3-14/23 — contestarea actului administrativ

3-14/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3-14/2023

2-23020120-01-3-08022023

D E C I Z I E

În numele Legii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

01 august 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor si procurorilor

în componența:

Președinteleședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Guzun

Mariana Pitic

Grefier Cristina Cebotari

Cu participarea:

reclamantului Victor Sandu

reprezentantul reclamantului, avocatul Vitalie Zama

reprezentanții pârâtei, avocații Roger Gladei

Valeriu Cernei

examinând în ședință de judecată publică în procedura contenciosului

administrativ, cererea de contestarea depusă de Victor Sandu împotriva Comisiei

independente de evaluare a integritățiicandidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind anularea deciziei nr. 18

din 18 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Victor Sandu, și dispunerea

evaluării candidatului,

constată :

Argumentele participanților la proces:

La 8 februarie 2023, Victor Sandu a depus cerere de contestare a deciziei

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 18

ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Victor Sandu, solicitând anularea

acesteiași dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.

În motivarea acțiunii a indicat că, activând în calitate de judecător al

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la 29 octombrie 2021 a depus cerere pentru a

participa la concursul pentru alegerea în funcția de membru al Consiliului Superior

al Magistraturii, anexând în acest sens CV-ul, scrisoarea de motivare, proiectul

obiectivelor activității în calitate de membru a Consiliului și certificatul privind lipsa

sancțiunilor disciplinare.

1

A menționat că la 10 martie 2022, Parlamentul a votat în lectură finală Legea

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022, în vigoare din 16 martie 2022. Conform Legii date, s-a instituit o procedură de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la

funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a

procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile

respective.

Reclamantul a explicat că procedura de evaluare în privința sa a început la 6

aprilie 2022, atunci când Consiliul Superior al Magistraturii a transmis Comisiei de

evaluare lista candidaților la funcția de membru în Consiliu. Ulterior, la 21 iunie

2022, Comisia i-a transmis un chestionar privind integritatea etică pentru a fi

completat în mod voluntar și returnat Comisiei până la 5 iulie 2022. Chestionarul

completat a fost transmis Comisiei la data de 4 iulie 2022.

A relatat că la 8 iulie 2022, Comisia i-a transmis o solicitare pentru

completarea și depunerea până la 15 iulie 2022 a Declarației de avere și interese

personale pentru ultimii 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 26/2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Declarația

include, de asemenea, lista persoanelor apropiate din sistemul judecătoresc, al

procuraturii și în serviciul public, așa cum prevede același articol. Declarația

completată a fost prezentată Comisiei la 15 iulie 2022.

La 13 septembrie 2022, Comisia i-a transmis o solicitare de clarificare a

informațiilor, care conținea 14 întrebări, inclusiv 36 de sub întrebări și 11 solicitări

adiționale de documente. În termenul solicitat, la 16 septembrie 2022, a răspuns,

inclusiv a notat că unele informații vor fi prezentate ulterior, din cauza răspunsului

întârziat al instituției ce era în posesia respectivelor informații. Astfel, la 19, 30

septembrie 2022 și respectiv 3 octombrie 2022 a prezentat informații suplimentare.

La data de 14 noiembrie 2022, Comisia i-a transmis a doua rundă de 30

întrebări, inclusiv 68 sub întrebări și 24 solicitări de documente suplimentare, pentru

a elucida unele aspecte apărute în cadrul evaluării. În termenul solicitat, 18

noiembrie 2022, a răspuns, însă nu a prezentat toate documentele cerute, deoarece

nu deținea actele date, termenii fiind restrânși pentru a le acumula. Mai târziu, la 25

noiembrie 2022, Comisia i-a expediat a treia rundă de 3 întrebări, inclusiv 3

solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida unele aspecte apărute în

cadrul evaluării. La 29 noiembrie 2022 a răspuns și a prezentat unele din

documentele solicitate, indicând că nu deține celelalte acte solicitate.

Reclamantul a afirmat că, drept urmare a cererii sale, la 9 decembrie 2022, i s-a

acordat acces la materialele evaluării conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr.

26/2022.

A subliniat că, la 12 decembrie 2022, a depus demers, prin care a solicitat

desfășurarea audierii sale în ședință închisă și fără înregistrarea audio/video, iar în

cazul în care audierea nu ar avea loc în ședință închisă, înregistrările audio/video,

făcute în timpul audierii, să nu fie publicate pe internet sau în alte surse media. Prin

decizia nr. 1 din 13 decembrie 2022, în baza art. 12 alin. (2) din Legea nr. 26/2022,

2

Comisia a respins solicitarea sa de a desfășura audierea în ședință închisă și fără

înregistrarea audio/video. Comisia a concluzionat că o audiere în ședință publică nu

subminează interesele privind ordinea publică, viața privată și moralitatea. La fel, a

fost respinsă și următoarea sa solicitare, ca înregistrările audio/video făcute în

timpul audierii să nu fie publicate pe internet sau în alte surse media.

Reclamantul a accentuat că, la 14 decembrie 2022, după revizuirea materialelor

evaluării, a prezentat mai multe documente, pe care le-a solicitat de la diferite

instituții, pentru a soluționa anumite inconsecvențe pe care pretindea că le-a

detectat. După care, la 15 decembrie 2022, candidatul a participat la audieri în

ședința publică a Comisiei.

Ce ține de comunicarea deciziei, reclamantul a indicat că a interpelat Comisia

pre-vetting în vederea informării cu privire la adoptarea deciziei în privința sa, astfel

la 1 februarie 2023, ora 14.41 min. i s-a comunicat prin poșta electronică că decizia

nu a fost emisă, precum și că Comisia nu poartă răspundere pentru oricare afirmații

publice făcute în privința candidaților care participă în procesul de evaluare.

Ulterior, la 3 februarie, ora 12.43 min. reclamantul candidat a recepționat un e-

mail de la secretariatul Comisiei de evaluare (secretariat@vettingmd.com), unde

erau anexate două documente: decizia Comisiei de evaluare nr. 18 din 18 ianuarie

2023 privind candidatura lui Victor Sandu, candidat la funcția de membru în

Consiliul Superior al Magistraturii în două limbi – limba română și limba engleză.

Tot, în ziua de 3 februarie 2023 în mass media, postul de televiziune TV8, ora

publicării 14.34 min., a apărut informația privind faptul că reclamantul, alături de

alți magistrați nu au promovat evaluarea, iar în această parte este notoriu că

primordial o sursă mass media prima redă o informație, ca în continuare Comisia

pre-vetting abia la ora 14.56min., publică informația referitor la nepromovarea

evaluării de către 4 candidați.

Reclamantul a notat că, conform deciziei nr. 18 din 18 ianuarie 2023 privind

candidatura lui Victor Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, în baza art. 8 alin. (1), (2) lit. a), (4) lit. b), (5) lit. a), c), d) și art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis că candidatul nu corespunde

criteriilor de integritate întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea

de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, nu

promovează evaluarea .

A invocat și opinia separată a membrului Comisiei de evaluare – Vitalie Miron,

la decizia nr. 18, potrivit căreia ultimul și-a expus dezacordul cu faptul că nu

consideră că candidatul nu a promovat evaluarea în ceea ce privește sub. 2

Tranzacția ce a implicat automobilul Mercedes E220 CDI”.

În continuare, a menționat că decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2023 privind

candidatura lui Victor Sandu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii este axată pe următoarele aspecte financiare și etice.

Referitor la aspectele abordate ce țin de pretinsa neplată a impozitului aferent

creșterii (ipotetice) de capital din vânzarea motocicletei Honda (în anul 2018) și a

motocicletei Suzuki Espana (în anul 2021), a afirmat că, potrivit certificatului din

data de 6 februarie 2023 eliberat de către Serviciul Fiscal de Stat, nu deține careva

restanțe față de bugetul public național, în ceea ce privește motocicleta „Honda

Hornet” importată din România în anul 2015, a achiziționat-o la prețul de 25 000 de

3

lei, în stare avariată, care ulterior a vândut-o la data de 29 mai 2018, iar în susținerea

acestei depoziții a prezentat comisiei contractul de vânzare-cumpărare, în care era

indicată valoarea de 50 000 de lei.În cazul motocicletei Suzuki Espana (a/f 2003),

procurată în stare avariată, a indicat că a importat-o în anul 2008. Conform

informațiilor de la Serviciul Vamal, valoarea motocicletei la vamă a fost 4 000 de lei

și taxe plătite în sumă de 1 106 lei (în total – 5 106 lei). Motocicleta a fost vândută

la data de 18 martie 2021 cu 20 000 de lei, conform contractului.Astfel, atât în cazul

motocicletei „Honda Hornet” cât și a motocicletei „Suzuki Espana”, acestea au fost

procurate în stare avariată și au fost supuse unor intervenții costisitoare pentru

repararea lor.Codul fiscal în redacția de la data vânzării mijloacelor de transport de

model „Honda Hornet” cât și „Suzuki Espana” stabilea că „Bază valorică a activelor

de capital înseamnă: valoarea activelor de capital procurate și/sau create de

contribuabil”. Astfel, reclamantul efectuând lucrări de reparație, manoperă la

mijloacele de transport de model „Honda Hornet” cât și „Suzuki Espana” a obținut

dreptul de proprietate asupra acestor lucrări, respectiv baza valorică a acestor active

corespundea cu prețul de procurare a acestora la care s-au adăugat lucrările de

reparație, manoperă, în speță fiind inadmisibilă formula de calcul invocată de

comisia pârâtă care a operat exclusiv cu valoarea de cumpărare a acestor bunuri

mobile fără a reține costurile de reparație a acestora care la fel au contribuit la

formarea bazei valorice.

A accentuat că afirmația „partea reclamantă a prezentat proba ce ține de

inexistența datoriilor față de bugetul public național, nefiind admisibilă orice

presupunere că totuși acesta ar fi admis careva încălcări a disciplinei fiscale” este

valabilă pentru toate ipotezele invocate de partea pârâtă prin care se ridică dubii

referitor la respectarea de către subsemnat a disciplinei fiscale.

A susținut că, neachitarea impozitelor pentru suma pretinsă impozabilă a

creșterii de capital pentru mijloacele de transport „Honda Hornet” și „Suzuki

Espana” a câte 44 de Euro și 43 de Euro nu poate fi calificată ca dubii serioase a

necorespunderii candidatului la criteriu de integritate financiară nefiind o „încălcare

gravă”. În speță, este neproporțională o ipoteză de descalificare a candidaturii

subsemnatului la funcția de membru a Consiliului Superior al Magistraturii în baza

unor încălcări pretinse absolut lipsite de gravitate.

În opinia reclamantului, nu a realizat nici o creștere de capital din vânzarea

acestor unități de transport, reieșind din investițiile în piese și în repararea acestora,

cât șidin modificările legislative care prevăd că nu este recunoscută creștere de

capital în scopuri fiscale în cazul înstrăinării unui autoturism care a fost în

proprietatea contribuabilului cel puțin 3 ani până la data înstrăinării (art. 40 alin. (51)

din Codul fiscal, în vigoare la 1 ianuarie 2023).

Ce ține de aspectul privind procurarea automobilului „Toyota Corolla”, a

indicat că în actul administrativ contestat, Comisia a învederat circumstanța precum

că candidatul după ce a devenit judecător și a început să depună declarațiile anuale

„a apărut probleme legate de tranzacțiile cu vehiculele raportate”, fiind dat ca

exemplu automobilul „Toyota Corolla” cumpărat și importat de candidat din

România în anul 2014, care a fost declarat ca fiind vândut la același preț la care a

fost cumpărat cu trei ani mai devreme, în pofida valorii de piață a unor mașini

similare cu 1 000-2 000 de Euro mai mult la momentul vânzării.

4

A comunicat că la momentul adresării întrebărilor Comisia nu i-a acordat

posibilitatea de a prezenta probe că informația referitor la preț este eronată și falsă,

deși în calitate de probă Comisia a prezentat un automobil de referință dintr-un

anunț de profil găsit la pagina web https://piataauto.md/Anunturi-

auto/viewad.php?a=32343, în care este redat un alt automobil de referință, distinct

de automobilul său, care era cu motor de 1400 cm3 benzină și de model hatchback,

iar automobilul din anunț fiind cu motor de 1600 cm3, caroseria universală avînd

dimensiuni mai mari și respectiv fiind mai scump, evidențiind și diferența valorii

accizelor achitate pentru devamarea mijlocului de transport care i-a aparținut și a

mijlocului de transport care a fost prezentat de comisie în anunțul de vânzare. Ca

urmare, partea pârâtă în susținerea soluției adoptate a operat cu informație pasibilă

de a fi supusă unei critice consistente.

Privitor la veniturile obținute de către părinți utilizate la procurarea mijloacelor

de transporta indicat constatarea Comisiei precum că, în anul 2007-2021, mama

subsemnatului a înregistrat în Moldova un venit oficial în sumă de 504 281 de lei.

De asemenea a indicat extrasul aferent unui cont care aparținea mamei

reclamantului, care indica depuneri totale de 5 950 de lei, ceea ce este greșit, suma

de fapt fiind în Euro, pentru anii vizați 2013-2014. De asemenea, Comisia a

constatat că tatăl său era antrenat la lucru în Uniunea Europeană și a retras sumele

de 24 850 de Euro în 2007-2008, 6 700 de Euro în 2009 și 42 390 de Euro în

perioada 2010-2014, însă nu este probat faptul că sumele date au fost transferate în

Republica Moldova.

La aspectul dat, a precizat că, sumele obținute de tatăl său au fost introduse în

Republica Moldova nemijlocit de acesta, când venea acasă de cel puțin 2 ori/an, iar

conform legislației Uniunii Europene/Republicii Moldova sumele până la zece mii

euro nu urmează să fie declarate la trecerea frontierei de stat. Deci, utilizarea unei

metode legitime de introducere în țară a mijloacelor bănești nu poate fi interpretată

în defavoarea reclamantului cât timp nu sunt vizate mijloace bănești într-un cuantum

care depășește limitele admisibile a mijloacelor bănești care pot fi introduse în mod

legal raportate la numărul de intrări a părintelui subsemnatului în Republica

Moldova. Dubiile invocate de comisie care țin de aspectul abordat nu pot fi

apreciate ca fiind admisibile și proporționale sancțiunii aplicate odată cu enunțarea

acestora.

Reclamantul a susținut că a prezentat probe referitor la veniturile părinților și

pentru perioada de până la anul 2008, doar că comisia din motive neclare nu le-a

vizat în decizia emisă (copia extraselor bancare fiind prezentate către comisie).

Referitor la pretinsa problemă ce ține de dreptul de proprietate asupra

vehiculelor importate în anul 2009, a declarat expres că nu deține copia contractelor

de vânzare-cumpărare a acestor 20 autovehicule, deoarece ele nu au fost întocmite

cu participarea lui nemijlocită. Mijlocele de transport ieșeau din posesia

proprietarului de iure și de facto (Gheorghe Pagu) prin procură întocmită notarial,

aceasta fiind o procedură de vânzare a bunurilor mobile frecvent folosită de

persoane în perioada în cauză, în special în contextul în care reclamantul nu a fost

persoana care a încasat careva mijloace bănești din aceste operațiuni.

5

La fel, a specificat că nu a declarat venitul din vânzarea unităților de transport

importate în 2009, deoarece nu a avut niciun venit în acest sens, de facto proprietar a

acestor unități de transport fiind Gheorghe Pagu.

A adăugat că prin constatările Comisiei la aspectul dat s-a confirmat că limba

de lucru este engleză și redactarea deciziei a fost în limba engleză fără participarea

membrilor comisiei cetățeni ai Republicii Moldova, or, reclamantul în cadrul

audierii în ședință publică a spus că nu a participat la negocierile de procurare de

către cumnatul lui a motocicletelor din Italia deoarece nu cunoștea limba italiană,

dar nu a menționat că nu știa ce înseamnă negocierile la acea vârstă. (discursul fiind

tradus greșit).

Cu privire la pretinsa problemă a profitului sau a veniturilor din vânzarea

celorlalte vehicule importate și înmatriculate pe numele candidatului între anii 2008

și 2015 cât și referitor la pretinsa problemă a obligației de plată a impozitului pe

creșterea de capital din vânzarea acestor vehicule, care nu au fost atenuate de către

candidat a menționat următoarele.

Argumentul Comisiei indicat la acest capitol, și anume achiziționarea de către

reclamant în perioada anilor 2008 - 2015 a unor vehicule, care fiind ulterior vândute,

pentru care „s-a prezumat” că nu au fost achitate impozite pe venit, este absolut

nefondat. Aprecierea dată a Comisiei este o interpretare proprie, bazată pe o

atitudine cu un grad redus de obiectivitate, or, automobilele importate pe numele

reclamantului în 2008 și în 2010-2015, în total 9 autovehicule (din ele doar 5

autoturisme) au fost pentru uz personal al familiei, iar după utilizarea acestora, cu

acumularea uzurii, deprecierii acestora în timp, au fost înstrăinate fără a obține un

careva venit din aceste operațiuni, inclusiv fiind sub nivelul valorii de procurare. În

sensul dat a prezentat Comisiei acele documente de care a dispus la momentul

solicitării, iar din conținutul actelor prezentate nu rezultă și nu se percepe nici un

dubiu care ar ridica semne de întrebare în privința onestității și credibilității

candidatului. Astfel, concluziile Comisiei sun bazate doar pe interpretări și dubii,

însă, dubiile nu pot apărea în lipsa unei informații, ci, dimpotrivă, în baza existenței

informațiilor (veridice și concludente).

Referitor la termenul acordat de Comisie pentru cumularea actelor, cu

invocarea prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legii nr. 26 din 10 martie 2022

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în procesul de

evaluare a integrității candidaților, reclamantul a opinat ca fiind arbitrar argumentul

comisiei pârâte precum că, reclamantul candidat nu a depus nici un efort pentru a

obține actele ce țin de înstrăinarea mijloacelor de transport menționate, în special în

contextul dreptului Comisiei de evaluare de a acumula informația necesară de la

deținătorii respectivi de informație, fiind un drept necondiționat. Concomitent, se

atestă omiterea cadrului legal ce ține de termenii de păstrare de către Agenția

Servicii Publice a actelor juridice de înstrăinare a mijloacelor de transport, pe care

subsemnatul nu le deține având în vedere că nu a participat nemijlocit la înstrăinarea

ulterioară a mijloacelor de transport în contextul perfectării în prealabil a procurilor

care acordau inclusiv dreptul de înstrăinare către reprezentant. În asemenea condiții,

dubiile și, mai grav, concluziile Comisiei sunt inexplicabile și lezează drepturile

6

candidatului evaluat în mod direct, or, de la acest tip de acuzații nu se poate apăra

nicio persoană în situația în care aceste acuzații sunt înaintate.

A mai susținut că Comisia nu a făcut referire la temeiul de drept (art. 8 alin. (4)

din Legea nr. 26/2022), corelat cu circumstanțele de fapt, pe baza cărora a atestat

dubii serioase a integrității candidatului, or, începând cu anul 2015 averea

candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație, Autoritatea Națională de

Integritate nefiind nici sesizată și nici nu a emis vreo decizie de

constatare/sancționare sub acest aspect. Mai mult, din textul actului contestat nu

rezultă constatarea Comisiei de evaluare referitor la faptul că averea dobândită de

către candidat în ultimii 15 ani nu corespunde veniturilor declarate. La caz, toată

averea dobândită de reclamant și familia sa fiind dobândită în limitele legale și

justificată prin înscrisurile corespunzătoare.

Ce ține de circumstanțele reținute de Comisie privitor la pretinsele situații

suspecte în care ar fi fost achiziționat automobilul de model „Mercedes E220 CDI”,

reclamantul a notat că acțiunile sale nu pot fi considerate ca fiind incompatibile cu

cadrul profesional al procedurilor judiciare, or, modul în care a aflat despre intenția

dnei Nadejdei Busuioc de a-și comercializa autovehicul, este unul simplu (apel

telefonic al ultimei cu o altă persoană), iar acțiunile sale de a aduce la cunoștința

unui potențial cumpărător (la acel moment) despre un eventual autoturism care se

urmărea a fi vândut - nu contravin cadrului profesional al procedurilor judiciare, pe

cale de consecință, constatările Comisiei pe acest segment, sunt sterile și se bucură

de un caracter iluzoriu.

Despre aspectele ce vizează procurarea de către cet. Ion Crudu a

autovehiculului și a schimbului de piese uzate, reclamantul a precizat că aceste

chestiuni, erau puse la discreția cet. Ion Crudu, or, anume acesta, în perioada

respectivă era proprietarul mijlocului de transport și acționa în conformitate cu

interesele sale proprii, fără ca reclamantul să se implice în respectivele decizii.

Reclamantul a apreciat ca fiind nefondate și argumentele Comisei precum că

pare a fi dubios faptul că la procurarea automobilului, în suma vânzării au fost

incluse și plățile care au format obiectul investiției în el (reparație și cheltuielile

aferent înregistrării, așa cum a menționat Ion Crudu) or, mărimea prețului

automobilului, a fost stabilită de către vânzător și nu de către reclamant.

Reclamantul a explicat că fiind indus de factorii (Ion Crudu era un prieten al

familiei și mijlocul de transport de model „Mercedes E220 CDI” se afla într-o stare

tehnică bună și prezenta un raport bun în partea ce vizează prețul și calitatea) a ajuns

la concluzia de a procura automobilul dat anume de la cet. Ion Crudu. Anume din

aceste considerente, este inoperantă concluzia Comisiei precum că la achiziționarea

respectivului mijloc de transport ar exista dubii cu privire la încălcarea normelor

etice, în special: - cerinței ca un judecător să se abțină de la orice tranzacții

financiare care îl implică în acorduri cu avocați sau alte persoane care participă la

procese în instanța unde își desfășoară activitatea;- cerinței de a se asigura că

comportamentul său este ireproșabil din punctul de vedere al unui observator

rezonabil și reafirmă încrederea publicului în integritatea corpului judiciar.

Victor Sandu a invocat că în actul administrativ contestat, Comisia, din motive

incerte, deși în partea descriptivă a susținut că este posibil să fi existat o încălcare a

normelor de etică, aceasta nu s-a expus, în nici într-un mod, asupra gravității lor.

7

Devreme ce prevederile art. 8 alin. (2), lit. a) al Legii nr. 26 din 10 martie 2022,

întrevăd exhaustiv că doar încălcarea gravă nu corespunde criteriului de integritate

etică. Drept urmare, decizia nr.18 din 18 ianuarie 2023 a Comisiei nu conține

circumstanțe care denotă o încălcare gravă a regulilor de etică și conduită

profesională, fapt ce ar putea duce la nepromovarea evaluării reclamantului, în

calitate de candidat la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Nerespectarea sau după caz respectarea de către autoritatea emitentă a condiției

obligatorii de motivare completă a actului administrativ individual, condiționează

nemijlocit legalitatea acestuia. Respectiv, în contextul lipsei unei motivări conforme

cerințelor legale, decizia contestată este ilegală, în acest sens impunându-se

necesitatea anulării acesteia. Or, urmare a deciziei contestate au fost afectate un șir

de relații personale și profesionale, ingerință care nu răspunde exigenței legalității,

scopului legitim și nu trece testul proporționalității.

La data de 15 februarie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a depus referință asupra cererii de contestare înaintată de Victor

Sandu, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

În argumentarea referinței, Comisia a indicat că a executat cu diligentă și bună-

credință toate obligațiile în sarcina sa, prevăzute de Legea nr. 26/2022, în particular,

atunci când a constatat anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantului

posibilitatea de a le elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare

(în sensul art.10 alin.(7) din Legea nr. 26/2022), oferind un termen suficient (fapt

confirmat implicit de către reclamant prin prezentarea datelor și informațiilor

suplimentare).

A menționat că contrar alegației reclamantului (pag. 11 din acțiune), Comisia

nu este obligată să emită o decizie favorabilă de promovare a candidatului. Comisia

are o anumită marjă de discreție, pe care a respectat-o corespunzător. Este de

competența Comisiei să aprecieze dacă anumite circumstanțe sunt sau nu suficiente

pentru a constata existența sau lipsa dubiilor serioase privind conformitatea. Asta

deoarece anume această chestiune se referă la oportunitatea deciziei, care nu poate

face obiectul controlului judiciar.

Pârâtul a mai specificat că, contrar pretențiilor reclamantului, instanța de

judecată nu trebuie să răspundă la întrebările dacă Victor Sandu întrunește condițiile

conform art. 8 alin. (2) și (4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, adică are dreptul

la emiterea deciziei de promovare, și dacă Comisia este obligată să emită o

asemenea decizie, or, de fapt însuși Comisia nu trebuie să constate dacă un candidat

întrunește condițiile conform art. 8 alin. (2) și (4) din Legea nr. 26 din 10 martie

2022, de facto, Comisia este ținută să constate dacă există sau nu dubii serioase

privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de integritate și nu existența

sau lipsa unei atare conformități.

De asemenea, contrar pretenției reclamantului (pag. 15 din acțiune), Comisia

nu trebuia să constate în decizie precum că reclamantul nu ar fi declarat averea sa

conform legislației în vigoare sau că averea dobândită de către familia reclamantului

în ultimii 15 ani nu ar corespunde veniturilor pe care familia reclamantului le-a

declarat. Decizia de promovare sau nepromovare a unui candidat constituie o

apreciere a Comisiei, cu exercitarea marjei legale de discreție, în dependență de

8

faptul dacă constată existența sau lipsa unor dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, care nu au fost

înlăturate de către candidat. Noțiunea de „dubiu serios” nicidecum nu reprezintă o

marjă în stabilirea faptelor de la abstract la concret și pe cale de consecință aplicarea

normelor cât mai adecvată la un anumit caz.

A mai adăugat că, reclamantul refuză să accepte inversarea sarcinii probațiunii

în procesul de pre-vetting, deși prevederile legale (art.10 alin. (7), art.12 alin.(4) lit.

d) din Legea nr. 26/2022) stabilește clar că anume candidatul este cel care poate

înlătura dubiile serioase constatate de către Comisie, reclamantul pretinde că însuși

Comisia urma să înlăture aceste dubii, constatate tot de ea.

A subliniat că era în interesul reclamantului să întreprindă, cu maximă

diligentă, toate măsurile posibile în vederea înlăturării acestor dubii, inclusiv prin

identificarea tuturor probelor posibile. Contrar prevederilor legale (art. 8 alin.(6) din

Legea nr. 26/2022), reclamantul insistă că Comisia urma să țină cont de constatările

altor organe, după cum urmează: „începând cu 2015 averea candidatului a fost

declarată în modul stabilit de legislație, Autoritatea Națională de Integritate nefiind

nici sesizată și nici nu a emis vreo decizie de constatare/sancționare sub acest

aspect”.

A comunicat că este de competența Comisiei să aprecieze dacă anumite

circumstanțe sunt sau nu suficiente pentru a constata existența sau lipsa dubiilor

serioase privind conformitatea cu criteriile de integritate. Asta deoarece anume

această chestiune se referă la oportunitatea deciziei care nu poate face obiectul

controlului judiciar. Străine controlului judecătoresc sunt și celelalte aspecte

invocate de reclamant. Nu este de competenta instanței de judecată să se expună cu

privire la oportunitatea deciziei, iar controlul acesteia urmează să se limiteze la

aspectul legalității.

A mai indicat că certificatul privind lipsa sau existența restanțelor față de

bugetul public național invocat de către reclamant este irelevant pentru chestiunile

examinate în decizie. Asta deoarece un atare certificat atestă lipsa restantelor la

buget conform datelor deținute de către Serviciul Fiscal dc Stat în baza Dărilor de

seamă prezentate de contribuabil și a documentelor fiscale emise de organul fiscal.

Astfel, constatările dintr-un atare certificat se bazează pe datele din dările de seamă

prezentate însăși de către contribuabil, dar și din actele fiscale interne ale organului

fiscal. Prin urmare, acest certificat nu constată nașterea obligațiilor fiscale în baza

venitului obținut în urma vânzării unui automobil, decât dacă acest venit nu se

declară însăși de către contribuabil în darea de seamă fiscală. Astfel, din moment ce

reclamantul nu a declarat careva venituri în urma vânzării mijloacelor de transport,

un atare certificat este absolut irelevant pentru examinarea prezentei cauze, or acesta

nu demonstrează dacă reclamantul a avut sau nu obligația de a achita careva

impozite în urma vânzării mijloacelor de transport menționate în decizie. Organul

fiscal a confirmat, totuși, că reclamantul era obligat să achite impozitul aferente

venitului obținut în urma înstrăinării mijloacelor de transport. Totodată, reclamantul

se contrazice în poziția sa vis-a-vis de acest subiect. La fel, reclamantul pretinde că

încălcarea sa nu poate fi calificată ca dubii serioase a necorespunderii la criteriu de

integritate financiare, însă în același timp insistă că nu a încălcat nimic deoarece nu

ar fi realizat nici o creștere de capital.

9

Reclamantul în mod eronat pretinde că, în contextul lipsei unei motivări

conforme cerințelor legale, decizia contestată este ilegală, în acest sens impunându-

se necesitatea anulării acesteia, or, decizia emisă de către Comisie a fost în mod

corespunzător motivată, fiind indicate (i) circumstanțele de fapt, (ii) normele

juridice aplicabile și (iii) concluziile Comisiei referitoare la lipsa sau existența unor

dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate.

Suplimentar, deși pretinde violarea dreptului respectul vieții private,

reclamantul nu explică în ce mod acest drept ar fi fost violat, limitându-se la

afirmația declarativă precum că urmare a deciziei contestate a Comisiei Pre-vetting

au fost afectate un șir de relații personale și profesionale, ingerință care nu răspunde

exigenței legalității, scopului legitim și nu trece lestul proporționalității.

Pârâtul a susținut că este inadmisibilă cerința nr.2 din cererea de chemare în

judecată a reclamantului, prin care s-a solicitat, anularea deciziei Comisiei „Cu

privire la candidatura lui Victor Sandu, la funcția de membru în Consiliul Superior

al Magistraturii. Deoarece, conform art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, la

examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de

judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poale adopta una dintre

următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de

contestare, dacă constată existența unor circumstanțe care puteau duce la

promovarea evaluării de către candidat, și procedurii evaluare a candidatului de

către Comisia de evaluare.

În ședința de judecată, reclamantul Victor Sandu a susținut cererea de

contestare a deciziei nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu privire la candidatura sa,

solicitând admiterea acesteia din motivele de fapt și de drept indicate.

Reprezentantul reclamantului – avocatul Vitalie Zama a susținut integral

cererea de contestare depusă de Victor Sandu.

Reprezentanții Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

avocații Roger Gladeiși Valeriu Cernei nu au recunoscut cererea de contestare

depusă de Victor Sandu din motivele invocate în referința depusă, și au solicitat

respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

Apreciere instanței.

Audiind părțile, și reprezentanții lor, examinând actele dosarului administrativ

și cel judiciar, completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție constată

că acțiunea este admisibilă și întemeiată, din următoarele motive.

Termenul de examinare a acțiunii.

În conformitate cu art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prin derogare de la prevederile

art.195 din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

Completul de judecată special relevă că nerespectarea termenului de 10 zile,

stabilit de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 se datorează

10

circumstanțelor ce nu au depins de voința instanței de judecată și nu pot fi imputate

acesteia.

La 08 februarie 2023, cauza nominalizată a fost repartizată în mod aleatoriu,

prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, spre examinare în

primă instanță judecătorului –raportor Vladimir Timofti, în componența completului

de judecată, președintele ședinței Vladimir Timofti, judecători Ala Cobăneanu și

Svetlana Filincova.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 februarie 2023, cauza s-a

primit în procedură, fiind fixată ședința de judecată, pentru data de 20 februarie

2023, 1000.

În ședința de judecată din 20 februarie 2020, Victor Sandu, reprezentat de

avocatul Vitalie Zama a depus cerere cu privire la ridicarea excepției de

neconstituționalitate a: termenilor „grav”, „reprobabile” și „inexplicabile” din art. 8

alin. (2) lit. a); sintagmei „în ultimii 15 ani” din art. 8 alin. (4) lit. b); termenului

„nu” din art. 8 alin. (6); art. 12 alin. (4) lit. d); sintagmei „dubii serioase” din art. 13

alin. (5); sintagmei „decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic

pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau la concurs” din art. 13 lin. (6); art. 14

alin. (6) din Legea 26 din 10 martie 2022. Prin încheierea din 20 februarie 2023 a

Curții Supreme de Justiție a fost respinsă cererea lui Victor Sandu privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate.

Ședința de judecată din 20 februarie 2023, s-a întrerupt pentru prezentarea

actelor suplimentare și s-a fixat pentru data de 21 februarie 2023, ora 1400.

Ședința de judecată din 21 februarie 2023, s-a întrerupt la cerere, și s-a fixat

pentru data de 27 februarie 2023, ora 1400.

În cadrul ședinței de judecată din 27 februarie 2023, Victor Sandu a depus

cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 26 din 10

martie 2022, prin care se contestă omisiunea legiuitorului de a reglementa

„termenul de prescripție (excesiv de mare)”, „lipsa” dublului grad de jurisdicție”,

„competențele (limitate) a Curții Supreme de Justiție – insuficiența controlului

judiciar”, oportunitatea/proporționalitatea (actului administrativ)”, „Comisia Pre-

Vetting nu este independentă și imparțială” și „Ingerință nejustificată în respectul

vieții private-lezarea reputației”. Prin încheierea din aceeași dată a Curții Supreme

de Justiție a fost respinsă cererea cu privire la ridicarea excepției de

neconstituționalitate.

Ulterior, ședința de judecată din 27 februarie 2023 s-a întrerupt din motivul

înaintării cererii de recuzare de către Victor Sandu, reprezentat de avocatul Vitalie

Zama, completului de judecată, în componența: Vladimir Timofti –președinte, Ala

Cobăneanu și Svetlana Filincova –judecători, și s-a stabilit pentru 28 februarie 2023,

ora 1400.

Ședința de judecată din 28 februarie 2023 s-a întrerupt întru sesizarea

Parlamentului ce ține de interpretarea Legii nr. 26/2022 în raport cu Codul de

procedură civilă și Codul administrativ.

Prin hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr.23/2, nr.27/2 din 14

februarie 2023, au fost acceptate cererile de demisie a judecătorilor Curții Supreme

de Justiție, Ala Cobăneanuși Svetlana Filincova, fiind dispusă eliberarea acestora

din funcția de judecător din data de 01 martie 2023, în legătură cu ce a apărut

11

necesitatea schimbării membrilor completului de judecată special instituit în cadrul

Curții Supreme de Justiție.

Prin dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.33 din

02 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea Dispozițiilor nr.29 din 29 martie 2022 și

nr.35 din 14 aprilie 2022” s-a schimbat componența completului de judecată special,

prevăzut de punctul nr. 1 din Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 29 din 29 martie 2022 „Cu privire la instituirea completului de judecată

special”, modificată prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 35 din 14 aprilie 2022 și se instituie o nouă componență a completului de

judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, după cum urmează:

Vladimir Timofti – președinte, judecători- Dumitru Mardari, Mariana Pitic, membru

supleant – Galina Stratulat.

Ulterior, prin dispoziția nr.34 din 02 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea

dispoziției nr.33 din 02 martie 2023” s-a schimbat componența completului de

judecată special, prevăzut de punctul nr. 1 din Dispoziția Președintelui interimar al

Curții Supreme de Justiție nr. 33 din 02 martie 2023 și se instituie o nouă

componență a completului de judecată special pentru examinarea contestațiilor

declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor, după cum urmează: Vladimir Timofti – președinte, judecători -

Tamara Chișca-Doneva, Dumitru Mardari, membru supleant-Ion Guzun.

La data de 15 martie 2023, Victor Sandu, reprezentat de avocatul Vitalie Zama

a renunțat la cererea de recuzare înaintată întregului complet de judecată.

În cadrul ședinței de judecată din 15 martie 2023, reclamantul Victor Sandu,

reprezentat de avocatul Vitalie Zama a depus cerere cu privire la ridicarea excepției

de neconstituționalitate a: termenilor „grav”, „reprobabile” și „inexplicabile” din art.

8 alin. (2) lit. a); sintagmei „în ultimii 15 ani” din art. 8 alin. (4) lit. b); termenului

„nu” din art. 8 alin. (6); art. 12 alin. (4) lit. d); sintagmei „dubii serioase” din art. 13

alin. (5); sintagmei „decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic

pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau la concurs” din art. 13 lin. (6); art. 14

alin. (6) din Legea 26 din 10 martie 2022. Prin încheierea din 15 martie 2023 a

Curții Supreme de Justiție a fost admisă cererea privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate.

La fel, Victor Sandu, reprezentat de avocatul Vitalie Zama a depus cerere cu

privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 26 din 10 martie

2022, prin care se contestă omisiunea legiuitorului de a reglementa „termenul de

prescripție (excesiv de mare)”, „lipsa” dublului grad de jurisdicție”, „competențele

(limitate) a Curții Supreme de Justiție – insuficiența controlului judiciar”,

oportunitatea/proporționalitatea (actului administrativ)”, „Comisia Pre-Vetting nu

este independentă și imparțială” și „Ingerință nejustificată în respectul vieții private-

lezarea reputației”. Prin încheierea din 15 martie 2023 a Curții Supreme de Justiție a

fost respinsă cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.103/4 din 16 martie

2023 a fost modificată hotărârea Consiliului Superior al Magistraturiinr,68/3 din 23

12

februarie 2023, fiind modificată data eliberării judecătorului Dumitru Mardari din

funcția de judecător de la Curtea Supremă de Justiție din data de 18 aprilie 2023 în

data de 20 martie 2023, și astfel pentru a fi respectat termenul restrâns prevăzut de

lege pentru examinarea contestațiilor a apărut necesitatea schimbării membrului

completului de judecată special instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție.

Prin dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.39 din

20 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea dispoziției nr.34 din 02 martie 2023 a fost

schimbată componența completului de judecată special, după cum urmează

Vladimir Timofti – președinte, judecători- Tamara Chișca-Doneva, Mariana Pitic, în

rest s-a menținut prevederile dispoziției nr.34 din 02 martie 2023 ,,Cu privire la

modificarea dispoziției nr.33 din 02 martie 2023”.

Prin dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.46 din

28 martie 2023, Aliona Miron, în legătură cu faptul că prin hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 66/3 din 23 februarie 2023, a fost acceptată cererea de

demisie a judecătorului Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti, fiind dispusă

eliberarea acestuia din funcția de judecător de la Curtea Supremă de Justiție din data

de 27 martie 2023, a fost schimbată componența completului de judecată special,

prevăzut de punctul nr. 1 din dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 39 din 20 martie 2023 și se instituie o nouă componență a completului de

judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, după cum urmează:

Tamara Chișca-Doneva – președinte, Mariana Pitic și Maria Ghervas – judecători, în

rest, se mențin prevederile dispoziției Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 39 din 20 martie 2023 „.Cu privire la modificarea dispoziției nr. 34 din

02 martie 2023”.

Ca rezultat al repartizării repetate a dosarelor, la data de 28 martie 2023, cauza

de contencios administrativ, la cererea de contestare depusă de Victor Sandu

împotriva Comisiei independente de evaluare a integritățiicandidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire

la anularea deciziei și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului, a

fost repartizată repetat prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a

Dosarelor, judecătorului-raportor Mariana Pitic.

La 06 aprilie 2023, a intrat în vigoare Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu

privire la Curtea Supremă de Justiție, precum și Legea nr. 65 din 30 martie 2023 cu

privire la evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al

Curții Supreme de Justiție.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea 64/2023, Plenul Curții Supreme de

Justiție este compus din toți judecătorii Curții Supreme de Justiție și are, printre

altele, atribuția de stabilire, anual, a componenței completelor de judecată.

Prevederile legale citate dar și faptul că în perioada martie-aprilie 2023

majoritatea magistraților de la Curtea Supremă de Justiție au demisionat, a fost

imposibil formarea completelor de judecată de către Plenul Curții Supreme de

Justiție, care la moment nu era deliberativ.

Totuși, prin Legea nr. 89 din 27 aprilie 2023, în vigoare din 02 mai 2023,

dispozițiile tranzitorii din Legea 64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, au

13

fost modificate în sensul stabilirii momentului începerii activității Curții Supreme de

Justiție în componența nouă, inclusiv a Plenului, oferind ca efect competențe de

formare a completelor de judecată după regula anterioară – de către președintele

Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (8) din Legea 65/2023, Consiliul

Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.120/6 din 10 aprilie 2023 a anunțat

concursul pentru suplinirea, prin transfer temporar, a funcțiilor vacante de judecător

la Curtea Supremă de Justiție, iar prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 142/8 din 02 mai 2023, s-a hotărât transferul temporar a 7

judecători din instanțele naționale, pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 10 mai

2023 în funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

Astfel, completul de judecată constată că activitatea Curții Supreme de Justiție

a fost blocată în perioada 30 martie 2023 – 10 mai 2023, perioadă în care nu a fost

posibilă examinarea cauzelor aflate pe rolul instanței.

La 10 aprilie 2023 Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a depus cerere de recuzare judecătorului Mariana Pitic.

Prin încheierea din 25 mai 2023 a Completului de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de

Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind recuzarea

judecătorului Mariana Pitic.

În această ordine de idei, având în vedere cele enunțate supra, completul de

judecată special notează că depășirea termenului de examinare a contestație în 10

zile, a fost influențat inclusiv de complexitatea cauzei, comportamentul părților la

proces, care include pe cel al autorității pârâte, dificultatea dezbaterilor, demisiile în

masă a judecătorilor Curții Supreme de Justiție și imposibilitatea formării

completului special pentru judecarea cererilor de contestare.

Mai mult, durata de aflare pe rol a cauzei a fost condiționată inclusiv de

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, fapt ce nu poate fi privit

drept tergiversare a examinării cauzei, deoarece judecarea cererii de contestare a

avut ca scop respectarea dreptului garantat al părților la un proces echitabil,

consfințit în articolul 38 din Codul administrativ și articolul 6 §1 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În cadrul ședințelor de judecată din data de 23 iunie 2023 și din 3 iulie 2023 a

fost examinată în fond cauza, fiind ascultate explicațiile părților, cercetate probele și

conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, a fost anunțată emiterea și plasarea

deciziei pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Aplicabilitatea Codului administrativ.

Completul de judecată special menționează că, în cadrul dezbaterilor judiciare,

reprezentanții Comisiei au invocat neaplicarea cărților I și II din Codul administrativ

la examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție, argument care

nu poate fi reținut din considerentele următoare.

Completul de judecată special reține că aplicarea Codului administrativ și

limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia are

14

competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru

examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022,

În primul rând, este necesar de a se explica de ce este aplicabil Codul

administrativ procedurii de evaluare, dar și procedurii de contencios administrativ.

Din punct de vedere al conținutului normativ, Legea nr. 26/2022 cuprinde atât

norme de drept public material, cât și norme de procedură administrativă și

procedură a contenciosului administrativ.

În special, dispozițiile legale care reglementează definiția și condițiile de

evaluare a integrității etice/financiare după natura lor constituie norme de drept

administrativ material, care formează baza legală conform art. 21 alin. (1) din Codul

administrativ pentru emiterea actului administrativ individual de către Comisie.

Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (l)-(4) din Legea nr. 26/2022 sunt norme de drept

administrativ material.

Inițierea procedurii de evaluare este, conform art. 9 alin. (2) și art. 69 alin. (l)

din Codul administrativ, o inițiere a procedurii administrative la cererea candidatului

pentru una din funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (l) din

Legea nr. 26/2022. Inițierea procedurii de contencios administrativ este

condiționată, în conformitate cu prevederile art. 189 alin. (l) din Codul

administrativ, de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept prin

activitatea administrativă.

Astfel, Completul de judecată special relevă că, decizia Comisiei de evaluare

este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din Codul administrativ.

Actul administrativ individual este rezultatul final al procedurii administrative.

Prin decizia Comisiei privind promovarea/nepromovarea evaluării de către

candidat are loc finalizarea procedurii administrative conform art. 78 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în nota informativă la Legea nr. 26/2022, autorii au indicat

că „drept urmare a desfășurării activității sale, Comisia de evaluare va emite o

decizie. Reieșind din faptul că decizia respectivă reprezintă un act administrativ,

contestarea acesteia se va face conform prevederilor Codului administrativ nr.

116/2018 cu derogările exprese stabilite în prezentul proiect.”

Astfel, însăși legiuitorul a calificat decizia Comisiei de evaluare drept un act

administrativ individual în privința căruia poate fi exercitată acțiunea în contencios

administrativ.

Prin urmare, normele Codului administrativ privind procedura administrativă și

instituția actului administrativ individual sunt aplicabile procedurii de evaluare, cu

excepțiile prevăzute de Legea nr. 26/2022.

Completul de judecată special subliniază că, evaluarea candidaților pentru

funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (l) din Legea nr.26/2022

este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ.

Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, dacă nu

contravin principiilor Codului administrativ.

15

Normele speciale din Legea nr. 26/2022 nu exclude aplicarea cărților I și II,

decât în privința unor aspecte, cum ar fi în special, inițierea procedurii

administrative, clarificarea stării fapt din oficiu, cvorumul și majoritatea, dreptul la

audiere a candidatului, dar și altele. Sintagma „anumite aspecte” din art. 2 alin. (2)

din Codul administrativ nu echivalează cu excluderea de la aplicare a Codului

administrativ.

Așadar, în condițiile speței, excluderea integrală de la aplicare a cărților I și II

este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului

administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul

administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă

candidatul respectiv.

Principiile care guvernează procedura contenciosului administrativ sunt

reglementate în cartea I din Codul administrativ, în special art. 21-27 și art. 36-43.

Între cartea I și II, și III, care reglementează procedura contenciosului administrativ,

există o legătură organică și de substanță, ce nu poate fi negată sau exclusă sub nici

o formă.

Controlul judecătoresc este un control de legalitate, care cuprinde în sine

verificarea legalității temeiului formei activității administrative, corectitudinii

interpretării noțiunilor juridice vagi, proporționalității egalității de tratament,

imparțialității, securității juridice, motivării, exercitarea dreptului discreționar, dacă

autoritatea este împuternicită să acționeze în baza acestui drept, protecția încrederii

legitime în activitatea autorității și altele.

Din considerentele menționate supra, completul de judecată special respinge ca

nefondat argumentul reprezentanților Comisiei de evaluare, precum că nu este

aplicabilă cartea I și II din Codul administrativ. Or, aceasta ar însemna negarea

respectării principiilor legalității, cercetării din oficiu, egalității de tratament,

securității raporturilor juridice, proporționalității, imparțialității Comisei, bunei-

credințe și altele.

Aplicarea normelor procedurii de contencios administrativ este condiționată de

aplicarea acelorași norme care se referă la procedura administrativă, cum ar fi

obținerea probelor conform art. 220 alin. (1), 87-93 din Codul administrativ,

notificările conform art. 223, 97-114 Codul administrativ, imparțialitatea conform

art. 25 din Codul administrativ, recuzarea conform art. 202, 49-50 din Codul

administrativ, formele activității administrative conform art. art. 5, 10-15 și 189 din

Codul administrativ, conceptul de parte în procedura de contencios administrativ

conform art. art. 204 și 7 din Codul administrativ, efectele juridice ale actului

administrativ individual, e.g. funcția executorie a Deciziei Comisiei în calitate de act

administrativ individual conform art. 171 alin. (4) din Codul administrativ,

valabilitatea, obligativitatea și puterea lucrului decis a Deciziei Comisiei conform

art. art. 139 alin. (2)-(4) și 140 din Codul administrativ și altele.

Neaplicarea cărții I și II din Codul administrativ ar echivala cu excluderea

deciziei Comisei ca act administrativ individual, iar pe cale de consecință

respingerea accesului la un control judecătoresc efectiv.

16

În această ordine de idei, completul de judecată special subliniază că, decizia

Comisiei de evaluare este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l)

din Codul administrativ, deoarece este: 1) emisă de o autoritate publică; 2) este o

decizie, dispoziție sau altă măsură oficială; 3) se referă la domeniul dreptului public;

4) este o reglementare; 5) se referă la un caz individual; 6) produce nemijlocit efecte

juridice.

Din punct de vedere funcțional și organizatoric, Comisia independentă de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor este o „autoritate publică” în

sensul art. 7, art. 10, art. 203 lit. a) și art. 204 din Codul administrativ, deoarece este

creată prin lege, îndeplinește sarcini de drept public prin intermediul competenței

reglementată în art. 8 din Legea nr. 26/2022, în vedere realizării unui interes public.

Completul de judecată special mai subliniază că, procedura administrativă de

evaluare are o funcție de clarificare și orientare datorită caracterului procedural al

acțiunii oficiale de evaluare a candidaților în funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii. Prin urmare, respectarea principiilor, garanțiilor și

regulilor de bază a procedurii administrative constituie o cerință înrădăcinată direct

în conceptul statului de drept stipulat în art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii

Moldova.

Astfel, prin Legea nr. 180 din 07 iunie 2023 s-a consolidat înțelegerea că,

Comisia de evaluare este o autoritate publică specifică în felul său, adică nu este

persoană juridică de drept public, cu toate că, în art. 7 din Codul administrativ, care

are o funcție universală, cuprinde și este definit conceptul de autoritate publică atât

în sensul interpretat de Parlamentul Republicii Moldova, adică funcțional,

organizațional cât și ca persoană juridică de drept public, după caz. Această

concluzie rezultă și din pronumele nedeterminat „orice structură organizatorică” a

art. 7 din Codul administrativ. Autoritatea publică pe lângă elementul de orice

structură organizatorică sau organ, instituit/ă prin lege sau alt act normativ, realizare

de interese publice, îl conține și pe cel de regim public, care desemnează sarcinile și

competențele, ce oferă dreptul de a se impune cu forță juridică față de persoanele cu

care intră în raporturi de drept autoritatea publică. O altă interpretare și aplicare ar

însemna că activitatea Comisiei și deciziile ei nu sunt obligatorii ca acte

administrative individuale, dar reprezintă acte juridice de drept privat.

Completul de judecată special subliniază că, și o persoană privată poate fi

autoritate publică dacă prin lege îi sunt delegate sarcini ale autorităților publice și

competențele corespunzătoare pentru realizarea lor. Mai mult, conform art. 72 alin.

(6) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017, actul normativ de interpretare nu are

efecte retroactive, cu excepția cazurilor când prin interpretarea normelor de

sancționare se creează o situație mai favorabilă.

Completul de judecată special subliniază că, sarcinile Comisiei nu reprezintă

domenii private de activitate dar publice, de aceea Comisia a fost investită prin

Legea nr. 26/2022 cu competențe care îi permite să se impună cu putere juridică în

raport cu cei evaluați conform art. 8 din Codul administrativ.

La fel, completul de judecată special notează cu titlu de principiu că, nu poate

fi confundat, din punct de vedere funcțional și organizatoric, conceptul de autoritate

17

publică cu cel de persoană juridică de drept public, în caz contrar s-ar exclude

decizia Comisiei din conceptul de act administrativ individual.

Totodată, se reține că reprezentanții pârâtului n-au pătruns în esența art. 2 alin.

(2) din Codul administrativ care reglementează condițiile de derogare prin norme

legislative de la caracterul uniform al Codului administrativ pentru „anumite

aspecte” de activitate administrativă. A reține argumentul că, Comisia nu este

autoritate publică înseamnă a nega o realitatea juridică că aceasta înfăptuiește

activitate administrativă de drept public prin procedura administrativă și că, decizia

ei este act administrativ individual supus controlului judecătoresc în procedura

contenciosului administrativ.

Astfel, conceptul de autoritate publică nu se reduce la conceptul de persoană

juridică de drept public, dar are o semnificație funcțională proprie în sensul art. 7 și

art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, și în sensul Legii nr.26/2022.

Decizia Comisiei se relaționează cu însușirea de „orice dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială” ca element definitoriu al actului administrativ individual

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Din această optică se delimitează

că, Comisia nu desfășoară activitate legislativă sau judecătorească, dar activitate de

executare a legii.

Decizia Comisiei se încadrează în conceptul de „domeniul dreptului public”

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Conform art. 5 din Codul

administrativ actul administrativ individual este una din formele activității

administrative prin care se aplică legea. Prin Decizia Comisiei a fost aplicată Legea

nr. 26/2022, care reglementează temeiul deciziei, iar această reglementare normativă

este, după natura juridică a ei, una de drept public material. Astfel, prin această

însușire decizia Comisei este exceptată de la acțiunea privată, penală,

contravențională și de contencios constituțional la care participă autoritățile publice

conform art. 2 alin. (3) lit. a) – c) din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o

„reglementare” prin care pârâta își realizează unilateral competența materială

potrivit art. 6 din Legea nr.26/2022. Curtea subliniază că prin acest element al

actului administrativ individual are loc delimitarea acestuia de alte forme ale

activității administrative, cum ar fi acul real și contractul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ se referă la

„un caz individual”, care constă în situația concretă de evaluare a reclamantului.

Funcția acestei însușiri a actului administrativ individual rezidă în delimitarea

acestuia în raport cu actul administrativ normativ, care este o reglementare abstractă

conform art. 12 din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ întrunește

criteriul „cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice”, adică de a naște,

modifica sau stinge raporturi juridice de drept public. Completul de judecată special

reține că, decizia Comisiei produce nemijlocit efecte juridice în sfera juridică a

reclamantului, în calitatea sa de judecător care a candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii. Funcția acestui criteriu constă în diferențierea

actului administrativ individual de o simplă operațiune administrativă realizată în

interiorul procedurii administrative de evaluare a integrității financiare și etice a

candidatului.

18

Completul de judecată special conchide că, decizia Comisiei este un act

administrativ individual prin care se finalizează procedura administrativă. Conceptul

de procedură administrativă definit în art. 6 din Codul administrativ și cel de

autoritate publică definit în art. 7 din Codul administrativ are o funcție universală,

aplicabil pentru orice domeniu/subdomeniu al dreptului public. Pentru aceste

motive, Comisia avea și are obligația să aplice normele Codului administrativ, și

normele de procedură din Legea nr. 26/2022 în partea ce se referă la aspectele

derogatorii de la caracterul uniform al Codului.

Prin urmare, este inacceptabil argumentul reprezentanților pârâtei că procedura

de evaluare nu ar fi o procedură administrativă guvernată de regulile Codului

administrativ, cum ar fi principiul legalității (art. 21), principiul cercetării din oficiu

(art. 22), principiul egalității de tratament (art. 23), principiul bunei-credințe (art.

24), principiul imparțialității (art. 25), principiul limbii de procedură și

rezonabilității (art. 26, art. 27), principiul eficienții (art. 28), principiul

proporționalității (art. 29), securității juridice (art. 30), principiul motivării actelor

administrative și operațiunilor administrativ (art. 31), principiul comprehensibilității

(art. 32), cel al protecției încrederii legitime și altele.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată specială relevă că, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții pârâtei au invocat cauzele Țurcan vs Comisia de

evaluare și Clevadîvs Comisia de evaluare, unde instanța a stabilit cu puterea

lucrului judecat că, cauzelor intentate împotriva Comisiei de evaluarea nu sunt

aplicabile prevederile cărților I și II din Codul administrativ.

Așadar, urmare a celor constatate, completul de judecată special menționează

că dosarele la care fac referire reprezentanții Comisiei de evaluare, intentate la

cererea lui Anatolie Țurcanu (nr. 3-5/23) și Nataliei Clevadî (nr. 3-13/23) nu

formează o jurisprudență unitară. Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și

aplica la cazuri concrete legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă

hotărâre constituie o divergență de jurisprudență.

Principiul resjudicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina

securitatea juridică.

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg

arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea

jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu

încalcă principiul securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, §74; Legrand

c. Franței, 2011), dar trebuie întrunite două condiții: noua abordare să fie

consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța care a decis schimbarea

interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO,

Atanasovski c. Macedoniei, 2010, §38).

În aceste circumstanțe, completul de judecată special respinge argumentul

expus de Comisie precum că la emiterea soluției pe caz instanța de judecată urmează

să își fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se pe considerentele și

exemplele de practică judiciară enunțate.

19

În concluzie, completul de judecată special statuează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare,

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

Admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ activitatea administrativă de drept public

al autorităților publice cuprinde actul administrativ individual ca formă principală de

acțiune administrativă a autorităților.

Completul de judecată special a motivat la capitolul aplicabilității Codului

administrativ de ce decizia Comisiei este act administrativ individual. Astfel, la

compartimentul admisibilității acțiunii se va sublinia că, decizia Comisiei este un act

administrativ individual defavorabil.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, actele administrative

individuale pot fi acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care

resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă. Completul de judecată special notează că, prin acțiunea înaintată,

reclamantul Victor Sandu revendică încălcarea unui drept prin activitatea

administrativă, conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, și anume că prin

decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2023 Comisia de evaluare i-a încălcat dreptul de a fi

ales în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 14 din Legea

cu privire la statutul judecătorului nr. 544/1995), dreptul la autoadministrare

judecătorească (art. 231 din Legea privind organizarea judecătorească nr. 514/1995),

dreptul la demnitatea și reputația profesională a judecătorului, dreptul fundamental

la independență și inamovibilitate a judecătorului (art. 16 din Constituția Republicii

Moldova), dar și dreptul fundamental la administrare (art. 39 din Constituția

Republicii Moldova), dreptul la o decizie de evaluare favorabilă a candidatului

Victor Sandu.

Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ prin art. 14

alin. (1) și (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, s-a reglementat un termen special de înaintare a acțiunii

în contencios administrativ. Astfel, decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată

de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta

a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare

la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

20

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin

decret al Președintelui Republicii Moldova.

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 18 ianuarie 2023 a fost recepționată de către

Victor Sandu la data de 5 februarie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică anexat la materialele cauzei (f.d.357 dosar administrativ).

Completul de judecată special conchide că cererea de contestare depusă de

Victor Sandu este admisibilă, întrucât reclamantul s-a conformat prevederilor legale

art. 14 alin. (1) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, fiind depusă la 8 februarie 2023, în interiorul termenului

prevăzut de lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Din punct de vedere a felului acțiunii în contencios administrativ, completul de

judecată special apreciază acțiunea înaintată drept o acțiune în obligare specifică în

felul său. Prin acțiunea în obligare obișnuită, reclamantul conform art. art. 206 alin.

(1) lit. b) și 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ urmărește anularea actului

administrativ individual de respingere a solicitării sale referitor la obținerea unui

avantaj juridic de orice fel și obligarea autorității publice să emită actul

administrativ individual respins. Pe când specificul acțiunii înaintate este

caracterizat prin anularea deciziei Comisiei referitor la nepromovarea evaluării și

dispunerea reluării procedurii de evaluare.

Completul de judecată special în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (3)

din Codul administrativ nu este legat de textul cererilor formulate de participanții la

proces, astfel, argumentul de oportunitate expus în referință de către pârât va fi

apreciat la capitolul admisibilității. Controlul judecătoresc efectiv implică o

verificare deplină a problemelor de fapt și de drept, însă totuși exclude verificarea

oportunității conform art. 225 alin. (1) din Codul administrativ și limitează controlul

în privința actului administrativ individual discreționar, când lege prevede astfel de

temei pentru emitere. Oportunitatea este o chestiune de admisibilitate dar nu de fond

a acțiunii în contencios administrativ. Argumentul pârâtului în referința depusă

precum că acțiunea trebuie respinsă pe motiv de oportunitate este lipsit de

temeinicie, deoarece reclamantul n-a motivat acțiunea pe oportunitate dar pe aspecte

de legalitate. Din referință și argumentele de oportunitate relevate de pârât în

conținutul ei se neagă însăși dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ

potrivit art.art. 39 și 189 alin. (1) din Codul administrativ. Astfel, nici Codul

administrativ, dar nici art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 nu exclud dreptul la

acțiune a candidatului. Acceptarea soluției propuse de pârât este lipsită de temei

legal și contrară statului de drept. Completul de judecată special notează că,

prevederile art. 225 alin. (1) din Codul administrativ sunt clare și nu pot fi

confundate, reglementând într-o unitate funcțională cu prevederile art.art. 36, 39,

189, 190 și 207 Codul administrativ doar aspecte referitor la excluderea sau

limitarea controlului judecătoresc.

Completul de judecată special apreciază decizia Comisiei emisă în temeiul art.

8 din Legea nr. 26/2022 din categoria actelor administrative obligatorii, adică care

21

nu se emit în baza dreptului discreționar. Comisia este obligată să emită decizia

indiferent dacă este favorabilă sau defavorabilă. În cazul deciziilor discreționare,

autoritatea publică are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul în care decide

de a acționa în dreptul administrativ, atunci are posibilitatea de selecție a

consecințelor juridice, cu excepția situației de reducere a discreției la zero conform

art. 137 alin. (2) din Codul administrativ.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei

instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor peroane care au

acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, orice

persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Reieșind din art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În conformitate cu art. 114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești, acestea urmează să

dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a

cauzei, fără a exista limitări nejustificate în acțiunile ce urmează a fi întreprinse,

astfel încât la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină una

iluzorie.

Protecția juridică efectivă împotriva acțiunii administrativă a autorităților

publice implică un control judecătoresc de legalitate deplin, care cuprinde atât

chestiunile de fapt, cât și cele de drept, așa cum este reglementat în art. art. 194

alin. (1), 219, 22, 36 și 21 din Codul administrativ.

Densitatea controlului judecătoresc înseamnă precizarea conținutului

controlului judecătoresc asupra deciziilor Comisiei, care se referă nu numai la

profunzimea, ci și la sfera de aplicare a controlului. Acest lucru se referă atât

aplicării legii, cât și stabilirii faptelor relevante pentru o hotărâre judecătorească

legală și întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art.

53 din Constituția Republicii Moldova. În acest sens, art. 194 alin. (1) din Codul

22

administrativ în procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de

examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din

oficiu probleme de fapt și de drept.

Controlul instanței de judecată asupra activității administrative de drept

public necesită o determinare independentă a faptelor relevante, o interpretare a

normelor relevante și a subsumării lor. Un astfel de control administrativ de

legalitate inteligibil exclude, în principiu, o obligare a justiției la constatări și

aprecieri de fapt sau de drept făcute de alte puteri cu privire la ceea ce este legal în

speță.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea

cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special

din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare, dacă

constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidat, și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisia de evaluare (normă constituționalitatea căreia a fost verificată prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (competența Curții Supreme de

Justiție în cazul examinării contestațiilor depuse împotriva deciziei Comisiei de

evaluare)).

Curtea Constituțională a reținut că, în nota informativă la proiectul de Lege

nu se regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului

judiciar al deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de

autorități și din conținutul textului contestat, Curtea Constituțională a dedus că

legislatorul a urmărit să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare

din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte,

pentru a asigura celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un

Consiliu Superior al Magistraturii funcțional. Curtea Constituțională a reținut că

aceste scopuri legitime pot fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice și

garantării autorității și imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2) din

Constituție (HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, §78).

Astfel, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea legii în

conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul special al Curții

Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor, va putea dispune reevaluarea

candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare

au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) dacă există circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidat (HCC nr. 5 din 14 februarie

2023, §88).

În această consecvență, completul de judecată special constată că, Curtea

Constituțională a stabilit un dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea

candidatului împotriva unei decizii emise de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor să fie admisă, și anume: 1) să existe erori procedurale

23

grave admise de către Comisia de evaluare, și aceste erori să afecteze caracterul

echitabil al procedurii de evaluare; și 2) să existe circumstanțe care puteau

conduce la promovarea evaluării de către candidat.

Prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023, în vigoare din 21 iunie 2023, alin. (8) al

art. 14 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 a fost modificat, având următorul

conținut: La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una

dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii

de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea,

dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis

unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de

evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidat.

Completul de judecată special subliniază că, prevederile art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 modificat prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023

proiectează un control judecătoresc efectiv, care implică legalitatea procedurii de

evaluare și legalitatea materială a Deciziei de nepromovare a evaluării.

Controlul de legalitate procedurală a deciziei se va rezuma la faptul dacă

Comisia de evaluare a admis sau nu erori procedurale grave care ar putea afecta

caracterul echitabil al procedurii de evaluare. Controlul de legalitate materială a

deciziei se va rezuma dacă există circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidatul Victor Sandu.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează, că Codul

administrativ reglementează conceptul de erori grave și erori deosebit de grave. În

cazul erorilor deosebit de grave conform art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

actul administrativ individual este nul și pe cale de consecință nu produce efecte

juridice din momentul emiterii. Pe când în cazul erorilor grave actul administrativ

individual este ilegal și produce efecte juridice până la anularea sa în mod

definitiv. Astfel, ori decâte ori se invocă o problemă de legalitate procedurală, ea

trebuie analizată atât prin conceptul de eroare deosebit de gravă, cât și prin cel de

eroare gravă.

Decizia Comisiei este ilegală, iar reclamantul ar avea dreptul la o decizie

favorabilă, deoarece decizia contestată este viciată în special din punct de vedere a

proporționalității, interpertării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și egalității de

tratament. Comisia este legată de respectarea proporționalității și egalității de

tratament la emiterea deciziilor pe marginea evaluării candidaților la funcțiile de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Negarea acestui fapt, ar pune în

discuție nu doar statul de drept, dar însuși scopul pentru care a fost edictată Legea

nr. 26/2022. Dubiile serioase ale Comisiei trebuie să fie analizate/evaluate și prin

prisma proporționalității, dar și egalitatea de tratament.

Completul de judecată special constată că, la 8 februarie 2023, Victor Sandu a

depus cerere de contestare a deciziei Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu privire la candidatura sa,

solicitând anularea acesteia și dispunerea reluării procedurii de evaluare a

candidatului.

24

Se reține că conform deciziei Comisiei independente de evaluare a

integritățiicandidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 18 ianuarie 2023, candidatul la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii, Victor Sandu nu a promovat

evaluarea în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (4) lit. b), alin. (5) lit. a), c), și

d) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor, pe motiv că nu corespunde criteriilor de integritate,

întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a

criteriilor de integritate etică și financiară.

Conform Capitolului III „Evaluarea candidatului” din decizia nr. 18 din 18

ianuarie 2023, Comisia de evaluare a indicat că Victor Sandu, candidat la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii, nu corespunde criteriilor de

integritate financiară, ținând cont de următoarele circumstanțe și existența dubiilor

serioase în privința lor:

motocicletei Honda (în anul 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în anul

2021);

2009;

importate și înmatriculate pe numele candidatului între anii 2008 și 2015 și

problema obligației de plată a impozitului pe creșterea de capital din

vânzarea acestor vehicule;

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de

legalitate procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament,

proporționalității, securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din

oficiu, imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridic nedefinite și altele.

Numai în acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art. 53

din Constituție.

Completul de judecată special notează că, în cadrul procedurii administrative

de emitere a actului administrativ individual contestat prin prezenta cerere,

reclamantul Victor Sandu a asigurat plenar și fără rezerve executarea cerințelor de

prezentare a actelor și solicitărilor a pârâtului, în termen, lipsind careva obiecții din

partea Comisiei de evaluare la plenitudinea celor prezentate, care ar fi putut

înlăturate de reclamant.

În cadrul procedurii administrative de evaluare, Comisia de evaluare nu a

obiectat sau menționat care anume acte sau informații nu ar fi fost prezentate de

reclamant, limitându-se la formula din actul administrativ contestat – „...după

revizuirea materialelor evaluării candidatul a prezentat mai multe documente, pe

care le-a solicitat de la diferite instituții, pentru a soluționa anumite inconsecvențe”.

Referitor la asepectul supra enunțat, completul de judecată special subliniază

că, potrivit prevederilor art. 32, 85 alin. (2) și 88 din Codul administrativ, dacă este

necesară contribuția unui participant, acestuia i se comunică neîntîrziat, într-un

limbaj clar și ușor de înțeles, acțiunile care trebuie întreprinse, iar în cadrul

25

investigării stării de fapt participanții la procedura administrativă sînt obligați să

colaboreze cu autoritatea publică și să indice asupra probelor și faptelor care le sînt

cunoscute, să prezinte documentele pe care le dețin. Participanții la procedura

administrativă sînt obligați să colaboreze în cadrul cercetării stării de fapt. Ei

urmează să indice, în special, asupra faptelor și probelor care le sînt cunoscute și să

prezinte documentele pe care le dețin. Participanții la procedura administrativă nu

sînt obligați să prezinte acte sau alte înscrisuri care nu se mai află în posesia lor dacă

autoritatea publică poate clarifica o faptă prin adresarea unei solicitări către altă

autoritate publică.

În această ordine de idei, completul de judecată special concluzionează că atît

din argumentele reclamantului, actelor dosarului administrativ al candidatului, cît și

lucrările dosarului judiciar, se constată existența unor circumstanțe care puteau

duce la reluarea procedurii de evaluare a candidatului și promovarea evaluării

reclamantului de către Comisie.

Referitor la integritatea etică.

Conform art. 8 alin. (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, se consideră că un candidat corespunde

criteriului de integritate etică dacă:

a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a

procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,

acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al

unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;

b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor

de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul

Legii integrității nr.82/2017;

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

În speță, Comisia de evaluare pretinde că candidatul prin intermediul unei

persoane terțe – prietenul său Ion Crudu, a achiziționat automobilul de model

Mercedes E220 de la procurorul Nadejda Busuioc, cu care a participat la examinarea

demersurilor de autorizare a măsurilor speciale de investigații, aceasta fiind o

modalitate de a face posibilă achiziționarea automobilului de către candidat.

Din raționamentul Comisiei de evaluare rezultă că prin acțiunile sale, Victor

Sandu a încălcat Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului (2015),

care cere ca judecătorul să respecte cele mai înalte standarde de integritate și

responsabilitate, pentru a asigura încrederea societății în instanțe. În mod concret, un

judecător trebuie să se abțină de la orice tranzacții financiare care l-ar putea implica

în acorduri cu avocați sau alte persoane care sunt participanți la procese în instanța

în care își desfășoară activitatea și trebuie să încheie tranzacții cu privire la

proprietatea personală într-un mod care să nu provoace îndoieli, sau să nu afecteze

independența și imparțialitatea sa sau să provoace conflicte de interese.

La etapa procedurii de evaluare, candidatul a prezentat explicații și probe, în

limita disponibilității, care ar veni să susțină cele declarate, precum că careva relații

contractuale cu procurorul Nadejda Busuioc nu a avut, iar automobilul Mercedes

26

E220 l-a achiziționat de la Ion Crudu, drept urmare a deciziei acestuia de a emigra

peste hotarele țării.

În instanța de judecată, în cadrul cercetării judecătorești, reclamantul a

prezentat în scris declarațiile lui Ion Crudu și a concubinei acestuia –Elena Frunză,

prin care se confirmă circumstanțele relatate de către Victor Sandu referitor la

achiziționarea automobilului Mercedes E220.

Comisia de evaluare nu a luat în considerare explicațiile candidatului, însă a

constatat că este posibil să fi existat o încălcare a normelor etice, încadrând acțiunile

candidatului, în dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022.

Mai mult, Comisia de evaluare nu a ținut cont nici de prevederile pct. 2 din art.

5 Secțiunea II din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, conform cărora la evaluarea conformității cu criteriul

de integritate etică, Comisia poate lua în considerare seriozitatea sau gravitatea,

contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de integritate etică și, în

cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără incidente

ulterioare.

La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele,

care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele: a. dacă incidentul a fost un

eveniment singular; b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii

nesemnificative în adresa intereselor private sau publice (inclusiv încrederii publice)

– cum ar fi o încălcare obișnuită a regulamentului rutier; c. sau care nu este perceput

de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față de ordinea

socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.

La fel, în Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale a

Drepturilor Omului și Stat de Drept a Consiliului Europei, s-a indicat că sunt

necesare indicații mai clare cu privire la criteriile de evaluare; încălcări minore de

conduită profesională nu ar trebui să ofere un motiv valid pentru respingerea unui

candidat.

Prin urmare, completul de judecată special conchide că Comisia de evaluare s-a

limitat a indica dubiile serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriile

de integritate etică, în ceea ce privește modalitatea de achiziționarea a automobilului

Mercedes, însă nu a stabilit dacă acțiunea/încălcarea de conduită profesională este

gravă în măsură să ofere un motiv valid pentru respingerea candidatului Victor

Sandu.

Completul de judecată special subliniază că, Curtea Constituțională în decizia

sa nr. 42 din 6 aprilie 2023, a constatat că prin textul „grav”, legislatorul a limitat

,

marja discreționară a Comisiei de evaluare la evaluarea integrității etice a

candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea candidatului doar

dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o

gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție

gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în fața completului special al Curții

Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii

constatate în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei. Curtea Constituțională

27

a mai reținut drept exemplu că interpretul care aplică articolul 8 alin. (2) lit. a) îl

poate analiza în coroborare cu dispozițiile art. 4, 41 și 6 din Legea cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, care constituie dreptul comun pentru

evaluarea tuturor candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii.

Coroborând circumstanțele enunțate supra, completul de judecată special

conchide că, decizia emisă de Comisia de evaluare contrar prevederilor art. 21 din

Codul administrativ nu întrunește cerințele de legalitate procedurală și substanțială,

iar circumstanțele constatate denotă dreptul candidatului la o decizie de evaluare

favorabilă din acest punct de vedere.

Completul de judecată special subliniază că, noțiunile „grav”, „reprobabile” și

„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022 constituie după

natura lor juridică noțiuni juridice nedefinite (normă juridică vagă), care nu oferă

discreție Comisiei de evaluare, dar obligă la o interpretare complexă și riguroasă a

normei în lumina unor fapte de încălcare gravă a regulilor de etică și conduită

profesională, pe când, la caz, Comisia a reținut cu titlu virtual că, acțiunile

candidatului ar putea fi coniderate o conduită neglijentă.

În același sens, Completul de judecată special subliniază că, în virtutea funcției

sale constituționale de înfăptuire a justiției instanța de judecată are competența

finală de a interpreta într-un caz concret o noțiune juridică vagă.

Prin urmare, încălcările reținute de către Comisia de evaluare ele nu doar că nu

satisfac criteriul ce ar permite acesteia să decidă nepromovarea candidatului pentru

încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată, dar

nu pot fi considerate ca existente, iar Comisia nici nu a motivat în ce ar consta

gravitatea ridicată.

Referitor la integritatea financiară.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (4), (5) din Legea privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, se

consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în

ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de

achitarea impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea

deținută, precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea

drepturilor de import și drepturilor de export;

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia

candidatului ori a persoanelor specificate la art.2 alin.(2), precum și cheltuielile

legate de întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate

la art.2 alin.(2);

28

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau

alte contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul,

persoana specificată la art.2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea

de beneficiari efectivi este parte contractantă;

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la

art.2 alin.(2) are statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și

pentru justificarea acesteia.

La caz, Comisia de evaluare a reținut dubii serioase cu privire la respectarea de

către Victor Sandu a criteriilor de integritate financiară, și anume în ceea ce privește

problema neplății impozitului pe creșterea de capital din vânzarea motocicletei

Honda (în anul 2018) și a motocicletei Suzuki Espana (în anul 2021); problema

drepturilor de proprietate asupra vehiculelor importate în anul 2009; problema

profitului sau a veniturilor din vânzarea celorlalte vehicule importate și

înmatriculate pe numele candidatului între anii 2008 și 2015 și problema obligației

de plată a impozitului pe creșterea de capital din vânzarea acestor vehicule.

În corespundere cu art. 18 din Codul fiscal (în vigoare până la 30 septembrie

2018) „sursele de venit impozabile”, în venitul brut se includ: e) creșterea de capital

definită la art. 40 alin (7).

Conform art. 40 alin. (1), (7) din Codul fiscal (în vigoare până la 30 septembrie

2018), mărimea creșterii sau pierderii de capital provenite din vânzare, schimb sau

din altă formă de înstrăinare a activelor de capital este egală cu diferența dintre

suma încasată (venitul obținut) și baza valorică a acestor active. Suma creșterii de

capital în perioada fiscală este egală cu 50% din suma excedentară a creșterii de

capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul

perioadei fiscale.

Din sensul art. 40 din Codul fiscal (în vigoare la 1 octombrie 2018) rezultă că

mărimea creșterii sau pierderii de capital provenite din vânzare, schimb sau din altă

formă de înstrăinare a activelor de capital este egală cu diferența dintre suma

încasată (venitul obținut) și baza valorică a acestor active. Suma creșterii de capital

în perioada fiscală este egală cu 20% din suma excedentară a creșterii de capital

recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul

perioadei fiscale.

Comisia de evaluare, în baza declarațiilor anuale pe care candidatul este obligat

să le depună odată cu numirea sa în funcția de judecător, a stabilit că motocicleta

Honda Hornet achiziționată în anul 2015 cu 25 000 de lei, a fost vândută de către

Victor Sandu în anul 2018 cu 50 000 de lei, iar motocicleta Suzuki Espana

achiziționată în anul 2008 la valoarea stabilită în vamă de 5 106 de lei a fost vândută

în anul 2021 cu 20 000 de lei.

La aspectul dat, reclamantul Victor Sandu a explicat că, la vânzarea

motocicletelor Honda Hornet (în anul 2018) și Suzuki Espana (în anul 2021) nu a

avut creșteri de capital, iar Comisia de evaluare a operat exclusiv cu valoarea de

achiziționare a acestor bunuri mobile fără să ia în considerare costurile de reparație,

motocicletele date fiind de fapt procurate în stare avariată.

Întru clarificarea acestor informații, candidatul a dat răspuns la întrebările

acordate, precum și a anexat la materialele dosarului poze cu starea motocicletelor la

29

momentul achiziționării acestora. Conform explicațiilor candidatului, motocicletele

respective au fost reparate, fiind înlocuite piesele avariate, care au fost procurate de

pe site-urile de profil, precum și o piesă nouă; reglarea carburatoarelor pentru care a

achitat suma de 40 de Euro. În mod obiectiv așa tip de lucrări necesită investirea

mijloacelor financiare.

În condițiile date, completul de judecată special constată că răspunsurile

reclamantului la acest subiect nu au scos la iveală intenția acestuia de a se eschiva

de la achitarea impozitelor prevăzute de lege, dar convingerea fermă a lipsei

creșterilor de capital/venit impozabil drept urmare a vânzării motocicletelor vizate.

În conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea privind unele măsuri aferente

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în contextul evaluării

candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea persoanelor apropiate

candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016 privind

declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la

art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de

Integritate.

Conform art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016, persoană apropiată este

soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării, persoana aflată la

întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sânge sau prin

adopție cu subiectul declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată,

unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării

(cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).

Iar, potrivit art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire

la Autoritatea Națională de Integritate, controlul averii și al intereselor personale se

extinde asupra membrilor de familie, părinților/socrilor și copiilor majori ai

persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă controlului se află în concubinaj

cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii acestei persoane.

Dacă există aparența că bunurile persoanei supuse controlului au fost înscrise

pe numele altor persoane, controlul se va extinde și asupra acestor bunuri și

persoane. Dacă subiectul declarării a indicat venituri și bunuri obținute din donații

sau deține bunuri în comodat, controlul se va extinde și asupra donatorului și

comodantului. Acestora li se pot cere clarificări privind originea veniturilor utilizate

pentru achiziția și întreținerea respectivelor bunuri. Pentru clarificarea acestor

aspecte, inspectorul de integritate poate solicita informații relevante de la orice

persoană fizică sau juridică.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea

averii și a intereselor personale, în vigoare conform redacției la data adoptării,

subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1) declară: a) veniturile obținute de subiectul

declarării împreună cu membrii familiei, concubinul/concubina în anul fiscal

precedent.

Conform art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și

a intereselor personale, venitul este definit ca orice beneficiu financiar, indiferent de

sursa de proveniență, obținut de subiectul declarării și de membrii familiei, de

concubinul/concubina acestuia atât în țară, cât și în străinătate.

30

Relevante speței sunt prevederile art. 4 din Legea privind declararea și

controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere nr. 1264 din 19 iulie 2002 (în vigoare până la 1 august 2016), persoanele

menționate la art. 3 declară:

a) veniturile obținute împreună cu membrii familiei pe parcursul perioadei de

declarare;

b) bunurile mobile și imobile de toate tipurile, deținute în proprietate, cu drept

de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie ori aflate în posesia declarantului sau a

membrilor familiei lui în baza contractelor de mandat, de comision, de administrare

fiduciară, precum și a contractelor translative de posesie și de folosință (locațiune,

arendă, leasing, comodat) la data depunerii declarației cu privire la venituri și

proprietate;

c) bunurile realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către

ascendenți, descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și cele

transmise cu titlu gratuit către orice persoană;

d) activele financiare, adică conturile bancare, fondurile de investiții, formele

echivalente de economisire și investire, plasamentele, obligațiunile, cecurile,

cambiile, certificatele de împrumut, alte documente care incorporează drepturi

patrimoniale ale declarantului sau ale membrilor familiei lui, investițiile directe în

monedă națională sau în valută străină făcute de el sau de membrii familiei lui,

precum și alte active financiare;

e) cota-parte în capitalul social al societăților comerciale a declarantului și a

membrilor familiei lui;

f) datoriile sub formă de debite (inclusiv taxe neachitate), ipoteci, garanții

emise în beneficiul unor terți, împrumuturi și credite.

Concluzia Comisei de evaluare precum că are dubii serioase în ceea ce privește

problema profitului sau a veniturilor din vânzarea celorlalte vehicule importate și

înmatriculate pe numele candidatului între anii 2008 și 2015 și problema obligației

de plată a impozitului pe creșterea de capital din vânzarea acestor vehicule,

Completul de judecată special o consideră nejustificată.

Or, pe de o parte Comisia de evaluare în decizia de nepromovare a candidatului

Victor Sandu a reținut dubii serioase în privința circumstanțelor date, iar pe de altă

parte susține că lipsa unei documentații complete cu privire la restul tranzacțiilor cu

vehicule a făcut imposibilă verificarea de către Comisie a respectării de către

candidat a regimului fiscal privind aceste tranzacții.

Conform opiniei Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a integrității

implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează garantarea celor mai

înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară solicitate pentru

accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al integrității,

decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei simple îndoieli

pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a evaluării unui

candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea inexplicabilă,

chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această avere provine din

surse ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, §§ 9-10).

31

Mai mult, art. 6 alin. (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, prevede că Anexa definește

metoda de calcul a averii nedeclarate, prevederi care la caz nu au fost respectate de

către Comisia de evaluare.

Ce ține de problema drepturilor de proprietate asupra vehiculelor importate în

anul 2009, Comisia a stabilit că contradicțiile din declarațiile candidatului, au

subminat credibilitatea acestuia și nu au reușit să atenueze îndoielile Comisiei cu

privire la rolul real al candidatului în importul celor 20 de vehicule importate și

înmatriculate pe numele său în anul 2009 și dacă acesta a obținut vreun venit din

această activitate sau din vânzarea vehiculelor.

Reclamantul a explicat că automobilele (20) importate din Italia și Germania în

acea perioadă și înregistrate pe numele său, erau de facto a lui Gheorghe Pagu,

fostul soț al surorii sale.

În acest sens, Victor Sandu a prezentat și declarația lui Gheorghe Pagu care

confirmă că unitățile de transport devamate în anul 2009 i-au aparținut, fiind

cumpărate de el. Iar, din vânzarea acestora, Victor Sandu careva venit nu a obținut.

Raționamente suficiente și logice care denotă că faptele (achiziționarea și

înregistrarea automobilelor) s-au petrecut astfel, iar Comisia în mod neclar nu le-a

reținut.

La fel, Comisia eronat a constatat dubii serioase în privința venitului obținut

din vânzarea automobilului „Toyota Corolla ”, prin prisma analizei unui automobil

de referință dintr-un anunț de profil găsit la pagina web piataauto.md, al cărui

valoare de piață la momentul vânzării este cu 1 000 – 2 000 de Euro mai mare.

Deoarece, conform raportului de evaluare nr. 426/02A, prezentat de reclamant

la materialele dosarului, valoarea aproximativă de piață pentru luna iulie 2017, a

unui automobilul de marca „Toyota Corolla” constituie suma de 89 094, 77 de lei,

aproximativă prețului de vânzare obținut de reclamant și declarat în corespundere cu

prevederile legale.

Mai mult, la capitolul dat, Completul de judecată special stabilește că Comisia

de evaluare nu a ținut cont de realitățile sociale din Republica Moldova, de până la

adoptarea Legii nr. 26/2022, iar, faptul că venitul obținut drept urmare a vânzării

automobilului „Toyota Corolla” în mărime de 4 000 de Euro indicat în declarația de

avere și interese personale nu ar fi fost prețul real al automobilului, nu a fost probat

prin nici un act confirmativ.

Completul de judecată special reține că aspectele date relevante sunt în măsură

să poate să înlăture suspiciunile Comisiei referitor la venitul obținut din vânzarea

automobilului „Toyota Corolla ”.

Astfel, circumstanțele reținute de Comisie, Completul de judecată special nu le

apreciază ca o încălcare veritabilă a integrității financiare, deoarece în caz contrar s-

ar înfrânge regula protecției încrederii legitime în activitatea autorităților publice ale

statului, care aveau sarcini și competențe pentru a reacționa dacă s-ar fi adimis unele

încălcări ale legisalției de către subiectul evaluat, dar și principiul securității juridice

în întreaga sa complexitate.

Subsecvent, Completul de judecată special, apreciază ca fiind întemeiat

argumentul reclamantului precum că timpul acordat de către Comisie pentru

32

prezentarea informațiilor a fost unul insuficient și restrâns, astfel nefiind posibil

acumularea probelor în vederea desființării integrale a dubiilor Comisie de evaluare.

Completul de judecată în special statuează că, Comisia nu a exercitat obligația

pozitivă de a clarifica circumstanțele de fapt și de drept, așa cum prevede art. 22 din

Codul administrativ.

Prin urmare, Comisia de evaluarea nu și-a exercitat în totalitate competența de

a cerceta starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod expres și de art.6

lit. f) din Legea nr.26/2022 care prevede că întru exercitarea funcțiilor sale, Comisia

de evaluare solicită informații de la persoanele fizice și juridice de drept public sau

privat, precum și acumulează orice informații relevante pentru realizarea mandatului

său. Deși, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de instrumente și

pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare.

Deci, neexecutarea obligației de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei

soluții eronate de către Comisie și respectiv, încălcarea dreptului la apărare a

candidatului.

Coroborând circumstanțele enunțate supra, completul de judecată special

conchide că, decizia emisă de Comisia de evaluare contrar prevederilor art. 21 din

Codul administrativ nu întrunește cerințele de legalitate procedurală și substanțială,

iar circumstanțele constatate denotă dreptul candidatului la o decizie de evaluare

favorabilă din acest punct de vedere.

Completul de judecată special constată că, Comisia de evaluare nu a efectuat o

analiză și motivare a scopului legitim a Deciziei emise. Din preambulul Legii nr.

26/2022 rezultă că scopul acesteia constă în sporirea integrității viitorilor membri ai

Consiliului Superior al Magistraturii și organelor specializate a acestora și în

vederea sporirii încrederii în activitatea organelor de autoadministrare ale

judecătorilor, dar și în general, în sistemul justiției.

Din decizia contestată și actele prezentate de pârâtă nu rezultă care din aceste

scopuri sunt urmărite prin soluția de nepromovare a evaluării. Oricare din aceste

scopuri ar fi legitime, însă nici unul din ele nu este analizat.

Trebuie remarcat, însă, că Comisia este în mod fundamental liberă să-și aleagă

scopurile sau scopul legitim, însă acest fapt trebuie să rezulte din conținutul deciziei.

Potrivit art. 29 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, o măsură este

proporțională dacă este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul

împuternicirii atribuite prin lege. Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului de

a fi ales în organele enumerate în Legea nr. 26/2022 chiar pentru presupuse încălcări

nesemnificative reținute de către Comisie nu este la caz o măsură adecvată pentru

atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema strigentă în buna

funcționare a organelor de autoadministrare judecătorească la momentul emiterii

deciziei, neevaluarea candidatului, nu doar că nu se încadrează în motivele de

neevaluare, dar constituie o încălcare a drepturilor reclamantului.

Totodată, conform art. 29 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este necesară pentru

atingerea scopului. Conform acestui element al proporționalității înseamnă că

măsura oficială trebuie să fie cel mai blând mijloc de atingere a scopului de

reglementare. Comisia de evaluare nu a efectuat această analiză la caz. Astfel,

Comisia de evaluare nu a analizat alternativele de reglementare a cazului individual

33

care să îndeplinească scopul de reglementare în același mod. Dezavantajele pe care

le presupun alte opțiuni de reglementare trebuie luate în considerare și stau în calea

caracterizării lor ca mijloc mai blând. Participarea candidatului la alegeri pentru

funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii cu constatările unor

probleme minore plasate în spațiul public și care fac parte din realitățile sociale ale

Republicii Moldova, reieșind și din modificarea constantă a legislației naționale, ar

fi fost o măsură mai blândă pentru atingerea scopurilor dorite.

Conform art. 29 alin. (2) lit. c) – (3) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este rezonabilă. Măsura

întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea

nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit. Această cerință implică o

punere în balanță a valorilor protejate juridic. Cu cât dreptul este mai vătămat cu atât

mai mult se cere ca avantajul de pe urma ingerinței să fie superior. Este de notat că,

excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii antrenează după sine nu doar o ingerință, dar o

anulare improprie a dreptului de fi ales în această funcție. Astfel de soluție nu poate

fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea omului și cea

de judecător. Scopul încrederii în justiție poate fi realizat prin mijloace complexe,

dar în niciun caz prin reducerea la zero a ideii de alegeri libere, transparente și în

condiții de concurență în funcțiile de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii și organelor acestuia. Judecătorul, fiind în funcție, se prezumă a fi

integru, iar în cazul în care se demonstrează contrariul atunci urmează ca acesta să

fie eliberat ponderat din sistemul judecătoresc printr-o procedură disciplinară sau

altă procedură, care să țină cont de garanțiile independenței sale.

Completul de judecată special notează că, scopul Legii nr. 26/2022 este printre

altele de a spori încrederea în justiție, dar nu de a transforma justiția într-o ramură a

puterii de stat ineficientă și asupra căreia ar plana imixtiunile.

În sinteză la acest aspect de legalitate, Completul de judecată special constată

că, decizia Comisiei de evaluare este contrară și principiului proporționalității.

În continuare, completul de judecată special reiterează că așa-numitele

încălcări de integritate financiară și etică au fost apreciate de către Comisie izolat de

contextul social-economic, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În

general, sistemul juridic admite efectul retroactiv al legii, dacă aceasta favorizează

situația juridică a persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe calea

interpretării juridice.

Cu referire la argumentul reclamantului precum că în procedura de evaluare au

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare cu privire la

încălcarea limbii de desfășurare a procesului de evaluare, manifestat prin lipsa

traducerilor în limba engleză a actelor și declarațiilor prezentate de către candidat la

etapa colectării și verificării datelor de către membrii Comisiei, având în vedere că

membrii Comisiei Herman von Hebel, Victoria Henley, Nona Tsotsoria, care sunt

vorbitori de limbă engleză și cărora nu le-ar fi fost asigurată traducerea în limba

engleză de către secretariatul Comisiei, completul de judecată special reține

următoarele.

Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare apreciază

materialele acumulate după intima sa convingere, formată în urma cercetării

34

multiaspectuale complete și obiective a informației. Niciunul din materialele

prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de

evaluare.

Din această normă rezultă regula cercetării nemijlocite a probelor, libertatea

probei și aprecierea nemijlocită a probelor de către membri Comisiei.

La fel, completul de judecată special constată că, reprezentații pârâtei au

confirmat că documentele și înscrisurile prezentate de către candidat nu au fost

traduse în scris în limba cunoscută de membrii străini ai Comisei de evaluare,

desemnați de partenerii de dezvoltare, fapt ce contravine art. 10 alin. (9) din Legea

nr. 26/2022, dar și prevederilor art.art. 22 și 92 din Codul administrativ.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată special constată că, Comisia nu

a respectat dreptul de acces efectiv a candidatului la conținutul dosarului

administrativ, care oferă dreptul acestuia de a face cunoștință și extrage copii de pe

orice document și informație care se referă în privința sa ca participant la procedura

administrativă de evaluare. Îngrădirea accesului la dosarul administrativ a generat și

încălcarea altei garanții, cum este dreptul la apărare a candidatului în fața Comisiei

de evaluare.

Completul de judecată special apreciază că timpul acordat de către Comisie

pentru prezentarea informațiilor a fost unul insuficient și restrâns, astfel nefiind

posibil acumularea probelor în vederea desființării integrale a eventualelor „dubii

serioase” Comisie de evaluare.

La capitolul dat, completul de judecată special învederează că, potrivit art. 82

din Codul administrativ, (1) dacă procedura administrativă trebuie realizată în scris

conform art. 28 sau se realizează în scris, autoritatea publică, concomitent cu

inițierea procedurii, întocmește un dosar în format electronic sau pe suport de hârtie,

care conține toate documentele și înscrisurile ce se referă la procedura respectivă.

Dosarul în format electronic conține, după caz, copii scanate de pe documentele pe

suport de hârtie, autenticitatea copiilor fiind confirmată prin semnătura electronică

aplicată de persoana responsabilă din cadrul autorității publice, documente

electronice, alte înscrisuri și informații relevante expuse în format electronic. (11)

Copiile scanate în format electronic de pe documentele oficiale emise pe suport de

hârtie și înscrisurile în format electronic pe care nu s-a aplicat semnătura electronică

se utilizează fără restricții în raporturile cu autoritatea publică și pot fi incluse în

dosarul administrativ, în măsura în care actele normative nu impun expres aplicarea

semnăturii pe copiile/înscrisurile în cauză sau respectarea cerințelor pentru

documentul electronic. (2) În momentul în care este pus la dosar, un document se

vizează cu numere continue de pagini. (3) Dacă din dosar se extrag documente

pentru o anumită perioadă, despre aceasta se face o mențiune, care va cuprinde: a)

denumirea documentului extras; b) numărul paginilor extrase; c) motivul extragerii

documentului; d) numele persoanei care a dispus extragerea documentului; e) data la

care documentul a fost extras. Mențiunea se pune la dosar în locul documentului

extras. (4) Dosarele administrative se păstrează până la expirarea termenului de

păstrare, ce rezultă din dispozițiile legale existente în acest sens.

În corespundere cu art. 83 din Codul administrativ, (1) autoritatea publică care

conduce procedura administrativă acordă participanților la procedură accesul la

dosarul administrativ. (2) Până la finalizarea procedurii, participanții nu vor avea

35

acces la proiectele de acte administrative individuale. (3) Accesul la dosarul

administrativ nu este permis în cazul în care prin aceasta se afectează îndeplinirea

regulamentară a sarcinilor autorității publice sau în cazul în care se urmărește

protejarea unui secret ocrotit de lege ori există necesitatea protecției drepturilor

participanților la procedura administrativă sau ale terților. (4) În cazul în care există

un interes îndreptățit, autoritatea publică care conduce procedura administrativă

poate permite, la cerere, accesul la dosar și în cadrul unei alte autorități publice sau

unei reprezentanțe diplomatice ori consulare a Republicii Moldova din străinătate.

(5) În cadrul accesului la dosar participanții își pot face notițe sau copii de pe dosar.

Costurile pentru copii le suportă fiecare participant în parte, ele fiind de 0,02 unități

convenționale pentru fiecare pagină. Copiile de pe dosar în format electronic,

precum și exemplarele documentelor electronice și copiile acestora sunt gratuite.

Mai mult, completul de judecată special notează că, Comisia de evaluare avea

obligația să prezinte în conformitate cu prevederile art.art. 221 și 82 din Codul

administrativ pe deplin dosarul administrativ a candidatului Victor Sandu în instanța

de judecată, astfel, încât și instanța de judecată să-și poată îndeplini sarcina

constituțională de control judecătoresc efectiv asupra chestiunilor de fapt și de drept.

La fel, și normele speciale, prevăzute la art. 10 alin. (5), art. 12 alin. (4) lit. c)

din Legea nr. 26/2022 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de evaluare în

temeiul Legii nr. 26/2022, adoptat la ședința Comisiei de evaluare din 02 mai 2022,

garantează dreptul candidaților de a avea acces a lua cunoștință cu materialele

acumulate de către Comisia de evaluare și secretariatul acesteia pentru evaluarea sa.

În cadrul examinării prezentei cauze de contencios administrativ, reprezentanții

pârâtei au recunoscut că la dosarul administrativ au fost anexate toate înscrisurile pe

care Comisia de evaluare le-a considerat în opinia ei relevante, nu și alte acte

parvenite referitoare la candidat.

Circumstanțele date atestă că, Comisia de evaluare a încălcat dreptul la apărare

al candidatului Victor Sandu, deoarece nu i-a asigurat accesul la dosarul

administrativ, care trebuie să conțină toate materialele acumulate de către Comisia

de evaluare, cu cel puțin 3 zile până la audiere, conform art. 82 și art. 83 din Codul

administrativ, în coroborare cu art. 10 alin. (5), art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr.

26/2022 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de evaluare în temeiul Legii nr.

26/2022.

Respectiv, Comisia de evaluarea nu și-a exercitat efectiv obligația de a cerceta

starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod expres și de art. 6 lit. f) din

Legea nr. 26/2022 care prevede că întru exercitarea competențelor sale, Comisia de

evaluare solicită informații de la persoanele fizice și juridice de drept public sau

privat, precum și acumulează orice informații relevante pentru realizarea mandatului

său.

Deci, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de instrumente și

pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare. Prin urmare, neexecutarea

obligației de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei soluții pripite de către

Comisie și respectiv, încălcarea dreptului la apărare a candidatului.

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă o

încălcare a garanțiilor procedurii administrative de evaluare cum ar fi, dreptul la o

examinare deplină a faptelor, dreptul la o decizie motivată și imparțială, dreptul la

36

audiere efectivă, dreptul de acces la dosarul administrativ, dreptul de a fi implicat

efectiv în procedura de evaluare, dreptul la colaborare efectivă în clarificarea stării

de fapt și dreptul la o decizie fără erori discreționare în partea aprecierii probelor.

Completul de judecată special constată că, doar aceste încălcări a garanțiilor în

procedura administrativă constituie erori grave de procedură, care au afectat

caracterul echitabil al procedurii administrative de evaluare, și ca consecință

existența unor circumstanțe de natură procesuală, care ar fi dus la promovarea

evaluării de către candidat.

Completul de judecată special remarcă faptul că, statul a învestit Comisia de

evaluare cu prerogativa de a se ghida de anumite standarde pentru a selecta cei mai

integri candidați la funcția de membri inter alia în Consiliul Superior al

Magistraturii, care la rândul lor ar putea asigura corectitudinea funcționării

sistemului judiciar per ansamblu, inclusiv prin aplicarea unor politici coerente și

conforme cu standardele general acceptate.

Reclamantul a demonstrat completului de judecată special din cadrul Curții

Supreme de Justiție caracterul plauzibil al elementelor invocate în acțiunea sa,

inclusiv cu privire la corectitudinea operațiunilor financiare efectuate la gestionarea,

încheierea actelor juridice privind averea sa, precum și la respectarea normelor de

etică și deontologie.

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă un

drept al reclamantului la o altă decizie din partea Comisiei de evaluare decât acea

contestată, deoarece sunt de natură ce ar putea duce la promovarea evaluării de către

candidatul Victor Sandu.

Totodată, Completul de judecată special notează că, Comisia de la Veneția a

recomandat că, decizia finală în privința evaluării să fie luată de către instanța de

judecată competentă, totuși Parlamentul Republicii Moldova a optat pentru o altă

politică de drept referitor la acest subiect. În pofida acestui fapt, Completul special

de judecată subliniază că, din rațiuni de protecție efectivă a drepturilor este în drept

și obligat să desfășoare un control judecătoresc de legalitate deplin asupra

chestiunilor de fapt și de drept.

Chiar dacă, Completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție

este limitat în adoptarea unei decizii finale, totuși argumentele, concluziile și

constatările sale sunt obligatorii și executorii pentru Comisia de evaluare. Această

concluzie se desprinde direct din prevederile art. 120 din Constituția Republicii

Moldova, care reglementează caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri

judecătorești definitive.

Completul special de judecată își întemeiază argumentul său pornind și de la

jurisprudența Curții Constituționale, care a reliefat că, chiar dacă completul special

al Curții Supreme de Justiție nu poate obliga Comisia de evaluare să promoveze

candidatul evaluat, argumentele și concluziile făcute de această instanță în cazul

soluționării contestațiilor rămân obligatorii pentru Comisie (DCC nr.42 din 06

aprilie 2023 & 143).

Completul de judecată special notează, că tot din rațiuni de control

judecătoresc efectiv, dar și din motive de calitate a legii, Comisia nu este obligată,

după dispunerea reluării procedurii de evaluare, să cerceteze alte circumstanțe decât

cele care au stat la baza admiterii acțiunii reclamantului.

37

Astfel, evaluarea după reluarea procedurii nu ar trebui să se transforme într-un

argument și activitate circulară vicioasă, fapt care este contrar standardului de

protecția efectivă a drepturilor, separarea ramurilor puterii de stat, certitudinea

juridică și efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive.

Completul de judecată special menționează că circumstanțele reținute de

Comisia de evaluare nu se încadrează din perspectiva proporționalității în motivele

de nepromovarea a evaluării candidatului Victor Sandu.

Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului candidatului Victor Sandu de a

participa și de a fi ales în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

pentru faptele minore reținute de către Comisia de evaluare nu este la caz o măsură

adecvată pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema de

buna funcționare a organelor de autoadministrare judecătorească la momentul

emiterii deciziei și nepromovarea candidatului pentru faptele minore, nu doar că nu

se încadrează în motivele de nepromovare, dar constituie o încălcare a drepturilor

enunțate.

Completul de judecată special reiterează că măsura întreprinsă de autoritatea

publică pârâtă este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporțională în raport cu scopul urmărit. Această cerință a legiuitorului implică

o punere în balanța a valorilor protejate juridic, o pondere a intereselor în joc. Cu cât

dreptul este mai vătămat, cu atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma

integrității să fie superior.

Prin urmare, excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii, antrenează după sine nu doar

ingerința dar o anulare improprie a dreptului de a fi ales în această funcție.

Din considerentele menționate, completul de judecată special relevă că, în

prezenta cauză se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu

privire la candidatura lui Victor Sandu.

Completul de judecată special reține că ilegalitatea deciziei contestate duce la

anularea deciziei și dispunerea reevaluării candidatului. Or, dispunerea reevaluării

este rezultatul final și implicit care include pierderea valabilității deciziei conform

art. 139 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (a se vedea DCC nr.42 din 06 aprilie

2023 § 143; cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá vs Portugalia [MC], 06

noiembrie 2018, § 184 și jurisprudența citată).

În conformitate cu prevederile art. art. 224 alin. (1) lit. b), 195 Codul

administrativ, art. art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 14 alin. (6), alin.

(8) lit. b), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, completul de judecată special, instituit în cadrul Curții

Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

38

d e c i d e:

Se admite acțiunea în contencios administrativ înaintată de judecătorul, Victor

Sandu împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

privind anularea deciziei nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui

Victor Sandu și dispunerea evaluării candidatului.

Se anulează decizia Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 18 din 18 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Victor

Sandu.

Se dispune reevaluarea candidatului Victor Sandu de către Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ion Guzun

Mariana Pitic

39