2rac-122/23 — încasarea prejudiciului material

La 04 decembrie 2014, SA ,,Hidropompa” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Termocom”, în procedura falimentului, cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 12 iunie 2014, ora 10.00, pe adresa mun. Chișinău, str. Negruzzi 1, brigada nr.1 a întreprinderii SA „Termocom”, au efectuat lucrări de reparație a traseului termic conform autorizației nr 678/24. În timpul de ridicare a solului cu excavatorul, numărul de înregistrare C-E 116, a fost deteriorat cablul electric de înaltă tensiune 10 KV, care era proprietatea reclamantei. În legătură cu deteriorarea cablului a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică SA „Hidropompa”.

A menționat că, pe parcursul zilei din 12 iunie 2014 și până la ora 15.00 a zilei din 13 iunie 2014, întreprinderea reclamantă nu a lucrat din cauza lipsei de energie electrică, îndeplinirea obligațiilor contractuale cu clienții a fost sistată. Din cauza imposibilității de funcționare a întreprinderii i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 26 250 lei pentru (notă de calcul a salariului mediu pentru 2 zile lucrătoare) și cheltuielile pentru restabilirea cablului deteriorat în sumă de 9 899 lei (contractul nr. 50 din 12.06.2014 cu întreprinderea „Dexador” SRL).

A reținut că, deteriorarea cablului electric de înaltă tensiune s-a întâmplat din vina angajaților SA „Termocom”, deoarece nu s-au respectat normele și regulile de executare a lucrărilor respective și anume Regulile "NCM G.04.07-2006", aprobat prin ordinul nr. 25 ACDT din 01.02.2007.

A evidențiat că, aceste fapte au fost confirmate prin avizul din 12 iunie 2014 semnat de către specialistul tehnic ÎCS „Red Union Fenosa” SA, d-na Boico L. care a indicat că lucrările în nemijlocita apropiere de cablurile de înaltă tensiune, trebuie efectuate doar manual, excluzând orice instrument de presiune. Necătând la indicațiile prescrise, lucrările au fost efectuate cu excavatorul, până ce cupa acestuia a deteriorat cablul de tensiune.

La 21 februarie 2018, reprezentantul reclamantului SA „Hidropompa”, avocatul Elena Organ, a depus cerere de chemare în judecată concretizată împotriva SA „Termoelectrica”, intervenient accesoriu SA „Termocom”, în procedura 1 falimentului, prin care a solicitat încasarea din contul SA „Termoelectrica” a prejudiciului material în mărime de 37 233,50 lei, dintre care 26 250 lei pentru salariul mediu achitat personalului pentru 2 zile de staționare, 9 899 lei prejudiciului material pentru restabilirea cablului electric, 1 084,50 lei taxa de stat, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că potrivit actului de constatare din 12 iunie 2014, la ora 10.00, pe adresa mun. Chișinău, str. Negruzzi, 1, în urma lucrărilor de reparație a traseului termic, efectuate de brigada nr.1, salariați ai „Termocom” SA, cu folosirea excavatorului cu numărul de înmatriculare CE 116, aflat la balanța și în proprietatea SA „Termocom” în 2 procedura falimentului, a fost deteriorat cablul electric de înaltă tensiune 10 KV - proprietatea reclamantului SA „Hidropompa”.

Instanța de apel a stabilit că, drept urmare a acțiunilor salariaților SA „Termocom” din 12.06.2014, SA „Hidropompa” a suportat un prejudiciu material cauzat în mărime de 36 149,00 lei, inclusiv 9 899,51 lei pentru lucrările de montaj electric executate pe 13.06.2014 de către SRL „DEXADOR” și 26 250,00 lei - cu titlu de salariu mediu pentru 2 zile achitat salariaților în timpul întreruperii alimentării întreprinderii cu energie electrică, în urma deteriorării cablului, pe parcursul zilei de 12.06.2014 și pînă la ora 15.00 în ziua de 13.06.2014, prejudiciu care de altfel nu a fost contestat și nici nu s-a obiectat asupra întinderii acestuia.

De asemenea, din probele deduse judecății, inclusiv actele de deteriorare a cablului din УРП - 49 și actul de constatare din 12.06.2014, instanța de apel a constatat vinovăția SA „Termocom” în comiterea faptei ilicite, și anume a salariaților, care, nu au respectat normele și regulile de executare a lucrărilor NCM G.04.07-2006, aprobat prin ordinul ACDT nr.25 din 01.02.2007 și contrar avizului din 12.06.2014, semnat de către specialistul tehnic Î.C.S. „RED UNION FENOSA” Boico L., unde se indica ca lucrările în nemijlocita apropiere de cablurile de înaltă tensiune, trebuie efectuată doar manual, excluzând orice instrument de presiune, au efectuat lucrările de reparație a traseului termic, cu folosirea excavatorului cu numărul de înmatriculare CE 116.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit indubitabil întrunirea condițiilor pentru atragerea SA „Termocom” la răspunderea delictuală civilă, fiind stabilită fapta prejudiciabilă, prejudiciul, legătura cauzală dintre acestea și vinovăția. Or, după cum a stabilit și prima instanță, respectarea de către salariații SA „Termocom” a regulilor de executare a lucrărilor ar fi evitat producerea incidentului și cauzarea prejudiciului.

Totodată în cadrul examinării cauzei s-a stabilit că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2014 a fost dispusă intentarea procedurii falimentului a SA „Termocom”. Ulterior, prin Legea cu privire la unele măsuri referitoare la procedura falimentului SA „Termocom” nr. 188 din 28 septembrie 2014 și încheierea Curții de apel Chișinău din 28 noiembrie 2014 a fost încheiat și aprobat contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor dintre SA „Termocom” și SA „Centrala electrică cu termoficare nr.2”. Conform Contractului de vânzare- cumpărare Nr. 1 din 21 noiembrie 2014 subansamblul funcțional al SA „Termocom” și personalul acestuia a trecut la SA „CET nr.2”, ultima devenind succesorul de drepturi și obligații al SA „Termocom” conform Legii nr. 188 din 28.09.14 art. 2 alin (2) și (5) și a contractului de vânzare-cumpărare Nr. 1 din 21 noiembrie 2014. Iar la 16 iunie 2015, în urma fuziunii prin absorbție a SA „CET- 1” de către SA „CET-2” și procurarea subansamblului funcțional al SA „Termocom” în procedura falimentului, SA „CET-2” a fost redenumită în SA 3 „Termoelectrica”, care a devenit succesor al drepturilor și obligațiilor a întreprinderilor date.

Prin urmare, prima instanță corect a admis subrogarea pârâtului inițial SA „Termocom” cu succesorul său în drepturi - SA „Termoelectrica”. Astfel, instanța de apel a dedus concluzia că, succesorul în drepturi SA „Termoelectrica” preia nu doar drepturile aferente raporturilor de muncă cu angajații, ci și obligațiile, inclusiv pecuniare, dat fiind faptul că solicitările SA „Hidropompa” se bazează, pe prevederile ce reglementează răspunderea delictuală.

Referitor la argumentul apelantului/pârât SA „Termoelectrica” precum că, SA „Hidropompa” a omis termenul de prescripție pentru înaintarea acțiunii de încasare a prejudiciului, instanța de apel a relevat că, conform art. 267, 271, 272 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Acțiunile privind apărarea dreptului încălcat se resping în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului. Termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Astfel, termenul de prescripție de 3 ani, începe să curgă de la data când persoana a aflat despre încălcarea dreptului, adică de la data constatării faptei prejudiciabile – 12 iunie 2014 și s-a împlinit la data de 12 iunie 2017, circumstanțe ce denotă faptul că acțiunea a fost intentată în interiorul termenului de prescripție – 04 decembrie 2014. Totodată, prima instanță just a reținut că, la caz termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt prin depunerea la data de 04 decembrie 2014 a acțiunii în instanță și admiterea acesteia prin hotărârea judecătorească din 14 iulie 2015.

Instanța de apel a reiterat că, cererea de chemare în judecată a fost depusă în instanța de judecată la data de 04 decembrie 2014, iar la o nouă rejudecare, la data de 18 aprilie 2017 reprezentantul reclamantului SA „Hidropompa” solicitând atragerea în proces în calitate de copârât a SA „Termoelectrica”, care a preluat bunurile SA „Termocom”, asupra căruia instanța nu s-a expus, solicitând prezentarea actelor necesare, după care, la data de 21 februarie 2018, a fost acceptată spre examinare cererea de chemare în judecată concretizată, îndreptată împotriva SA „Termoelectrica”, circumstanțe ce reflectă că acțiunea a fost înaintată în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, acesta nefiind împlinit.

În cumulul celor expuse, instanța de apel a reținut că concluzia primei instanțe, referitor la admiterea acțiunii, este justă, având la bază cumulul probelor 4 administrate, cărora le-a fost oferită apreciere juridică cuvenită. Astfel, în lipsa unor argumente coerente și convingătoare, precum și a unui suport probator de natură să răstoarne soluția adoptată pe caz, instanța de apel a conchis că prima instanță a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a aplicat corect normele de drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 Cod de procedură civilă.

Menționează că, instituția excepției de tardivitate operează odată cu intrarea în vigoare și se aplică actelor de procedură la data efectuării acestora. Prin urmare, în speță, din moment ce cererea de ridicare a excepției de tardivitate a fost invocată ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 186/1 Cod de procedură civilă, aceasta urma a fi aplicată corespunzător or, scopul excepției este anume de a judeca cauza în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în vederea evitării tergiversării nejustificate a soluționării acestui proces. Nu poate fi reținută restrângea unor drepturi ale reclamantului prin aplicarea imediată a legii procedurale noi, nefiind instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. Respectiv, în situația în care, prima instanță a lăsat fară examinare excepția de tardivitate, și s-a pronunțat prin hotărâre după examinarea fondului se atestă ilegalitatea acțiunilor instanței or, excepția de tardivitate prevăzută de Codul de procedură civilă se finalizează doar prin încheiere judecătorească.

Procedura de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la momentul depunerii recursului): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4); 6 a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. (2) Asupra admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.”

Cererea de recurs a fost depusă la 21 aprilie 2023. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 434 Cod de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod 7 determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept 8 național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Ion Malanciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 9