3ra-750/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-750/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Oficiul teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
împotriva Primarului General al mun. Chișinău cu privire la anularea actului
administrativ,
împotriva deciziei din 3 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-750/24
NR. PIGD 2-22003606-01-3ra-03092024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Sîrbu
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, A. Bostan,
13 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 ianuarie 2022, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Primarului General al
mun. Chișinău, solicitând anularea dispoziției 9-CMC din 20 octombrie 2021
„Cu privire la convocarea ședinței de îndată a Consiliului Municipal
Chișinău”.
În motivarea acțiunii, a susținut că la data de 20 octombrie 2021,
viceprimarul municipiului Chișinău a emis dispoziția nr. 9-CMC „Cu privire
la convocarea ședinței de îndată a Consiliului Municipal Chișinău”.
Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în conformitate cu
art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică
locală și Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor
teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845
din 18 decembrie 2009, a efectuat controlul de legalitate al dispoziției
menționate și a constatat că a fost emisă contrar prevederilor legislației.
În conformitate cu art. 68 alin. (2) din Legea privind administrația
publică locală, pct. 9 sbp. 2) lit. a) din Regulamentul cu privire la organizarea
și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, la data de 16
noiembrie 2021 a fost înaintată notificarea nr. 1343/OT4-1780, prin care s-a
solicitat abrogarea actului administrativ.
Prin răspunsul 02-119/7072 din 10 decembrie 2021, a fost informat
despre faptul că emitentul consideră actul administrativ legal și nu sunt
careva temeiuri în vederea abrogării acestuia.
Potrivit art. 16 alin. (4) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind
administrația publică locală, în cazuri de maximă urgență - calamități
naturale, catastrofe, incendii, epidemii, epifitotii, epizootii și alte situații
excepționale similare - determinată de interesele locuitorilor satului
(comunei), orașului (municipiului), convocarea consiliului local se poate
face de îndată.
1
De asemenea, conform art. 6 alin. (2), pct. 3) lit. b) și lit. f) al Legii nr.
136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău, în cazuri de
maximă urgență (calamități naturale, catastrofe, incendii, epidemii, epizootii
și alte situații excepționale similare), determinată de interesele locuitorilor
municipiului, consiliul municipal poate fi convocat de îndată.
Reieșind din prevederile menționate, Oficiul consideră că dispoziția în
cauză este emisă cu încălcarea legislației.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă
de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului
General al mun. Chișinău cu privire la anularea dispoziției nr. 9-CMC din 20
octombrie 2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 2 ianuarie 2024, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
declarat apel împotriva hotărârii din 20 decembrie 2023, solicitând casarea
ei și pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunea să fie admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 3 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și s-a
menținut hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani.
În motivare, instanța de apel a conchis că este corectă concluzia primei
instanțe cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.
În context, instanța de apel a reținut că dispoziția contestată a fost
adoptată în temeiul art. 16 alin. (4) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006
privind administrația publică locală și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 136 din
17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău, care prevăd expres
posibilitatea convocării de îndată a consiliului local sau municipal în cazuri
de maximă urgență, cum ar fi calamități naturale, catastrofe, incendii,
epidemii, epifitotii, epizootii și alte situații excepționale similare,
determinate de interesele locuitorilor unității administrativ-teritoriale.
Completul a constatat că dispoziția Primarului General al municipiului
Chișinău nr. 9-CMC din 20 octombrie 2021 a fost emisă în contextul unei
situații epidemiologice grave, determinate de răspândirea virusului COVID-
2
19, situație confirmată prin Hotărârea nr. 45 din 24 septembrie 2021 a
Comisiei Extraordinare de Sănătate Publică a municipiului Chișinău și
raportul prezentat de Centrul de Sănătate Publică, care indicau o incidență
de 283,7 cazuri la 100.000 locuitori și prezența nivelului de risc „Alertă cod
Roșu”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că urgența convocării ședinței a
fost justificată de necesitatea abordării și gestionării imediate a crizei
epidemiologice, fiind o măsură adecvată, necesară și proporțională pentru
protejarea sănătății publice și prevenirea răspândirii infecției, în concordanță
cu prevederile legale și cu principiile consacrate de art. 3 din Legea nr.
436/2006 privind administrația publică locală.
Referitor la critica apelantului privind includerea pe ordinea de zi a
subiectului legat de acoperirea costurilor capitale suportate de SA „Apă-
Canal Chișinău”, instanța de apel a reținut că legislația nu stabilește o
interdicție pentru discutarea, în cadrul unei ședințe convocate de îndată, a
altor subiecte vitale de interes public, alături de cele ce impun o intervenție
urgentă. În acest sens, s-a avut în vedere nota informativă a SA „Apă-Canal
Chișinău” nr. 01-6615 din 15 octombrie 2021, potrivit căreia sursele de
finanțare ale societății erau limitate și insuficiente pentru lucrările capitale
necesare asigurării serviciului public de alimentare cu apă și canalizare.
Instanța de apel a subliniat că autoritățile administrației publice locale
beneficiază de autonomie decizională, organizațională, gestionară și
financiară și au dreptul la inițiativă în administrarea treburilor publice locale,
exercitându-și autoritatea în limitele teritoriului administrat, conform legii.
În acest cadru, Primarul General și-a exercitat dreptul discreționar în limitele
legale și conform scopului prevăzut de art. 225 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ.
De asemenea, completul a constatat că apelantul nu a prezentat în
instanța de apel probe noi, pe care nu ar fi avut posibilitatea să le prezinte în
fața primei instanțe și care ar fi putut răsturna concluziile hotărârii atacate.
Argumentele invocate în apel au fost similare celor prezentate în fața
instanței de fond și au fost corect respinse.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că nu s-au constatat
abateri de la prevederile legale la emiterea dispoziției contestate, iar acțiunea
autorității publice locale a fost conformă atât cu normele de drept material
aplicabile, cât și cu principiile administrației publice locale, motiv pentru
care apelul a fost respins ca neîntemeiat, iar hotărârea primei instanțe a fost
menținută.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 iulie 2024, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
declarat recurs nemotivat împotriva deciziei din 3 iulie 2024 a Curții de Apel
Chișinău.
La 23 iulie 2024, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
depus motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de
Stat a susținut că decizia instanței de apel este nefondată și pasibilă de casare
în temeiul art. 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă, pe motiv
că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat normele de drept material și
a pronunțat soluția cu încălcarea legislației în vigoare.
Recurentul a arătat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au
ignorat și nu au ținut cont de prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr.
436/2006 privind administrația publică locală și art. 7 alin. (4) din Legea nr.
136/2016 privind statutul municipiului Chișinău, întrucât, la data emiterii
dispoziției contestate, nu existau circumstanțe care să constituie situații
excepționale în sensul acestor norme.
Potrivit recurentului, prin pct. 1 al dispoziției contestate s-a informat
cu privire la situația epidemiologică COVID-19 în municipiul Chișinău, însă
acest fapt nu justifica convocarea de îndată a consiliului, întrucât informațiile
respective erau deja prezentate periodic în cadrul ședințelor operative ale
Primarului General.
În ceea ce privește pct. 2 al dispoziției, referitor la acoperirea costurilor
capitale suportate de SA „Apă-Canal Chișinău”, recurentul a susținut că
acest subiect nu se încadra într-o situație de urgență și trebuia examinat într-
o ședință ordinară sau extraordinară, nu într-o ședință de îndată.
În concluzie, recurentul a reiterat că dispoziția nr. 9-CMC din 20
octombrie 2021 a fost emisă cu încălcarea legislației, întrucât chestiunile
incluse pe ordinea de zi nu constituiau cazuri de maximă urgență, iar
instanțele inferioare nu au constatat această lipsă de temei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
4
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost notificată Oficiului teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat la 29 decembrie 2024, iar recursul a fost declarat la 10
iulie 2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
5
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
6
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
7
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Oficiul teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8