2ra-73/20 — recunoasterea nulitatii contractului de imprumut

Dosarul nr. 2ra–73/20

Prima instanță: Judecătoria Comrat (sediul Ceadîr-Lunga), (jud. A. Peni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, Șt. Starciuc, D. Fujenco)

Î N C H E I E R E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Chior Nadejda,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Chior Nadeja

împotriva lui Cîvîrjîc Ilia cu privire la declararea nulității contractului de

împrumut,

împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

respins apelul declarat de Chior Nadejda și menținută hotărârea din 10 ianuarie

2019 a Judecătoriei Comrat (sediul Ceadîr-Lunga),

con st ată:

La 20 septembrie 2017, Chior Nadejda s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Cîvîrjîc Ilia solicitând să fie declarat

nul contractul de împrumut din 30 mai 2014 încheia între părți.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 30 mai 2014 a semnat și a transmis

pârâtului o recipisă potrivit căreia a împrumutat de la ultimul mijloace bănești în

mărime de 8905 de dolari SUA pe un termen de 7 luni cu dobândă de 12% anual.

Însă, de fapt pârâtul Cîvîrjîc Ilia nu i-a transmis această sumă bănească.

În viziunea reclamantei contractul de împrumut din 30 mai 2014 este ilegal și

nul din motiv că acesta a fost încheiat fără intenția din partea lui Cîvîrjîc Ilia de a

transmite mijloacele bănești indicate și respectiv actul juridic încheiat de ei este

unul fictiv, motiv pentru care s-a adresat în instanța de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a mai menționat că motivul

semnării contractului litigios era tendința lui Cîvîrjîc Ilia să confirme executarea

obligațiilor reclamantei prevăzute de contractul de împrumut din 06 iunie 2011 și

15 iunie 2011 ai căror termene de prescripție au expirat.

1

Astfel, dându-și seama de interesul de cupiditate din partea lui Cîvîrjîc Ilia,

reclamanta a refuzat executarea obligațiilor născute prin contractului fictiv

deoarece pârâtul nu i-a transmis mijloace bănești.

În pofida acestui fapt, Cîvîrjîc Ilia a acționat-o pe Chior Nadejda în instanța

de judecată cu o acțiune de încasare a datoriei în baza acestui contract fictiv, iar

potrivit hotărârii din 15 iulie 2016 a Judecătoriei Comrat (sediul Ceadîr-Lunga),

menținută prin decizia din 21 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție, acțiunea a

fost admisă parțial, fiind încasat de la Chior Nadejda datoria în mărime de 6219,76

de dolari SUA.

Reclamanta a menționat că în cadrul examinării cauzei cu privire la încasarea

datoriei instanțele nu s-au expus la argumentele ei cu privire la caracterul fictiv, iar

ca urmare asupra nulității contractului de împrumut din 30 mai 2014, motiv pentru

care aceasta a depus în justiție prezenta acțiune.

Prin hotărârea din 10 ianuarie 2019 a Judecătoriei Comrat (sediul Ceadîr-

Lunga) acțiunea depusă de către Chior Nadeja a fost respinsă.

Prin decizia din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul

declarat de Chior Nadejda și menținută hotărârea din 10 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Comrat (sediul Ceadîr-Lunga).

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că, la examinarea

altei cauze cu privire la încasarea datoriei năsute din contractul de împrumut a

cărei nulitate de solicită, instanțele nu au găsit temeiuri de a considera că recipisa

semnată la 30 mai 2014 a fost întocmită cu intenția de a ascunde alte acte juridice.

Mai mult, instanțele au ajuns la concluzia că recipisa conține toate elementele

principale pentru valabilitatea acesteia și au decis încasarea de la Chior Nadejda a

sumei împrumutului restant, hotărârea irevocabilă aflându-se la etapa executării.

La 13 septembrie 2019 (prin oficiul poștal), Chior Nadejda a declarat recurs

împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată precum și că au fost comise alte erori

care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 29 noiembrie 2019 (prin oficiul poștal), Cîvîrjîc Ilia a depus o referință la

recursul declarat de către Chior Nadejda, solicitând considerarea acestuia ca fiind

inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Chior Nadejda, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

2

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Chior Nadejda, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

3

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Chior Nadejda.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Chior Nadejda.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4