2rac-177/23 — încasarea platii de arenda a bazinului acvatic
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea platii de arenda a bazinului acvatic
- Temei legal
- art. 433 al. 1 lit. a Cpc
2rac-177/23 — încasarea platii de arenda a bazinului acvatic (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Primarul s.
Zastînca, r-nul Soroca,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de
Primăria s. Zastînca, r-nul Soroca împotriva SRL ,,Regina Cîmpiilor”
privind încasarea plății de arendă a bazinului acvatic,
împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2rac-177/23
NR. PIGD 2-21031856-01-2rac-28072023)
Argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 Cod de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023).
Judecătoria Bălți, sediul central, jud. N. Costaș,
Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza
13 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Primarul
s. Zastînca, r-nul Soroca,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 martie 2021, Primăria s. Zastînca, r-nul Soroca a depus cerere de
chemare în judecată împotriva SRL ,,Regina Cîmpiilor” privind încasarea plății de
arendă a bazinului acvatic în suma totală de 62 900,40 lei.
În motivarea acțiunii, a indicat că Primăria s. Zastânca, r-ul Soroca, în
persoana fostului primar Valerii Covalciuc, în baza deciziei Consiliului s. Zastînca
nr. 8/4 din 20.06.2008 a încheiat la 12 noiembrie 2008 cu SRL „Regina Cîmpiilor”,
reprezentată de directorul Petru Donțu, contractul de folosință separată a terenului
ocupat de iaz, cu nr. cadastral xxx, suprafața de 1,09 ha, pe un termen de 15 ani, cu
plata de arendă stabilită la licitație conform procesului-verbal nr. 2 din 08
octombrie 2008, în cuantum de 12 372,20 lei/anual.
A menționat că contractul de arendă a fost înregistrat la Oficiul Cadastral
Teritorial Soroca și transmis arendașului fără perfectarea actului de predare-primire
a bazinului acvatic. Potrivit datelor extrasului din Registrul bunurilor imobile,
suprafața terenului arendat a constituit 1,6793 ha. Ca rezultat, pentru perioada
anilor 2010-2011, reieșind din suprafața diminuată de 0,5893 ha, a fost diminuată
și plata de arendă ce a constituit suma de 1 039,40 lei, care până în prezent nu este
achitată. Totodată, a reținut că nu a fost achitată plata de arendă pentru anii 2014-
2017, 2019, în mărime totală de 61 961 lei.
A evidențiat că din cauza neachitării plăților pentru folosința bazinului
acvatic de către SRL „Regina Câmpiilor”, în persoana directorului Petru Donțu,
bugetului local i s-a cauzat prejudiciu în mărime de 62 900,40 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul central,
s-a admis acțiunea, s-a dispus de a încasa din contul SRL „Regina Câmpiilor” în
beneficiul Primăriei s. Zastînca, r-nul Soroca suma de 50 528,20 lei cu titlu de
restanță la plata de arendă a bazinului acvatic. S-a dispus de a încasa din contul
SRL „Regina Câmpiilor” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1 515 lei.
1
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 noiembrie 2022, SRL „Regina Câmpiilor” a declarat apel nemotivat,
ulterior motivat împotriva hotărârii din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Soroca,
sediul central, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi
hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea ca fiind tardivă și neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a admis cererea de
apel declarată, s-a casat hotărârea din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Soroca,
sediul central și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea și s-a
dispus de a încasa din contul SRL „Regina Câmpiilor” în beneficiul statului taxa
de stat în sumă de 371,20 lei.
În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că prima instanță contrar
prevederilor art. 1861 alin. (2) Cod de procedură civilă a ignorat argumentele
apelantei-pârâte și nu a soluționat excepția de tardivitate în faza de pregătire a
cauzei pentru dezbateri judiciare, ci și-a expus poziția ce ține de omiterea
termenului de prescripție de către Primăria s. Zastînca, r-l Soroca în motivarea
hotărârii adoptate la 07 noiembrie 2021, respingând-o.
În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor
art. 267 alin. (1) Cod civil (în redacția până la modificările din 01.03.2019),
termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării
unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.
Din materialele dosarului reiese că reclamanta-intimată Primăria s. Zastînca,
r-l Soroca s-a adresat în instanță cu cerere de chemare în judecată la data de 02
martie 2021, relatând că la data de 12 noiembrie 2008 părțile au încheiat un contract
de folosință separată a terenului ocupat de iaz (de arendă) fără număr, în baza
deciziei Consiliului s. Zastînca nr.8/4 din 20 iunie 2008. S-a reținut că obiect al
contractului de arendă menționat constituie transmiterea în folosință temporară
contra plată a terenului ocupat cu bazin acvatic, nr. cadastral xxx, cu suprafața de
1,09 ha pe un termen de 15 ani.
Subsecvent, instanța de apel a reținut că conform pct. 2.1 din Contract prețul
de folosință al terenului constituie în total 12 372,20 lei, anual. Potrivit clauzei
contractuale pct. 2.2 beneficiarul v-a achita suma respectivă anual până la 1
septembrie. Excepție potrivit Acordului adițional nr.5 din 25 martie 2014 este
restanța pentru arenda pentru anii 2010-2011 în sumă de 1 039,40 lei stabilită prin
Actul inspecției financiare a DTIF Bălți din 24.02.2014, care urma a fi achitată la
25 mai 2014.
Raportând norma enunțată la circumstanțele cauzei din speță, instanța de
apel a notat că data limită până la care urma să se adreseze intimata Primăria s.
2
Zastînca, r-l Soroca în instanța de judecată a expirat, după cum urmează: pentru
anii 2010 - 2011 termenul de prescripție a expirat la 25.05.2017, potrivit acordului
adițional nr.5 din 25martie 2014; pentru anul 2015 - 01.09.2018 (cu 2 ani și 7 luni);
pentru anul 2016 - 01.09.2019 (cu 1 an și 7 luni); pentru anul 2017 - 01.09.2020
(cu 7 luni).
Astfel, instanța de apel din materialele cauzei incontestabil a stabilit faptul
depunerii acțiunii de către Primăria s. Zastînca, r-l Soroca împotriva SRL „Regina
Cîmpiilor” peste termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, în interiorul căruia
urma să fie intentată acțiunea în judecată.
Instanța de apel a conchis că Primăria s. Zastînca a omis nejustificat termenul
de prescripție pentru adresarea în instanța de judecată cu acțiune privind încasarea
datoriei, considerent din care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind
tardivă.
Raportând la caz prevederile legale sus menționate, instanța de apel a respins
ca neîntemeiate argumentele primei instanțe precum că termenul de prescripție în
speță s-a întrerupt în cazul când debitorul, la caz SRL „Regina Câmpiilor” a săvârșit
acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria, adică a efectuat plata de arendă pentru
anul 2019 potrivit ordinului de plată nr.15 din 25.01.2022.
Reiterând prevederile art. 272 alin. (2) în coroborare cu alin. (9) Cod civil
(în redacția Legii până la 01 februarie 2019), când este vorba de prestații succesive,
prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiece prestație
devine exigibilă - creanța cu scadența împlinită, a cărei executare, la nevoie chiar
silită, poate fi cerută de către creditor. Prin urmare în speță pentru fiecare sumă
scadentă la 01 septembrie a fiecărui an, termenul de prescripție extinctivă urmează
a fi calculat de îndată după 01 septembrie.
Instanța de apel a reținut că, achitarea de către SRL „Regina Cîmpiilor” la
data de 25 ianuarie 2022 a plății arendei pentru anul 2019, fapt cert oglindit în
ordinul de plată nr.15, nu poate fi considerat temei pentru întreruperea termenului
de prescripție pentru celelalte părți ale datoriei, deoarece obligația de plată a
apelantei prevede executarea în forma plăților periodice, la caz anuale până la 01
septembrie a fiecărui an.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar în temeiul art. 98 alin. (1) Cod
de procedură civilă să dispună încasarea de la SRL „Regina Cîmpiilor” în
beneficiul statului taxa de stat în sumă de 371,20 lei, reieșind din faptul că apelanta
pe parcursul examinării pricinii a efectuat achitarea arendei pentru anul 2019, prin
ce a recunoscut temeinicia cerinței Primăriei s. Zastînca privind solicitarea obligării
SRL „Regina Cîmpiilor” la plata arendei pentru anul 2019.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 13 iulie 2023, Primăria satului Zastînca, r-nul Soroca declară recurs
împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicită admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărîrii din 07
noiembrie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul central.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Primarul satului Zastînca, r-nul Soroca invocă că
suma de plată pentru arenda bazinului acvatic a fost calculată de către Inspecția
Financiară a Direcției Teritoriale Bălți, care la data de 29 iulie 2020, a înaintat
prescripție cu privire la înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul
inspectării financiare efectuate la Primăria s. Zastînca, r-nul Soroca.
Menționează că, potrivit prescripției Primăria satului Zastînca, r-nul Soroca
a fost obligată să înainteze acțiune în judecată, însă instanța de apel eronat a
interpretat legea, deoarece administratorul SRL „Regina Cîmpiilor” prin înțelegere
cu fostul primar, a omis în mod deliberat să efectueze plățile aferente arendei și nici
nu a depus cerere de reziliere a contractului de arendă a bazinului acvatic.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 01 septembrie 2023, SRL „Regina Cîmpiilor”, reprezentată de
administratorul Petru Donțu, depune referință la recursul declarat și solicită
respingerea acestuia, ca fiind nefondat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost
operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01
septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246
din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul
a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Procedura de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziei din 15
decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor
stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01
septembrie 2023.
Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
4
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe
de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare
la momentul depunerii recursului):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor
prevăzute la art.429 alin.(5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,
asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
(2) Asupra admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a
reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o
mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că recurentul s-a conformat dispozițiilor
art.434 Cod de procedură civilă, indicat la pct.26, și a depus în termen recursul la
data de 13 iulie 2023, în condițiile în care a recepționat copia deciziei din 14 martie
2023 a Curții de Apel Bălți, la 24 mai 2023 (f.d. 153).
5
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de
Apel Bălți și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință,
nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este
garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de
procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
6
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,
de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Primarul s. Zastînca, r-nul Soroca.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Ion Malanciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
7