2ra-201/23 — constatarea nulitatii absolute a contractului de imprumut

La 21 noiembrie 2017, Vadim Țîra a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Nistor Chiriac prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut încheiat între reclamant și pârât la 1 aprilie 2014 cu actul de recepționare a sumei împrumutate și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că Țîra Vadim activa în cadrul Î.I. „V.A. Todorovici”. În 2002, între Nistor Chiriac și Valeriu Todorovici s-a iscat un conflict din cauza nerestituirii unor sume de bani în urma căruia toată afacerea a trecut lui Nistor Chiriac, care conducea compania SRL „Avangard Service”. Vadim Țîra a continuat să administreze SRL „Avangard Service”.

Reclamantul a indicat că în luna martie 2013 s-a creat următoarea situație: a. La 7 martie Nistor Chiriac și SRL „Avangard Service” au încheiat un contract de arendă bunului imobil din str. IP. Soroceanu 1, mun. Chișinău cu plata lunară a 500 lei. b. La 18 martie 2013, Vadim Țîra a fost numit în calitate de administrator al SRL „Avangard Service”, fiind semnat și un contract de mandat. c. La 18 martie 2013, pârâtul Nistor Chiriac ar fi propus încheierea încă a unui contract de închiriere a aceluiași bun imobil cu Țîra Vadim în calitate de persoană fizică în următoarele condiții: termen de chirie 1 an, plata lunară de 35000 lei contra celor 500 lei.

Suma de 35000 lei urma a fi achitată în total de toți meșterii care activau la SRL „Avangard Service”. La semnarea contractului de închiriere din 18 martie 2023 a mai fost semnat și un proces-verbal de primire-predare a bunului închiriat și anume – terenul și stocul de piese auto.

La expirarea contractului din 18 martie 2013, s-a propus continuarea raportului în următoarele condiții – termen de 2 ani și chiria lunară de 2600 euro, echivalentul a 50 000 lei. Stocul de piese indicat în noul contract era similar celui 1 din contractul precedente, însă de facto acest stoc era incomplet deoarece ar fi fost utilizat în procesul de activitate.

Astfel a fost semnat un nou contract de locațiune și un contract de împrumut din 1 aprilie 2014 pe care Nistor Chiriac l-a înțeles ca fiind echivalentul sumei pieselor auto și ca o garanție a restabilirii stocului de piese auto în mărime de 200 000 lei primite anterior la 18 martie 2013.

Reclamantul susține că în perioada vara-toamna 2014 stocul de piese în sumă de 200 000 lei a fost restabilit.

În 2015 a crescut cursul valutar și mulți lucrători nu rezistau la condițiile impuse. Din acest motiv, a fot plafonată chiria la 50 000 lei. Tot atunci Nistor Chiriac a comunicat că Vadim Țîra îi datorează suma de 200 000 lei.

În februarie 2017 reclamantul a demisionat, iar la 7 martie 2017 ar fi predat activele asociatului Nicolae Chiriac. La 4 martie 2017 a primit de la Nistor Chiriac somație privind achitarea sumei de 200 000 lei și dobânda de întârziere de 29 156,15 lei.

Pe marginea faptelor descrise ar fi existat o cauză penală.

Reclamantul susține că contractul de împrumut este lovit de nulitate absolută din motiv că contravine normelor imperative privind valabilitatea actului juridic, nu reflectă voința părților semnatare și contravine însuși raporturilor stabilite, din care motiv contravine ordinii publice și bunelor moravuri.

În motivarea soluției, instanța de apel a atestat dincolo de dubiile rezonabile ale simulației, valabilitatea convenției de împrumut, în privința acesteia fiind respectate atât condițiile de formă prevăzute de art. 210 și 867 din Codul civil, cât și de conținut în privința părților, obiectului, cauzei, termenului și conținutului 2 acestuia. Instanța de apel a mai indicat că concluzia auditorului nu poate substitui voința părților la data încheierii contractului de împrumut. În concluzie, Curtea de Apel Chișinău a conchis că contractul de împrumut a produs efecte juridice și careva motive contrare nu a stabilit.

Instanța de apel a remarcat că apelantul Țîra Vadim nu a prezentat și nu a administrat probe pertinente și admisibile care ar demonstra împrejurările care să conducă la concluzia cu privire la esența fictivă a contractului sau lipsa transmiterii banilor de către împrumutător.

În motivarea recursului, a fost invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea, fiind indicat că la încheierea contractului de împrumut nu s-a urmărit intenția de a produce efectele juridice descrise în actul contestat.

Suplimentar recurentul a susținut că instanțele inferioare ar fi dat o apreciere arbitrară probelor, și anume contractului de împrumut și explicațiilor date de Nistor Chiriac în cadrul urmăririi penale. În acest sens s-a reiterat poziția că din materialele dosarului ar rezulta că nu ar fi fost transmisă suma de bani, că Nistor Chiriac nu ar fi avut interes să împrumute suma de bani deoarece între părți nu ar exista o relație de prietenie sau de încredere și că încheierea contractului de împrumut nu ar fi fost rațională.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).” 3

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Totodată, la 28 noiembrie 2022, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2022 (Vol. II, f.d. 18).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 16 ianuarie 2023 de către Vadim Țîra, reprezentat de avocatul 4 Iurie Chirica, a fost declarat în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 13 aprilie 2023.

Instanța de recurs atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău (a se vedea corespunzător decizia nr. 2ra-979/23, §33-42).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul lui Țîra Vadim, reprezentat de avocatul Iurie Chirica, din motiv că recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă în vigoare la data declarării acestuia.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul lui Țîra Vadim, reprezentat de avocatul Iurie Chirica. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5