3d-15/24 — anularea actulului administrativ individual defavorabil

La 5 martie 2024, Garri Bivol a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura Generală privind anularea actul administrativ individual defavorabil - hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmările penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău”.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, a fost numit în funcția de judecător pe un termen de 5 ani, prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1810-III din 13.05.2004. Prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr.2333-IV din 07.09.2009, a fost desemnat în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.624/26 din 29.06.2016, a fost desemnată judecător la instanța nou-creată - Judecătoria Chișinău, începând cu 01.01.2017. Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.584/27 a fost numită judecător specializat în materie de drept civil la Judecătoria Chișinău (sediul Centru), începând cu 01.01.2019- prezent.

Prin Hotărârea Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 a fost admisă sesizarea Procurorului General interimar Ion Muntean referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău, a fost eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală - de supunerea aducerii silite, reținerii, arestării și percheziției în privința Judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău pentru existența bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art.326 alin. (11); art. 326 alin. (2) lit. b) din Cod penal RM, a fost suspendat din funcție Judecătorul Garri Bivol până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată.

Copia hotărârii motivate a Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023, a primit-o cu aviz de recepție la 05.02.2024, iar copia procesului verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023, l-a primit la 20.02.23.

Consideră hotărârea contestată pasibilă de casare integral, ca fiind ilegală și adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și de procedură.

Notează că, potrivit hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.527/33 din 14.11.2023, sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Garri Bivol, a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la 14.11.2023 și examinată la aceiași data - 14.11.2023, în ședință închisă.

Potrivit procesului-verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.33 din 14.11.2023, fiind anunțată prezență a ”7 membri din cei 9 membri a Consiliului și un membru supleant, în vederea asigurării cvorumului, pentru examinarea subiectului inclus în agenda ședinței de astăzi”, s-a constatat caracterul deliberativ al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Din conținutul procesului verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023, constată că agenda ședinței din 14.11.2023 precum și toate chestiunile examinate în ședință, au fost aprobate cu votul a 8 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Din același proces-verbal al ședinței reține că, din componența Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la examinarea subiectelor din agenda ședinței, a făcut parte în calitate de membru, inclusiv dna Livia Mitrofan.

La ședința menționată supra au participat, Procurorul General interimar-Ion Munteanu și procurorul șef al Procuraturii Anticorupție-Veronica Dragalin.

Consideră că, examinarea sesizării Procurorului General interimar în privința sa, de către o componență a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii constituită ilegal, a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din următoarele considerente:

Prin hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din 28.04.2023, dna Livia Mitrofan a fost aleasă în calitate de membru supleant al Consiliului Superior al Magistraturii.

Menționează că, condițiile, circumstanțele și modul accederii membrului supleant în componența propriu zisă în Consiliul Superior al Magistraturii, sunt reglementate de art. 12 alin. (l) și art.13 alin. (l) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

Subliniază că, art. 13 alin. (l) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, prevede completarea vacanței intervenite în caz de încetare a mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 12 alin. (l) lit. b)-e), de către membru supleant, acesta continuând mandatul. Această prevedere, este unica reglementare legală de accedere a membrului supleant în componența propriu zisă a Consiliului Superior al Magistraturii oferită de legiuitor în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

Din această unică reglementare legală, scoate în evidentă o condiție fundamentală pentru accederea membrului supleant în componența propriu zisă a Consiliului Superior al Magistraturii - constituirea vacanței funcției de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, art.12 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, prevede că mandatul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, încetează în caz de - a) expirare; b) demisie; c) cerere proprie; d) revocare și e) deces.

Subliniază că, actuala componență a Consiliului Superior al Magistraturii, nu a anunțat despre intervenirea vacanței funcției de membru a Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor, ca urmare a demisiei, cererii proprii, revocării sau decesului. Astfel, constată indubitabil că în componența Consiliului Superior al Magistraturii nu a intervenit o vacanță a funcției, fapt absolut necesar pentru completarea acesteia de către membrul supleant în condițiile art. 13 alin. (l) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 13 alin.(l) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, membru supleant al Consiliului Superior al Magistraturii, continuă mandatul încetat al membrului anterior, în temeiul art.12 alin. (l) lit. b) - e) a legii nominalizate.

Potrivit art. 3 alin. (4) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, membrii supleanți suplinesc funcțiile vacante de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Continuarea mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii în sensul art. 13 alin. (l) din Legea cu privire la Consiliului Superior al Magistraturii, presupune o activitate permanentă, perpetuă, stabilă, remunerată și necondiționată de prezența sau absența la o ședință sau alta a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a unui sau altui membru al acestuia, indiferent de motive.

În speța ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la care a fost adoptată hotărârea contestată, la participarea dnei Livia Mitrofan în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, s-au ignorat totalmente prevederile legale menționate supra, care exhaustiv reglementează accederea membrului supleant în componența propriu zisă a Consiliului Superior al Magistraturii.

Considerațiunile relatate supra, reprezintă unicele reglementări prevăzute de Lege, privind circumstanțele și modul de accedere a membrului supleant în componența propriu zisă a Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea constată că, dna Livia Mitrofan, la data de 13.11.2023, deținea funcția de judecător și președinte interimar al Judecătoriei Chișinău, la 14.11.2023 deținea funcția de membru a Consiliului Superior al Magistraturii și funcția de judecător și de președinte interimar al Judecătoriei Chișinău, iar la 15.11.2023 iarăși funcția de judecător și președinte interimar. Toate aceste modificări ale statutului și competențelor dumneaei, sau produs fără emiterea vreunui act juridic (ordin, hotărâre) a organului abilitat, de a atribui sau modifica competențele ultimei în cadrul sistemului judecătoresc.

Menționează că înainte de ședința plenului Consiliului Superior al Magistraturii , în timpul ședinței și după ședință, judecătorul Livia Mitrofan este membrul al completului de judecată care examinează cauza penală pe art. 307 alin. (l) Cod penal, unde are calitatea de inculpat. Astfel, aceiași persoană a avut și are atât calitatea de „membru” al Consiliului Superior al Magistraturii, cât și calitatea de judecător - membru al completului de judecată.

În acest sens, potrivit art. 3 alin. (7) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, pentru asigurarea activității Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor, sunt detașați pe durata exercitării mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. După obținerea calității de membru, funcțiile administrative deținute anterior de către membrii judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii devin vacante de drept.

Prevederile legale menționate supra, au fost ignorate cu desăvârșire în contextual participării dnei Livia Mitrofan la examinarea și adoptarea hotărârii din 14.11.2023, contestate prin prezenta acțiune, deoarece aceasta a intervenit în calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii în lipsa vacanței funcției de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta nu a fost detașată pe durata exercitării mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, funcția administrativă deținută de aceasta - de președinte interimar al judecătoriei Chișinău nu a devenit vacantă de drept.

În acest context, este incertă funcția deținută de dna Livia Mitrofan la data de 14.11.2023, funcția de judecător și președinte interimar, funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii sau și o funcție și alta. Astfel fiind ignorate prevederile legale de convocare a ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023 și de accedere a membrului supleant în componența Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată indică că, lecturând textul hotărârii contestate, nu s-a identificat temeiul juridic de participare a membrului supleant în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023. Cu toate acestea, ipotetic, deduce că la acest aspect, Consiliului Superior al Magistraturii s-a condus de prevederile art. 6.4/1 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.668/26 din 15.09.2015 cu modificările ulterioare, prin care se stabilește că ședințele Plenului Consiliului, la care se examinează chestiuni ce țin de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului, suspendarea din funcție a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale, de aplicare a măsurilor speciale de investigații în cauza penală în care figurează judecătorii în funcție, sunt deliberative dacă din membri prezenți la ședință cel puțin jumătate sunt membri- judecători. În cazul lipsei, din motive obiective, a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii - judecători de la ședință, aceștia vor fi substituiți cu membrii supleanți corespunzători.

Opinează că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. e) din Constituția Republicii Moldova, organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, se reglementează prin lege organică.

Întru respectarea acestui deziderat constituțional, Parlamentul a adoptat și modificat ulterior Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Art. 3 alin. (4), art. 12 alin. (l) și art. 13 alin. (l) ale legii menționate, sunt unicele reglementări a condițiilor circumstanțelor și a modului de accedere a membrului supleant în componența propriu zisă al Consiliului Superior al Magistraturii ce se conțin într-o lege organică în sensul prevăzut de Constituție. La convocarea și constituirea componenței nominale a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru ședința din 14.11.2023, consideră ca s-au ignorat atât prevederile legii organice, cât și prevederile Constituției.

Menționează că, prevederile pct. 6.4/1 din Regulament, contravin vădit reglementărilor stipulate în legea organică de accedere a membrului supleant în componența propriu zisă a Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, potrivit punctului susmenționat „în cazul lipsei din motive obiective a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii judecători de la ședință, acestea vor fi substituiți prin membrii supleanți corespunzători.

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nu operează în nici într-un sens cu noțiunea de „substituire” a membrului Consiliului Superior al Magistraturii lipsă de la ședință. Astfel, prin modalitatea descrisă în punctul citat supra, se admite o modificare ocazională, neprevăzută de legea organică, a componenței Consiliului Superior al Magistraturii. Logica îndoielnică al punctului vizat, conferă persoanei alese, mai degrabă calitatea de membru „ocazional” decât membru supleant al organului colegial, perspectivele ultimului de a accede în componența propriu zisă a Consiliului, fiind clar reglementate de Legea organică.

Prevederile legale din legea organică, spre deosebire de cele din punctul 6.4/1 din Regulament, exclud intervenirea factorului subiectiv la oferirea împuternicirilor de membru al Consiliului Superior al Magistraturii persoanei alese în funcția de membru supleant al acestuia. Astfel acesta (membrul supleant), conform prevederilor legii organice, intră în exercitarea drepturilor și obligațiunilor prevăzute de art. 10 și 11, odată și pe toată durata mandatului continuat după intervenirea vacanței funcției. Din contra, prevederile pct.6.4/1 din Regulament conferă posibilitatea convocării membrului supleant al Consiliului Superior al Magistraturii, ocazional, în circumstanțe vagi, neprevăzute și contrare celor reglementate de legea organică.

În speță, potrivit expresiei președintelui ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reflectată în procesul verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023 și înregistrată audio, membru supleant, citez: „s-a prezentat în vederea asigurării cvorumului pentru examinarea subiectului inclus în agenda ședinței de astăzi”. Astfel, constată cu certitudine că „asigurarea cvorumului pentru examinarea subiectului inclus în agenda ședinței de astăzi ”, a avut loc în circumstanțe în care pot trezi dubii vis-a-vis de tratamentul egal al participanților la procesul administrativ și excluderea factorului subiectiv la convocarea, examinarea sesizării și adoptarea actului administrative contestat.

Aplicarea prevederilor acestui pct. 6.4/1 din Regulament la convocarea membrului supleant, din rândul judecătorilor, în ședință Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, neglijează în totalitate principiile de accedere a acestuia în componența propriu zisă a Consiliului Superior al Magistraturii și anume condiția de existență a vacanței funcției în urma încetării mandatului prevăzute de art. 12 alin.(l) și 13 alin.(1) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, condiția de detașare a acestuia pe durata exercitării mandatului prevăzută de art. 3 alin. (7) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în speță condiția de devenire vacantă, după obținerea calității de membru, a funcției administrative deținute anterior de către membrii judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii, art. 3 alin.(7) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

La fel, consideră relevante prezentei acțiuni în contenciosul administrativ, statuările Curții Constituționale în procesul controlului constituționalității unui punct din Regulament adoptat de Guvern, în care se dă apreciere stipulărilor unui Regulament în raport cu prevederilor constituționale și ale legii organice.

În acest sens sunt absolut pertinente prevederile stabilite în Hotărârea nr.23 din 06.09.2013 a Curții Constituționale RM în care se menționează că: actele normative subordonate legii trebuie să fie conforme Constituției și legilor, în înțelesul de a nu cuprinde reglementări sau dispoziții contrare, să nu aibă ca obiect de reglementare domenii sau raporturi primare care sunt de domeniul legii și să fie emise în limitele competenței organului de stat respectiv (pct.78 din Hotărâre).

În același context, Curtea reține că Parlamentul, fiind unica autoritate legislativă a statului, potrivit art. 66 lit. c) din Constituție, asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul țării. Această atribuție se realizează prin adoptarea de către Parlament a actelor legislative, iar în pct.82, Curtea reiterează că reglementarea primară, originară ține de domeniul legii. Legea reglementează cele mai importante relații sociale. Forma juridică superioară a legii este o consecință a faptului că ea este adoptată de către organul cel mai reprezentativ al statului - Parlamentul.

În pct.83 Curtea menționează că, în temeiul art. 6 din Constituție, principiul fundamental aflat la baza organizării și funcționării aparatului de stat este separația puterilor în legislativă, executivă și judecătorească. Fiecare dintre aceste autorități este învestită cu anumite prerogative, potrivit prevederilor Constituției, nici una dintre ele neavând posibilitatea de a uzurpa atribuțiile celeilalte sau de a le transmite exercitarea acestora.

În pct. 93 Curtea a reținut că, actul normativ subordonat legii nu poate conține norme primare de drept, conținutul actului normativ urmează să fie în corespundere cu normele și scopul legii sau ale actului normativ superior și nu va putea introduce reglementări noi, altele decât cele stabilite de lege sau actul superior. De asemenea, actul normativ nu poate interveni în domenii nereglementate de lege.

Cu alte cuvinte, Consiliul Superior al Magistraturii nu poate institui excepții sau reglementări noi, neprevăzute de lege în domenii reglementate primar prin actul legislativ al Parlamentului și nu-și poate aroga competențe legislative, stipulând într- un Regulament prevederi contrare reglementărilor legii.

În plus, Regulamentul nominalizat conține și prevederi perfect conforme celor prevăzute de legea organică la subiectul accederii membrului supleant în componența propriu zisă a Consiliului Superior al Magistraturii și anume: punctul 4.5 indică - judecătorul membru supleant, întră în funcție la data apariției funcției vacante și expiră la data încetării mandatului membrului în condițiile art. 12 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Din momentul intrării în funcție, membrul supleant are aceleași drepturi și obligații ca și membrul Consiliului.

Astfel, din prevederile conforme Legii ale Regulamentului distinge 3 prevederi determinante: că membrul supleant întră în funcție doar în cazul apariției funcției vacante (și nu ocazional în cazul lipsei obiective vre-unui membru CSM), că prerogativele acestuia expiră la data încetării mandatului membrului (și nu în cazul revenirii la serviciu a vre-unui membru al CSM), că membru supleant are aceleași drepturi și obligații ca și membrul Consiliului, doar din momentul intrării în funcție.

Și pentru un observator independent dar și pentru unul interesat, este absolut enigmatic, de prevederile cărui punct din același Regulament se conduce Consiliului Superior al Magistraturii. Celui care conține prevederi conform legii organice (pct.4.5) sau celui care conține prevederi absolut contrare prevederilor legii organice (pct.6.4/1).

Consideră că hotărârea contestată, este fundamental viciată prin participarea membrului supleant contrar prevederilor legii organice. În acest sens Consiliul Superior al Magistraturii s-a convocat în componența contestată, în baza unor prevederi din Regulamentul său, care contravin vădit reglementărilor legii organice.

Astfel, cele invocate constituie primul temei care impune anularea actului administrativ individual, defavorabil, pronunțat în privința sa.

Mai indică că, potrivit procesului-verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023 și înregistrărilor audio, la examinarea sesizării Procurorului General interimar, Ion Munteanu referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători, s-au prezentat: Procurorului General interimar, Ion Munteanu; Procurorul șef al Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin.

După anunțarea prezentei menționate, la propunerea președintelui ședinței Sergiu Caraman, s-a votat și s-a dispus examinarea subiectului inclus în agenda - în ședință închisă.

Astfel, conform rigorilor unei ședințe închise, în sala Plenului, urmau să rămână membrii Consiliului Superior al Magistraturii, autorul sesizării și secretarul ședinței Plenului.

Contrar acestor deziderate, din același proces verbal și a înregistrărilor audio, după anunțarea examinării sesizării Procurorului General interimar în ședință închisă, nu s-a anunțat despre îndepărtarea din sala ședinței plenului Consiliului Superior al Magistraturii a cărorva persoane care ar fi asistat la această ședință, în cazul concret procurorul șef al Procuraturii Anticorupție dna Veronica Dragalin. Ultima nu numai că nu a părăsit sala ședinței închise a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, dar și a participat activ la aceasta. Astfel, este incert care a fost calitatea procurorului șef al Procuraturii Anticorupție, în ședință închisă a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul unei proceduri administrative, odată ce era prezent autorul sesizării - Procurorul General interimar.

Potrivit art. 19 alin. (4) din Legea cu privire la statutul judecătorului, Consiliului Superior al Magistraturii dă acordul solicitat, în condițiile Codului de procedură penală. Astfel, deduce că la examinarea sesizării Procurorului General interimar, Consiliului Superior al Magistraturii este obligat, între altele, să respecte rigorile legii procesual penale.

În acest context menționează, că, potrivit art. 18 alin. (2) CPP, în cazul petrecerii ședințelor închise, accesul în sală poate fi interzis presei sau publicului. Iar, potrivit art. 19 alin. (2) CPP, persoana care efectuează urmărirea penală, judecătorul nu pot participa la examinarea cauzei în cazul în care ei, direct sau indirect, sânt interesați în proces.

Potrivit art. 44 alin. (l) din Codul Administrativ, participanți la procedura administrativă sânt: autoritatea publică (în speță Consiliul Superior al Magistraturii), orice persoană fizică sau juridică care a solicitat inițierea procedurii (în speță Procurorul General interimar) sau în privința căreia procedura a fost inițiată (în speță subsemnata), precum și orice altă persoană atrasă de autoritatea publică în procedura administrativă.

Constată că în procedura administrativă inițiată în privința subsemnatului prin sesizarea Procurorului General interimar, nu există vreun act de dispoziție a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care Procurorul șef al Procuraturii Anticorupție ar fi fost atrasă de autoritatea publică în procedura administrativă, prin ce au fost neglijate prevederile normei sus citate. Totodată conchide că participarea procurorului șef al Procuraturii Anticorupție, fără existența unui act de dispoziție de atragere a acesteia în procedura administrativă în calitate de participant, ar fi fost ilegală, prin ignorarea prevederilor expres prevăzute în norma precizată, chiar dacă ședință Plenului Consiliului Superior al Magistraturii era una publică.

Din cele relatate mai sus conchide că, la examinarea sesizării Procurorului General interimar, Consiliului Superior al Magistraturii era obligat să respecte rigorile Codului de procedură penală. Prin prezența procurorului șef al Procuraturii Anticorupție, în ședință închisă a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, au fost ignorate prevederile art.18 alin.(2) CPP și art.19 alin.(2) CPP, persoana care efectuează urmărirea penală judecătorul nu pot participa la examinarea cauzei în cazul în care ei, direct sau indirect, sânt interesați în proces. Participarea procurorului șef al Procuraturii Anticorupție a fost cu încălcarea prevederilor Codului administrativ art. 44 alin.(2).

Cele invocate supra constituie al 2-lea temei care impune anularea actului administrativ individual, defavorabil, pronunțat în privința sa.

Cu privire la încălcările prevederilor Codului Administrativ, admise la adoptarea hotărârii contestate notează că, hotărârea contestată contravine principiului constituțional prevăzut la art. 116 al Constituției, care prevede că, judecătorii instanțelor judecătorești sânt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii, art. 18-20 al Legii cu privire la statutul judecătorului. Prin urmare, hotărârile prin care Consiliul Superior al Magistraturii își expune acordul pentru pornirea urmăririi, efectuarea acțiunilor și aplicare a măsurilor de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului trebuie să fie proporționale, legale și motivate.

În privința subsemnatului, în calitate de judecător, în special, în garanția inviolabilității și inamovibilității acestuia, la emiterea hotărârii contestate a fost încălcat și art. 14 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului care prevede că judecătorii au dreptul că beneficieze de drepturile și libertățile consacrate de Constituția și legislația Republicii Moldova. Respectiv, în contextul prevederilor art. 21 Cod Administrativ, reține că legea permite o anumită ingerință în drepturile persoanelor în cazurile și condițiile stabilite de lege, însă ingerința în aceste drepturi trebuie să fie proporțională.

Principiul proporționalității este un mijloc de cântărire. Testul de proporționalitate se realizează pe verticală, iar lipsa unui element eșuează testul și denotă ilegalitatea actului administrativ individual defavorabil. În conformitate cu aceasta, o măsură oficială întreprinsă de autoritățile publice și instanța de judecată este proporțională dacă, are un scop legitim, este potrivită, necesară și rezonabilă.

Hotărârea contestată nu conține motivarea scopului, caracterului potrivit, necesar și rezonabil al deciziei luate în special la darea acordului la reținerea, aducerea silită, arestarea și suspendarea subsemnatei din funcție. Fiecare măsură autorizată de Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să fie motivată din punct de vedere al proporționalității. În speță, Consiliul Superior al Magistraturii a decis, fără o motivare completă a necesității intervenirii în cariera judecătorului, dispunerea reținerii, aducerii silite, arestării și suspendării din funcție.

Consideră că, Hotărârea a fost emisă prin utilizarea arbitrară a dreptului discreționar al Consiliului Superior al Magistraturii, contrar prevederilor art. art. 16, 137, 225 alin. (1) Codul administrativ. Conform art. 118 alin (1) propoziția a 3-a din Codul administrativ, din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Codul administrativ recunoaște categoria actului administrativ individual și prescrie condițiile în care trebuie exercitată discreția când un act administrativ este emis în baza dreptului discreționar. La caz, pârâtul a ales în mod discreționar să aplice prevederile art. 24 al Legii cu privire la statutul judecătorului care prevede posibilitatea suspendării din funcție a judecătorului. Totodată Consiliul Superior al Magistraturii urma să acționeze și în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (3) și 92 din Codul administrativ, care prevăd că, autoritatea publică trebuie să stabilească din oficiu aspectele de fapt ale cazului care face obiectul procedurii, fără a se limita la dovezile și afirmațiile participanților. Autoritatea publică decide conform convingerii sale libere dacă consideră o faptă drept existentă, luând în considerare întreaga procedură administrativă, inclusiv toate probele. Autoritatea publică ia în considerare toate faptele care au importantă pentru caz, inclusiv cele favorabile participanților. Consiliul Superior al Magistraturii nu a stabilit din oficiu toate aspectele de fapt ale cazului, a emis hotărârea contestată în grabă (toată ședința referitor la patru judecători a durat aproximativ 30 min.) ce denotă caracterul absolut superficial a chestiunilor abordate. Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii doar a preluat cele afirmate de Procurorul general interimar și procurorul șef al Procuraturii Anticorupție (participarea cărei era inadmisibilă) din care considerente, în substanță, Consiliul Superior al Magistraturii a emis un act administrativ individual defavorabil ilegal.

În sesizarea Procurorului General interimar dedusă spre examinarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii lipsesc cu desăvârșire careva probe veridice, concludente și admisibile, care ar justifica darea acordului pentru reținerea, aducerea silită și arestarea subsemnatului. În acest sens, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii n-au fost prezentate de către autorul sesizării careva probe care ar demonstra că subsemnatul, anterior depunerii sesizării s-a eschivat de la prezentarea la organul de urmărire penală, ar fi comis careva acțiuni de împiedicare a bunei desfășurări a urmăririi penale sau ce ar denota acțiuni de eschivare de la o eventuală răspundere penală.

La caz, Consiliul Superior al Magistraturii doar a preluat unilateral afirmațiile din demersul procurorului și în lipsa unei analize din oficiu a eliberat acordul pentru reținerea, aducerea silită, arestarea și efectuarea perchiziției. Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul acelorași obligații de cercetare a stării de fapt din oficiu urma să stabilească prin analiza efectivă a faptelor dacă există probe că subsemnatul poate întreprinde acțiuni ilegale în vederea prezentării acesteia în fața organelor de drept în modul prevăzut de lege, fără a fi supusă acțiunilor de constrângere și aplicarea unor măsuri preventive de aducere forțată, reținere și arestare.

Unicul „argument” al Consiliului Superior al Magistraturii referitor la acest aspect unde indică ”… , având în vedere pretinsul comportament al judecătorului care în repetate rânduri ar fi pretins că poate determina persoane cu funcție de demnitate publică inclusiv judecători, să emită anumite soluții favorabile în anumite cauze, (deși acest afirmații sunt denaturate complet), se impune necesitatea eliberării acordului pentru efectuarea acțiunilor de reținere, aducere silită și/sau arestare” este lipsit de logică juridică și absolut nepertinent, or aceste măsuri, inclusiv și din jurisprudența CtEDO pot fi aplicate numai cu scopul asigurării prezentării persoanei în fața autorităților, (hotărârea Sirenco v Republica Moldova art.5&3), care stabilește că: scopul detenției preventive este de a promova interesele justiției prin aducerea suspectului în fața autorității de drept competente și nu de a-l pedepsi pe acesta”.

În conformitate cu art.23 (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.947 din 19.07.1996, Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia - a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției judecătorului, fără a-și aroga atribuțiile unei instanțe judecătorești.

Reieșind din prevederile legale menționate supra, Consiliului Superior al Magistraturii chiar și-a arogat atribuțiile unei instanțe judecătorești prin a da apreciere naturii acuzațiilor aduse și fără ca cel puțin procurorul în sesizare să le fi indicat ca temei de solicitare a acordului la aducerea silită, reținere sau arestare, dar cu desăvârșire ignorând calitatea Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței autorității judecătorești.

Or, este greu de înțeles raționamentul Consiliului Superior al Magistraturii că un judecător, chiar în lipsa acordului Consiliului Superior al Magistraturii de aducere silită, reținere și arestare, ar avea un comportament de natură să împiedice buna desfășurare a urmăririi penale, cu atât mai mult să se eschiveze de la prezentarea s-a la acțiunile procesuale. Astfel, este absolut incert raționamentul care a determinat plenul Consiliului Superior al Magistraturii să admită sesizarea Procurorului General interimar, asta în circumstanțele, când în privința subsemnatului deja era pornită urmărirea penală și efectuate măsuri speciale de investigații. Sunt în afara oricărui raționament rezonabil concluziile Consiliului de a da acordul pentru aducerea silită, reținerea, în special pentru arestarea sa. Presupun că acest raționament nu ține de sfera respectării procedurii penale sau de logica juridică în general. Acest comportament este „justificat” doar prin atitudinea mai mult decât loială și părtinitoare a Consiliului Superior al Magistraturii față de autorul sesizării iar pe de altă parte - tratarea vădit superficială a funcțiilor sale de garant a independenței autorității judecătorești prevăzut în art. l alin. (l) al Legii cu privire la Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea face referire la constatările Curții Constituționale din hotărârea nr. 23 din 27.06.2017 și anume [...76. Curtea menționează că în situația în care Consiliului Superior al Magistraturii i se cere să își dea acordul pentru pornirea urmăririi penale, aplicarea măsurilor procesuale sau efectuarea acțiunilor procesuale în privința judecătorului, acesta are obligația să motiveze hotărârea sa, ținând cont de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte, fără a se limita la formulări generale și abstracte. 77. Nu există nicio îndoială că decizia de ridicare sau nu a imunității judecătorului ține de marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, însă această apreciere trebuie să fie însoțită de o motivare corespunzătoare, astfel încât să se depășească orice suspiciune de arbitrar. Iar întru realizarea acestui deziderat, Curtea consideră că este indispensabilă aprecierea materialelor prezentate, chiar dacă în cele din urmă va exista și o examinare a acestora de către instanța de judecată independentă și imparțială [obligată ope legis să asigure respectarea garanțiilor ce decurg din articolul 6 din Convenția Europeană], cu posibilitatea exercitării căilor de atac asupra actului judecătoresc pronunțat. 78. Adițional, Curtea relevă că, exprimându-și acordul sau refuzul pentru pornirea urmăririi penale în privința judecătorului, precum și pentru reținerea, aducerea silită, arestarea sau percheziționarea judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a aprecia materialele prezentate, fără să formuleze concluzii asupra vinovăției judecătorului.].

De asemenea indică încălcarea prevederilor de procedură sub aspectul conexării sesizărilor, astfel, potrivit procesului verbal al ședinței și a înregistrărilor audio, a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023, atestă că procurorul general interimar, a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii, 4 sesizări cu același obiect (eliberarea acordului pentru efectuarea măsurilor procesuale) în privința a 4 judecători. Totodată, toate aceste sesizări au fost examinate în aceiași ședință a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, însă hotărârile au fost emise în privința fiecărui judecător în parte.

Din conținutul procesului verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de asemenea atestă că, în procesul examinării sesizărilor, acestea (sesizările) nu au fost conexate.

Astfel, constată că, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii urma să emită un act de dispoziție privind examinarea celor 4 sesizări într-o singură ședință, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii urma să conexeze procedurile administrative inițiate în baza acestor 4 sesizări în una singură, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii urma să adopte o singură hotărâre referitor la toate 4 sesizări așa cum prevede art. 80 alin.(2) Cod Administrativ.

În caz contrar, în agenda ședinței plenului Consiliului Superior al Magistraturii, urmau a fi incluse 4 subiecte și nu unul, urmau să aibă loc 4 ședințe și numai atunci puteau fi pronunțate patru hotărâri distincte și ca formă și ca conținut.

Atrage atenția că în agenda ședinței plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 14.11.2023, a fost inclusă l (una) singură întrebare. Astfel constată că au fost depuse 4 sesizări, agenda a constat din l (una) singură întrebare, a avut loc l (una) singură ședință dar pronunțate 4 hotărâri separate și diferite după conținut.

Reieșind din prevederile legale menționate supra, raportate la circumstanțele de fapt descrise, denotă cu certitudine încălcări de procedură care în consecință impun anularea actului administrativ contestat.

Referitor la suspendarea din funcție reține că, potrivit art. 24 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20.07.95, judecătorul poate fi suspendat din funcție, la cerere sau din oficiu, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă: a) în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.

Menționează, că în pct.3 a hotărârii contestate s-a dispus: „Judecătorul Bivol Garri de la Judecătoria Chișinău bănuit ….., se suspendă din funcție până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza data”.

Indică că este absolut neclar cum a ajuns Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la această soluție.

Lecturând procesul verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și audiind înregistrările audio, constată cu certitudine că chestiunea suspendării subsemnatului din funcție nici nu a fost pusă în ședință și nici nu a fost supusă dezbaterii.

În atare situație juridică, presupune că plenul Consiliului Superior al Magistraturii a confundat noțiunea de „din oficiu” cu noțiunea de „indiscutabil” sau „automat”. Înaintea adoptării soluției de suspendare din funcție, în ședință, membrii Consiliului Superior al Magistraturii urmau să pună în dezbatere subiectul respective, să-și exprime părerile pro sau contra, fapt care a lipsit cu desăvârșire.

Astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât asupra unei chestiuni majore care, în alte condiții, poate fi supusă controlului judecătoresc, inclusiv de instanța de recurs (art.200 CPP), fără ca măcar formal să pună subiectul în discuție. Menționează caracterul „urgent” sau „în grabă” inexplicabil al Consiliului Superior al Magistraturii, de a dispune suspendarea din funcție a subsemnatului. Or, pentru a elucida toate aceste aspecte, în lipsa solicitării procurorului în acest sens, acest aspect putea pus spre examinare și în altă ședință a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Conștientizând dreptul Consiliului Superior al Magistraturii de a se expune din oficiu și în lipsa judecătorului, asupra suspendării acestuia din funcție, totuși insistă că acest subiect urma a fi dezbătut în ședință Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, analizate toate circumstanțele, inclusiv de ordin personal, de rând cu cele care favorizează persoana (faptul că la aceiași ședință a fost suspendați subsemnatul cât și soția, ambii părinți a unui copil minor), aplicând cu maximă diligență principiul proporționalității.

Or, în speță, în ședință Plenului nici nu s-a amintit despre subiectul suspendării din funcție, cu atât mai mult să se respecte rigorile menționate mai sus.

Din hotărârea contestată distinge că, la suspendarea din funcție, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat doar un singur scop - protejarea prestigiului profesiei și al funcției exercitate.

Accentuează că, potrivit art. 137 alin. (3) - (4) Cod administrativ, stările de fapt identice în esență se tratează identic. O tratare neidentică a două stări de fapt identice se admite numai dacă există un motiv obiectiv. Dacă într-un caz autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea este obligată să își exercite dreptul discreționar în același mod.

Astfel, fiind examinată în cadrul aceleași ședințe a Plenului, sesizările de eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința a 4 judecători, atestă că în privința judecătorului Radu Grecu, nu a fost dispusă suspendarea din funcție.

Insistă asupra obligației legale a autorității publice - Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de a exercita dreptul discreționar în același mod, dar să nu decidă suspendarea sa din funcție.

Cu alte cuvinte, autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea dreptului discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit căruia autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

Consideră că, Consiliului Superior al Magistraturii era obligat prin lege să își exercite discreția, însă fără erori discreționare, pe când la caz acesta a admis erori discreționare la emiterea actelor contestate, inclusiv și în aspectul menționat mai sus.

Urmare, hotărârea contestată urmează a fi anulată și în partea suspendării subsemnatei din funcție.

Intre altele comunică instanței inclusiv și alte circumstanțe de fapt în care a fost convocată ședință Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 14.11.2023.

Potrivit hotărârii contestate, aceasta a fost adoptată într-o ședință închisă, dar nu și extraordinară. Astfel, potrivit portalului ședințelor Consiliului Superior al Magistraturi, ședință sub numărul de ordine 33 este afișată ședință ordinară din 14.11.2023 pentru ora 08.00.

Potrivit procesului verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.33 din 14.11.23 costată că ședința (fără a se indica caracterul extraordinarul acesteia) a început la ora 8.22 min. Sesizarea procurorului General interimar privind eliberarea acordului a fost înregistrată la aceiași data 14.11.2023, (ce reiese din ștampila Consiliului Superior al Magistraturii aplicată pe sesizare).

Menționează că programul de lucru al Consiliului Superior al Magistraturii este în intervalul orelor- 8.30-17.30.

Faptul că la detalizarea agendei pe portalul Consiliului Superior al Magistraturii se indică „ședințe extraordinară”, este absolut irelevant deoarece, reiterez, că nici în textul hotărârii contestate nici în procesul verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu este indicat că a avut loc o ședință extraordinară.

Astfel constată că deși a avut loc o ședință ordinară, aceasta a început în afara programului de lucru al Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată este evident că și sesizarea Procurorului General interimar în privința sa a fost înregistrată la 14.11.2023 (ce reiese din ștampila Consiliului Superior al Magistraturii aplicată pe sesizare), a fost înregistrată în cancelaria Consiliului Superior al Magistraturii în afara timpului programului de lucru. La fel, în procesul verbal al ședinței plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14.11.2023 este făcută mențiunea „Din motive tehnice, înregistrarea audio nu s-a efectuat”.

Constată că de rând cu altele, Consiliul Superior al Magistraturii făcând în procesul-verbal mențiunea „Din motive tehnice, înregistrarea audio nu s-a efectuat” a neglijat prevederile propriului Regulament, care, în punctul 13.7 prevede că ședințele închise se vor înregistra prin intermediul echipamentului audio și nu se vor da publicității. La rândul său, pct.13.8 din același Regulament prevede că „în cazul în care din motive tehnice nu este posibilă înregistrarea audio-video a ședinței Plenului Consiliului, membrii consiliului vor decide asupra continuării, întreruperii sau amânării ședinței. În acest sens, nici în procesul verbal al ședinței Plenului, nici în înregistrările audio, nu se regăsește vreun act de dispoziție al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind continuarea, întreruperea, sau amânarea ședinței în condițiile imposibilității înregistrării audio, imposibile din motive tehnice al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Consideră că inclusiv circumstanțele enunțate supra, precum și „viteza” cu care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a examinat toate 4 sesizări, (ședință a durat aproximativ 30 min.), ridică dubii absolut rezonabile de rând cu temeiurile de ilegalitate anterior, referitor temeinicia și legalitatea hotărârii contestate. b) Argumentele Pârâtului și a Terțului

La 26 aprilie 2024 Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință, solicitând respingerea ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Garri Bivol împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023.

În motivarea referinței a indicat că, la 14 noiembrie 2023 la Consiliul Superior al Magistraturii a fost înregistrată sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului la reținere, supunerii aducerii silite, arestării și percheziționării în privința judecătorului Bivol Garri de la Judecătoria Chișinău.

Chestiunea a fost inclusă în agenda ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 33 (extraordinară) din 14 noiembrie 2023. La ședință Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-au prezentat 7 (șapte) membri din cei 9 (nouă) aflați în exercițiu funcțiunii și 1 membru supleant, ședința fiind declarată deliberativă. Ca urmare a aprobării Agendei ședinței nr.33 din 14 noiembrie 2023 cu votul unanim a membrilor prezenți, s-a purces la examinarea chestiunilor.

Dat fiind prevederile art. 81 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Președintele ședinței, Sergiu Caraman, a propus examinarea chestiunii în cauză în ședință închisă. În rezultatul votării, cu vot unanim pro al membrilor, prezenți la ședință, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat oportună examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători.

În ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14 noiembrie 2023, Procurorul General interimar, Ion Munteanu, s-a pronunțat pe marginea sesizării, susținând temeiurile invocate din motivele expuse în aceasta și a solicitat eliberarea acordului în vederea efectuării acțiunilor de urmărire penală de supunere aducerii silite, reținerii, arestării și percheziționării în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău (sediul Centru). Dat fiind prevederile art. 15 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, examinarea chestiunii nominalizate s-a realizat în lipsa magistratului vizat.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii constatând că, prin ordonanța Procurorului General interimar a fost pornită urmărirea penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău și verificând dacă probele prezentate în susținerea sesizării atestă bănuiala rezonabilă de săvârșirea infracțiunilor imputate, fără a se pronunța în privința acestora, limitându-se la examinarea factologică a materialelor prezentate și verificarea respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea reținerii, aducerii silite, suspendării, arestării sau percheziției judecătorului, și la reiterarea circumstanțelor de fapt și de drept relevante speței, a considerat oportună eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală solicitate în scopul oferirii posibilității organului de urmărire penală să investigheze circumstanțele cauzei sub toate aspectele complet și obiectiv, fapt posibil doar prin recurgerea la privarea temporară a judecătorului de imunitate.

Totodată, având în vedere că în privința judecătorului Garri Bivol a fost pornită urmărirea penală, fiind astfel bănuit de comiterea actelor de trafic de influență, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat existența circumstanțelor care justifică necesitatea emiterii unui act de urgență privind suspendarea din funcția de judecător, în contextul faptelor imputate care sunt de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, măsura suspendării fiind, pe de o parte, temporară, iar, pe de altă parte, fiind justificată de statutul înalt al funcției deținute. Astfel, chiar dacă pe tot parcursul procesului penal, prezumția de nevinovăție își menține valențele, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a motivat în hotărârea contestată că, îndepărtarea temporară a magistratului din exercițiul funcției se justifică din considerentul păstrării imaginii de probitate morală și profesională ce trebuie să caracterizeze sistemul judiciar în ansamblu, eliminându- se astfel orice fel de suspiciuni care ar putea să umbrească ideea de verticalitate morală pe care magistrații trebuie să o demonstreze în întreaga lor activitate.

Dat fiind cele expuse, în conformitate cu art. 19 alin. (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului, art. 15 alin. (4) lit. a) și b), art. 23 alin. (1), art. 24 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art. 191 alin. (5) din Codul administrativ, cu 8 (opt) voturi “pro” și 0 (zero) voturi “împotrivă” ale membrilor prezenți la ședință, Plenul Consiliului Superior al Magistraturi a adoptat Hotărârea nr. 527/33 prin care a admis sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău; a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de supunerea aducerii silite, reținerii, arestării și perchiziționării în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău pentru existența bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de 42 alin. (5), art. 326 alin. (11), art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul precum și l-a suspendat pe judecătorul Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău, bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 326 alin. (11) și art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul Penal, până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată.

Notează că, în conformitate cu art. 19 alin. (4), (5) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile Codului de procedură penală. în cazul săvârșirii de către judecător a infracțiunilor specificate la art. 243, 324, 326 și 3302 ale Codului penal al Republicii Moldova, precum și în cazul infracțiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

Judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale în privința judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele internaționale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracțiune flagrantă.

Art. 24 alin. (1) lit. a) din legea cu privire la statutul judecătorului, judecătorul poate fi suspendat din funcție, la cerere sau din oficiu, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă: a) în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.

Art. 23 alin. (1), (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii prevede că, propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia - a adjunctului desemnat prin ordinul Procurorului General de pornire a urmăririi penale, de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului se examinează de către Consiliul Superior al Magistraturii imediat, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare.

Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia - a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției judecătorului, fără a-și aroga atribuțiile unei instanțe judecătorești.

Potrivit art. 15 alin. (1), (2), (4) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial își exercită atribuțiile în plen. Ședința Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din membrii care sunt în exercițiul funcției și nu se află în situațiile menționate la art. 18 alin. (1).

La ședințele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se examinează, cu excepția cazurilor când se examinează: a) propunerile prevăzute la art. 23; b) suspendarea din funcție a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale; c) aplicarea măsurilor speciale de investigații în cauza penală în care figurează judecătorii în funcție.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității membrilor prezenți, cu excepția cazului prevăzut la art. 19 alin. (4).

Consiliul susține că, sesizarea Procurorului General interimar Ion Munteanu înregistrată la 14 noiembrie 2023 a fost examinată în corespundere cu procedura stabilită de lege. Astfel, în limitele competenței, Consiliul a examinat și a adoptat o hotărâre în care au fost reflectate în detaliu motivele de fapt și de drept pentru care sesizarea Procurorului General a fost admisă cu eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de supunerea aducerii silite, reținerii, arestării și percheziționării în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău pentru existența bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de 42 alin. (5), art. 326 alin. (11) și art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

Totodată, pentru motivele expuse în hotărâre și în limitele competenței prevăzute de art. 24 din Legea cu privire la statul judecătorului, Consiliul întemeiat a dispus suspendarea judecătorului din funcție.

Nefiind de acord cu hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14.11.2023, la 12 decembrie 2023 (nemotivat/ dosar nr. 3d-55/23 jud. raportor Ursachi Mariana) și respectiv 5 martie 2024 (motivat) Garri Bivol a depus o cerere de chemare în judecată prin care solicită anularea hotărârii nominalizate, pe care o consideră ca fiind ilegală și adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și de procedură.

În motivarea acțiunii de către reclamant au fost invocate mai multe argumente pe care le apreciază ca fiind nefondate, și/sau lipsite de relevanță din considerentele ce urmează.

Referitor la criticile formulate de reclamant privind participarea membrului supleant Livia Mitrofan în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14 noiembrie 2023 la care a fost examinată sesizarea Procurorului interimar Ion Munteanu, Consiliul menționează următoarele: Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, care este constituit din 12 membri: șase judecători aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelurile instanțelor judecătorești, și șase persoane care se bucură de o înaltă reputație profesională și integritate personală, cu experiență în domeniul dreptului sau în alt domeniu relevant, care nu activează în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătorești și nu sunt afiliate politic.

Art. 15 alin. (1), (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii prevede că, Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial își exercită atribuțiile în plen. Ședința Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din membrii care sunt în exercițiul funcției și nu se află în situațiile menționate la art. 18 alin. (1).

La momentul examinării chestiunii în exercițiul funcției erau 9 membri al Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că, teoretic ședința este deliberativă dacă la ea participă cel puțin 6 membri. În ședința din 14 noiembrie 2023 au participat 7 membri (cvorumul fiind deja asigurat) și 1 membru supleant, atragerea căreia s-a realizat în temeiul pct. 6.41 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii (introdus prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.219/16 din 25.10.2022, în vigoare 16.01.2023).

Consiliul remarcă că, legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii indică că, pentru a fi asigurat caracterul deliberativ al ședinței urmează să fie îndeplinit cvorumul de două treimi din membri (care sunt în exercițiul funcției și care nu se află în situațiile menționate la art. 18 alin. (1)), fără a fi făcute careva specificări la calitatea membrilor prezenți (judecători sau non-judecători).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă, în jurisprudența sa a subliniat necesitatea ca un număr important al membrilor organului (disciplinar) să fie ei însuși judecători, fapt care oferă o anumită garanție de imparțialitate (Oleksandr Volkov, § 109, și Xhoxhaj v. Albania, nr. 15227/19, § 299, 9 februarie 2021, Catană v. Moldova).

La ședința din 14 noiembrie 2023 cu cvorumul asigurat de 7 membri prezenți (3 judecători și 4 non- judecători), a fost antrenat membru supleant (din rândul judecătorilor) pentru că chestiunea să fie examinată nemijlocit de un Consiliu în componența căruia să fie cel puțin jumătate din membri judecători, așa cum statuează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel că, pretențiile reclamantului în acest sens sunt nefondate.

În ceea ce privește obiecțiile privind participarea în ședință închisă a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a procurorului șef al Procuraturii Anticorupție, Consiliul le apreciază ca fiind nefondate și vine cu următoarele precizări:

Având în vedere faptul că informațiile ce se conțin în sesizare și în materialele prezentate de Procurorul General interimar reprezentau informații oficiale cu accesibilitate limitată, și anume informații cu caracter personal și referitoare la activitatea de urmărire penală, publicitatea cărora puteau aduce atingere vieții private a magistratului și altor persoane, precum și puteau prejudicia desfășurarea urmăririi penale, în baza prevederilor art. 81 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii; pct.6.2 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 668/26 din 15 septembrie 2015, art. 212 alin.(l) din Codul de procedură penală și cu votul unanim al membrilor prezenți, sesizarea a fost examinată în ședință închisă.

Sesizarea referitoare la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Garri Bivol a fost depusă și susținută nemijlocit în cadrul ședinței din 14 noiembrie 2023 de către Procurorul General interimar Ion Munteanu, așa cum prevede art. 19 din legea cu privire la statutul judecătorului.

La examinarea sesizării în ședința din 14 noiembrie 2023 a participat și reprezentantul organului care exercită activitatea specială de investigații Veronica Drăgălin, procur șef al Procuraturii Anticorupție.

Alegațiile reclamantului precum că, prin prezența procurorului șef al Procuraturii Anticorupție, în ședința închisă a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost ignorate prevederile art. 18 alin. (2) CPP și art. 19 alin. (2) CPP sunt neîntemeiate. Or, art. 18 alin. (2) CPP reglementează situațiile/excepțiile în care accesul în sala de ședință este interzis presei sau publicului (procurorul șef al PA nu face parte din categoria publicului), iar art. 19 alin. (2 ) CPP se referă la cazurile de incompatibilitate a instanței/procurorului (existența unui interes direct sau indirect în proces). La caz, procurorul-șef al PA are doar un interes procesual și nu unul direct (așa cum insinuează reclamantul), astfel, reglementările în cauză nu sunt incidente în speță. Pe de altă parte, Codul de procedură penală prevede în art. 305 alin. (1) CPP, posibilitatea participării după caz, a reprezentantului organului care exercită activitatea specială de investigații în ședința închisă la care se examinează demersul la efectuarea acțiunilor de urmărire penală. Respectiv, participarea în ședința închisă a procurorului șef al Procuraturii Anticorupție Veronica Drăgălin nu a fost contrară legii, dimpotrivă, participarea dânsei a oferit Consiliului posibilitatea de a acorda toate întrebările de concretizare, astfel încât toate aspectele relevante speței să fie cercetate.

Pretinde reclamantul că, „hotărârea contestată contravine principiului constituțional prevăzut la art. 116 din Constituție care prevede că judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii, art. 18-20 al Legii cu privire la statutul judecătorului; hotărârea contestată nu conține motivarea scopului, caracterul potrivit, necesar și rezonabil al deciziei, Consiliul Superior al Magistraturii a decis fără o motivare completă a necesității intervenirii în cariera judecătorului, dispunerea reținerii, aducerii silite, arestării și suspendării din funcție; hotărârea a fost emisă prin utilizarea arbitrară a dreptului discreționar contrar prevederilor art. 16, 137, 225 alin. (1) Cod Administrativ; Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea hotărârii contestate a încălcat principiul cercetării din oficiu potrivit art. 22, 85 și 87 din Codul Administrativ ”.

În opinia Consiliului Superior al Magistraturii, normele juridice cuprinse în art. 116 alin. (1) și art. (6) din Constituția Republicii Moldova, și, respectiv, art. 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului garantează judecătorilor instanțelor judecătorești independența, imparțialitatea, inamovibilitatea și inviolabilitatea potrivit legii, totodată, stabilind și sancționarea judecătorilor în conformitate cu legea.

În jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat că, principiul constituțional al independenței judecătorilor implică principiul responsabilității. Independența judecătorului nu constituie și nu poate fi interpretată ca o putere discreționară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii sale penale, contravenționale sau disciplinare în condițiile legii (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §89). Reieșind din normele procesuale penale, pornirea unei cauze penale în conformitate cu legislația în vigoare, când rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune și nu există vreuna dintre circumstanțele care exclud urmărirea penală și infracțiunea a fost săvârșită de un judecător, răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită nu este un act de intervenție în activitatea și independența judecătorilor ci un proces legal de tragere la răspundere pentru ilegalitatea comisă (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §75).

În Opinia nr. 967/2019 CDL-AD (2019)028 Comisia de la Veneția a evidențiat că nu trebuie acordată „imunitate generală” judecătorilor, ci doar „imunitate funcțională” deoarece, în principiu, un judecător trebuie să beneficieze de imunitate doar în exercițiul funcțiilor sale legale.[13] Dacă se face abuz sau se utilizează greșit puterea judiciară, aceasta nu poate servi scopului pe care îl urmărește. Judecătorii care comit o infracțiune în exercițiul funcțiilor lor, cum ar fi luarea de mită, nu pot invoca imunitatea față de procedurile penale.[24] Mai mult, imunitatea funcțională nu exclude urmărirea penală în cazurile care nu au legătură cu procesul de judecare.[25]

În conformitate cu art. 19 alin. (5) judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale în privința judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele internaționale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracțiune flagrantă.

Încuviințarea de către Consiliului Superior al Magistraturii a acțiunilor procesuale efectuate de organele de urmărire penală în cazurile reținerii, supunerii aducerii silite, arestării, percheziționării judecătorului constituie o anumită garanție care diminuează riscul abuzurilor, acțiunilor arbitrare, precum și acuzațiilor false împotriva judecătorului de către persoane interesate.

Consiliul relevă că, art. 23 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii stabilește procedura de examinare a demersului procurorului general interimar înaintat în temeiul art. 19 din legea cu privire la statutul judecătorilor, dar și limitele de examinare.

În hotărârea nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 este specificat că Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează natura și gravitatea acuzării în materie penală, ci doar constată dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva judecătorului, sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de CPP pentru dispunerea efectuării acțiunilor procesuale de urmărire penală.

Subsecvent, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a menționat că îi revine competența doar de a priva temporar judecătorul de imunitate, iar autorizarea și după caz, aprecierea legalității acțiunilor procesuale aplicate în privința judecătorului, precum și respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele internaționale îi revine judecătorului de instrucție.

În aceste condiții, constatând faptul că, prin ordonanța Procurorului General interimar a fost pornită urmărirea penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău și verificând dacă probele prezentate în susținerea sesizării atestă bănuiala rezonabilă de săvârșire a infracțiunilor imputate, fără a se pronunța în privința acestora, limitându-se la examinarea factologică a materialelor prezentate și verificarea respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea reținerii, aducerii silite, suspendării, arestării sau percheziționării judecătorului, și la reiterarea circumstanțelor de fapt și de drept relevante speței, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat oportună eliberare a acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală solicitate în scopul oferirii posibilității organului de urmărire penală să investigheze circumstanțele cauzei sub toate aspectele complet și obiectiv, fapt posibil doar prin recurgerea la privarea temporară a judecătorului de imunitate.

Consiliul asigură că, la examinarea chestiunii fixate pentru ședința extraordinară din 14 noiembrie 2023, a cercetat sub toate aspectele și în limitele prevăzute de art. 23 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, sesizarea Procurorului General interimar, iar hotărârea adoptată în final este una legală și întemeiată.

Referitor la (pretinsele) încălcări a prevederilor de procedură sub aspectul conexării sesizărilor Consiliul le apreciază ca fiind vădit nefondate și care nicidecum nu influențează asupra legalității hotărârii contestate. În acest context, Consiliul informează că, pentru 14 noiembrie 2023 a fost convocată ședința extraordinară cu nr. 33. Pe agenda ședinței așa cum a fost publicată și aprobată nemijlocit a fost inclus subiectul ce ține de „sesizările Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători”. Toate cele patru sesizări au fost examinate într-o ședință și în rezultatul deliberării au fost emise patru hotărârii de sine stătătoare.

Consiliul susține că, pe agenda unei ședințe pot și sunt incluse mai multe chestiuni. Dat fiind faptul că, datele sunt confidențiale, în agenda nr. 33 corect a fost inclus subiectul ce ține de „sesizări” , în privința „unor judecători” (fără a se da nume/ respectiv nu era rostul tehnic vorbind de menționat de patru ori aceiași chestiune). Fiecare dintre sesizări a avut obiect separat, motiv pentru care au fost înregistrate în cancelaria Consiliului Superior al Magistraturii cu numere diferite. Fiecare sesizare a fost examinată și susținută distinct de alte și pentru fiecare în parte s-a votat.

Respectiv toate criticile formulate precum că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii urma să emită un act de dispoziție privind examinarea celor 4 sesizări într-o singură ședință. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii urma să conexeze procedurile administrative inițiate în baza acestor sesizări în una singură; Plenul Consiliului Superior al Magistraturii urma să adopte o singură hotărâre referitor la toate 4 sesizări așa cum prevede art. 80 alin. (2) Cod Administrativ”, sunt nefondate și nu vor putea fi reținute de către instanța de judecată întrucât sunt eronate și bazate pe aprecierea pur subiectivă a părții reclamante.

Referitor la suspendarea în funcție invocă reclamantul că „este absolut neclar cum a ajuns Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la această concluzie, chestiunea suspendării din funcție nici nu a fost pusă în ședință și nici nu a fost supusă dezbaterilor; contrar obligației prevăzute de art. 137 alin. (3) (4) din Codul Administrativ Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu și-a exercitat dreptul discreționar în același mod în lipsa unui motiv obiectiv, care i-ar permite devierea”, notează că, în conformitate cu art. 24 din Legea cu privire la statutul judecătorului, (1) judecătorul poate fi suspendat din funcție, la cerere sau din oficiu, prin hotărârea a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă: a) în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.

Prin hotărârea nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 judecătorul Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău, bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de 42 alin. (5), art. 326 alin. (11) și art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul penal, a fost suspendat din funcție, până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată.

Suspendarea judecătorului a fost dispusă din oficiu. Asupra chestiunii privind suspendarea din funcții membri Consiliului Superior al Magistraturii au discutat în cadrul deliberării. Motivele de fapt și de drept pentru care s-a decis astfel au fost reflectate în detaliu în hotărârea contestată.

Pretinsa ignorare a art. 137 alin. (3) (4) din Codul administrativ este nejustificată. Or, contrar celor invocate de reclamant, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a exercitat dreptul discreționar în același mod. Astfel, trei judecători (printre care și reclamantul) în privința cărora existau ordonanțe de pornire a urmăririi penale au fost suspendați din funcție în temeiul art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Nu a fost suspendat doar judecătorul în privința căruia Consiliului Superior al Magistraturii a dat doar acordul pentru pornirea urmăririi penale și efectuarea acțiunilor de urmărire penală.

Remarcă reclamantul și alte încălcări precum ar fi ”hotărârea contestată a fost adoptată în ședință închisă, dar nu și extraordinară”, argument lipsit de relevanță și care nu influențează legalitatea hotărârii (în nici o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii nu se face mențiunea privind caracterul/ tipul ordinar sau extraordinar al ședinței în care a fost examinată chestiunea).

În privința argumentului precum că, „ședința a început în afara programului de lucru al Consiliului Superior al Magistraturii”- comunică că, la materialele dosarului administrativ a fost anexată dispoziția Președintelui interimar al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 118 cu privire la stabilirea programului de muncă unor angajați din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost stabilit pentru ziua de 14 noiembrie 2023 program de muncă de la 08.00 până la 17.00. Respectiv, desfășurarea ședinței a avut loc cu respectarea rigorilor legale.

Generalizând circumstanțele descrise în coraport cu normele legale aplicabile speței, Consiliul învederează despre necesitatea adoptării unei soluții de respingere ca neîntemeiată a acțiunii depuse de reclamantul Garri Bivol. Or, argumentele expuse sunt neîntemeiate și nu ating nivelul minim pentru a fi reținute ca fiind temeiuri suficiente de a înlătura prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat.

La 19 martie 2024 terțul Procuratura Generală a depus referință, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către reclamanta Garri Bivol împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii nr.527/33 din 14 noiembrie 2023, ca neîntemeiată.

În motivarea referinței a indicat că, din materialele procesului penal rezultă că Procurorul General interimar a constatat existenta unei bănuieli rezonabile privind comiterea de către judecătorul Garri Bivol a infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin. (1), 326 alin. (11), 326 alin. (2) lit. b), 324 alin. (3) lit. a) din Codul penal.

Astfel, Procurorul General interimar a argumentat că, potrivit prevederilor art. 19 alin. (a) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, în cazul săvârșirii de către judecător a infracțiunii specificate la art.326 din Codul penal, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

Totodată, conform prevederilor art.19 alin.(5) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, se instituie regula potrivit căreia, Judecătorul nu poate fi reținut, supus aduceri silite, arestat, perchiziționat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale în privința judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele internaționale.

Prin urmare, coraportând circumstanțele faptice ale cazului la cerințele stabilite de Codul de procedură penală, în vederea asigurării unei investigații eficiente și stabilirii adevărului obiectiv pe caz, constată că este necesar de a utiliza toate procedeele probatorii prevăzute de lege, fapt posibil doar prin recurgerea la acțiuni de urmărire penală care restrâng drepturile și libertățile prevăzute de lege ale persoanei, într-o proporționalitate necesară și admisibilă de lege.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin.(2) din Codul de procedură penală „procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Potrivit cerințelor art. 252 din Codul de procedură penală ,,Urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea acestuia”.

Or, sintagma de suspiciune (bănuială) rezonabilă, raportată la jurisprudența CtEDO, presupune existența unor date care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil că o persoană să fi săvârșit o infracțiune.

În aceste circumstanțe, atrage atenția că nici reclamantul nu a invocat lipsa bănuielii rezonabile sau alte argumente care în esență ar lipsi hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii de temeinicie, toate alegațiile reclamantului constituind interpretări tendențioase ale regulilor formale cu privire la procedură.

Urmare a examinării sesizării și materialelor anexate la aceasta, Consiliul Superior al Magistraturii a eliberat acordul pe marginea solicitării Procurorului General interimar.

Respectiv, prin hotărârea sa nr. 527/33 din 14.11.2023, Consiliul Superior al Magistraturii a oferit posibilitate organului de urmărire penală să investigheze circumstanțele cauzei sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Consiliul Superior al Magistraturii, ca autoritate de rang constituțional care administrează sistemul judecătoresc, nu putea să adopte altă soluție, ținând cont de rolul și misiunea sa.

Cu referire la alegațiile reclamantului, privind componența Consiliului Superior al Magistraturii la momentul examinării sesizării, punctează că prevederile legale în acest sens într-adevăr sunt ambigue, însă în aceste condiții anume Consiliului Superior al Magistraturii îi revin prerogativele de a stabili regulile și modalitatea de succesiune între membrii săi și membrii supleanți. Procurorul General nu a venit cu careva sugestii sau opinii în acest sens, or Consiliul Superior al Magistraturii a aplicat în mod independent propriile reguli, ceea ce nu afectează legitimitatea hotărârii adoptate.

Reclamantul mai face trimitere la prevederile art. 19 alin. (2) din Codul de procedură penală, pe care îl înțelege greșit, citând că „persoana care efectuează urmărirea penală și judecătorul nu pot participa la examinarea cauzei în cazul în care ei, direct sau indirect, sânt interesați în proces” cu referire la prezența procurorului- șef al Procuraturii Anticorupție în ședința Consiliului Superior al Magistraturii. De menționat, că în acest caz se are în vedere un alt fel de „interes” decât cel procesual, iar procurorul-șef al Procuraturii Anticorupție are doar interes procesual în speța respectivă, or nici reclamantul nu invocă careva interese de altă natură care i-ar fi cunoscute.

În același context, nu este clară prin ce sunt încălcate prevederile Codului administrativ la care reclamantul face trimitere (art. 44 alin. (2)) prin prezența procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție, deoarece anume aceasta este autorul tehnic al sesizării, de rând cu Procurorul General interimar, care este semnatarul și autorul nemijlocit al sesizării. De soluția Consiliului Superior al Magistraturii depindea direct perspectiva cauzei penale aflate în gestiunea Procuraturii Anticorupție, în același timp, anumite aspecte faptice relevante în eventualitatea întrebărilor oferite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, ar putea fi clarificate doar de către dna Veronica Drăgălin. În acest sens, prezența acesteia a fost justificată, dar și necesară scopului urmărit prin procedura administrativă.

Celelalte pretinse încălcări de procedură, în special pretinsele încălcări ale principiilor de proporționalitate și motivare a actului administrativ, sunt declarative și reprezintă o manifestare a dezacordului reclamantului cu soluția adoptată de Consiliu, fără a conține argumente plauzibile care să fundamenteze tezele expuse.

Reclamantul Garri Bivol, reprezentatul acestuia avocatul Valentin Caisîn și terțul Procuratura Generală, în ședința de judecată de examinare pe fond nu s-au prezentat, procedura de citare legală a fost executată. Reclamantul, împreună cu reprezentantul său Valentin Caisîn, au depus cereri de amânare, însă constatând că deja au fost formulate mai multe cereri de amânare din partea părții reclamante, deși legea prevede posibilitatea amânării unei singure ședințe din motive obiective, Completul de judecată a purces la examinarea pe fond urmând să dea răspuns la toate argumentele de fapt și de drept relevante formulate de părți.

Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ: „Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).”

Art. 219 lin. (1) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

Art. 93 din Codul administrativ: „Fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția. Prin derogare de la prevederile alin.(1), fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale. Reglementări suplimentare sau derogatorii sînt admisibile doar în baza prevederilor legale.”

Art. 19 alin. (4) și (5) din Legea cu privire la statul judecătorului nr. 544- XIII din 20.07.1995: „Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile Codului de procedură penală. În cazul săvîrșirii de către judecător a infracțiunilor specificate la art.243, 324, 326 și 3302 ale Codului penal al Republicii Moldova, precum și în cazul infracțiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar. Judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale în privința judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele internaționale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracțiune flagrantă.”

Art. 23 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Consiliul superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19.07.1996: Propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul Procurorului General de pornire a urmăririi penale, de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului se examinează de către Consiliul Superior al Magistraturii imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare. Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a prim- adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției judecătorului, fără a-și aroga atribuțiile unei instanțe judecătorești.

Art. 15 alin. (1), (2) și (4) din Legea cu privire la Consiliul superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19.07.1996 (în vigoare la moment): Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial își exercită atribuțiile în plen. Ședința Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din membrii care sunt în exercițiul funcției și nu se află în situațiile menționate la art.18 alin.(1). La ședințele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se examinează, cu excepția cazurilor când se examinează: a) propunerile prevăzute la art.23; b) suspendarea din funcție a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale; c) aplicarea măsurilor speciale de investigații în cauza penală în care figurează judecătorii în funcție.

Art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19.07.1996 (în vigoare la moment): Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității membrilor prezenți, cu excepția cazului prevăzut la art.19 alin.(4).

Pct. 6.41 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea CSM nr.668/26 din 15 septembrie 2015: Ședințele Plenului Consiliului, la care se examinează chestiuni ce țin de cariera judecătorului, aplicarea sancțiunii disciplinare judecătorului; eliberarea acordului pentru începerea urmăririi penale, de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului, suspendarea din funcție a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale, de aplicare a măsurilor speciale de investigații în cauza penală în care figurează judecătorii în funcție, sunt deliberative dacă din membri prezenți la ședință cel puțin jumătate sunt membri-judecători. În cazul lipsei, din motive obiective, a membrilor CSM-judecători de la ședință, aceștia vor fi substituiți cu membrii supleanți corespunzători.

Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată inter alia de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice. La caz, aceste condiții de încălcare a unui drept prin activitatea administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii sunt întrunite.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, reclamantul Garri Bivol a utilizat corect tipul acțiunii în contestare, conform art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ pentru revendicarea drepturilor sale, or reclamantul prin acțiunea sa solicită anularea actului administrativ individual defavorabil, adică, hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmările penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău”.

De asemenea, acțiunea în contencios administrativ este înaintată de reclamantul Garri Bivol la instanța competentă jurisdicțional și teritorial. Or, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.

Potrivit, art. 209 alin. (1) din Codul administrativ prevede că, acțiunea în contestare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.

Art. 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19.07.1996, prevede că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că prin scrisoarea cu nr. de ieșire 183 din 22 ianuarie 2024 Consiliul Superior al Magistraturii a expediat în adresa reclamantului Garri Bivol, prin intermediul poștei terestre copia hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023. Cu toate acestea, în dosar nu există o dovadă clară a recepționării acesteia de către reclamant. Prin urmare, instanța de judecată apreciază că, în lipsa unor dovezi contrare, cererea de chemare în judecată a fost depus în termen.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, la caz, motive de inadmisibilitate a prezentei acțiuni, în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) din Codul administrativ nu sunt, deci acțiunea este admisibilă și urmează a fi examinată în fond.

În privința temeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În cadrul dezbaterilor judiciare, din analiza probelor administrate în conformitate cu legea, s-a stabilit cu certitudine următoarele fapte.

La 14 noiembrie 2023, la Consiliul Superior a Magistraturii a fost înregistrată cu nr. 4325m sesizarea Procurorul General interimat Ion Munteanu nr. 1-1d/23-109 din 13 noiembrie 2023, privind eliberarea acordului la reținere, supunerii aducerii silite, arestării și percheziționării în privința judecătorului Bivol Garri de la Judecătoria Chișinău.

Chestiunea a fost inclusă în agenda ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 33 (extraordinară) din 14 noiembrie 2023, ora 8.00.

Conform procesului verbal al ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 33 din 14 noiembrie 2023, la ședință Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-au prezentat 7 membri din cei 9 membri ai Consiliului și 1 membru supleant, ședința fiind declarată deliberativă.

Prin hotărârea nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023, s-a admis sesizarea Procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău. S-a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de supunere aducerii silite, reținerii, arestării și perchiziționării în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău pentru existența bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de 42 alin. (5), art. 326 alin. (11), art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Judecătorul Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău, bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 326 alin. (11) și art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul Penal s-a suspendat din funcție, până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată.

Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție relevă că, în hotărârea sa Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, prin Ordonanțele din 13 iunie 2023, 16 august 2023, 18 septembrie 2023 adjunctul Procurorului General interimar, Aliona Nesterov și al Procurorului General interimar, Ion Munteanu, a fost dispusă începerea urmăririi penale în următoarele cauze: nr. 2023960080, pe faptul „complicitate la trafic de influenta ”, conform art. 42 alin. (5) și art. 326 alin. (11) din Codul penal; nr. 2023960087, pe faptul „trafic de influenta ”, conform art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul penal, pretinse a fi săvârșite de judecătorul Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău (sediul Centru).

În aceste condiții, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii constatând faptul că, prin ordonanța Procurorului General interimar a fost pornită urmărirea penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău și verificând dacă probele prezentate în susținerea sesizării atestă bănuiala rezonabilă de săvârșire a infracțiunilor imputate, fără a se pronunța în privința acestora, limitându-se la examinarea factologică a materialelor prezentate și verificarea respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea reținerii, aducerii silite, suspendării, arestării sau percheziționării judecătorului, și la reiterarea circumstanțelor de fapt și de drept relevante speței, a considerat oportună eliberare a acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală solicitate în scopul oferirii posibilității organului de urmărire penală să investigheze circumstanțele cauzei sub toate aspectele complet și obiectiv, fapt posibil doar prin recurgerea la privarea temporară a judecătorului de imunitate.

Totodată, având în vedere că în privința judecătorului Garri Bivol a fost pornită urmărirea penală, fiind astfel bănuit de comiterea actelor de trafic de influenta, Plenul CSM constată existenta circumstanțelor care justifică necesitatea emiterii unui act de urgenta privind suspendarea din funcția de judecător, în contextul faptelor imputate ce sunt de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, măsura suspendării fiind, pe de o parte, temporară, iar, pe de altă parte, fiind justificată de statutul înalt al funcției deținute, precum și din considerentul că bănuirea de comitere a unei infracțiuni aduce atingere gravă prestigiului justiției.

Astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a suspendat magistratul Garri Bivol de Ia Judecătoria Chișinău din funcția de judecător până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă. Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constat prezenta motivelor relevante și suficiente pentru a elibera organelor de urmărire penală acordul să întreprindă acțiunile legale și necesare pentru stabilirea probelor ce ar demonstra vinovăția/nevinovăția judecătorului Garri Bivol, având în vedere că bănuirea de săvârșire a unei infracțiuni de un judecător, care este persoană cu funcție de demnitate publică, reprezintă un interes public sporit. Din alt punct de vedere, neadmiterea sesizării ar cauza un risc major, având un impact de prejudiciere a procesului de acumulare a probelor și afectare a interesului justiției.

Analizând hotărârea contestată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată fără echivoc că, argumentele invocate de către reclamantul Garri Bivol în susținerea poziție sale, nu sunt de natură să convingă instanța cu privire la ilegalitatea actului administrativ contestat și respectiv nu poate duce la anularea acestuia.

În ceea ce privește argumentul reclamantului Garri Bivol cu privire la participarea membrului supleant Livia Mitrofan în ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 14 noiembrie 2023, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 14 noiembrie 2023 au fost asigurat cvorumul de 7 membri ai Consiliului din 9 aflați în exercițiul funțciei. Potrivit prevederilor în vigoare la moment, era necesară prezența doar a 6 (două treimi din nouă) membri, indiferent că erau judecători sau nonjudecători, pentru a fi deliberativă ședința.

Astfel, atragerea membrului supleant în ședința Plenului Consiliului din 14 noiembrie 2023 a fost realizată cu scopul de a oferi o anumită garanție de imparțialitate la examinarea chestiunii ce ține de eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău. Or, în principiu atragerea membrului supleant din rândul judecătorilor asigură un echilibru în adoptarea unei hotărâri corecte și echitabile

Mai mult, Completul de judecată reiterează prevederile pct. 6.41 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea CSM nr.668/26 din 15 septembrie 2015, care prevede că, ședințele Plenului Consiliului, la care se examinează chestiuni ce țin de cariera judecătorului, aplicarea sancțiunii disciplinare judecătorului; eliberarea acordului pentru începerea urmăririi penale, de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului, suspendarea din funcție a judecătorului în legătură cu pornirea urmăririi penale, de aplicare a măsurilor speciale de investigații în cauza penală în care figurează judecătorii în funcție, sunt deliberative dacă din membri prezenți la ședință cel puțin jumătate sunt membri-judecători. În cazul lipsei, din motive obiective, a membrilor CSM-judecători de la ședință, aceștia vor fi substituiți cu membrii supleanți corespunzători. Aceste prevederi normative administrative sunt în vigoare și nu au fost obiect de discuție în fața unei instanțe de judecată ca efect al unei contestații.

Prin urmare, augmentele reclamantului în acest sens sunt neîntemeiate. Mai mult ca atât, Completul de judecată reține caracterul speculativ al acestui argument al reclamantului. Astfel, după cum legea nu prevede expres că un membru supleant poate fi invitat atunci când un membru în exercițiul funției nu poate participa din motive obiective, tot așa legea nu prevede și faptul că cel puțin jumătate din membrii prezenți să fie judecători, această prevedere regăsindu-se în același pct. 6.41 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea CSM nr.668/26 din 15 septembrie 2015. Cu toate acestea reclamantul invocă nulitatea pct. 6.41 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii doar în partea care îi convine, nu integral. Însă dacă s-ar accepta argumentul reclamantului că pct. 6.41 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii este nul pe motiv că ar instituit o normă primară care nu se regăsește în textul legii, atunci oricum ședința era deliberativă fiind prezenți cel puțin șase din nouă membri, indiferent că-s judecători sau nonjudecători.

Un alt argument al reclamantului se referă la participarea în ședința închisă a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție, la acest aspect completul notează că, reclamantul interpretează greșit prevederile legale, or , art. 18 alin. (2) CPP la care face referire reglementează situațiile/excepțiile în care accesul în sala de ședință este interzis presei sau publicului, iar procurorul șef al PA nu face parte din categoria publicului, totodată art. 19 alin. (2 ) CPP se referă la cazurile de incompatibilitate a instanței/procurorului, existența unui interes direct sau indirect în proces, pe când la caz procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție are doar un interes procesual în speță.

Mai mult se constată că, participarea în ședința închisă a procurorului șef al Procuraturii Anticorupție Veronica Drăgălin nu a fost contrară legii, dimpotrivă, participarea ultimei a avut ca scop necesități de susținere tehnică, factuală și probatorie a sesizării. Totodată a oferit Consiliului posibilitatea de a acorda toate întrebările de concretizare, astfel încât toate aspectele relevante speței să fie cercetate. În acest sens, prezența acesteia a fost justificată, dar și necesară scopului urmărit prin procedura administrativă.

Referitor la celelalte pretinse încălcări, încălcarea principiului constituțional prevăzut la art. 116 din Constituție și a principiului proporționalității, motivarea actului administrativ, încălcarea principiului cercetării din oficiu și utilizarea arbitrară a dreptului discreționar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, normele juridice cuprinse în art. 116 alin. (1) și art. (6) din Constituția Republicii Moldova, și, respectiv, art. 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului garantează judecătorilor instanțelor judecătorești independența, imparțialitatea, inamovibilitatea și inviolabilitatea potrivit legii, totodată, stabilind și sancționarea judecătorilor în conformitate cu legea.

Curtea Constituțională în jurisprudența sa a statuat că, principiul constituțional al independenței judecătorilor implică principiul responsabilității. Independența judecătorului nu constituie și nu poate fi interpretată ca o putere discreționară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii sale penale, contravenționale sau disciplinare în condițiile legii (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §89).

Reieșind din normele procesuale penale, pornirea unei cauze penale în conformitate cu legislația în vigoare, când rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune și nu există vreuna dintre circumstanțele care exclud urmărirea penală și infracțiunea a fost săvârșită de un judecător, răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită nu este un act de intervenție în activitatea și independența judecătorilor ci un proces legal de tragere la răspundere pentru ilegalitatea comisă (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §75).

În Opinia nr. 967/2019 CDL-AD (2019)028 Comisia de la Veneția a evidențiat că nu trebuie acordată „imunitate generală” judecătorilor, ci doar „imunitate funcțională” deoarece, în principiu, un judecător trebuie să beneficieze de imunitate doar în exercițiul funcțiilor sale legale. Dacă se face abuz sau se utilizează greșit puterea judiciară, aceasta nu poate servi scopului pe care îl urmărește. Judecătorii care comit o infracțiune în exercițiul funcțiilor lor, cum ar fi luarea de mită, nu pot invoca imunitatea față de procedurile penale. Mai mult, imunitatea funcțională nu exclude urmărirea penală în cazurile care nu au legătură cu procesul de judecare.

În conformitate cu art. 19 alin. (5) judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale în privința judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele internaționale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracțiune flagrantă.

Art. 23 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii stabilește procedura de examinare a demersului procurorului general interimar înaintat în temeiul art. 19 din legea cu privire la statutul judecătorilor, dar și limitele de examinare.

Astfel, în hotărârea nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 este specificat că Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează natura și gravitatea acuzării în materie penală, ci doar constată dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva judecătorului, sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de CPP pentru dispunerea efectuării acțiunilor procesuale de urmărire penală.

Subsecvent, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a menționat că îi revine competența doar de a priva temporar judecătorul de imunitate, iar autorizarea și după caz, aprecierea legalității acțiunilor procesuale aplicate în privința judecătorului, precum și respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele internaționale îi revine judecătorului de instrucție.

În aceste condiții, constatând faptul că, prin ordonanța Procurorului General interimar a fost pornită urmărirea penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău și verificând dacă probele prezentate în susținerea sesizării atestă bănuiala rezonabilă de săvârșire a infracțiunilor imputate, fără a se pronunța în privința acestora, limitându-se la examinarea factologică a materialelor prezentate și verificarea respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea reținerii, aducerii silite, suspendării, arestării sau percheziționării judecătorului, și la reiterarea circumstanțelor de fapt și de drept relevante speței, Plenul CSM a considerat oportună eliberare a acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală solicitate în scopul oferirii posibilității organului de urmărire penală să investigheze circumstanțele cauzei sub toate aspectele complet și obiectiv, fapt posibil doar prin recurgerea la privarea temporară a judecătorului de imunitate.

Astfel, fiind cert că Consiliul a cercetat sub toate aspectele și în limitele prevăzute de art. 23 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, sesizarea Procurorului General interimar, iar, hotărârea adoptată în final este una legală și întemeiată.

Referitor la pretinsele încălcări a prevederilor de procedură sub aspectul conexării sesizărilor Completul de judecată le apreciază ca fiind vădit nefondate și care nicidecum nu influențează asupra legalității hotărârii contestate.

Referitor la suspendarea în funcție a reclamantul Completul notează că, în conformitate cu art. 24 alin. (1) lit. (a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, judecătorul poate fi suspendat din funcție, la cerere sau din oficiu, prin hotărârea a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă în privința lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.

Astfel, în conformitate cu art. 24 alin. (1) lit. (a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, suspendarea judecătorului a fost dispusă din oficiu. Asupra chestiunii privind suspendarea din funcții membri CSM au discutat în cadrul deliberării. Motivele de fapt și de drept pentru care s-a decis astfel au fost reflectate în detaliu în hotărârea contestată.

Completul de judecată nu poate reține nici argumentul reclamantului referitor la faptul că ședința a început în afara programului de lucru al Consiliului Superior al Magistraturii, or după cum rezultă din dosarul administrativ prin dispoziție nr. 118 din 13 noiembrie 2023 cu privire la stabilirea programului de muncă a unor angajați din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a stabilit program de muncă membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, șefului Secretariatului și șefului adjunct al Secretariatului, cu durat normală a timpului de muncă de la 8.00 până la 17.00 pentru ziua de 14 noiembrie 2023.

La fel, și argumentul privind pretinsa ignorare a art. 137 alin. (3) (4) din Codul administrativ este neîntemeiat. Or, contrar celor invocate de reclamant, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a exercitat dreptul discreționar în același mod. Astfel, trei judecători (printre care și reclamantul) în privința cărora existau ordonanțe de pornire a urmăririi penale au fost suspendați din funcție în temeiul art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Nu a fost suspendat doar judecătorul în privința căruia Consiliului Superior al Magistraturii a dat doar acordul pentru pornirea urmăririi penale și efectuarea acțiunilor de urmărire penală.

De asemenea pretinsa încălcare de procedură precum că hotărârea contestată a fost adoptată în ședință închisă, dar nu și extraordinară, completul de judecată îl consideră lipsit de relevanță și care nu influențează legalitatea hotărârii.

Suplimentar Completul subliniază că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este suficient de motivată, conform cerințelor art. 31 și art. 118 din Codul administrativ, întrucât conține temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza hotărârii. În motivare sunt descrise circumstanțele de fapt și de drept, precum și raționamentele care justifică adoptarea hotărârii.

Prin urmare, Completul de judecată conchide că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 este legală, temeinică și a fost emisă cu respectarea principiilor legalității. Consiliul a acționat în limitele competențelor sale legale, fără a depăși atribuțiile conferite de lege.

În lumina celor expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Garri Bivol împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura Generală privind anularea actul administrativ individual defavorabil - hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmările penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău”, este una neîntemeiată, considerent din care urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 191, alin. 5, lit. a), art. 224, alin. 1, lit. f) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Garri Bivol împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura Generală privind anularea actul administrativ individual defavorabil - hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 527/33 din 14 noiembrie 2023 „Cu privire la sesizarea procurorului General interimar, Ion Munteanu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmările penală în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria Chișinău”. Hotărârea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc