2ra-867/23 — Demolarea construcțiilor neautorizate

La 05 iulie 2019, Tatiana Cuciaș reprezentată de avocatul Veaceslav Matei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Șleagun, Veaceslav Milcev, Primăria or. Cimișlia, intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat cu privire la demolarea construcției neautorizate și încasarea prejudiciului cauzat prin neexecutare în mărime de 10 000 lei.

La 12 august 2021, prin încheierea primei instanțe s-a admis cererea privind succesiunea în drepturi înaintată de Dumitru Losețchi și s-a substituit reclamanta Tatiana Cuciaș cu reclamantul Dumitru Losețchi în prezenta cauză civilă. S-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului Cristina Losețchi și de partea pârâtului Svetlana Șleagun.

În motivarea acțiunii, a indicat că potrivit informației din Registrul bunurilor imobile a Instituției Publice Agenției Servicii Publice, Serviciului cadastral teritorial Cimișlia asupra terenului cu numărul cadastral xxx, amplasat în or. Cimișlia, xxx, dreptul de proprietate dețin următorii coproprietari: Cuciaș Tatiana - 1/6 cotă parte, Șleagun Sergiu, Șleagun Svetlana - 1/3 cotă parte, Milcev Veaceslav - 1/3 cotă parte.

În rezultatul efectuării controlului Inspecției de Stat în Construcții cu privire la legalitatea construcției din intravilanul or. Cimișlia s-a constatat, că Șleagun Sergiu a executat fără autorizație de construcție lucrări de reconstrucție cu extindere în planimetrie la obiectul comercial „City,, și anume a construit anexa construcție capitală compusă din fundament de blocuri și structura de rezistență din carcasă metalică, a demolat peretele dintre încăperile 1-2 și 1-3, a zidit un gol de fereastră din încăperile 1-2.

A menționat că, prin decizia Judecătoriei Cimișlia din 18 februarie 2015, care a fost menținută fără modificări prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2015, Pîrîtul Șleagun Sergiu, a fost atras la răspundere contravențională în baza art. 179 Cod contravențional, cu aplicarea sancțiunii contravenționale amenzii contravenționale în mărime de 100 unități convenționale, ceea ce constituie 2 000 lei, cu obligarea demolării construcției neautorizate și remedierea construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate. Hotărîrea din 1 18 februarie 2015 a Judecătoriei Cimișlia și dispoziția de executare privind demolarea construcției neautorizate cu remedierea construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate, au fost remise executorului judecătoresc N. Zmeu, care prin încheierea din 01 iunie 2015 a intentat procedura de executare și a transmis părților spre cunoștință și executare.

A invocat că, în lipsa executării benevole a prevederilor documentului executoriu, la data de 25 iunie 2015 a fost emisă încheierea executorului judecătoresc privind continuarea procedurii de executare și transmisă repetat părților pentru cunoștință inclusiv Inspectoratului Fiscal din Cimișlia cu anexarea borderoului de calcul pentru avansarea executorului judecătoresc. Iar, la data de 08 septembrie 2015, în rezultatul examinării procedurii de executare, executorul judecătoresc N. Zmeu a menționat că prin acțiunile sale împiedică; executarea documentului executoriu, prin urmare s-a dispus restituirea documentului executoriu creditorului urmăritor. Iar, la 22 aprilie 2016 de către Judecătoria Cimișlia a fost expediat repetat în adresa executorului judecătoresc N. Zmeu spre executare decizia nr. 4-342/14 din 18.02.2015.

Reprezentantul reclamantului a susținut, ca pînă în prezent hotărîrea din 18 februarie 2015 a Judecătoriei Cimișlia privind demolarea construcției neautorizate cu remedierea construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate a rămas neexecutată. Consideră că Sergiu Șleagun se eschivează cu rea credință de executarea deciziilor instanțelor judecătorești și nu a demolat construcția neautorizată amplasată în or. Cimișlia, bd. Ștefan cel Mare 9.

S-a mai susținut în acțiune, ca fiind admise inacțiuni ale reprezentanților Agenției pentru Supravegherea Tehnică și Primăriei orașului Cimișlia privind obligarea lui Sergiu Șleagun la demolarea construcției neautorizate. Totodată, a evidențiat că coproprietarul Veaceslav Milcev a edificat neautorizat o altă construcție în lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, documentației tehnice de proiect și autorizației de construcție.

A remarcat că, Inspecția Teritorială în Construcții Centru mun. Chișinău a adoptat prescripția privind sistarea lucrărilor de construcții începând cu 25 august 2016 și întocmite procesul verbal cu privire la contravenție în baza art. 179 din Codul contravențional în privința lui Veaceslav Milcev, despre care fapt a fost informată Primăria orașului Cimișlia. Iar, la 29 ianuarie 2019 în adresa lui Sergiu Șleagun a fost expediată o somație prin care s-a solicitat amiabil și extrajudiciar demolarea construcției neautorizate cu remedierea construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate, care nu s-a soluționat pozitiv pînă în prezent.

În final, a indicat că prin actul de constatare al Primăriei or. Cimișlia din 10 aprilie 2019 este stabilit, că în rezultatul efectuării lucrărilor și intervențiilor nesancționate în construcția existentă, coproprietarii Sergiu Șleagun și Veaceslav 2 Milcev au provocat daune materiale Tatianei Cuciaș prin apariția mai multor fisuri pe pereții interiori și exteriori, inclusiv la acoperișul imobilului comun.

La 25 octombrie 2021, Veaceslav Milcev și Sergiu Șleagun au declarat apel împotriva hotărârii din 22 octombrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea ca fiind tardivă și neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s- a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Subsecvent, cu referire la alegațiile apelanților precum că prima instanță nu a definit clar natura raportului juridic litigios și legătura apelanților cu pretențiile intimatului, instanța de apel le apreciază ca fiind neîntemeiate și care urmează a fi respinse. 3

Instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe prin care s-a indicat că asupra bunurilor imobile în cote-părți ale coproprietarilor implicați în litigiu, sunt admise ingerințe stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău nr. 4r-1115/15 din 16 aprilie 2015, prin care a fost menținută decizia nr. 4-342/13 din 18 februarie 2015, emisă de către Judecători Cimișlia, prin care a fost sancționat Sergiu Șleagun prin prisma prevederilor art. 179 Cod contravențional, cu amenda în mărime de 100 unități convenționale, cu obligarea demolării construcțiilor neautorizate și cu remedierea construcției afectate în urma intervenției neautorizate.

Totodată, instanța de apel a stabilit că potrivit înscrisului eliberat de Judecătoria Cimișlia se constată că amenda stabilită în sumă de 2 000 lei a fost achitată de Sergiu Șleagun la data de 21 mai 2015 și 01 iunie 2015. Prin încheierea cu nr. 103-509/15 executorul judecătoresc Zmeu Nicolae a intentat procedura de executare privind demolarea construcției, dar la 11 septembrie 2015 a remis încheierea privind restituirea documentului executoriu în adresa instanței informând că creditorul nu a avansat cheltuielile de executare.

Instanța de apel a constatat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe prin care s-a indicat că la data examinării acțiunii pârâtul Sergiu Șleagun n-a prezentat probe concludente si pertinente întru stabilirea faptului, că sunt înlăturate ilegalitățile stabilite conform actelor judecătorești irevocabile privind demolarea construcțiilor neautorizate și remedierea construcției afectate în urma intervenției neautorizate.

În plus, instanța de apel a reținut ca nefondate alegațiile apelanților prin care s-a invocat că pretenția privind obligarea lui Sergiu Șleagun și Veaceslav Milcev să demoleze construcțiile neautorizate, este neclară, nefondată și ilegală, or acestea contravin materialelor cauzei.

Totodată, cu privire la proba suplimentară prezentată de apelanți în instanța de apel, dosarul tehnic din 2021, instanța de apel a conchis că acesta este întocmit de SC „Comerzan-Latifundiar” SRL, fără a prezenta înscrisuri dacă aceasta din urmă este o întreprindere autorizată în întocmirea unor astfel de proiecte, mai mult ca atât, proba dată urma a fi prezentată în mod prioritar în prima instanță fapt care nu a fost respectat de apelanți.

Instanța de apel a constatat că asupra bunurilor imobile ce aparțin lui Dumitru Losețchi există o atentare inadmisibilă, fapt constat și de prima instanță.

Reiterând prevederile art.346 alin.(1), 347 Cod civil (în redacția de pînă la 01 martie 2019), precum și în temeiul materialului probator prezent la materialele cauzei, instanța de apel a reținut ca fiind corectă constatarea primei instanțe prin care s-a indicat că de către pârâtul Veaceslav Milcev a fost edificata o construcție pe terenul comun al coproprietarilor Tatiana Cuciaș, Sergiu Șleagun, Svetlana 4 Șleagun și Veaceslav Milcev, însă fără a perfecta un acord scris și/sau autentifica notarial, precum și faptul că a stabilit cu certitudine, ca pârâții au edificat samavolnic construcții care atentează la drepturile de proprietate ale reclamantului, ceia ce conform normelor de drept material enunțate supra este inadmisibil, i-ar pretențiile reclamantului sunt efectele și consecințele ce rezultă din fapta contravențională admisă de pârâți.

Subsecvent, prima instanță corect a ajuns la concluzia precum că construcțiile neautorizate efectuate asupra bunului imobil cu numărul cadastral xxx și numărul cadastral xxx cu remedierea construcției afectate, urmează a fi demolate, cu încasarea din contul lui Sergiu Șleagun și Veaceslav Milcev în beneficiul lui Dumitru Losețchi a tuturor cheltuielilor de judecată suportate.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a reținut că, pârâții nu au demonstrat legalitatea ridicării construcțiilor, care se statuează ca fiind neautorizate.

În final, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probele prezentate au primit apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Procedura de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la momentul depunerii recursului): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4); 6 a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. (2) Asupra admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Comrat și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Comrat și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Comrat, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței 8 CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Sergiu Șleagun și Veaceslav Milcev. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Ion Malanciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 9