitată în privința circumstanțelor a fi
examinate în acest sens.
Mai mult, nici în Decizia CSJ instanța de judecată nu a stabilit o interdicție
pentru Comisie în a examina (cu ocazia evaluării reluate) corespunderea
reclamantului cu criteriile de integritate etică sau financiară, prin prisma prezenței
sau lipsei dubiilor serioase.
Prin urmare, din moment ce a aflat despre o problemă care ar putea ridica
dubii serioase cu privire la integritatea etică și/sau financiară a unui candidat (chiar
dacă asta s-a întâmplat la etapa evaluării reluate), Comisia nu poate neglija acest
fapt, or asta ar reprezenta o încălcare a mandatului său legal.
Mai mult, o neglijare a acestei probleme ar contrazice însăși esența
exercițiului de pre-vetting, instituit în vederea sporirii integrității viitorilor membri
ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai
organelor specializate ale acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății
în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și,
în general, în sistemul justiției (după cum este indicat în Preambulul Legii
nr.26/2022).
Comisia a considerat imperativ de a examina circumstanțele aferente acestei
probleme, tocmai întru executarea mandatului său legal și, deci, asigurarea atingerii
scopului Legii nr.26/2022.
Notează că în jurisprudența sa Curtea Supremă de Justiție a confirmat dreptul
Comisiei de a examina corespunderea candidaților cu criteriul de integritate etică
prevăzut la art.8 alin.(2) lit. a) din Legea nr.26/2022, prin prisma cauzelor examinate
de către un candidat în calitatea sa de judecător/procuror.
Cu privire la fondul dubiilor aferente circumstanțelor descrise, Comisia a
notat că, deși reclamantul nu a participat la toate deciziile de prelungire a arestului
preventiv emise de judecătorii de instrucție în privința persoanei fizice indicate în
Decizie (”dl Cosovan”), ultimul a rămas în detenție timp de cinci luni (noiembrie
2017 - aprilie 2018) în baza încheierilor emise de reclamant, ceea ce este
semnificativ având în vedere starea gravă a sănătății sale și, în special, luând în
considerare încheierea ulterioară emisă de judecătorul de instrucție, care l-a eliberat
imediat pe dl Cosovan, după ce a fost desemnat să preia dosarul în urma recuzării
reclamantului, iar faptul că candidatul nu a ajuns la aceeași concluzie de a-l elibera
pe dl Cosovan este inexplicabil.
Or, poziția reclamantului precum că exista riscul de eschivare (inclusiv în
lumina pretinsei insistențe de a fi tratat în Ucraina sau Rusia) nu a fost susținută de
încheierile emise privind arestul preventiv, în sensul că nu existau astfel de solicitări
de la procurori sau avocați. Mai mult, CtEDO a constatat că riscul de eschivare putea
fi redus semnificativ prin confiscarea pașaportului dlui Cosovan pentru a preveni
părăsirea țării de către acesta.
Totodată, notează că reclamantul a avut acces la informația din dosar atât la
etapa examinării chestiunilor cu privire la dl Cosovan, cât și la etapa evaluării
reluate. Acest fapt se confirmă prin răspunsurile detaliate ale reclamantului la
întrebările Comisiei, dar și prin faptul că acesta a confirmat accesul la toate
materialele care au fost anexate la dosar. În context, Comisia a subliniat că
întrebările Comisiei se refereau strict la documentele la care el avea acces, fiindu-i
expediate inclusiv copii ale încheierilor pe care le-a emis.
În plus, informațiile personale despre dl Cosovan reținute de către Comisie
în Decizie au fost preluate din hotărârea CtEDO, astfel că, nu pot fi ignorate
circumstanțele certe precum starea de sănătate a dlui Cosovan și, respectiv, acțiunile
instanțelor de judecată, inclusiv a reclamantului.
În acest sens, în cauza Cosovan, CtEDO a constatat încălcarea a două
drepturi fundamentale prevăzute de CEDO - art. 3 și 5 de către Republica Moldova.
Republica Moldova, în calitate de stat membru, este obligată de acest tratat și de
jurisprudența CtEDO.
În context, argumentele reclamantului întru justificarea poziției sale pe
marginea acestui caz nu pot fi acceptate din moment ce contravin constatărilor
CtEDO, or acțiunile reclamantului au contribuit la eșecul general al autorităților
naționale de a-și îndeplini obligația pozitivă, în sensul art.3 din CEDO, de a preveni
suferințele dlui Cosovan, a căror intensitate depășea nivelul inevitabil al suferinței
inerente detenției.
Astfel, reclamantul avea obligația pozitivă, ca judecător, de a juca un rol
activ în protejarea drepturilor dlui Cosovan, lucru pe care nu l-a făcut. Or, deciziile
reclamantului au fost luate în considerare de CtEDO atunci când s-au tras concluziile
referitoare la încălcarea art. 3 și art. 5 paragraful 3 din CEDO de către Republica
Moldova în cauza dlui Cosovan.
Mai indică că, pretențiile reclamantului se bazează pe prevederile Codului
administrativ, însă acestea nu sunt aplicabile în speță, în virtutea prevederile speciale
din Legea nr.26/2022.
Relevă că, doar procedura de judecare a cauzelor și anume procedura
contenciosului administrativ (Cartea III) din Codul administrativ sunt aplicabile în
speță; nu si prevederile din Codul administrativ care reglementează procedura
administrativă (Cartea II); iar în raport cu procedura în fata Comisiei, se aplică
prevederile legii speciale (Legea nr.26/2022) și Regulamentul Comisiei.
O astfel de construcție legislativă, chiar dacă aparent discutabilă, asigură
protecția efectivă a drepturilor candidaților la evaluare, inclusiv a reclamantului. Or,
legea numită conține garanții suficiente pentru reclamant, inclusiv: dreptul de a
prezenta probe, inclusiv înscrisuri și explicații verbale - art.9 alin.(2), art. 10 alin.(7),
art. 12 alin.(4), dreptul la contestație - art. 14, dreptul la o cercetare multiaspectuală,
completă și obiectivă a informației - art. 10 alin.(9), similar drepturilor prevăzute de
Codul administrativ - cercetarea din oficiu (art.22), egalitate de tratament (art.23),
imparțialitate (art.25) și proporționalitatea măsurilor (art.29); dreptul de a face
cunoștință cu materialele evaluării - art. 12 alin.(4) lit. c), similar dreptului de acces
la dosarul administrativ - art.83 Cod administrativ; dreptul la o deciziei motivată -
art. 13 alin.(l) și (2), similar dreptului la motivare din Codul administrativ (art. 31 și
art. 118). Existența acestor garanții legale este recunoscută și de Curtea
Constituțională.
Totodată menționează că, formula aleasă de legiuitor pentru reglementarea
procedurii în fața Comisiei este în măsură să asigure protecția drepturilor
candidaților, inclusiv a reclamantului, garantate de Constituție și tratatele
internaționale aplicabile.
Notează în context că Legea nr. 180 din 7 iulie 2023 de interpretare a unor
prevederi din Legea nr.26/2022 a explicat că: sensul articolului 3 alineatul (2) și al
articolului 4 alineatul (2), Comisia de evaluare nu este autoritate publică în sensul
prevederilor Codului administrativ.
Într-o abordare sistemică și logică, dacă Comisia nu este autoritate publică
(în sensul art.7 Cod administrativ), atunci: activitatea ei nu este una de natură
administrativă (în sensul art. 5 Cod administrativ), procedura de evaluare prevăzută
de Legea nr.26/2022 nu este o procedură administrativă (în sensul art. 6 Cod
administrativ), nu sunt incidente prevederile Codului administrativ aplicabile
procedurii administrative, inclusiv cercetarea din oficiu (art.22), limba de procedură
(art.26), întocmirea dosarului administrativ (art.82), etc. După cum a descris mai sus,
legea specială oferă mecanisme de protecție similare echivalente.
Suplimentar indică că, obiecțiile reclamantului sunt neîntemeiate, în acțiunea
sa, reclamantul a invocat în apărarea sa o serie de argumente pe care Comisia le
consideră neîntemeiate și, pe alocuri, irelevante, după cum urmează: certificatul
privind lipsa sau existența restanțelor fată de bugetul public național invocat de către
reclamant este irelevant pentru chestiunile examinate în Decizie, asta deoarece un
atare certificat atestă lipsa restantelor la buget conform datelor deținute de către
Serviciul Fiscal de Stat în baza dărilor de seamă prezentate de contribuabil și a
documentelor fiscale emise de organul fiscal.
Subliniază că, constatările dintr-un atare certificat se bazează pe datele din
dările de seamă prezentate însăși de către contribuabil, dar și din actele fiscale
interne ale organului fiscal. Prin urmare, acest certificat nu constată nașterea
obligațiilor fiscale în baza venitului obținut în urma vânzării unui automobil, decât
dacă acest venit nu se declară însăși de către contribuabil în darea de seamă fiscală.
Astfel, din moment ce reclamantul nu a declarat careva venituri în urma
vânzării mijloacelor de transport, un atare certificat este absolut irelevant pentru
examinarea prezentei cauze, or acesta nu demonstrează dacă reclamantul a avut sau
nu obligația de a achita careva impozite în urma vânzării mijloacelor de transport
menționate în Decizie.
În aceeași ordine de idei, reclamantul nu a explicat în temeiul cărei prevederi
legale doar prin certificatul menționat mai sus ar putea fi dovedite anumite
circumstanțe, dar și care sunt aceste circumstanțe.
În plus, notează că potrivit art.8 alin.(6) din Legea nr. 26/2022, în aprecierea
criteriilor prevăzute la alin.(2)-(5) și în luarea unor decizii cu privire la acestea,
Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în
domeniul respectiv.
Nu în ultimul rând, este irelevant argumentul reclamantului referitor la starea
avariată a motocicletelor, or SFS a explicat în răspunsul său că îmbunătățirile aduse
bunului nu urmează a fi luate în considerare în contextul calculării creșterii de
capital.
Indică că, este de competenta Comisiei să aprecieze dacă anumite
circumstanțe sunt sau nu suficiente pentru a constata existența sau lipsa dubiilor
serioase privind conformitatea cu criteriile de integritate. Asta deoarece anume
această chestiune se referă la oportunitatea Deciziei, care nu poate face obiectul
controlului judiciar.
Respectiv, sunt străine controlului judecătoresc, ca fiind aspecte de
oportunitate a Deciziei, aspectele invocate de reclamant referitoare la gravitatea
încălcărilor identificate de către Comisie.
Mai mult, constată că reclamantul în mare măsură repetă argumentele care
au fost invocate la etapa evaluării, și nu invocă argumente care s-ar încadra în
temeiurile de contestare prevăzute de art.14 din Legea nr. 26/2022.
Nu este întemeiată poziția reclamantului precum că, dubiile nu pot apărea pe
o lipsă de informație, ci, dimpotrivă, pe existența informațiilor.
De asemenea, reclamantul refuză să accepte inversarea sarcinii probațiunii
în procesul de pre-vetting, deși legea, art. 10 alin.(7), art. 12 alin.(4) lit. d) din Legea
nr. 26/2022, stabilește clar că anume candidatul este cel care poate înlătura dubiile
serioase constatate de către Comisie, reclamantul pretinde că însăși Comisia urma
să înlăture aceste dubii prin a obține anumite acte și informații de la autoritățile
publice relevante.
Astfel, subliniază că era în interesul reclamantului să întreprindă, cu maximă
diligentă, toate măsurile posibile în vederea înlăturării acestor dubii, inclusiv prin
identificarea tuturor probelor posibile.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Cu referire la cadrul normativ aplicabil, în debutul analizei sale, Completul
de judecată special observă că, în contestație, reclamantul a invocat că prevederile
Codului administrativ au prioritate față de prevederile Legii nr. 26/2022.
La aspectul dat, Completul de judecată special învederează că, aplicarea
Codului administrativ și limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii
asupra căreia decide Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă
pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 01
decembrie 2022, § 24, DCC nr. 2 din 18 ianuarie 2022, § 19).
Art. 1 din Legea nr. 26/2022 prevede că:
„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului
Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate
ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire
a acestora în funcțiile respective.”
Art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că:
„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față de orice
persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de
fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia.
În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de
prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia
de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de
către aceasta.”
Art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 statuează că:
„Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu
procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are
efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă
candidatul respectiv.”
Art. 1 alin. (1) și (2) din Codul administrativ prevede că:
„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură
reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului
judecătoresc asupra acesteia.
Art. 2 alin.(2) din Codul administrativ prevede că:
„Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate
pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod
numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului
cod.”
Astfel, completul de judecată special relevă că, în preambulul Legii nr. 26
din 10 martie 2022, legiuitorul a indicat că prezenta lege a fost adoptată în vederea
sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai
Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum
și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare
ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției.
Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele
enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 este prin natura sa un domeniu
specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul
administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ
uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte
pot fi reglementate prin norme legislative speciale.
Art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017 reglementează că:
„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituționale
și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”
Art. 7 alin. (3) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017 prevede că:
„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de
norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția
situațiilor prevăzute la art.5 alin.(3) și (4).”
Criteriile de evaluare sunt prevăzute de art. 8 alin. (2)-(5) din Legea nr.
26/2022 și prevăd următoarele:
„Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:
a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a
procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa, acțiuni
sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist
în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;
b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor
de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii
integrității nr. 82/2017;
c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al
conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.
(2) În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în
care activează sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al
candidatului provoacă sau nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea acestuia cu
standardele etice și de conduită stabilite pentru judecători și procurori.”
Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:
a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;
b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15
ani corespunde veniturilor declarate.
(3) Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:
a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea
impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum
și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și
drepturilor de export;
b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor
personale;
c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori
a persoanelor specificate la art.2 alin.(2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor
bunuri;
d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2
alin.(2);
e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte
contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana
specificată la art.2 alin.(2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari
efectivi este parte contractantă;
f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2 alin.(2)
are statut de donatar sau de donator;
g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru
justificarea acesteia.”
Articolul 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022 statuează că:
„Comisia de evaluare apreciază materialele acumulate după intima sa convingere, formată
în urma cercetării multiaspectuale, complete și obiective a informației. Niciunul dintre materialele
prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de evaluare.”
Articolul 13 din Legea nr. 26/2022 reglementează modul de adoptare a
deciziei Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:
„În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o decizie motivată
privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării. Retragerea din concurs a unui candidat
ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile
responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat
de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv.
Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia
comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.
Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care participă la luarea
acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină de la vot. [...]
Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența
unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art.8, care nu au
fost înlăturate de către persoana evaluată.
Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea
candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru
examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru
orice alte proceduri sau procese. [...]”
Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) al Comisiei de
evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§ 11), Comisia de la
Veneția și Direcția Generală au observat că
„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și
procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură încrederea cetățenilor
în instituțiile de justiție - încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o societate care
respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor
Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și
credibilitatea apartenenței sale.”
Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în
alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate
de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a
judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților
moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc
creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și
membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.
Potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția strategică I „Consolidarea integrității
și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind
asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a
Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021:
„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a procurorilor
urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora. Responsabilitatea și
integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul
justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi
a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre
principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.
În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul
judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu
de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcția de
judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate.
Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează
importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme și, în
mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile omului. Aceasta este
îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea
opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a
corupției.
Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și
să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține
încrederea publicului în sistem.”
În § 34 din Avizul nr. 24 (2021) privind Evoluția Consiliilor Justiției și rolul
acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al
Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:
„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către
candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special
imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției
Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea”
candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe
termen determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura
independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității
de membru și ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica
suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin
urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează
candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior
al Procurorilor și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de
verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating
un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și
posibilele efecte negative ale acesteia.”
În § 50 din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția și DGI au
indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă articolul 8 din
Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a candidaților la
funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior
al Procuraturii. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării candidaților, nu
neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a judecătorilor și procurorilor
în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru stabilitatea ordinii juridice în
general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ flexibile și bazate pe o
evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor, a relațiilor etc.,
destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-un mod legal
trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită inadecvată, care ar
trebuie să fie mai bine definită de lege.
Potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de
evaluare a integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează
garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară
solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al
integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei
simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a
evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea
inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această
avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, §§ 9-10).
În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că
Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu
privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această
normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția
persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai
probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură
reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor
organe administrative sau judiciare, menționate anterior.
La 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor
prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, 123, 133, 134, 135 din
decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a reținut
următoarele:
„...prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la
evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea
candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o
gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor
constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din
urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare
ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și
„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit.a) din Lege.
Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,
transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători (a
se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de membri ai acestui
organ constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație
profesională și integritate personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin
urmare, Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă
extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților.
Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea a
constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel,
atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie
să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică
și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.
Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil
utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să
ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.
De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să
cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau
nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii
serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în fața
completului special al Curții Supreme de Justiție.”
Articolul 14 din Legea nr. 26/2022 reglementează modul de contestare a
deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestațiilor. Partea relevantă a
art. 14, în vigoare la momentul depunerii contestației, este următoarea:
„(1) Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen
de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii
prealabile.
(2) Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la Curtea
Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special compus din 3
judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul supleant sunt desemnați de
președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin decret al Președintelui Republicii
Moldova. [...]
(6) Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu
procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are
efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă
candidatul respectiv. [...]
(8) La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de
judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:
a) respingerea cererii de contestare;
b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat
evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele
erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există
circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.
(9) Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este
irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe
pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5 zile de
la data emiterii.”
Prin Legea pentru modificarea unor acte normative nr. 239 din 13 septembrie
2024, au fost introduse modificări la articolul 14 alineatul (8), după cum urmează:
„la litera b), cuvintele „și dispunerea reevaluării” se substituie cu cuvintele „și dispunerea o
singură dată a reevaluării”;
alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins: „c) constatarea promovării sau
nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei Comisiei de evaluare, adoptată în
urma reevaluării dispuse anterior.”
În § 81 din Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de
neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională
a stabilit că:
„ ...legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate
drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe
procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și de
circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural poate fi
considerată o problemă centrală a litigiului.”
Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit Completului de judecată
special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale
ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt
apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a
deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură
nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, § 83].
Curtea a observat că articolul 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022 stabilește
drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:
„Candidatul are următoarele drepturi:
a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;
b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de
evaluare;
c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;
d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră
necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în
imposibilitatea de a le prezenta anterior;
e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”
Art. 176 alin. (3) din Codul de procedură penală (în vigoare la moment):
”(3) La soluționarea chestiunii privind necesitatea aplicării măsurii preventive respective,
procurorul și instanța de judecată vor aprecia și vor motiva, în mod obligatoriu, dacă măsura
preventivă este proporțională cu circumstanțele individuale ale cauzei penale, inclusiv luînd în
considerare: 1) caracterul rezonabil al bănuielii, gravitatea și gradul prejudiciabil al faptei
incriminate, apreciate în fiecare caz individual, însă fără a se pronunța asupra vinovăției; 2)
personalitatea și caracterizarea bănuitului, învinuitului, inculpatului, inclusiv la momentul de
comitere a faptelor încriminate; 3) vîrsta și starea sănătății sale; 4) ocupația sa; 5) situația familială
și prezența persoanelor întreținute; 6) starea sa materială, veniturile, posesia bunurilor imobile sau
a altor proprietăți; 7) deținerea unui loc permanent de trai, deținerea unui loc permanent ori
temporar de muncă; 8) alte circumstanțe esențiale prezentate de bănuit, învinuit, inculpat sau de
către procuror, organul de urmărire penală.”
Art. 185 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură penală (în vigoare la
moment):
”(1) Arestarea preventivă constă în deținerea învinuitului, inculpatului în stare de arest în
locurile și în condițiile prevăzute de lege. Arestarea preventivă constituie o măsură excepțională
și se dispune doar atunci cînd se demonstrează că alte măsuri nu sînt suficiente pentru a înlătura
riscurile care justifică aplicarea arestării.
(3) La soluționarea chestiunii privind arestarea preventivă, judecătorul de instrucție sau
instanță de judecată are obligația să examineze prioritar oportunitatea aplicării altor măsuri,
neprivative de libertate, și are dreptul să dispună oricare altă măsură prevăzută la art. 175.
(4) În încheierea privind arestarea preventivă se vor indica motivele care justifică
insuficiența altor măsuri preventive pentru înlăturarea riscurilor ce au servit ca temei pentru
aplicarea arestării preventive. Încheierea privind arestarea preventivă poate fi atacată cu recurs în
instanța ierarhic superioară.”
Art. 186 alin. (9) din Codul de procedură penală (în vigoare la moment):
”(9) Prelungirea termenului de arest preventiv se dispune cu respectarea condițiilor stabilite
de prezentul cod pentru aplicarea inițială a măsurii de arest preventiv. Suplimentar, la soluționarea
demersului privind prelungirea termenului de arest preventiv, judecătorul de instrucție sau, după
caz, instanța de judecată are obligația să examineze dacă, pentru înlăturarea riscurilor ce au
determinat aplicarea măsurii de arest preventiv, este suficientă aplicarea altor măsuri preventive
neprivative de libertate și dacă există sau nu temeiuri relevante și suficiente pentru prelungirea
măsurii de arest preventiv.”
Art. 5 alin. (1) și (5) din Codul de etică și de conduită profesională al
judecătorului, aprobat prin Hotărârea nr. 8 a Adunării Generale a Judecătorilor din
11 septembrie 2015, modificat prin Hotărârea nr. 12 a Adunării Generale a
Judecătorilor din 11 martie 2016, precum prevăd că:
„Judecătorul va respecta cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate,
pentru a asigura încrederea societății în instanțele judecătorești.
Este conștient de riscurile corupției și nu va admite sau nu va crea aparența unui
comportament corupțional în activitatea sa; nu va cere, accepta sau primi cadouri, favoruri
sau beneficii pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor funcționale sau în virtutea
funcției deținute. [...]
Judecătorul va încheia tranzacții cu privire la proprietatea personală într-un mod care
să nu provoace îndoieli, sau să nu afecteze independența și imparțialitatea sa sau să provoace
conflicte de interese.”
Art. 6 alin. (2), (3) lit.a), d) și f) din Codul de etică și de conduită
profesională al judecătorului (2015) stipulează că:
„Judecătorul trebuie să se abțină de la orice comportament, acțiune sau manifestare
care ar putea prejudicia încrederea publicului în sistemul judiciar.
În exercitarea atribuțiilor judecătorul are următoarele obligații: va îndeplini
îndatoririle și funcțiile de serviciu profesionist, competent, inclusiv toate sarcinile
administrative date conform legii, va păstra secretul profesional ce ține dedeliberările sale
și de informațiile confidențiale obținute în timpul îndeplinirii atribuțiilor legate de ședințele
de judecată și în afara acestora, va exercita responsabilitățile juridice ce îi revin în măsura
în care să se asigure de aplicarea corectă a legii și instrumentarea cauzelor în mod echitabil,
eficient și fără întârziere”.
Art. 2 alin. (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202,
prevede că:
„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în considerare
seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de
integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără
incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele,
care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele:
a) dacă incidentul a fost un eveniment singular;
b) lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor
private sau publice (inclusiv încrederii publice) - cum ar fi o încălcare obișnuită a regulamentului
rutier;
c) sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect
față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la, termenul de depunere a acțiunii, Completul de judecată special
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Comisiei de evaluare nr. 18 din 9
septembrie 2024, a fost notificată reclamantului la 9 noiembrie 2024. Astfel, în speță
reclamantul a respectat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2022, deoarece
cererea de contestare a fost depusă la 12 noiembrie 2024.
Până a trece la examinarea argumentelor concrete, Completul special
reiterează că conform art. 36 alin. (2) din Codul administrativ, în aplicarea
supremației dreptului, instanța judecătorească de contencios administrativ ia în
considerare jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanței
judecătorești de motivare a hotărârilor judecătorești nu poate fi înțeleasă că
impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot. Garcia Ruiz v. Spania, 1999, §
26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un răspuns
clar (hot. Ruiz Torija v. Spania, 1994, § 30; și, pentru comparație, Petrovic și Alții
v. Muntenegru, 2018, § 43), în special argumentele cu privire la drepturile și
obligațiile garantate de CEDO (hot. Fabris v. Franța, 2013, § 72 in fine; Paun
Jovanovic v. Serbia, 2023, § 108).
Completul de judecată special reține că noțiunea „drepturi și obligații cu
caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al
statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție. Art.
6§1 se aplică indiferent de calitatea pârților, de natura legislației ce reglementează
modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială, administrativă etc.) și de
autoritatea competentă să o soluționeze (instanța de drept comun, organ
administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan împotriva Ucrainei
(nr.2) (MC), §43; Nait-Liman împotriva Elveției (MC), §106].
Aplicabilitatea art. 6 § 1 în materie civilă depinde, în primul rând, de
existența unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se
întemeieze pe un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil,
recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de
Convenție. Trebuie să fie vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi
atât existența însăși a dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de
exercitare. În sfârșit, rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru
dreptul „civil” în cauză, o legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind
suficiente pentru ca art.6 §1 să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe
(MC), §99; Kâroly Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Nait-Liman împotriva
Elveției (MC), §106].
Prin urmare, Completul de judecată special conchide că prin prisma art. 6 §
1 CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul
12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de
evaluare reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care
afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul
dacă reclamantului Victor Sandu i-au fost respectate drepturile procedurale
prevăzute de lege specială.
Completul special al Curții Supreme de Justiție reține că, deși marja de
apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile
trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în
raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a
fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în
situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar
trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de
interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al
Magistraturii, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși
evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.
Completul special învederează că, în speță, nu se pune în discuție dreptul
reclamantului de a rămâne în profesie, ci se referă la o evaluare pre-vetting, adică la
un exercițiu unic, de preselecție în organul de autoadministrare, într-un moment
istoric, caracterizat printr-o percepție general acceptată că lucrurile în justiție merg
foarte prost având la bază diferite cauze (corupție, neprofesionalism, obediență
cronică față de politic etc). În astfel de circumstanțe este imperios necesar ca
persoanele care să acceadă în organele de autoadministrare să aibă o reputație
ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în privința lor. Or, în caz contrar, deciziile
adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin care se va răsturna o eventuală
propunere care va veni deja din partea unei comisii vetting, nu se vor bucura de
credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge publicul larg că sunt corecte.
Pentru a asigura o mai bună înțelegere a practicii sale și a facilita procesul
de perfecționare a evaluării externe, urmează de a reitera anumite aspecte relevante
pentru soluționarea cauzei:
a) Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26;
b) Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe;
c) Cazurile în care Curtea Supremă de Justiție poate admite contestația.
a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022
Completul de judecată special învederează că, atât Legea nr. 26/2022, cât și
Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură
finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura
de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de
examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022.
Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele
enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 este prin natura sa un domeniu
specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul
administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ
uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte
pot fi reglementate prin norme legislative speciale.
Evaluarea externă este reglementată de o lege adoptată de Parlament în anul
2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată
pentru a asigura integritatea inter alia a membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la
Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul
Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.
Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 26/2022
este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce
privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie,
procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022
este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022
au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor
nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt
aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea
integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere
al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu
domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.
b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe
Completul de judecată special notează că, în spiritul Legii nr. 26/2022,
sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de evaluare. În
faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de
competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor
legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în
scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta
date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea
datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului (art.
12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș
sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să
inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește
criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în
interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu
numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.
Comisia de evaluare a notat că, rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către
candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru
Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting
și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la
stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții
(Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la
dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; §68). Procesul de
redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina
probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru
exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).
Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii
probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la
Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară
nici de către CtEDO (a se vedea hotărârile Xhoxhaj vs Albania, 2021, §352 și
Sevdari vs Albania, 2022, §130).
c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația
Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 prevede că Curtea Supremă de
Justiție poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de
evaluare, au fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul
echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la
promovarea evaluării de către candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr.
26/2022 după o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a
menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori
de procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat ca controlul
judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele
de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale
Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.
În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a
făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin vs Turcia (2020). În §131 al hotărârii
respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să
examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de
drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată
în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.
Prin urmare, competenta Curții Supreme de Justiție la examinarea
contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea
prevăzută de Codul administrativ.
Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar în cazurile menționate de
Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de Codul administrativ pentru
anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.
Curtea Supremă de Justiție poate ajunge la o concluzie diferită de cea a
Comisiei. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză
că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există.
Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe.
După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de
Justiție nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu
prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) al acestei legi.
Reieșind din aceasta, precum și din dezideratele Curții Constituționale
reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu
va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamantul Victor Sandu în
cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile
statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii, și
anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către Comisia de
evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și
celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la
promovarea evaluării de către candidatul Victor Sandu.
Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză
În continuare, Completul de judecată special notează că, potrivit spiritului
Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau
nu criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci doar
existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la
concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile
legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de
conformitate.
În cazul în care, Comisia de evaluare constată existența unor dubii serioase
privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară,
aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de
explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.
Făcând o retrospectivă a speței, Completul de judecată special reiterează că,
prin decizia nr. 18 din 9 septembrie 2024 „cu privire la evaluarea reluată a lui Victor
Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii”, în
temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10) din Legea nr. 26/2022, în temeiul art. 8
alin. (1)-(2) lit. a) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia independentă
de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a decis că candidatul nu întrunește
criteriile de integritate financiară și etică pe motivul constatării dubiilor serioase în
legătură cu conformitatea candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică,
și astfel, nu promovează evaluarea, constatând următoarele probleme:
a) Importul și înregistrarea mijloacelor de transport/Nedeclararea venitului
obținut din vânzare mijloacelor de transport și neachitarea impozitului pe venit
aferent acelor vânzări, în conformitate cu legislația fiscală.
(i) Neachitarea impozitului aferent creșterii de capital obținut din vânzarea
motocicletei Honda Hornet (în 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în 2021);
(ii) Problema drepturilor de proprietate asupra vehiculelor importate în anul
2009;
(iii) Problema profitului sau a venitului din vânzarea celorlalte vehicule
importate și înregistrare pe numele candidatului în perioada 2008-2015 și
problema obligației de plată a impozitelor aferente creșterii de capital din vânzarea
acestor vehicule;
b) Tranzacția privind automobilul Mercedes E220 CDI.
c) Extinderea arestului prevenitul în privința lui Serghei Cosovan în pofida
bolii sale terminale și motivarea insuficientă pentru prelungirea arestului
preventiv în privința acestuia.
Efectuând control judiciar al constatărilor și concluziilor Comisiei de
evaluare, pe marginea aspectelor financiare și etice menționate supra, raportate la
criteriile de evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de judecată
special remarcă următoarele.
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Victor Sandu criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor reținute
de către Comisia de evaluare în decizia nr. 18 din 9 septembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,
Completul de judecată special nu a constatat existența unor circumstanțe care puteau
duce la promovarea evaluării lui Victor Sandu în fața Comisiei independente de
evaluare, nefiind înlăturate în acest sens toate dubiile serioase formulate de Comisie
cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de integritate financiară si etică
în temeiul art. 8 din Legea nr. 26/2022, în ceea ce privește: importul și înregistrarea
mijloacelor de transport/nedeclararea venitului obținut din vânzare mijloacelor de
transport și neachitarea impozitului pe venit aferent acelor vânzări, în conformitate
cu legislația fiscală; tranzacția privind automobilul Mercedes E220 CDI; extinderea
arestului prevenitul în privința lui Serghei Cosovan în pofida bolii sale terminale și
motivarea insuficientă pentru prelungirea arestului preventiv în privința acestuia.
Completul de judecată special reiterează că, în vederea sporirii integrității
viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum si în vederea
sporirii încrederii societății în sistemul justiției, conform competențelor atribuite în
baza Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare avea obligația să verifice dacă
candidatul Victor Sandu nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională,
dacă nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi
inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al
unui observator imparțial, dacă în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile
privind comiterea actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor
coruptibile în sensul Legii integrității nr. 82/2017, precum si dacă nu a încălcat
regimul juridic al declarării averii si intereselor personale, al conflictelor de interese,
al incompatibilităților, al restricțiilor si/sau al limitărilor, dar și dacă averea
candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație, conform art. 8 din Legea
nr. 26/2022.
În înțelesul Legii nr. 26/2022, candidatul satisface criteriul de integritate
etică si financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la art.
8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din
Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.
Ține de menționat și faptul că, în sensul Codului de etică și de conduită
profesională al judecătorului, aprobat prin Hotărârea nr. 8 a Adunării Generale a
Judecătorilor din 11 septembrie 2015, modificat prin Hotărârea nr. 12 a Adunării
Generale a Judecătorilor din 11 martie 2016, judecătorul va respecta cele mai înalte
standarde de integritate și responsabilitate, pentru a asigura încrederea societății în
instanțele judecătorești. Este conștient de riscurile corupției și nu va admite sau nu
va crea aparența unui comportament corecțional în activitatea sa [...]. Judecătorul va
încheia tranzacții cu privire la proprietatea personală într-un mod care să nu
provoace îndoieli, sau să nu afecteze independentă și imparțialitatea sa sau să
provoace conflicte de interese. Judecătorul trebuie să se abțină de la orice
comportament, acțiune sau manifestare care ar putea prejudicia încrederea
publicului în sistemul judiciar.
Totodată, Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară (2002)
stabilesc la Principiul 3.1 că „judecătorul trebuie să se asigure că în ochii unui
observator rezonabil conduita sa este ireproșabilă”. Principiul 3.2 prevede că
„atitudinea și conduita unui judecător trebuie să reafirme încrederea publicului în
integritatea corpului judiciar.”
Completul de judecată special învederează că, pilonii unei justiții
profesioniste, competente, eficiente și prietenoase sunt: independentă,
imparțialitatea și integritatea, care de fapt sunt principii ce se regăsesc în Codul de
etică și de conduită profesională al judecătorului.
Deopotrivă, Completul de judecată special notează că, judecătorii trebuie să
fie persoane cu o integritate deosebită și cu aptitudini profesionale și organizaționale
adecvate. Principalii actori din administrarea justiției trebuie să mențină întotdeauna
onoarea și demnitatea profesiei lor și trebuie să se comporte în orice situație într-o
manieră demnă pentru funcția lor.
Împărtășirea unor principii juridice și valori etice comune de către toți
profesioniștii implicați în procesul judiciar, este esențială pentru administrarea
adecvată a justiției (Avizul nr. 12(2009) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor
Europeni (CCJE) comun cu Avizul nr. 4(2009) al Consiliului Consultativ al
Procurorilor Europeni (CCPE) intitulat „Judecătorii și procurorii într-o societate
democratică, adoptat în comun cu Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni,
§§ 10, 39).
Conform CtEDO, conduita etică a funcționarilor publici reprezintă o
valoroasă evidențiere a rolului crucial pe care judecătorii îl au în menținerea
încrederii publice și în susținerea statului de drept într-o societate democratică.
CtEDO a subliniat că într-o situație de economie tenebră generală în țară, deși este
de înțeles în anumite privințe, nu poate fi scutit un procuror cu experiență sau un alt
funcționar judiciar de a-și desfășura activitățile private cu cel mai mare respect
pentru legalitate și într-un mod care să fie dincolo de orice reproș public; aceștia
trebuie să respecte un standard etic mai înalt (cauza Nikehasani v. Albania, nr.
58997/18, 13 decembrie 2022, § 124).
Potrivit principiului integrității, judecătorul inter alia trebuie să respecte cele
mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea
societății în autoritatea judecătorească, să se comporte onest și decent, iar prin
exemplul personal să ofere temei de a se considera drept o persoană pretabilă
comiterii unor acte de corupție sau abuzuri.
Din conținutul acestui principiul rezultă că, judecătorul trebuie să se
comporte întotdeauna, și nu numai în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod
onorabil și demn de funcția sa, fiind un exemplu de conduită pentru restul societății.
Integritatea trebuie văzută ca o valoare fundamentală care presupune o
conduită și un comportament adecvat profesiei de judecător, atât în exercitarea
funcției, cât și în afara ei, prin prisma standardului intern al demnității profesiei,
precum și prin raportare la standardul extern, al încrederii publice în actul de justiție.
Completul de judecată deduce că, normele internaționale și naționale
precitate impun în obligația judecătorilor de demonstra societății o integritate
absolută a comportamentului lor. Judecătorii trebuie să respecte cele mai înalte
standarde etice și profesionale, atât în exercitarea atribuțiilor lor, cât și în afara lor,
permițând astfel societății să aibă încredere în justiție. Judecătorii trebuie să fie
întotdeauna integri, să fie conștienți de riscurile corupției și să nu admită în
activitatea sa aparența unui comportament care ar putea compromite încrederea
societății în justiție.
a) Cât privește constatările de la problema 1:
Importul și înregistrarea mijloacelor de transport/Nedeclararea venitului
obținut din vânzare mijloacelor de transport și neachitarea impozitului pe venit
aferent acelor vânzări, în conformitate cu legislația fiscală (neachitarea impozitului
aferent creșterii de capital obținut din vânzarea motocicletei Honda Hornet (în 2018)
și a motocicletei Suzuki Espana (în 2021); problema drepturilor de proprietate
asupra vehiculelor importate în anul 2009; problema profitului sau a venitului din
vânzarea celorlalte vehicule importate și înregistrare pe numele candidatului în
perioada 2008-2015 și problema obligației de plată a impozitelor aferente creșterii
de capital din vânzarea acestor vehicule).
(i) Neachitarea impozitului aferent creșterii de capital obținut din
vânzarea motocicletei Honda Hornet (în 2018) și a motocicletei Suzuki Espana
(în 2021):
La acest aspect, Comisia de evaluare a stabilit că, candidatul a achiziționat
motocicleta Honda Hornet în anul 2015 cu 25 000 de lei și a fost vândută la 29 mai
2018 conform contractului de vânzare-cumpărare cu suma de 50 000 lei, iar
motocicleta Suzuki Espana a fost achiziționată anul 2008 la valoarea stabilită în
vamă de 5 106 de lei, și vândută în anul 2021 cu 20 000 de lei.
Comisia de evaluare a constatat că Victor Sandu nu a raportat la Serviciul
Fiscal de Stat creșterea de capital și nu a achitat impozitul pe venitul din vânzarea
acestora.
Candidatul a declarat că, nu deține careva restanțe față de bugetul public
național.
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Victor Sandu criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor reținute
de către Comisia de evaluare în decizia nr. 18 din 9 septembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,
Completul de judecată special consideră că Victor Sandu nu a înlăturat dubiile
Comisiei de evaluare cu privire la neachitarea impozitului aferent creșterii de capital
obținut din vânzarea motocicletei Honda Hornet (în 2018) și a motocicletei Suzuki
Espana (în 2021)
La acest subiect Completul de judecată special notează că în timpul evaluării
reluate, la 30 noiembrie 2023 candidatul a depus la SFS o declarație cu privire la
impozitul pe venit pentru anul 2021. Conform scrisorii SFS din 13 decembrie 2023,
SFS a indicat că, pentru anul 2021 candidatul nu a avut obligația de a achita
impozitul pe venit, deși era dator cu 414,01 MDL conform declarației cu privire la
impozitul pe venit prezentat de el, având o plată excedentară de la impozitul de venit
în sumă de 416,50 MDL. Totodată în scrisoare SFS a mai indicat că, în rezultat
analizei camerele a informațiilor sesizate în contrapunere cu datele din Sistemul
Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, s-a stabilit că persoana vizată nu a
declarat veniturile obținute din înstrăinarea bunurilor mobile pentru perioada anilor
2018 și 2020. Astfel Serviciul Fiscal de Stat a dispus aplicarea repetată a măsurilor
conformate față de cet. Victor Sandu, prin desfășurarea unei ședințe individuale de
conformare, în scopul declarării mijloacelor financiare obținute sub formă de
creștere de capital în perioadele fiscale A/2018 și A/2020 în urma comercializării
mijloacelor de transport.
Astfel candidatul a depus o declarație cu privire la impozitul pe venit pentru
anul 2021 în luna noiembrie 2023, cu un an și jumătate după termenul limită de
depunere (3 mai 2022), și a raportat venitul din vânzarea motociclete Suzuki Espana
și a calculat impozitul pe creșterea de capital.
În ceea ce privește neplata impozitului pe creșterea de capital pentru
vânzarea motocicletei Honda în 2018, se reține că conform scrisorii SFS din 12
aprilie 2024, candidatul a participat la o ședință de conformare voluntară pe 19
decembrie 2023, în cadrul căreia a discutat despre impozitele datorate din vânzările
de vehicule în 2018 și 2020. Conform explicațiilor prezentate de cet. Victor Sandu
aferent declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada
fiscală anul 2018, în conformitate cu prevederile art. 264 din Codul fiscal, a expirat
termenul de prescripție pentru determinarea obligațiilor fiscale.
Astfel, completul de judecată special notează că, candidatul avea obligația
de a achita impozitul aferent creșterii de capital, dar nu l-a achitat deoarece termenul
pentru plată expirase până la momentul ședinței la SFS, când această obligație a fost
abordată. Ședința candidatului cu reprezentanții SFS și referința sa la prevederea
privind termenul de prescripție confirmă că dubiile Comisiei cu privire la
neachitarea impozitului aferent creșterii de capital din vânzarea motocicletei în 2018
sunt întemeiate.
Prin urmare, Completul de judecată special reține că, constatările referitoare
la calculul impozitelor pe creșterea de capital de către SFS, depunerea de către
candidat a unei declarații cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2021 în
noiembrie 2023, cu mult după termenul limită, precum și constatările noi ale SFS
privind datoriile candidatului în ceea ce privește plata impozitelor pe creșterea de
capital pentru vehiculele vândute în 2018 și 2020, impune menținerea dubiilor
serioase ale Comisiei cu privire la integritatea financiară și etică a candidatului în
legătură cu problema neplății impozitului pe creșterea de capital din vânzarea
motocicletei Honda Hornet (în 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în 2021).
Completul de judecată special apreciază ca fiind lipsită de suport poziția
reclamantului referitor la inexistența datoriilor față de bugetul public național, or,
faptul că candidatul a plătit impozitul datorat pentru anul 2021 în 2024 și că obligația
de a plăti impozitul pentru anul 2018 a expirat înainte de a fi plătit, nu rezultă că
acesta ar fi acționat cu diligența necesară pentru evitarea implicării în situație care
risca să afecteze imaginea de integritate a funcției sale de judecător.
Mai mult, candidatul nu a recunoscut nici că aceste impozite erau datorate,
nici că a eșuat în a le achita, ci a susținut continuu că nu era obligat să le achite. De
asemeni, candidatul a omis să achite impozitele aferente creșterii de capital în
termene legale, demonstrând un algoritm de evitare a obligației de a achita impozite.
În aceiași ordine de idei, reclamantul a încercat să se justifice invocând că nu a avut
creștere de capital, deoarece a efectuat reparații la mijloacele de transport, însă o
astfel de explicație este una vădit neîntemeiată, or, cheltuielile de reparație nu se iau
în considerație la calcularea creșterii de capital. De asemenea, sumele impozitelor
datorate depășesc încălcările nesemnificative, astfel cum sunt definite de art. 231 din
Codul fiscal (pentru persoane fizice constituind până la 100 MDL (est. 5 EUR) în
2019 și 500 MDL (est. 25 EUR) în 2022).
(ii) Problema drepturilor de proprietate asupra vehiculelor importate în
2009:
Comisia a constatat că, candidatul în anul 2009 a importat pe numele său 20
de vehicule din Italia și Germania.
Ca răspuns la întrebările scrise din partea Comisiei în cadrul evaluării
inițiale, candidatul a declarat că beneficiarul efectiv/proprietarul de facto al acestor
vehicule era G.P. și că îl ajuta în afacerea sa de vânzare și reparare a motocicletelor
și automobilelor, compania S.R.L. „M.”, înființată în 2008. În comunicarea scrisă cu
Comisia în cadrul evaluării inițiale, candidatul a mai menționat că avea reședință
temporară într-una dintre țările europene, astfel încât putea călători în țările Uniunii
Europene fără viză. Cu toate acestea, în timpul audierii din cadrul evaluării inițiale,
candidatul a negat, în mod repetat, că ar fi călătorit vreodată pentru a prelua vreunui
dintre vehicule și a le aduce în Republica Moldova, afirmând că a fost implicat doar
în vămuirea și înregistrarea vehiculelor, nu în achiziția, vânzarea sau transportul
acestora. Ca răspuns la întrebările adresate în timpul audierii din cadrul evaluării
inițiale, candidatul a recunoscut că, pe lângă participarea la vămuirea și înregistrarea
vehiculelor, a fost, de asemenea, implicat în furnizarea unei procuri separate pentru
fiecare vehicul vândut. Candidatul nu a prezentat niciun document referitor la
achiziția, înregistrarea sau vânzarea acestor vehicule, cu excepția declarației lui G.P.,
în care se menționa că G.P. era proprietarul de facto al vehiculelor.
În cadrul evaluării reluate, Comisia a obținut o declarație suplimentară de la
G.P., în care se menționează că candidatul nu a fost angajat al S.R.L „M.” și nu a
furnizat servicii contra plată directe nici pentru G.P., nici pentru S.R.L. „M.”
Candidatul a vândut unele piese de schimb/echipamente către S.R.L. „M.”,
tranzacțiile fiind realizate prin contracte de vânzare-cumpărare, iar impozitele
aferente acestor tranzacții au fost achitate. G.P. a mai confirmat că 21 din cele 27 de
autovehicul incluse în tabelul trimis de Comisie, au fost procurate de el din
străinătate. El a declarat că niciunul dintre aceste 21 de vehicule nu a fost importat
de compania sa [S.R.L. „M.”], precizând că firma sa nu a importat vehicule din
străinătate, ci se ocupa exclusiv cu piese de schimb și accesorii în Republica
Moldova.
Completul de judecată special constată că, declarația G.P. în timpul evaluării
reluate contrazice explicațiile candidatului date pe parcursul evaluării, care a afirmat
că, doar îl ajuta pe G.P. cu afacerea sa de vânzare și reparare a motocicletelor și
automobilelor, or G.P. a confirmat că nu a importat vehiculele prin intermediul
companiei sale.
La fel se reține că, candidatul a importat două vehicule în anul 2008 pe
numele său, înainte de pretinsul import al celor 20 de vehicule în anul 2009 pentru
G.P., precum și nouă vehicule suplimentare în perioada 2010 – 2015, presupus cu
banii părinților candidatului.
Prin urmare, având în vedere importurile din 2008 și continuarea
importurilor și vânzărilor de vehicule de către candidat în perioada 2010 - 2015,
importul din 2009 al celor 20 de vehicule pe numele candidatului și vânzarea
ulterioară a acestora pare mai degrabă o activitate comercială în care candidatul a
fost implicat, mai ales că G.P. a recunoscut că compania sa nu se ocupa cu importul
unităților de transport. Iar explicația reclamantului oferită în acest sens, potrivit
căreia, își ajuta cumnatul care avea copil mic și nu se putea deplasa în toiul nopții
pentru a se ocupa de devămarea mijloacelor de transport importate, nu este una
plauzibilă și serioasă pentru a putea fi luată în considerare la desființarea dubiilor.
Reieșind din aceste circumstanțe, Completul de judecată special consideră
justificată concluzia Comisiei de evaluare, privind dubiile serioase privind rolul
candidatului în achiziția celor 20 de vehicule și drepturile de proprietate asupra
acestor vehicule, dubii care nu au fost atenuate de către candidat.
(iii) Problema profitului sau a venitului din vânzarea celorlalte vehicule
importate și înregistrate pe numele candidatului în perioada 2008 - 2015 și
problema obligației de plații a impozitelor aferente creșterii de capital din
vânzarea acestor vehicule.
Comisia de evaluare a reținut că, între 2008 și 2015, candidatul a importat
și înregistrat în numele său 31 de vehicule. Toate aceste vehicule au fost vândute de
candidat între 2009 și 2013, cu excepția a trei: motocicleta Suzuki Espana (vândută
în 2021), motocicleta Honda Hornet (vândută în 2018) și automobilul Toyota
Corolla (vândut în 2017).
Comisia a concluzionat că dubiile serioase privind neplata impozitului pe
creșterea de capital pentru vânzarea automobilului Toyota Corolla în 2017 au fost
atenuate.
În cadrul evaluării inițiale, candidatul a declarat că toate cele nouă vehicule
înregistrate de el în perioada 2010 - 2015 au fost destinate uzului familial
menționând că toate automobilele au fost deținute mai mult de un an. Cu toate
acestea, cinci din cele nouă vehicule au fost de fapt vândute în mai puțin de un an
sau doar puțin mai mult de un an, patru din nouă au fost vândute în mai puțin de un
an, iar unul în 13 luni. Aceste fapte contrazic declarația candidatului conform căreia
toate cele nouă vehicule au fost deținute pentru mai mult de un an. Această
contradicție ridică dubii cu privire la veridicitatea scopului declarat de candidat, și
anume uzul familial al vehiculelor.
În cadrul evaluării inițiale, candidatul a declarat că, în legătură cu cele 20 de
vehicule înregistrate pe numele său în 2009, l-a ajutat pe G.P. cu afacerea pe care
acesta a înființat-o în 2008. Cu toate acestea, în timpul evaluării reluate, G.P. a
furnizat o declarație Comisiei în care a precizat clar că afacerea sa S.R.L. ,.M.” nu
era implicată în importul de vehicule pentru a fi vândute în Republica Moldova, ci
se ocupa exclusiv de vânzarea de accesorii și piese de schimb în Republica Moldova.
La audierea din cadrul evaluării reluate, candidatul a confirmat că toate cele
20 de vehicule au fost vândute folosind procuri pe care el le-a emis pentru fiecare
vehicul. În plus, Comisia a primit confirmarea din partea SFS că nici candidatul, nici
G.P. nu au achitat impozite pe creștere de capital din vânzarea celor 20 de vehicule.
Faptul că candidatul a furnizat explicații neconsecvente în timpul evaluării,
cu privire la respectarea regimului fiscal pentru vehiculele înregistrate pe numele
său în perioada 2008 - 2015, unele dintre ele fiind vândute când era judecător,
afectează credibilitatea candidatului și nu atenueze dubiile Comisiei cu privire la
rolul real al candidatului în importul celor 20 de vehicule în 2009 și al celor 11
vehicule în perioada 2008 - 2015.
Neachitarea impozitelor de către un judecător, conform legii, nu reprezintă
un comportament ireproșabil în opinia unui observator rezonabil și subminează
încrederea publicului în integritatea sistemului judiciar.
Candidatul a fost implicat în tranzacții de vehicule - importul și vânzarea lor
ulterioară a 31 de vehicule în perioada 2008 - 2015, activitate care se poate
presupune că a fost realizată în scop de profit, iar candidatul nu a achitat impozitul
pe creșterea de capital pentru vânzarea acestor vehicule, deși în cazul unui
autovehicul dubiile au fost atenuate. Lipsa documentației pentru cele 28 de vânzări
de vehicule rămase după import a făcut imposibilă verificarea de către Comisie a
respectării de către candidat a regimului fiscal.
Având în vedere algoritmul implicării candidatului în tranzacții de vehicule,
Comisia a analizat și importul a șase vehicule pe numele mamei candidatului în
Comisia a reținut răspunsurile neconsecvente pe care candidatul și prietenul
acestuia, A.P., le-au oferit Comisiei în timpul evaluărilor inițiale și reluate, în
legătură cu importul celor șase vehicule. Fiind întrebat despre aceste automobile în
timpul evaluării reluate, candidatul a contestat competența legală a Comisiei, în loc
să ofere răspunsuri la întrebări. Mai mult, atunci când a fost confruntat cu o
discrepanță semnificativă identificată de Comisie în timpul evaluării
reluate/referitoare la anul în care au fost semnate contractele de către mama
candidatului - 2018 conform documentelor furnizate de ASP în timpul evaluării
reluate și 2019, conform candidatului și A.P. în timpul evaluării inițiale - candidatul
a evitat să ofere clarificări, solicitând Comisiei să le ceară de la prietenul său.
Comisia a ținut cont de explicațiile inconsecvente ale prietenului
candidatului A.P. către Comisie, care a declarat în prima sa declarație către Comisie
în timpul evaluării inițiale că a discutat cu candidatul și apoi cu mama acestuia în
timpul vizitei sale de la începutul anului 2019 despre cele șase vehicule pe care le
achiziționase la o licitație în SUA și pe care intenționa să le importe în Republica
Moldova. Conform documentelor, furnizate de ASP în timpul evaluării reluate,
contractele de vânzare-cumpărare pentru cele șase vehicule au fost semnate în 2018,
înainte de discuțiile A.P. cu candidatul și mama acestuia. Suplimentar, prietenul
candidatului a afirmat inițial în scris către Comisie că el a achiziționata personal cele
șase vehicule de la un loc de licitație specificat, dar, ulterior, când a fost confruntat
cu întrebarea referitoare la anul achiziției (2019 comparativ cu 2018), el a scris că a
achiziționat vehiculele printr-o companie individuală de vânzări auto. Documentele
furnizate de candidat (facturi de vânzare) indică faptul că vehiculele au fost
achiziționate de la compania de vânzări auto nominalizată, nu printr-o casă de
licitații. Mai mult, facturile de vânzare pentru cele șase vehicule indică un stat diferit
de locul de licitație menționat de prietenul candidatului.
Astfel, neconsecvențele în răspunsurile candidatului și ale prietenului său
privind achiziția și importul celor șase vehicule pe numele mamei candidatului în
2019, precum și vânzarea ulterioară a acestor vehicule la prețuri semnificativ mai
mici decât valoarea stabilită la vamă, ridică dubii serioase cu privire la implicarea
continuă a candidatului în importul de automobile prin intermediul rudelor sale
apropiate.
Compleul de judecată special concluzionează că, algoritmul implicării
candidatului în tranzacții cu vehicule - importul a 31 de vehicule și vânzarea
ulterioară a acestora în perioada 2008 - 2015, neachitarea impozitului aferent
creșterii de capital pentru niciunul dintre ele, deși în cel puțin două cazuri (vânzarea
motocicletelor Suzuki Espana și Honda Hornet) candidatul a fost obligat să achite
impozite, lipsa informațiilor privind vânzarea celor 28 de vehicule - face imposibilă
verificarea conformității candidatului cu regimul fiscal, și astfel, ridică dubii
serioase cu privire la implicarea candidatului în activități de afaceri fără
achitarea impozitelor datorate.
Explicațiile contradictorii ale candidatului cu privire la motivele importului
celor 20 de vehicule pe numele său în 2009, contradicțiile privind cele nouă vehicule
importate în perioada 2010-2015, precum și explicațiile neconsecvente și
contradictorii privind importul celor șase vehicule în 2019 pe numele mamei
candidatului, subminează credibilitatea candidatului și fortifică dubiile cu privire la
onestitatea declarațiilor sale privind vânzările și impozitele datorate pentru cele 30
de vehicule importate în perioada 2008-2015.
În concluzie, având în vedere circumstanțele menționate, comportamentul
candidatului, analizat în ansamblul său, ridică serioase semne de întrebare cu privire
la respectarea de către candidat a standardelor de integritate personală și
profesională, în special având în vedere calitatea sa de judecător ce aspiră la funcția
de membru în Consiliul Superior al Magistraturii. Or, prin efectul legii și prin
statutul funcției, judecătorul este obligat să fie un exemplu de corectitudine,
onestitate și respect pentru lege.
Normele de etică și de conduită obligă judecătorul să manifeste integritate,
evitând orice comportament care ar putea aduce atingere imaginii justiției sau
încrederii publicului în sistemul judecătoresc și să respecte legea nu doar în
exercitarea funcției, ci și în viața sa privată, și să nu se implice în acte care ar putea
fi interpretate ca ocolire sau eludare a obligațiilor legale.
Mai mult, instanța observă că, acțiunile candidatului nu sunt izolate, ci sunt
repetitive, reflectat în multiple tranzacții cu vehicule, pe parcursul mai multor ani, și
în lipsa declarării unui eventual venit impozabil rezultat din vânzarea acestora. Acest
fapt sugerează nu o eroare izolată sau o neînțelegere ocazională a legii, ci un tipar
comportamental constant, contrar exigențelor de corectitudine și transparență.
În acest context, importul și înregistrarea mijloacelor de transport,
nedeclararea venitului obținut din vânzarea mijloacelor de transport și neglijarea
legislației fiscale, reprezintă o încălcare gravă a obligațiilor legale și de etică
profesională. Un asemenea mod de acțiune este fundamental incompatibil cu
exercitarea unei funcții de autoritate în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii,
instituție chemată să vegheze la respectarea normelor de integritate în sistemul
judecătoresc.
Prin urmare, Comisia întemeiat a considerat că, modul în care candidatul a
tratat obligațiile de natură fiscală, compromite în mod serios credibilitatea sa ca
judecător și ca eventual membru al organului de autoadministrare judecătorească.
Această conduită este contrară standardelor înalte de integritate și etică personală
care se impun unui candidat la o asemenea funcție.
În completarea celor reținute supra, instanța consideră că acțiunile
candidatului, care constau în importul și înregistrarea mijloacelor de transport,
nedeclararea venitului obținut din vânzarea mijloacelor de transport și neglijarea
legislației fiscale, în mod repetat și fără justificare, sunt de natură să încalce grav
standardele de conduită profesională a judecătorului, așa cum sunt acestea
consacrate în Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului, aprobat
prin Hotărârea nr. 8 din 11 septembrie 2015 (modificat prin Hotărârea nr. 12 din 11
martie 2016).
În acest context, instanța apreciază că faptele invocate de către Comisia de
evaluare nu doar că sunt reale, dar că în mod obiectiv justifică concluzia existenței
unor „dubii serioase” cu privire la integritatea candidatului. Relevanța acestor
conduite este sporită de faptul că acestea nu sunt ocazionale sau izolate, ci se repetă
în timp, într-un mod ce relevă o atitudine constantă de ignorare a standardelor de
etică, cu potențial impact asupra imaginii sistemului judecătoresc.
Instanța de judecată subliniază că respectarea principiilor de etică și conduită
profesională nu este o opțiune, ci o condiție esențială pentru exercitarea funcției de
judecător și, cu atât mai mult, pentru accesul la funcții de conducere, în cadrul
organelor de autoadministrare ale justiției.
Completul de judecată special consideră că Victor Sandu nu a înlăturat
dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa în privința importului și
înregistrarea mijloacelor de transport/nedeclararea venitului obținut din vânzarea
mijloacelor de transport și neachitarea impozitului pe venit aferent acelor vânzări, în
conformitate cu legislația fiscală.
b) Referitor la Problema 2: Tranzacția privind automobilul Mercedes E220
CDI:
Comisia a reținut că, în declarația s-a anuală pentru 2021, candidatul a
achiziționat automobilul Mercedes E220 CDI, s/f 2010, pentru suma de 210000
MDL (est. 12700 Eur.). Contractul de achiziție datat cu 10 noiembrie 2021 îl
menționează în calitate de vânzător pe I.C., tatăl candidatului acționând în baza unei
procuri din numele vânzătorului. Cu o lună înainte, pe 6 octombrie 2021, I.C. a
achiziționat autoturismul de la N. B. procuror din cadrul Procuraturii Anticorupție,
pentru suma de 200000 MDL.
În perioada 2019-2022, în timpul ce candidatul activa în calitate de judecător
de instrucție, N.B. a participat la examinarea de către candidat a demersurilor
înaintate de procurorul N.B. privind autorizarea acțiunilor procesual penale.
Astfel, în timpul evaluării reluate, Comisia și-a exprimat dubiile cu privire
la modul de achiziție al automobilul Mercedes E220 CDI.
La acest aspect se reține că, după cum rezultă din informațiile colectate de
către Comisia de evaluare, procurorul N.B. a participat în mod continuu la
examinarea de către candidat în calitatea sa de judecător de instrucție, a demersurilor
înaintate de N.B. judecătorului de instrucție, și anume a examinat 26 demersuri în
vederea obținerii autorizației de efectuare a acțiunilor procesuale penale, a măsurilor
speciale de investigații sau a autorizației de aplicare a măsurilor procesuale de
constrângere în anul 2021, 1 un demers în octombrie, 19 demersuri în noiembrie și
șase demersuri în decembrie. Candidatul a examinat trei demersuri înaintate de N.B.
în martie 2022.
De asemenea, în calitate de judecător de instrucție, candidatul a examinat
demersuri depuse de procurorul N.B atât în 2019 cât și în 2020.
Achiziționarea de către candidat a automobilului Mercedes E220 ridică o
serie de circumstanțe suspecte din cauza naturii tranzacției și a informațiilor
furnizate de candidat, atât în evaluarea inițială, cât și în cea reluată. În primul rând,
circumstanțele în care I.C. a achiziționat și apoi a vândut imediat automobilul par
puțin plauzibile. După ce a căutat să achiziționeze un automobil, I.C. l-a procurat,
iar apoi decide urgent să emigreze în SUA. El înregistrează automobilul, înlocuiește
piesele uzate, acordă o procură pentru tatăl candidatului și îi permite acestuia să
conducă automobilul. Tatăl candidatului conduce automobilul și îi recomandă
candidatului să-l achiziționeze. Deși candidatul nu intenționa să procure un
automobil, totuși îl achiziționează. Se presupune că toate aceste lucruri s-au petrecut
într-o perioadă de 35 de zile.
Conform informațiilor publice despre obținerea unei vize de emigrare în
SUA, există 12 pași necesari pentru a obține viza, iar între pașii 11 și 12 este
menționat un interval de peste 60 de zile. I.C. a achiziționat automobilul pe 6
octombrie 2021 și a părăsit Republica Moldova pe 6 decembrie 2021. Este puțin
probabil ca acesta să fi solicitat o viză de emigrare după 6 octombrie 2021 și să fi
obținut viza și emigrat în termen de două luni.
Astfel, Completul de judecată special constată că, achiziționarea
automobilului Mercedes de către candidat a avut loc în circumstanțe suspecte, în
primul rând felul în care candidatul pretinde că ar fi aflat despre vânzarea
automobilului, auzind, din întâmplare, o convorbire telefonică pe care N.B. o purta
în timp ce se afla prin preajmă, alături de alți procurori, reprezintă circumstanțe care
par a fi incompatibile cu cadrul profesional al procedurilor judiciare. În al doilea
rând, faptul că I.C. hotărăște să vândă mașina imediat ce a cumpărat-o pare
implauzibil. I.C. a căutat un automobil, l-a cumpărat, iar apoi a hotărât urgent să
emigreze în SUA. Acesta înmatriculează automobilul, înlocuiește piesele uzate,
întocmește o procură pe numele tatălui candidatului și îi permite să conducă
automobilul. După aceasta, tatăl candidatului îi recomandă candidatului să cumpere
automobilul. Deși candidatul nu avea intenția de a procura un automobil, totuși îl
achiziționează. Se pretinde că toate acestea s-au întâmplat în 35 de zile.
În acest context, tranzacția dintre I.C. și N.B. pare a fi una simulată, fiind o
modalitate de a face posibilă achiziționarea automobilului de către candidat de la
procurorul N.B. fără ca să apară careva întrebări de ordin etic.
În acest caz, este posibil să fi existat o încălcare a normelor etice, în special
a cerinței ca un judecător să se abțină de la orice tranzacții financiare care îl implică
în acorduri cu avocați sau alte persoane care participă la procese în instanța în care
își desfășoară activitatea, precum și a cerinței de a se asigura că comportamentul său
este ireproșabil din punctul de vedere al unui observator rezonabil și reafirmă
încrederea publicului în integritatea corpului judiciar
Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului (2015) cere ca
judecătorul să respecte cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate,
pentru a asigura încrederea societății în instanțe. În mod concret, un judecător trebuie
să se abțină de la orice tranzacții financiare care l-ar putea implica în acorduri cu
avocați sau alte persoane care sunt participanți la procese în instanța în care își
desfășoară activitatea și trebuie să încheie tranzacții cu privire la proprietatea
personală într-un mod care să nu provoace îndoieli, sau să nu afecteze independentă
și imparțialitatea sa sau să provoace conflicte de interese.
Faptele menționate supra, generează dubii serioase cu privire la
conformitatea candidatului cu criteriile de integritate etică prevăzute la art. 8 alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 26/2022. Aceste dubii nu au fost atenuate de către candidat.
c) Cu referire la cea de a 3 problemă: Extinderea arestului preventiv în
privința lui Serghei Cosovan în pofida bolii sale terminale și motivarea
insuficientă pentru prelungirea arestului preventiv în privința acestuia:
Comisia a constat că, în cauza Cosovan c. Republicii Moldova, nr. 13472/18,
22 martie 2022, CtEDO a constatat că a avut loc o încălcare a art. 3 (Interzicerea
torturii) și art. 5 alin. (3) (Dreptul la libertate și securitate) din CEDO și Comisia de
evaluare a constatat rolul central și a luat în considerare acțiunile candidatului.
Comisia a relevant că are dubii serioase cu privire la integritatea etică a
candidatului deoarece deciziile acestuia au prelungit arestul preventiv a dlui
Cosovan cu cinci luni și pentru că nu a ținut cont de boala terminală a dlui Cosovan,
atât în termeni de compatibilitate cu detenția prelungită, cât și ca factor în evaluarea
probabilității ca dl Cosovan să se eschiveze sau să interfereze cu ancheta. Candidatul
era obligat să ofere o bază clară și motivată pentru deciziile sale. Conform
jurisprudenței CtEDO, în cazuri deosebit de grave, o justiție corectă impune remedii
sub formă de măsuri umanitare, cum ar fi aplicarea măsurilor alternative la arestul
preventiv, așa cum a fost făcut imediat de judecătorul desemnat să examineze
demersurile de prelungire a arestului preventiv după recuzarea candidatului de la
acest caz. Candidatul avea obligația pozitivă, ca judecător, de a juca un rol activ în
protejarea drepturilor dlui Cosovan, lucru pe care nu l-a făcut.
Comisia a indicat că dl Cosovan a fost arestat la 26 septembrie 2017.
Candidatul a emis prima încheiere de prelungire a arestului preventiv în privința lui
Cosovan la 24 noiembrie 2017. Ulterior, candidatul a prelungit arestul preventiv în
privința dlui Cosovan de patru ori (pe 21 decembrie 2017, 23 ianuarie 2018, 22
februarie 2018 și 23 martie 2018). Un alt judecător, la data de 18 aprilie 2018, l-a
eliberat pe dl Cosovan din arest preventiv. Astfel, candidatul a emis cinci din cele
șapte încheieri privind arestul preventiv, prin care se dispunea deținerea în arest
preventiv a dlui Cosovan, care au fost emise de judecătorii de instrucție (două
încheieri au fost emise în septembrie și octombrie 2017 de alt/alți judecător/i).
CtEDO a abordat această perioadă (noiembrie 2017 - aprilie 2018) în hotărârea
referitoare cauza Cosovan, la paragrafele 10 - 11, finalizând cu încheierea emisă la
24 aprilie 2018, de celuilalt judecător, prin care l-a eliberat pe dl Cosovan din arestul
preventiv. Comisia reține că informațiile personale despre dl Cosovan, incluse în
prezenta decizie, sunt preluate din hotărârea CtEDO și, prin urmare, au fost deja în
domeniul public.
În analiza faptelor menționate supra, CtEDO a subliniat în mod specific,
într-un limbaj clar, rolul central al candidatului, chiar dacă nu l-a menționat
expres, în menținerea în arest o perioadă îndelungată a lui Serghei Cosovan și
refuzul de a-l elibera pe motive de boală.
La concret, în cauza Cosovan v. Republica Moldova, nr. 13472/18 din 22
martie 2022, cu referire la art.3 CtEDO a statuat: „...nu este supus dezbaterii faptul
că boala [dlui Cosovan] și complicațiile se numărau printre cele pe care legea din
Republica Moldova le considera a fi suficient de grave pentru a permite instanței să
libereze o persoană condamnată de la executarea pedepsei sale” (paragraful 87);
„...motivul incompatibilității condiției medicale a unei persoane cu detenția constă
în pericolul asupra vieții sau incapacității sale, având în vedere boala sa, de a
desfășura activitatea zilnică în condițiile privării de libertate” (paragraful 88); ”La
fel ca și judecătorul de instrucție național din 24 aprilie 2018, Curtea, „în sensul
Articolului 3 și în circumstanțele prezentei cauze, nu vede nicio justificare pentru a
face o deosebire între o persoană condamnată printr-o hotărâre definitivă și o
persoană aflată în arest preventiv, atunci când este vorba de suferințele cauzate de
detenție care sunt incompatibile cu situația medicală a unei persoane” (paragraful
89); „..autoritățile naționale nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a preveni
suferința [dlui Cosovan] de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de
suferință inerent detenției. Astfel, a existat o încălcare a Articolului 3 din Convenție
în prezenta cauză” (paragraful 90).
Cu referire la art.5 în aceiași cauză CtEDO a reținut că: „..pentru a dispune
și a prelungi arestul preventiv al reclamantului, instanțele s-au referit la o serie de
criterii, precum gravitatea infracțiunii, riscul de evadare sau recidivă, precum și
intervenția în cadrul investigației, prin distrugerea probelor sau influențarea
martorilor și a victimelor. Curtea consideră că, în principiu, acești factori erau
relevanți. Cu toate acestea, instanțele naționale nu au indicat pe ce probe s-au bazat
ele pentru a ajunge la concluziile lor cu privire la gravitatea riscurilor incidente.
De asemenea, este relevant că, așa cum a susținut [dl Cosovan] în fața instanțelor
naționale (a se vedea paragraful 10 de mai sus), el fusese deja reținut în 2014, fiind
suspectat că ar fi săvârșit aceeași infracțiune. în cazul în care el ar fi vrut să fugă
sau să intervină în cadrul investigației, el ar fi avut suficient timp și oportunități
pentru a face acest lucru. Mai mult, reclamantul a fost reținut după ce a mers la
procuratură, dar nu în timp ce încerca să fugă sau să părăsească țara (paragraful
97).”; „….instanțele au refuzat să examineze argumentul [dlui Cosovan] potrivit
căruia riscul de evadare putea fi diminuat semnificativ prin confiscarea
pașaportului său pentru a-1 împiedica să părăsească țara. [...] și că starea de
sănătate [a dlui Cosovan] era în mod evident foarte rea, după cum menționau
multiplele concluzii medicale. Instanțele nu au stabilit dacă această circumstanță
afecta probabilitatea ca [dl Cosovan] să fugă sau să poată interveni în cadrul
investigației”(paragrafele 98 și 100); „..deși motivele instanțelor naționale pentru
a dispune arestul [dlui Cosovan] erau relevante ca atare, ele nu au fost suficient
bazate pe probele din dosar, iar justificarea prelungirii arestului reclamantului nu
a fost dovedită în mod convingător (paragraful 101), ceea ce a echivalat cu
încălcarea Articolului 5 § 3 din Convenție articolului 5”. Prin urmare, a existat o
încălcare a în prezenta cauză”(paragraful 102)”.
În continuare Comisia a reținut că conform jurisprudenței constante a Curții,
în temeiul articolului 5 § 3, persistența unei suspiciuni rezonabile este o condiție sine
qua non pentru validitatea detenției continue, dar, după trecerea unei anumite
perioade de timp, aceasta nu mai este suficientă: Curtea trebuie să stabilească (1)
dacă alte motive invocate de autoritățile judiciare continuă să justifice privarea de
libertate și (2), dacă aceste motive erau „relevante” și „suficiente”, dacă autoritățile
naționale au acționat cu „diligentă specială” în desfășurarea procedurilor. Curtea a
mai decis că justificarea pentru orice perioadă de detenție, oricât de scurtă, trebuie
să fie demonstrată în mod convingător de autorități. Atunci când se decide dacă o
persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare
mijloace alternative de a asigura prezența acesteia la proces (a se vedea Letellier c.
Franței, 26 iunie 1991, § 35, Seria A nr. 207, și Idalov c. Rusiei [MC], nr. 5826/03,
, 22 mai 2012).
La fel, Comisia a specificat că prezumția este întotdeauna în favoarea
eliberării. Așa cum s-a stabilit în Neumeister c. Austriei (hotărârea din 27 iunie 1968,
Seria A nr. 8, p. 37, § 4), a doua parte a Articolului 5 § 3 - adică eliberarea provizorie
în așteptarea procesului - nu oferă autorităților judiciare opțiunea de a alege între a
aduce un acuzat în fața instanței intr-un termen rezonabil sau a-i acorda eliberarea
provizorie în așteptarea procesului. Detenția provizorie a acuzatului nu trebuie
prelungită dincolo de un termen rezonabil (a se vedea Wemhoff c. Germaniei, 27
iunie 1968, p. 23, §5, Seria A nr. 7); chiar dacă durata anchetei preliminare nu este
criticabilă, durata detenției nu trebuie să depășească un termen rezonabil (a se vedea
Stogmiiller c. Austriei, 10 noiembrie 1969, §5, Seria A nr. 9). Până la condamnare,
el sau ea trebuie să fie considerat(ă) nevinovat(ă), iar scopul dispoziției în cauză este,
în esență, să solicite eliberarea provizorie odată ce detenția sa continuă încetează să
fie rezonabilă (a se vedea McKay c. Marii Britaniei [MC], nr. 543/03, § 41, CEDO
2006 X).
În continuare, în argumentare Comisia a reținut ca fiind relevant pentru
evaluarea candidatului, faptul că CtEDO a examinat dacă detenția continuă a dlui
Cosovan era compatibilă cu starea sa de sănătate. În acest sens, CtEDO a reținut că
nu era contestat faptul că boala și complicațiile suferite de reclamant se aflau printre
cele pe care legislația moldovenească le considera suficient de grave pentru a
permite unei instanțe să libereze o persoană condamnată de la executarea pedepsei.
CtEDO a reiterat că, deși art. 3 nu stabilește o obligație generală de a elibera o
persoană grav bolnavă, nu poate fi exclus faptul că, în cazuri deosebit de grave,
administrarea corectă a justiției penale necesită măsuri umanitare.
În continuare Comisa constată că deși candidatul nu a participat la toate
deciziile de prelungire a arestului preventiv, emise de judecătorii de instrucție, dl
Cosovan a rămas în detenție timp de cinci luni (noiembrie 2017 - aprilie 2018) în
baza încheierilor emise de candidat, ceea ce este semnificativ având în vedere starea
gravă a sănătății sale și, în special, luând în considerare încheierea ulterioară emisă
de judecătorul de instrucție, care l-a eliberat imediat pe dl Cosovan, după ce a fost
desemnat să preia dosarul în urma recuzării candidatului. Astfel, Comisia conchide
iar Completul de judecată este de accord cu faptul că candidatul nu a ajuns la aceeași
concluzie de a-l elibera pe dl Cosovan este inexplicabil.
Comisia nu a considerat credibil argumentul lui Sandu Victor precum că
informațiile și rapoartele medicale disponibile candidatului la momentul luării
deciziilor sale nu erau suficiente pentru a înlocui arestul preventiv în privința dlui
Cosovan cu o altă măsură restrictivă. De asemenea, Comisia nu a acceptat
argumentul candidatului conform căruia starea dlui Cosovan era moderată și nu
exista niciun motiv pentru întreruperea arestului preventiv, deoarece acest argument
este contrar constatării CtEDO „că nu a fost subiect de dezbatere faptul că boala și
complicațiile reclamantului se numărau printre cele pe care legislația din Moldova
le considera suficient de grave pentru a permite unei instanțe să libereze o persoană
condamnată de la executarea pedepsei”.
Completul de judecată conchide că în final Comisia corect a reținut că în
perioada noiembrie 2017 - martie 2018, candidatul a prelungit de cinci ori arestul
preventiv în privința dlui Cosovan, în pofida probelor furnizate de avocații acestuia
privind starea sa de sănătate, care necesita asistență medicală ce nu era disponibilă
în penitenciare.
În opinia instanței comisia justificat are dubii serioase cu privire la
integritatea etică a candidatului deoarece deciziile acestuia au prelungit arestul
preventiv a dlui Cosovan cu cinci luni și pentru că nu a ținut cont de boala terminală
a dlui Cosovan, atât în termeni de compatibilitate cu detenția prelungită, cât și ca
factor în evaluarea probabilității ca dl Cosovan să se eschiveze sau să interfereze cu
ancheta. Candidatul era obligat să ofere o bază clară și motivată pentru deciziile sale.
Conform jurisprudenței CtEDO, în cazuri deosebit de grave, o justiție corectă
impune remedii sub formă de măsuri umanitare, cum ar fi aplicarea măsurilor
alternative la arestul preventiv, așa cum a fost făcut imediat de judecătorul desemnat
să examineze demersurile de prelungire a arestului preventiv după recuzarea
candidatului de la acest caz. Candidatul avea obligația pozitivă, ca judecător, de a
juca un rol activ în protejarea drepturilor dlui Cosovan, lucru pe care nu l-a făcut.
Faptul că Curtea de Apel a menținut încheierile emise de candidat, referitoare la
arestul preventiv în privința dlui Cosovan, nu îl exonerează pe candidat de propria
responsabilitate de a acționa în conformitate cu principiile relevante ale CEDO.
Deciziile candidatului au fost luate în considerare de CtEDO atunci când s-au tras
concluziile referitoare la încălcarea art. 3 și art. 5 paragraful 3 din CEDO de către
Republica Moldova în cauza Cosovan.
Astfel, Comisia a constatat dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr.
26/2022) cu privire la respectarea de către candidat a criteriului de integritate etică
conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, cu referire la prelungirea
arestului preventiv în privința dlui Cosovan în perioada noiembrie 2017 - martie
2018, care nu au fost atenuate de către candidat.
Ce ține de obiecția reclamantului Sandu Victor că Comisia nu ar fi
competentă să examineze dubiul extinderea arestului preventiv în privința lui
Serghei Cosovan în pofida bolii sale terminale și motivarea insuficientă pentru
prelungirea arestului preventiv în privința acestuia, deoarece acesta nu a fost obiect
de examinare în cadrul primei evaluări, Completul de judecată o respinge ca fiind
vădit neîntemeiată. Comisia are dreptul să examineze orice chestiune la orice etapă
află despre anumite circumstanțe care ridică dubii atât timp cât are un mandat de
evaluare/reevaluare în privința unui candidat. Doar după emiterea unei decizii ea se
desesisează în favoarea instanței de judecată în eventualitatea unei contestări.
Susținerea ideii contrare ar contrazice însăși esența exercițiului de pre-
vetting, instituit în vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului
Superior al Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor
specializate ale acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în
activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în
general, în sistemul justiției (după cum este indicat în Preambulul Legii nr.26/2022).
În concluzie, Completul de judecată special reiterează că scopul exercițiului
de pre-vetting al candidaților la funcția de membrul în Consiliul Superior al
Magistraturii, care este stipulat în preambulul Legii nr. 26/2022, este sporirea
integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum și
sporirea încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale
judecătorilor, dar și, în general, în sistemul justiției.
Având în vedere rolul decisiv al membrilor organelor de autoadministrare în
selectarea, promovarea și sancționarea disciplinară a colegilor lor, este imperativ ca
membrii înșiși să fi demonstrat cel mai înalt nivel de integritate financiară și etică,
astfel încât să se poată aștepta ca, în poziția lor de lideri, să promoveze standarde
înalte atât pentru ei înșiși, cât și pentru ceilalți.
Reieșind din faptul că membrii Consiliului Superior al Magistraturii au
obligația să respecte cele mai înalte standarde etice, aceștia trebuie să demonstreze
societății că sunt integri, să adopte un comportament ce nu provoacă îndoieli și să
nu admită aparența unor posibile dubii de integritate. Or, integritatea semnifică
însușirea de a fi integru, de a fi cinstit, de a da dovadă de probitate. Integritatea este
absolută și nu are diferite grade de gravitate.
Integritatea, ca principiu etic, are ca reper modul în care ceilalți percep
comportamentul judecătorilor, procurorilor, membrilor Consiliilor Superioare ale
Magistraturii și Procuraturii, precum și a organelor specializate ale acestora, ca fiind
conform cu etica și comandamentele morale recunoscute de societate ca fiind cele
mai înalte standarde pentru o persoană ce deține o funcție publică esențială pentru
societate, precum și modul în care o persoană înțelege să se manifeste în societate.
Prin urmare, judecătorii, procurorii, membrii Consiliilor Superioare ale Magistraturii
și Procuraturii, precum și a organelor specializate ale acestora trebuie să își
îndeplinească obligațiile cu integritate, în interesul justiției și societății, ceea ce
implică obligații atât în viața profesională, cât și personală.
În această ordine de idei, Completul de judecată special nu identifică
temeiuri legale pentru anularea Deciziei nr. 12 din 29 aprilie 2024, emisă de Comisia
independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele
de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Decizia contestată a fost emisă
în conformitate cu prevederile legale, iar în cadrul procedurilor inițiale și reevaluate
nu s-au constatat erori procedurale grave care să fi afectat echitatea procesului, iar
reclamantul Victor Sandu nu a înlăturat dubiile apărute în privința integrității sale.
În aceste condiții, cererea de contestare formulată de Victor Sandu este
neîntemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât nu există motive juridice care să
justifice anularea deciziei Comisiei de evaluare. Standardele impuse magistraților
presupun respectarea unor cerințe stricte de integritate și responsabilitate, iar în acest
caz, candidatul nu a demonstrat că îndeplinește aceste criterii.
Integritatea judecătorilor nu este doar o cerință formală, ci reprezintă un
element fundamental pentru menținerea statului de drept și pentru protejarea
încrederii publicului în sistemul de justiție. În acest context, orice lipsă de
transparență, orice omisiune sau refuz de a colabora cu instituțiile de evaluare poate
constitui un motiv justificat pentru nepromovarea evaluării și, implicit, pentru
excluderea dintr-o funcție publică de mare responsabilitate. Respectarea principiilor
etice și a obligațiilor de transparență este esențială pentru menținerea credibilității
sistemului judiciar și asigurarea unui act de justiție echitabil și imparțial.
Ținând cont de cele reținute supra, Completul de judecată special relevă că,
în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei
de evaluare nr. 18 din 9 septembrie 2024 adoptate în privința candidaturii lui Victor
Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii. Chiar
dacă unul din dubii nu și-a găsit confirmarea în ședința de judecată, reclamantul nu
a înlăturat dubiile ce țin de importul și înregistrarea mijloacelor de
transport/nedeclararea venitului obținut din vânzarea mijloacelor de transport și
neachitarea impozitului pe venit aferent acelor vânzări în conformitate cu legislația
fiscală, precum și tranzacția privind automobil Mercedes E220 CDI
În conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a), alin. (9) din Legea privind
unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Victor Sandu împotriva
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru
în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la
anularea deciziei nr.18 din 9 septembrie 2024 „cu privire la evaluarea reluată a lui
Victor Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii”
și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni