3d-1/24 — constatarea nulitătii actului administrativ

La 3 ianuarie 2024, Vavrin Galina, judecător în cadrul Curții de Apel Cahul (în demisie), fiind reprezentată de avocatul Sergiu Vasiliu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând constatarea nulității absolute a Hotărârii Colegiului disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 24/8 din 21 octombrie 2022 și a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 430/27 din 10 octombrie 2023.

În motivarea cererii, reclamanta susținut că Hotărârea nr. 24/8 din 21 octombrie 2022 a Colegiului disciplinar a fost pronunțată în temeiul raportului întocmit de inspectorul-judecător Diana Ioniță, care a reținut că, în soluționarea unei cauze penale în apel, completul din care făcea parte reclamanta ar fi pronunțat hotărârea fără a verifica existența rechizitoriului în dosar, după retragerea acestuia de către procuror și după conexarea altor cauze penale, fiind astfel reținută abaterea disciplinară prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 178/2014 și aplicată sancțiunea - avertisment.

Reclamanta a menționat că sesizarea care a stat la baza declanșării procedurii disciplinare a fost depusă de procurorul-șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, despre care afirmă că nu are calitate procesuală activă pentru a formula sesizări disciplinare împotriva judecătorilor, întrucât nu ar fi participant la proces în accepțiunea Legii nr. 178/2014, nu ar fi persoană vătămată și nu ar justifica un interes legitim.

De asemenea, reclamanta a menționat că inspectorul-judecător și Colegiul disciplinar nu s-au pronunțat expres asupra admisibilității sesizării, încălcând prevederile art. 22 din Legea nr. 178/2014, care impun obligația de a verifica forma și conținutul sesizării și de a o restitui autorului dacă nu corespunde cerințelor legale.

În contextul dat, reclamanta consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 178/2014, susținând că actele îndeplinite de completul de judecată nu au produs nicio vătămare concretă drepturilor participanților la proces și că soluția pronunțată a fost ulterior menținută de instanțele superioare, ceea ce ar demonstra lipsa oricărei erori sau ilegalități în activitatea sa jurisdicțională.

Reclamanta mai susține că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 430/27 din 10 octombrie 2023 a fost adoptată cu încălcarea termenului legal de 30 de zile prevăzut pentru examinarea contestației, termen stabilit de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 178/2014, întârziere pe care o consideră nejustificată și de natură să afecteze legalitatea actului contestat.

Totodată, reclamanta susține că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii contestată este nemotivată în mod suficient, deoarece nu ar fi fost analizate punctual argumentele invocate de aceasta în contestația împotriva Hotărârii Colegiului disciplinar, ceea ce ar echivala cu o încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

În opinia reclamantei, aceste vicii de legalitate sunt de o gravitate care atrage nulitatea absolută a actelor contestate, în temeiul art. 141 din Codul administrativ, întrucât actele administrative contestate ar fi afectate de încălcări esențiale ale normelor de procedură, care nu privesc doar valabilitatea, ci însăși existența lor juridică. B. Poziția pârâtului

La 12 februarie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință la cererea de chemare în judecată formulată de Vavrin Galina, solicitând respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

Consiliul Superior al Magistraturii a susținut că la 28 martie 2022 a parvenit sesizarea procurorului-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, înregistrată cu nr. 301s-367p/m, în care se invoca caracterul ilegal al acțiunilor judecătorilor Ion Dănăilă, Galina Vavrin și Tudor Berdilă de la Curtea de Apel Cahul, în examinarea cauzei penale împotriva lui Nicolae Bolocan și Gheorghi Bolocan.

Sesizarea a fost repartizată spre verificare inspectorului-judecător Diana Ioniță, care, în urma verificărilor și a datelor acumulate, s-a autosesizat și a inițiat procedura disciplinară, fiind reținută suspiciunea săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. j) și p) din Legea nr. 178/2014 privind răspunderea disciplinară a judecătorilor (în vigoare la momentul comiterii faptei).

Prin raportul întocmit la 17 iunie 2022, inspectorul-judecător Diana Ioniță a reținut că acțiunile judecătorilor menționați indică asupra unei bănuieli rezonabile de comitere a abaterilor disciplinare menționate.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 24/8 din 21 octombrie 2022, în opinie majoritară, Plenul Colegiului disciplinar a constatat comiterea de către judecătorii Dănăilă Ion, Vavrin Galina și Berdilă Tudor a abaterii disciplinare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 178/2014 și le-a aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment.

Această hotărâre a fost contestată de judecătorii vizați (Dănăilă Ion, Vavrin Galina) și de inspectorul-judecător Diana Ioniță.

Iar, prin Hotărârea nr. 430/27 din 10 octombrie 2023, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestațiile formulate de inspectorul-judecător, de judecătorul Ion Dănăilă și de avocatul Sergiu Vasiliu în interesele judecătoarei Galina Vavrin, menținând fără modificare Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr. 24/8 din 21 octombrie 2022.

În ceea ce privește inadmisibilitatea sesizării procurorului-șef Dumitru Calendari, Consiliul a arătat că, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 178/2014 și în corelare cu prevederile Legii cu privire la procuratură, procurorul are dreptul să formuleze sesizare disciplinară, având calitatea de participant în procesul penal și atribuția de a apăra ordinea de drept, drepturile și interesele legitime ale persoanelor și ale societății, inclusiv în contextul exercitării funcției sale de acuzator de stat în cauza penală soluționată în apel de judecătorii vizați.

În același context, Consiliul a relatat că judecătorii Ion Dănăilă, Galina Vavrin și Tudor Berdilă, având în gestiune cauza penală nr. 1-17010746-05-la-05112019, au dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului Gheorghi Bolocan pe motivul lipsei rechizitoriului în dosar, însă fără să întreprindă demersurile legale pentru remedierea acestei situații, astfel cum prevăd art. 416, 526 și 527 din Codul de procedură penală, ceea ce a reprezentat o încălcare a obligațiilor de serviciu și a afectat încrederea în justiție.

Consiliul a respins ca irelevante argumentele invocate de magistrați cu privire la lipsa rechizitoriului și a subliniat că rechizitoriul în privința inculpatului Gheorghi Bolocan figura încă din 2015 în sistemul PIGD și fusese înmânat inculpatului, astfel că soluția de încetare a procesului penal a fost adoptată cu încălcarea legii și în lipsa măsurilor necesare de clarificare a situației.

Totodată, Consiliul a considerat ca neîntemeiat și lipsit de relevanță argumentul reclamantei privind nulitatea hotărârii contestate din motivul depășirii termenului de examinare a contestațiilor, invocând împrejurarea că activitatea CSM a fost blocată o perioadă de timp din motive obiective legate de modificările legislative și de reorganizarea instituțională, aspecte care nu pot fi imputate membrilor Consiliului.

În concluzie, Consiliul Superior al Magistraturii a susținut că Hotărârea nr.430/27 din 10 octombrie 2023 este legală, motivată și adoptată cu respectarea procedurii legale, apreciind că aspectele invocate de reclamantă sunt declarative și lipsite de relevanță. C. Poziția părților în ședință publică

Completul de judecată reține că prezenta cauză a fost examinată în ședință publică, în cadrul mai multor ședințe de judecată, desfășurate la data de 20 februarie 2025 și la data de 3 martie 2025, dată la care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii.

La ședință s-au prezentat reprezentantul reclamantei, Galina Vavrin, avocatul Sergiu Vasiliu, în baza mandatului avocațial seria MA nr. 2086790 din 28 decembrie 2023, și reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii, Olesea Ciobanu, în baza procurii.

Avocatul Sergiu Vasiliu a susținut acțiunea și a solicitat, cu titlu de completare, ca instanța să ia în considerare decizia pronunțată în cauza nr. 1ra- 1215/2019, publicată pe site-ul Curții Supreme de Justiție.

Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Art. 17 din Codul administrativ: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

Art. 20 din Codul administrativ: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează: a) în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor;”

Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”

Art. 194 alin.(1) din Codul administrativ: „În procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.”

Art. 206 alin.(1) din Codul administrativ: „O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).”

Art. 207 alin.(1) din Codul administrativ: „Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ.”

Art. 209 din Codul administrativ: „Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător. Dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă. Pentru acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ.”

Art. 219 alin. (1) (3) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”

Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ: „Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri: f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sânt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit.a)–e).”

Art. 225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ: „Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ. Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”

Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor (în redacția în vigoare până la 18.04.2023, relevantă la momentul emiterii încheierii din 6 noiembrie 2020 și al examinării procedurii disciplinare): „Constituie abatere disciplinară: (...) j) neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații de serviciu, fără o justificare rezonabilă, dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile participanților la proces sau ale altor persoane; p) alte fapte care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției în așa măsură încât se afectează încrederea în justiție, comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în afara acestora, care, după gravitatea lor, nu pot fi calificate doar ca încălcări ale Codului de etică și conduită profesională a judecătorilor.

Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor: „Sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare comise de judecători poate fi înaintată de: a) persoana ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau o altă persoană care poate invoca un interes legitim; b) membrii Consiliului Superior al Magistraturii;”

Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 178/2014: „Sesizarea disciplinară se formulează în scris, se semnează de autorul ei și se înaintează Consiliului Superior al Magistraturii.”

Art. 21 alin. (1) din Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor: „Sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare se depune la secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii. Sesizarea se înregistrează și se transmite inspectorului- judecător principal în cel mult 3 zile lucrătoare de la recepționare.”

Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 178/2014: „Dacă sesizarea nu corespunde condițiilor de formă și conținut stabilite de art.20, inspectorul-judecător, în termen de 3 zile lucrătoare din ziua în care i-a fost repartizată sesizarea pentru verificarea prealabilă, o restituie autorului cu indicarea neajunsurilor stabilite, printr-o decizie nesusceptibilă de atac și explicarea dreptului de a depune o nouă sesizare. Inspectorul- judecător care a restituit sesizarea transmite o copie a scrisorii de restituire a sesizării inspectorului- judecător principal pentru informare și ținerea evidenței statistice.”

Art. 39 alin. (1), (2) și (4) lit. a) din Legea nr. 178/2014: „Hotărârile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, inspecția judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Termenul de 15 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile. Contestațiile se examinează în cel mult 30 de zile de la data înregistrării lor la Consiliul Superior al Magistraturii. După examinarea contestațiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide: a) menținerea fără modificare a hotărârii colegiului disciplinar;”

Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 178/2014: „Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate judecătorilor sânt: a) avertismentul;

Art. 40 alin. (1) din Legea nr. 178/2014: „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condițiile art.39, pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiție de persoanele care au depus sesizarea, de inspecția judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 30 zile de la data recepționării hotărârii motivate.”

Art.51 alin. (1) Cod procedură penală: ”Procurorul este persoana care, în limitele competenței sale, exercită sau, după caz, conduce în numele statului urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanță, exercită sau, după caz, conduce și alte atribuții prevăzute de prezentul cod. Procurorul care participă la judecarea cauzei penale are funcție de acuzator de stat.”

Art. 416 din Codul de procedură penală „Instanța de apel, deliberând asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî reluarea cercetării judecătorești, aplicarea dispozițiilor privitoare la repararea pagubei, la măsurile preventive, la cheltuielile judiciare și la orice alte chestiuni de care depinde soluționarea completă a apelului.”

Art. 526 din Codul de procedură penală: „În cazul dispariției unui dosar penal sau a unor documente din dosarul penal, organul de urmărire penală sau președintele instanței judecătorești la care se afla dosarul în cauză întocmește un proces-verbal prin care constată dispariția, circumstanțele dispariției și arată măsurile care s-au luat pentru găsirea lor. Pe baza procesului-verbal de constatare a dispariției dosarului penal sau documentelor din dosar se procedează la înlocuirea sau restabilirea dosarului ori documentului dispărut. Prin dispariția dosarului penal sau a documentelor din dosar se înțelege pierderea, distrugerea, deteriorarea sau sustragerea lor.”

Art. 527 din Codul de procedură penală: În cazul necesității restabilirii dosarului penal dispărut sau a documentelor din dosar dispărute, dacă acestea nu pot fi restabilite conform procedurii obișnuite, procurorul, prin ordonanță, sau instanța de judecată, prin încheiere, dispune înlocuirea sau restabilirea dosarului ori a documentelor dispărute. Competența de a dispune înlocuirea sau restabilirea dosarului sau a documentelor din dosar dispărute revine procurorului sau, după caz, instanței în procedura căreia se află cauza respectivă, iar în cazul dispariției într-o cauză soluționată definitiv – instanței la care dosarul se păstrează în arhivă. Încheierea instanței se adoptă fără citarea părților, cu excepția cazului în care instanța consideră necesară chemarea acestora. Încheierea nu este supusă căilor ordinare de atac.”

În prezenta cauză, reclamanta Vavrin Galina a contestat Hotărârea Colegiului disciplinar nr. 24/8 din 21 octombrie 2022 și Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 430/27 din 10 octombrie 2023, solicitând constatarea nulității absolute a acestora. Totodată, a indicat ca temei juridic art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ și nu art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ. La fel, reieșind din argumentele juridice invocate și circumstanțele de fapt descrise se atestă că acțiunea lui Vavrin Galina este în esență una în contestare și nu în constatare.

În ceea ce privește termenul de exercitare a acțiunii, Completul constată că, potrivit art. 206 alin. (1) lit. a) și art. 209 alin. (1) din Codul administrativ, acțiunea care are ca obiect contestarea a unui act administrativ individual se depune într-un termen de 30 de zile, termen care a fost respectat potrivit materialelor dosarului. Or, hotărârea motivată a Consiliului Superior al Magistraturii i-a fost notificată lui Vavrin Galina la 4 decembrie 2023, acțiunea fiind depusă la 3 ianuarie 2024.

În consecință, Completul apreciază că acțiunea este depusă în mod valabil și este admisibilă sub acest aspect.

Sub aspectul calității procesuale, Completul constată că reclamanta, în calitate de persoană vizată direct de actele administrative contestate, are calitate procesuală activă potrivit art. 189 alin. (1) din Codul administrativ și art. 40 alin. (1) din Legea nr. 178/2014.

De asemenea, cererea întrunește cerințele de formă și conținut prevăzute de Codul administrativ și de Codul de procedură civilă, fiind motivată în fapt și în drept și însoțită de probele relevante.

În consecință, Curtea constată că acțiunea este admisibilă, urmând a fi examinată în fond.

La 29 martie 2022, sesizarea a fost repartizată inspectorului-judecător Diana Ioniță, care, în cadrul verificărilor efectuate, s-a autosesizat prin rezoluția din 26 aprilie 2022 și a dispus inițierea procedurii disciplinare, invocând existența indiciilor privind săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. j) și p) din Legea nr. 178/2014.

La data de 17 iunie 2022, inspectorul-judecător Diana Ioniță a întocmit un raport prin care a reținut că judecătorii menționați au procedat la soluționarea apelului în dosarul penal indicat fără a verifica existența rechizitoriului în dosar, după ce acesta fusese retras de către procuror și după conexarea altor cauze penale. A concluzionat că această conduită ar constitui neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de serviciu, afectând drepturile participanților la proces și încrederea publicului în justiție.

Prin Hotărârea nr. 24/8 din 21 octombrie 2022, Colegiul disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii, în opinie majoritară, a constatat comiterea de către judecătorii Ion Dănăilă, Galina Vavrin și Tudor Berdilă (în demisie) a abaterii disciplinare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr.178/2014, aplicând acestora sancțiunea disciplinară - avertisment.

Hotărârea Colegiului disciplinar nr. 24/8 din 21 octombrie 2022 a fost contestată la Consiliul Superior al Magistraturii atât de judecătorii Ion Dănăilă și Galina Vavrin, cât și de inspectorul-judecător Diana Ioniță, care a solicitat agravarea sancțiunii și extinderea constatării asupra prevederilor art. 4 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 178/2014.

Prin Hotărârea nr. 430/27 din 10 octombrie 2023, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestațiile și a menținut fără modificare Hotărârea Colegiului disciplinar nr. 24/8 din 21 octombrie 2022.

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 430/27 din 10 octombrie 2023 a fost comunicată reclamantei Galina Vavrin la data de 4 decembrie 2023.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta Galina Vavrin contestă atât legalitatea sesizării disciplinare formulate de procurorul Dumitru Calendari, invocând lipsa calității acestuia de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, cât și temeinicia constatării abaterii disciplinare reținute în sarcina sa, precum și legalitatea procedurii disciplinare în ansamblu, susținând inclusiv nulitatea actelor contestate în temeiul art. 141 din Codul administrativ.

În primul rând, în ceea ce privește excepția invocată de reclamantă privind pretinsa lipsă a calității procesuale active a procurorului-șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Completul de judecată consideră că aceasta nu este fondată. În conformitate cu art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 178/2014 și cu art. 51 din Codul de procedură penală, procurorul are calitatea de participant la procesul penal și, implicit, interes legitim în sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și intereselor legitime ale participanților la proces.

Astfel, Completul consideră corectă alegația Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia Dumitru Calendari, în calitate de procuror-șef și acuzator de stat în cauza penală vizată, avea dreptul să formuleze sesizarea disciplinară împotriva judecătorilor completului de judecată. Calitatea sa de participant în proces și rolul său de apărător al interesului public justifică pe deplin calitatea procesuală activă în această materie.

Instanța reține că, potrivit dosarului administrativ, sesizarea a fost înregistrată și repartizată inspectorului-judecător în termenul legal, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 178/2014. Ulterior, verificarea prealabilă a fost efectiv realizată, chiar dacă nu a fost pronunțată o încheiere distinctă privind admisibilitatea. Completul consideră corectă alegația Consiliului Superior al Magistraturii conform căreia lipsa unei asemenea încheieri nu atrage nulitatea absolută a întregii proceduri disciplinare, întrucât, așa cum rezultă din probele administrate, au fost examinate aspectele de fapt și de drept esențiale privind existența indiciilor de abatere disciplinară.

La fel, instanța de judecată consideră că, sub aspectul temeiniciei constatării abaterii disciplinare, raportul inspectorului-judecător și hotărârile disciplinare contestate rețin corect că judecătorii din completul Curții de Apel Cahul, inclusiv reclamanta Galina Vavrin, au omis să adopte măsurile procedurale necesare pentru clarificarea situației juridice generate de lipsa rechizitoriului în dosar, contrar obligațiilor ce le reveneau potrivit art. 416, 526 și 527 din Codul de procedură penală. Completul consideră corectă alegația Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia, în astfel de împrejurări, judecătorii aveau obligația să declanșeze procedurile legale pentru restabilirea actului lipsă și pentru garantarea caracterului echitabil al procesului penal.

Curtea apreciază că omisiunea completului de judecată a constituit o neîndeplinire corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, aptă să afecteze încrederea publicului în justiție, astfel cum este reglementat la art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 178/2014. Este irelevant argumentul reclamantei potrivit căruia soluția pronunțată în apel nu ar fi produs o vătămare concretă participanților la proces. În acest sens, Completul consideră corectă alegația Consiliului potrivit căreia fapta disciplinară nu presupune neapărat existența unui prejudiciu material sau procesual efectiv, fiind suficientă afectarea încrederii în actul de justiție.

Instanța constată că, potrivit materialelor procedurii disciplinare, rechizitoriul în privința inculpatului Gheorghi Bolocan exista în sistemul PIGD din anul 2015 și fusese înmânat inculpatului, astfel încât soluția de încetare a procesului penal adoptată de complet, pe motivul lipsei rechizitoriului, nu poate fi justificată. Aici, Curtea consideră corectă alegația Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia, în astfel de situații, judecătorii aveau obligația legală să întreprindă demersurile prevăzute de art. 526 și 527 din Codul de procedură penală pentru restabilirea documentelor dispărute și să asigure soluționarea completă și echitabilă a cauzei.

În privința susținerii reclamantei privind pretinsa nulitate absolută a Hotărârii nr. 430/27 din 10 octombrie 2023 pe motivul depășirii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 178/2014, Completul de judecată reține că, potrivit explicațiilor Consiliului Superior al Magistraturii, activitatea acestuia a fost blocată temporar din motive obiective legate de reorganizarea instituțională și de efectele Hotărârii Curții Constituționale nr. 9 din 7 aprilie 2022. Deci, Completul consideră întemeiată susținerea Consiliului Superior al Magistraturii că eventualele întârzieri nu afectează valabilitatea hotărârii contestate și nu atrag nulitatea absolută, întrucât nu privesc existența juridică a actului administrativ, ci aspecte de regularitate procedurală.

Instanța apreciază, de asemenea, că Hotărârea nr. 430/27 din 10 octombrie 2023 este motivată în mod suficient, cuprinzând analiza criticilor formulate în contestațiile depuse. Completul consideră corectă alegația Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia motivarea hotărârii este conformă cerințelor legale și nu se poate reține că aceasta ar fi fost adoptată cu încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil.

Distinct de cele reținute, Curtea mai observă că Hotărârea nr. 430/27 din 10 octombrie 2023 vizează și alți doi judecători din completul Curții de Apel Cahul, respectiv Ion Dănăilă și Tudor Berdilă. Aceștia nu au contestat hotărârea în fața instanței de contencios administrativ. În acest context, Completul consideră că reclamantei de anulare a hotărârii în întregime, inclusiv în privința colegilor săi, este lipsită de temei, întrucât ar produce efecte și asupra unor persoane care nu sunt parte în prezentul litigiu. O astfel de soluție ar depăși limitele cadrului procesual stabilit de lege și principiul disponibilității, precum și limitele interesului personal, direct și legitim al reclamantei.

În consecință, Completul de judecată apreciază că Hotărârile nr. 24/8 din 21 octombrie 2022 și nr. 430/27 din 10 octombrie 2023 nu sunt afectate de vicii de legalitate de natură să atragă nulitatea absolută, iar acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Din aceste motive, în conformitate cu art.191 alin.(5) lit.a), art.224 alin.(1) lit.f) din Codul administrativ,