2ra-1133/20 — constatarea nulitatii actelor juridice

Dosarul nr. 2ra-1133/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Guțuleac Nadejda și de

către BC ”Pro Credit Bank” SA,

în cauza civilă la la cererea de chemare în judecată depusă de către Guțuleac

Nadejda împotriva BC ”Pro Credit Bank” SA cu privire la constatarea nulității

actelor juridice, cu repunerea părților în poziția inițială,

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de către Guțuleac Nadejda, casată hotărârea din 12 aprilie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

con st ată:

La 22 mai 2017, Guțuleac Nadejda s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

de chemare în judecată împotriva BC ”Pro Credit Bank” SA cu privire la constatarea

nulității actelor juridice, anularea actelor juridice, cu repunerea părților în situația

inițială.

În motivarea acțiunii depuse reclamanta invocat că, la 18 martie 2011, între BC

”Pro Credit Bank” SA – în calitate de bancă, și Guțuleac Nadejda – în calitate de

debitor a fost încheiat contractul de credit nr. 24001497/41002417, prin care banca

a fost obligată să pună la dispoziția debitorului o sumă de bani, iar debitorul s-a

obligat să restituie creditul. Contractul menționat nu este reziliat și continuă să fie

valabil.

La cererea băncii, unele condiții au fost impuse în contractul menționat și au

fost stabilite în următorul mod:

1.1 Suma și moneda creditului: echivalentul în valută națională (MDL) a sumei

de XXXXXX dolari SUA, conform cursului comercial de cumpărare stabilit de

bancă la data efectuării debursării.

1.4 Comisionul unic la acordare: 3% de la suma creditului.

1.5 Rata dobânzii: flotantă și este compusă din indicele de referință LIBOR 6M

1

(London Interbank Offered Rate 6 Months), plus 15,75 puncte procentuale. La

momentul semnării prezentului contract rata dobânzii constituie 16,2059% anual.

4.3 Banca poate modifica, în mod unilateral, mărimea dobânzii stabilită la pct.

1.5 al prezentului contract, în funcție de indicele de referință LIBOR 6M. Rata

dobânzii va fi revizuită de două ori pe an: cel târziu la data de 15 ianuarie și respectiv

15 iulie a fiecărui an financiar, drept temei servind indicele de referință LIBOR 6M

din data de 31 decembrie și 30 iunie a fiecărui an financiar.

În luna mai 2017, reclamanta a aflat că, punctele contractuale nr. 1.1, 1.4, 1.5

și 4.3 nu corespund cerințelor legii și ca urmare este posibilă recunoașterea nulității

absolute a acestora în baza art. 216 alin. (1) din Codul civil.

În ceea ce privește pct. 1.5 din contract, clauza respectivă încalcă prevederile

art. 869 alin. (1), (2) din Codul civil, fiind stabilită o rată a dobânzii în mărime de

16,2059%, adică mai mare de două ori decât rata de bază/rata de refinanțare a Băncii

Naționale a Moldovei. Or, la acel moment rata de bază/rata de refinanțare a Băncii

Naționale a Moldovei era de 8%, iar acest fapt nu poate fi considerat ca o relație

rezonabilă între rata dobânzii prevăzută de contractul încheiat și rata stabilită de

banca centrală a Republicii Moldova.

Mai mult, în acest caz a fost folosită suplimentar rata dobânzii în funcție de

indicele de referință, ceea ce contravine legii.

În ceea ce privește pct. 1.1 din contractul de credit, acesta a fost stipulat cu

încălcarea pr. 1.1, 1.2, 2.1 și 3.1 din Instrucțiunea Băncii Naționale a Moldovei nr.

8/1001 din 02 februarie 1996 privind ordinea de acordare a creditelor în valută

străină, deoarece în cazul dat nu are loc creditarea în valută străină și, drept urmare,

nu poate fi aplicată la cursul comercial de cumpărare a dolarului SUA și aceasta nu

era prevăzută de actele normative.

Cu referire la încasarea de către bancă a 3% din suma creditului acordat drept

comision, ceea ce a constituit suma de XX dolari SUA reține că, pârâtul nu a

prezentat nici un document și nici un calcul în ceea ce privește serviciile prestate

debitorului în legătură cu utilizarea creditului. Astfel, clauza prevăzută la pct.1.4 din

contract contravine art. 1238 din Codul civil.

Clauza inserată la pct. 4.3 din contractul de credit contravine prevederilor art.

1237 alin. (3) din Codul civil, așa cum la stabilirea ratei dobânzii la contractul de

credit legea prevede în mod expres luarea în considerare a ratei de bază a Băncii

Naționale, dar nu indicele de referință LIBOR 6M.

Astfel, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute punctelor nr. 1.1, 1.4,

1.5 și 4.3 din contractul de credit nr. 24001497/41002417 din 18 martie 2011,

încheiat între BC „ProCredit Bank” SA și Guțuleac Nadejda, cu obligarea fiecărei

părți să restituie tot ceea ce a primit în baza actelor juridice nule.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Guțuleac Nadejda împotriva BC ”Pro Credit Bank” SA a fost

respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, deși prin cererea de chemare

în judecată reclamanta face referire la temeiurile de nulitate a actului juridice,

aceasta nu a invocat și careva temeiuri de fapt corespondente normelor invocate,

totodată aceasta a omis să prezinte careva probe în susținerea poziției sale.

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Guțuleac Nadejda, casată hotărârea din 12 aprilie 2019 a

2

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a

acțiunii.

A fost constatată nulitatea absolută a pct. 1.5 și 4.3 a contractului de credit nr.

24001497/41002417 din 18 martie 2011, încheiat între BC ”Pro Credit Bank” SA și

Guțuleac Nadejda. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în hotărârea sa că, rata dobânzii

prevăzute în pct. 1.5 din contractual de împrumut, este de 16,2059%, mai mare de

două ori decât rata de bază/rata de finanțare a Băncii Naționale, care la acel moment

a fost de 8,00%. Respectiv, acest fapt nu poate fi considerat ca o relație rezonabilă

între rata dobânzii în prezentul contract de credit și rata de bază/ rata de refinanțare

a Băncii Naționale. Iar, rata dobânzii în funcție de indicele de referință LIBOR 6M

se contrazice cu legea.

Pe același temei, instanța de apel a considerat întemeiată pretenția reclamantei

cu privire la nulitatea pct. 4.3 al contractului, or la stabilirea ratei dobânzii la

contractual de credit legea prevede în mod expres de a se lua în considerare rata de

bază a Băncii Naționale a Republicii Moldova, dar nu indicele de referință a LIBOR

6M.

Cu referire la pretențiile reclamantei prin care solicită constatarea nulității

absolute a pct. 1.1 și 1.4 al contractului de credit, instanța de apel a relevat că, părțile

litigante au convenit referitor la acordarea de către bancă a unui credit în valoare de

30000 dolari SUA, care însă urmează a fi exprimată în lei moldovenești – valuta

națională a Republicii Moldova, clauză care nu contravine cărorva prevederi legale,

așa cum deși părțile au convenit asupra unor obligații pecuniare în valută străină,

executarea respectivelor obligații, atât de către creditor, cât și de către debitor, s-a

stabilit de a fi realizată în valută națională.

La fel, art. 1238 din Codul civil, prevede că, în afară de dobândă, părțile pot

conveni asupra unui comision pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea

creditului, iar la încheierea actului juridic părțile au convenit, în baza legii, referitor

la stabilirea unui comision de acordare. Mărimea acestuia și modul de determinare

au fost detaliate prin pct. 1.4 coroborat cu pct. 5.1 din contractul de credit nr.

24001497/41002417 din 18 martie 2011. Or, acest comision de 3%, este un comision

unic la acordarea creditului, acesta include analiza cererii și a dosarului de creditare,

pregătirea pentru aprobare de expertul de creditare, analiza dosarului de comitetul

de creditare, timpul alocat, dar și administrarea ulterioară a creditului.

La 02 iunie 2020, Guțuleac Nadejda a declarat recurs împotriva deciziei din 10

martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia în partea

pretențiilor respinse cu emiterea în această parte a unei hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

La 20 iulie 2020, BC ”Pro Credit Bank” SA a declarat recurs împotriva deciziei

din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

3

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului.

La 21 august 2020, Guțuleac Nadejda a depus referință la cererea de recurs

înaintată de BC ”Pro Credit Bank” SA, solicitând considerarea acesteia ca fiind

inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de

Guțuleac Nadejda și de către BC ”Pro Credit Bank” SA, sunt neîntemeiate și

urmează a fi declarate inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

10 martie 2020 și expediată participanților la proces la 19 mai 2020 (f.d. 218, vol.

I), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursurile declarate împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrate la 02 iunie 2020 și, respectiv, 20 iulie 2020, în

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acestea se consideră declarate

în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

4

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de Guțuleac Nadejda și de către BC ”Pro Credit Bank”

SA.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Guțuleac Nadejda și de către

BC ”Pro Credit Bank” SA.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5