2ra-72/23 — incasarea datoriei, a dobinzii de intirziere, a cheltuielilor de judecata, recunoasterea nulitatii actului juridic

2ra-72/23 — incasarea datoriei, a dobinzii de intirziere, a cheltuielilor de judecata, recunoasterea nulitatii actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-72/23

2-20030639-01-2ra-17012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

20 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Diana Stănilă

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

examinând recursul declarat de Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul

Constantin Lazari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru

Bounegru împotriva lui Vadim Renița cu privire la încasarea împrumutului, a

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, și

la acțiunea reconvențională depusă de Vadim Renița, reprezentat de

avocatul Mihail Barbaroș împotriva lui Dumitru Bounegru cu privire la

recunoașterea nulității actului juridic,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Vadim Renița, reprezentat de către avocatul

Mihail Barbaroș, casată hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri,

c o n s t a t ă :

La 02 martie 2020, Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul Constantin

Lazari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Renița cu

privire la încasarea împrumutului și a cheltuielilor de judecată (f. d. 4-7 vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Dumitru

Bounegru, reprezentat de avocatul Constantin Lazari a indicat că îl cunoaște pe

Vadim Renița, ca consătean, ultimul l-a ajutat la construcția casei, fiind prieteni.

A comunicat că în vara anului 2018, i-a împrumutat lui Vadim Renița suma

de 12 500 de euro, pentru a-și cumpăra un automobil. În toamna anului 2019, a

constatat că Vadim Renița sustrage sume mari de bani din cele ce i-au fost

încredințate pentru construcția caselor și, astfel, a pierdut încrederea în pârât de a

mai fi o persoană de bună-credință și a colabora cu acesta. Din acest considerent,

1

în luna decembrie 2019, i-a solicitat lui Vadim Renița să-i scrie o recipisă ce ține

de suma de bani împrumutată, care nu i-a fost restituită – 132 971,75 de lei.

Fiind de acord, la 30 decembrie 2019, Vadim Renița a scris recipisa prin

care s-a obligat că va restitui suma împrumutată, până la 30 iunie 2020, achitând

în fiecare lună, începând cu luna ianuarie 2020, a câte 25 000 de lei.

Pe parcursul lunilor ianuarie și februarie 2020, Vadim Renița nu i-a restituit

niciun leu din suma împrumutului, conform înțelegerii avute, în prezența

martorilor.

A relatat că, în scopul restituirii sumei împrumutului acordat, în adresa lui

Vadim Renița, a expediat o somație, recepționată de ultimul la 4 februarie 2020,

prin care pârâtului i-a fost stabilit un termen de 15 zile, din momentul

recepționării, să înceapă restituirea sumei de bani împrumutată, în rate, după cum

s-au înțeles, în prezența martorilor.

Astfel, din 04 februarie 2020 până în prezent, Vadim Renița nu a dat niciun

răspuns, în scris sau verbal, la somația recepționată. Dimpotrivă, prin intermediul

persoanelor apropriate lui, cât și prin telefon, pârâtul îi transmite diverse mesaje

cu amenințări și refuzul de a-i restitui suma împrumutată, subliniind că el, deja

vinde toate bunurile imobile și mobile pe care le deține și chiar dacă va fi o

hotărârea de judecată de a încasa suma respectiva, la acel moment, nu va mai

deține careva bunuri ce vor putea fi puse sub sechestru și, astfel, nu va mai primi,

niciodată, suma de bani împrumutată.

A evidențiat că declarațiile lui Vadim Renița se confirmă și prin

informațiile plasate pe site-urile publicitare, vânzarea unui teren cu suprafața de

20 ari, ce aparține pârâtului, situat în com. XXXXX, str. XXXXX intersecție cu

str. XXXXX, la preț de 3 500 de euro pentru un ar, din 24 decembrie 2019,

vânzarea unui teren cu suprafața de 5,7 ari pentru construcție, ce aparține

pârâtului, situat în com. XXXXX, str-la XXXXX, la preț de 31 500 de euro, din

data de 17 noiembrie 2019, vânzarea automobilului de model Volkswagen

Touran, ce aparține pârâtului, la preț de 6 999 de euro, din 25 ianuarie 2020, etc.

Prin ultimele acțiuni întreprinse de Vadim Renița se confirmă

comportamentul acestuia de rea-credință, caracterul șiret și viclean de a se

eschiva de la onorarea obligațiilor asumate și de a restitui suma de bani, acordată

ca împrumut.

Lipsa reacției pozitive la somația recepționată, cât și mesajele

amenințătoare, demonstrează că Vadim Renița nu dorește să-i achite împrumutul

acordat, în rate, după cum s-au înțeles.

A reiterat că între dânsul și pârât a avut loc un contract de împrumut, prin

recipisă împrumutatul își asumă obligația de a restitui suma împrumutului acordat

până la 30 iunie 2020, prin angajamentul verbal asumat, în prezența martorilor,

împrumutatul s-a obligat să restituie suma împrumutului în șase rate, iar din

informațiile publicate pe site-urile de publicitate, Vadim Renița și-a manifestat

intenția de a vinde toate bunurile imobile și mobile deținute.

Totodată, prin mesajele de amenințare, transmise la telefon și prin martori,

Vadim Renița a declarat că nu va restitui suma de bani împrumutată, eschivându-

și realizarea obligațiilor asumate, având un comportamentul viclean și de rea-

credință.

2

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 4,

5, 7, 22, 26, 33, 39, 56, 60, 83-84, 94, 96, 117, 118, 119, 121, 122, 137, 138, 166,

167, 174, 175 din Codul de procedură civilă, art. 15, 16 lit. a), 19 alin. (1), 20

alin. (1), (2), 22 alin. (1)-(4), 23 din Codul civil.

Reclamantul Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul Constantin Lazari

a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, încasarea de la Vadim Renița

în beneficiul său a sumei împrumutului acordat în mărime de 132 971,75 de lei,

precum și a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat și asistență juridică.

La 19 ianuarie 2021, Vadim Renița, reprezentat de avocatul Mihail

Barbaroș a depus cerere reconvențională împotriva lui Dumitru Bounegru cu

privire la recunoașterea nulității actului juridic (f. d. 67-68 vol. I).

În susținerea acțiunii reconvenționale, Vadim Renița, reprezentat de

avocatul Mihail Barbaroș a invocat că Dumitru Bounegru și-a motivat cererea de

chemare în judecată prin acordarea unui împrumut în sumă de 12 500 de euro cu

scop de a procura un automobil, acțiuni care ar fi fost realizate în vara anului

2018, fapt care nu este probat de către acesta. Or, un simplu calcul dovedește

contrariul, vara anului 2018, curs de referință raport leu/euro fiind: 1 euro = 19,75

de lei, 12 500 de euro – 246 250 de lei și nicidecum 132 971,75 de lei.

A menționat că înțelegerea, la care a făcut trimitere Dumitru Bounegru în

cererea de chemare în judecată inițială, care ar fi avut loc între părțile litigante

privind restituirea împrumutului acordat de către Dumitru Bounegru și achitarea

sumei de 25 000 de lei/lunar din suma restantă, nu poate fi probată de Dumitru

Bounegru sau achitarea parțială a sumei de 113 278,25 de lei, în perioada 2018-

2019, de către dânsul, din suma totală de 246 250 de lei, Dumitru Bounegru nu o

întemeiază în niciun fel.

Obiectul material la care face trimitere Dumitru Bounegru, ar fi recipisa

semnată de către Vadim Renița pe asumarea unor obligații de restituire și

nicidecum un împrumut a mijloacelor financiare la care participau ambele părți,

și anume: părțile au participat ambele întru realizarea unei convenții orale, cu

asumarea de drepturi și obligații privind investirea mijloacelor financiare întru

procurarea de bunuri imobile, repararea lor și înstrăinarea la prețuri comerciale

cu profit în raport cu prețul de procurare. Mijloacele financiare investite atât de

către dânsul, cât și de către pârât, urmau a fi rambursate prin înstrăinarea

bunurilor de către părți în cote-părți egale de investire și profit.

De altfel și recipisa semnată de către dânsul, la data de 30 decembrie 2019,

cu privire la obligația de restituire și nu împrumut a sumei de 132 971 de lei, face

parte din acțiunea comună a părților la procurarea, repararea, înstrăinarea

bunurilor imobile cu repartizarea profitului, realizată încă la 08 ianuarie 2020,

repartizarea profitului și mijloacelor investite.

A considerat că, pentru a induce în eroare instanța de judecată, pârâtul a

înregistrat somația din 31 ianuarie 2020 cu privire la restituirea mijloacelor

financiare în suma de 132 971 de lei, chiar dacă deja le recepționase înainte de

termenul indicat în recipisa menționată, având scopul îmbogățirii ilicite, acțiune

care se încadrează cu existența elementelor de escrocherie, somându-l întru

restituirea sumei menționate mai devreme de termenul scadent, asumat de

restituire de către dânsul, precum este indicat în recipisă 30 iunie 2020.

3

Pe acest fapt, la data de 28 aprilie 2020, cu numărul de înregistrare R-

547/20, dânsul a depus o plângere către organul de urmărire penală privind

examinarea acesteia cu atragerea la răspundere penală a lui Dumitru Bounegru,

care prin acțiuni de escrocherie și șantaj, încearcă să încaseze din contul

petiționarului suma de 132 971,75 de lei, dovedită și prin înregistrarea unei

acțiuni în instanța de judecată, prin care încearcă, prin intermediul înregistrării

unei aparente acțiuni legale, să încaseze absolut nejustificat și cu rea-credință

mijloacele financiare.

Totodată, confuzia în textul presupus întemeiat al lui Dumitru Bounegru

fiind acordarea împrumutului cu scop de procurare a unui bun mobil, însă

contrazicerea în declarațiile sale absolut mincinoase și lipsite de adevăr ale

acestuia se suprapun cu alte circumstanțe, precum pentru care ar fi fost

recepționate mijloacele financiare sunt neachitarea prețului integral al unui teren

cu titlu de construcție în com. XXXXX, mun. XXXXX și pentru care

cumpărătorul, adică dânsul nu a achitat prețul comercial integral al terenului, fiind

recepționate de către petiționar mai multe somații contradictorii, una fiind pentru

achitarea integrală a prețului comercial al terenului, alta fiind restituirea unei

datorii, pentru care a solicitat procurarea unui bun mobil.

A remarcat că, de fapt, circumstanțele fiind de altă natură.

Așadar, în acțiunea civilă depusă de către Dumitru Bounegru, ultimul

recunoaște că terenul cu nr. cadastral XXXXX este proprietatea privată a lui

Vadim Renița, iar în somația din 31 ianuarie 2020, a încercat prin escrocherie să

obțină bunul dat, făcând declarații mincinoase.

Mai mult, Dumitru Bounegru, în afară de banii primiți pentru teren, a mai

primit și alte mijloace financiare în sumă de 5 000 de euro, pe care i-a cerut ca

compensare pentru rețele (gaz, apeduct, electricitate), suma de 3 000 de euro și

suma 2 000 de euro compensare pentru construcția gardului împrejurul terenului,

fapt care poate fi dovedit atât prin declarațiile martorilor, cât și prin declarațiile

înregistrate la organul de urmărire penală.

A mai notat că, ulterior, după ce Dumitru Bounegru a înstrăinat terenul cu

nr. cadastral XXXXX în folosul lui, prin înșelăciune l-a convins că va fi partener

și urmează să investească mijloace financiare împreună în construcția casei de

locuit din str-la XXXXX, aproximativ 16 000 de euro, pe care dânsul i-a

recepționat cu împrumut de la Oleg Pârvu.

Văzând că nu ajung mijloace financiare pentru finisarea lucrărilor de

construcție, Dumitru Bounegru a sugerat de a primi cu împrumut sume bănești de

la client, cumpărător, al casei pe care urma să o cumpere Renat Anghel.

A precizat că a fost luată, prin diferite tranșe, suma de 84 464 de lei și suma

de 900 de euro, de la cumpărător, căruia dânsul, la fel, i-a scris recipisă, identică

celei din 30 decembrie 2019, care de fapt nu a primit-o de la Dumitru Bounegru,

ci de la Renat Anghel, ultima fiind o garanție de achitare a cumpărătorului cu

vânzătorul, după finisarea casei de locuit, fiind un avans din prețul total negociat

cu cumpărătorul.

Totodată, a accentuat că Dumitru Bounegru, în cererea de chemare în

judecată, a invocat temeinicia pretențiilor sale prin existența unor contracte de

împrumut, valabilității sale în raport cu prevederile legale, înregistrarea unui

4

raport obligațional de executare de către părțile contractuale, în strictă

conformitate cu scopul urmărit, lipsa viciilor juridice, valabilitatea ofertei și

consumarea lui în condițiile actului, fapt care dovedește contrariul atât a prestației

creditorului, cât și a valabilității ofertei sale, lipsa valabilității actului juridic și

ofertei „creditorului” pentru „debitori”.

A considerat că recipisa din 30 decembrie 2019 nu corespunde normelor

imperative, așa precum se dezvoltă și în norma materială de drept - art. 1242

alin. (1) din Codul civil.

În sensul alin. (4) din norma citată, un contract nu se consideră contract de

împrumut doar pentru că prevede un termen pentru executarea obligației

pecuniare, cu excepția cazului în care împrumutatul este obligat să plătească

dobândă suplimentar la acea obligație pecuniară.

În drept, Vadim Renița, reprezentat de avocatul Mihail Barbaroș și-a

întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 166-167, 172-173, 85 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, art. 327, 328-329, 331, 341 din Codul civil.

Reclamantul Vadim Renița, reprezentat de avocatul Mihail Barbaroș a

solicitat admiterea acțiunii reconvenționale și recunoașterea nulității actului

juridic prezentat sub formă de recipisă, consemnat la 30 decembrie 2019.

La 10 februarie 2021, Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul

Constantin Lazari a depus cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată,

prin care a solicitat încasarea de la Vadim Renița în beneficiul său a sumei în

mărime de 132 971,15 de lei, a dobânzii de întârziere, pentru perioada

30 decembrie 2019 – 10 februarie 2021, în mărime de 22 982,27 de lei, precum

și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat și asistența juridică (f. d. 98-

102 vol. I).

Prin hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru

Bounegru și respinsă acțiunea reconvențională depusă de Vadim Renița, ca fiind

neîntemeiată.

S-a încasat de la Vadim Renița în beneficiul lui Dumitru Bounegru suma

de 132 971,15 de lei, suma de 22 982,27 de lei cu titlu de dobânda de întârziere

și suma de 4 678,65 de lei cu titlu de recompensa taxei de stat (f. d. 174, 179-189

vol. I).

La 06 ianuarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Vadim Renița,

reprezentat de avocatul Mihail Barbaroș a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, iar la

27 aprilie 2022, a fost prezentată cererea de apel motivată, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii reconvenționale și respingerea integrală a cererii de

chemare în judecată depusă de Dumitru Bounegru (f. d. 176-178, 201-203 vol. I).

Prin decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Vadim Renița, reprezentat de avocatul Mihail Barbaroș, casată

hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată

depusă de Dumitru Bounegru, ca fiind neîntemeiată.

A fost admisă acțiunea reconvențională depusă de Vadim Renița.

5

A fost declarată nulă recipisa din data de 30 decembrie 2019 încheiată între

Vadim Renița și Dumitru Bounegru.

Au fost încasate de la Dumitru Bounegru în beneficiul lui Vadim Renița

suma de 3 989,13 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii

reconvenționale și suma de 3 509 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la

depunerea cererii de apel, în total suma de 7 498,13 de lei (f. d. 240, 241-251

vol. I).

La 28 decembrie 2022, Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul

Constantin Lazari a declarat recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe (f. d. 2-16 vol. II).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a invocat drept temei

juridic de casare a hotărârii instanței de fond, în pct. 14 din decizie, art. 386

alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, dar fără a explica care, totuși, concluzii

ale primei instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, cu probele

administrate ce ar constitui temeiul unor concluzii contrare. Iar concluzia de la

pct. 26 din decizia contestată, unde se descrie conținutul unui alt temei juridic –

art. 386 alin. (1) lit. d) Cod de procedură civilă, fără a fi argumentat, creează o

incertitudine totală.

A remarcat că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității,

inclusiv la etapa examinării cauzei, când a făcut trimitere la careva explicații,

prezentate de anumite persoane la Poliție, dar care lui nu i-au fost prezentate,

dânsul neavând acces la ele.

La adoptarea deciziei din 22 septembrie 2022, instanța de apel a încălcat

principiul contradictorialității și a pus la baza deciziei adoptate ca probe, niște

declarații ale intimatului, cât și ale unei persoane necunoscute – Renat Anghel,

care nici nu au fost audiate de către instanța de judecată și cărora dânsul nu a avut

posibilitatea să le înainteze întrebări, fiind lipsit astfel de a prezenta noi probe,

odată ce instanța de apel a acceptat, a invocat așa zise noi probe – declarațiile lui

Vadim Renița și Renat Anghel, prezentate la Poliție, nefiind audiate nici în

instanța de apel.

A specificat că intimatul nu a prezentat instanței de judecată careva probe

legale în confirmarea poziției sale precum că recipisa a fost scrisă contrar voinței

sale, iar o altă recipisă, prezentată de el în instanța de judecată, are un alt conținut,

în care sunt indicate alte persoane și în care dânsul nu este menționat, întocmită

la o altă dată și în alte împrejurări, care și urmează a fi examinată/cercetată de

persoanele indicate în ea: Vadim Renița și Renat Anghel.

Astfel, faptul că între aceste două persoane au existat alte careva relații și

conflicte ce se examinează în instanța de judecată, nu prezintă circumstanțe legale

care pot fi invocate spre a declara nulitatea absolută a recipisei.

Instanța de apel eronat a aplicat art. 327, 328 și 331 Cod civil, în coroborare

cu art. 118 și 119 Cod de procedură civilă, urmând în mod corect și legal, să aplice

art. 10, 774, 775, 776, 858, 901, 942, 1242, 1247 și 1248 Cod civil, cât și art. 1

din Protocolul nr. 1 din CEDO.

6

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din

22 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată la adresa

electronică a recurentului și a reprezentantului recurentului, avocatului

Constantin Lazari, prin intermediul poștei electronice, la 24 noiembrie 2022,

circumstanță se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele

cauzei (f. d. 254 vol. I).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 28 decembrie 2022, în termenul legal.

La 17 ianuarie 2023, în adresa lui Vadim Renița a fost expediată copia

recursului declarat de Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul Constantin

Lazari, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 29 vol. II), fiind

recepționată la 20 ianuarie 2023, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat

la materialele dosarului (f. d. 31 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimatul

nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus referință.

Prin încheierea din 07 iunie 2023 a Curții Supreme de Justiție, a fost

considerat admisibil recursul declarat de Dumitru Bounegru, reprezentat de

avocatul Constantin Lazari (f. d. 67 vol. II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de

a învedera că prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII

– 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de

procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a,

recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel. Conform art. XI alin.

(3) din Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023,

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

În această consecvență, se deduce că recursul declarat de Dumitru

Bounegru, reprezentat de avocatul Constantin Lazari, împotriva deciziei din

22 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinat în baza temeiurilor

stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la

01 septembrie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai relevă că, având

în vedere că recursul declarat de Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul

Constantin Lazari, împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, a fost considerat admisibil prin încheierea din 07 iunie 2023 a Curții

Supreme de Justiție, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate prin

Legea pentru modificarea unor acte normative nr. 246 din 31 iulie 2023,

7

procedura de judecare a recursului se va efectua conform art. 440 din Codul de

procedură civilă, în redacția de până la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă (în redacția de

până la 01 septembrie 2023), recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra oportunității

invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța

cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei

instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

După cum denotă actele cauzei, Dumitru Bounegru, reprezentat de

avocatul Constantin Lazari, înaintând cererea de chemare în judecată împotriva

lui Vadim Renița, a solicitat încasarea de la Vadim Renița în beneficiul său a

sumei în mărime de 132 971,15 de lei, a dobânzii de întârziere, pentru perioada

30 decembrie 2019 – 10 februarie 2021, în mărime de 22 982,27 de lei, precum

și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat și asistența juridică (f. d. 4-

7, 98-102 vol. I).

Tot materialele dosarului atestă că Vadim Renița, reprezentat de avocatul

Mihail Barbaroș, depunând cerere reconvențională împotriva lui Dumitru

Bounegru, a solicitat recunoașterea nulității actului juridic prezentat sub formă de

recipisă, consemnat la 30 decembrie 2019 (f. d. 67-68 vol. I).

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis cererea de

chemare în judecată depusă de Dumitru Bounegru, a respins acțiunea

reconvențională depusă de Vadim Renița, ca fiind neîntemeiată, fiind încasat de

la Vadim Renița în beneficiul lui Dumitru Bounegru suma de 132 971,15 de lei,

suma de 22 982,27 de lei cu titlu de dobânda de întârziere și suma de 4 678,65 de

lei cu titlu de recompensa taxei de stat (f. d. 174, 179-189 vol. I).

Judecând apelul declarat de Vadim Renița, reprezentat de avocatul Mihail

Barbaroș, instanța de apel a admis apelul declarat de Vadim Renița, reprezentat

de avocatul Mihail Barbaroș, a casat hotărârea din 16 decembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Bounegru, ca fiind

neîntemeiată, admisă acțiunea reconvențională depusă de Vadim Renița și

declarată nulă recipisa din data de 30 decembrie 2019 încheiată între Vadim

Renița și Dumitru Bounegru, fiind încasat de la Dumitru Bounegru în beneficiul

lui Vadim Renița suma de 3 989,13 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la

depunerea acțiunii reconvenționale și suma de 3 509 de lei cu titlu de taxă de stat

achitată la depunerea cererii de apel, în total suma de 7 498,13 de lei (f. d. 240,

241-251 vol. I).

La adoptarea unei asemenea soluții, instanța de apel, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1)-(3), 316, 317, 321, 324, 326, 1027, 1028, 1242 din

Codul civil, a constatat că recipisa din 30 decembrie 2019, semnată de Vadim

8

Renița, în sensul și forma prezentată de către Dumitru Bounegru, este act juridic

care nu îmbracă forma împrumutului (f. d. 21 vol. I), ce presupune obligații

contrare unui contract de împrumut cu obligații divizibile rezultate din

valabilitatea unui alt contract așa precum menționează reclamantul în acțiunea sa,

recunoscut de ambele părți.

Instanța de apel a reținut că în recipisa menționată nu este indicat în baza

la ce urmează Vadim Renița să restituie banii, nu este niciun contract de împrumut

între Dumitru Bounegru și Vadim Renița.

Astfel, instanța de apel a stabilit că recipisa prezentată la materialele cauzei

(f. d. 21 vol. I), diferă după conținut de circumstanțele la care a făcut trimitere

Dumitru Bounegru, fiind unul simulat și în lipsă de a produce efecte.

Instanța de apel a evidențiat că prin recipisa prezentată la materialele cauzei

civile, diferită după conținut de circumstanțele la care a făcut trimitere

reclamantul/intimat Dumitru Bounegru, este unul nul, care prezuma la existența

altor circumstanțe, altor contracte, despre care partea reclamantă nu declară.

Totodată, instanța de apel a menționat că declarațiile părților date la

organul de urmărire penală, confirmă existența altor relații între părți. De fapt,

părțile nu neagă existența altor contracte, relații între ele, dar nu vin cu cerințe de

a fi recunoscute valabile.

Instanța de apel a conchis că recipisa din 30 decembrie 2019, semnată de

Vadim Renița (f. d. 21 vol. I), cade sub incidența nulității absolute, or, actul

juridic care contravine normelor imperative, contravine ordinii publice, bunelor

moravuri - sunt nule, iar atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, părțile

în proces au recunoscut faptul că relațiile contractuale dintre părțile litigante

(inclusiv recipisa prezentată în calitate de probă) au fost comerciale și de investiții

reciproce, fapt confirmat și de către pârât, investiții avându-se în vedere atât

mijloacele financiare, cât și munca întruchipată de către pârâtul Vadim Renița.

Prin prisma prevederilor art. 774 și 996 din Codul civil și premiselor de

abordare, instanța de apel a conchis că Dumitru Bounegru nu poate pretinde

încasarea datoriei în temeiul unui contract de împrumut/recipisă încheiat fără

intenția de a produce efecte juridice, care este lovit de nulitate.

La acest compartiment, instanța de apel a reținut că, în conținutul normelor

menționate, actele juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru

terți și implică o neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată,

care are ca scop amăgirea terților.

Astfel, deși la materialele dosarului a fost anexată recipisa din

30 decembrie 2019, prin care Vadim Renița se obligă să restituie suma de

132 971,75 de lei lui Dumitru Bounegru, până la data de 30 iunie 2020, instanța

de apel a conchis că aceasta nu justifică realitatea unei asemenea convenții, în

situația în care în speță se constată că prin recipisa prezentată la materialele cauzei

civile, diferită după conținut de circumstanțele la care a făcut trimitere

reclamantul Dumitru Bounegru, este unul nul.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, analizând materialele

anexate la dosar, în coraport cu legislația ce guvernează raportul litigios, constată

că instanța de apel a apreciat greșit circumstanțele importante pentru justa

soluționare a cauzei, pe când prima instanță, întemeiat, pronunțându-se asupra

9

aspectelor importante, având la bază cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii inițiale depusă de Dumitru Bounegru și

netemeiniciei acțiunii reconvenționale depusă de Vadim Renița.

Conform art. 9 alin. (1), (2) lit. a) din Codul civil, drepturile și obligațiile

civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor persoanelor fizice și juridice

care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi și obligații civile,

pornind de la principiile legislației civile. Drepturile și obligațiile civile apar din

contracte și din alte acte juridice.

Conform art. 10 alin. (1) din Codul civil, persoanele fizice și juridice

participante la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își

execute obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea

publică și cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară.

Conform art. 774 din Codul civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu

face.

Conform art. 776 din Codul civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 858 din Codul civil, temeiul executării rezidă în existența unei

obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință,

la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 901 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care fără justificare,

debitorul nu își execută obligația, creditorul poate, în condițiile legii și, după caz,

ale contractului, să ceară plata de despăgubire pentru prejudiciu suferit prin

neexecutare.

Conform art. 1242 alin. (1) din Codul civil, prin contractul de împrumut o

parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți

(împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie

banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea

termenului pentru care i-au fost date.

Conform art. 1247 alin. (1) din Codul civil, împrumutatul trebuie să

restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit în contract. Dacă nu au fost

stabilite dobânzi, el are dreptul să restituie împrumutul și până la expirarea

termenului.

Cu referire la dispozițiile legale menționate, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție constată că la 30 decembrie 2019, Vadim Renița a

semnat recipisa prin care și-a asumat obligația de a restitui suma de 132 971,75

de lei, lui Dumitru Bounegru, până la 30 iunie 2020 (f. d. 21 vol. I).

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că,

deoarece Vadim Renița, în termenul stabilit, nu a restituit suma indicată în

recipisă, la 31 ianuarie 2020, Dumitru Bounegru a expediat în adresa lui Vadim

Renița somația, prin care a solicitat achitarea sumei de 132 971,75 de lei în termen

de 15 zile din momentul recepționării somației.

La 16 aprilie 2020, Vadim Renița a depus plângere la Inspectoratul de

Poliție Ciocana, pe faptul acțiunilor pretinse ilegale ale lui Dumitru Bounegru

(f. d. 48 verso-49 vol. I).

10

Prin răspuns Inspectoratul de Poliție Ciocana nr. R-547/20 din 24 iunie

2020, organul de poliție a ajuns la concluzia că litigiul apărut între Vadim Renița

și Dumitru Bounegru, ține de competența instanței de judecată, fiind decis de a

înceta examinarea cazului dat din lipsa semnelor constitutive ale contravenției

sau infracțiunii (f. d. 48 vol. I).

Coroborând prevederile legale enunțate la materialul probator administrat

în speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține ca fiind justă

concluzia primei instanțe cu referire la temeinicia pretenția lui Dumitru Bounegru

referitor la încasarea datoriei în sumă de 132 971,75 de lei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că actele

cauzei, și anume, recipisa din 30 decembrie 2019, atestă că Vadim Renița a

împrumutat de la Dumitru Bounegru suma de 132 971,75 lei.

În același timp, la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma

achitarea de către Vadim Renița a datoriei menționate.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide

că, după cum corect a reținut și instanța de fond, Vadim Renița, contrar

obligațiunilor asumate prin recipisa din 30 decembrie 2019, în coroborare cu

prevederile art. 774 și 776 din Codul civil, nu a achitat datoria.

Conform art. 1248 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care împrumutatul

nu restituie în termen împrumutul, dispozițiile art. 942 se aplică în modul

corespunzător dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Conform art. 942 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care o sumă de bani

nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la dobândă de întârziere pentru

suma respectivă din data imediat următoare scadenței plății până la data în care

s-a efectuat plata, la rata prevăzută la alin. (2) ori la o altă rată prevăzută de

dispozițiile legale speciale.

Raportând la caz dispozițiilor normelor legale enunțate, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că instanța de fond întemeiat a ajuns

la concluzia privind admiterea pretenției lui Dumitru Bounegru cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere conform recipisei din 30 decembrie 2019, în

mărime de 22 982,27 de lei, conform calculului dobânzii de întârziere prezentat

de reclamant.

Sub un alt aspect, cu referire la acțiunea reconvențională, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Vadim Renița, prin prisma art. 118

din Codul de procedură civilă, nu a prezentat probe în confirmarea argumentelor

invocate cu referire la faptul că suma de 132 971,75 de lei ar avea o altă destinație

și scop decât împrumutul și obligațiile de restituire, precum și că recipisa a fost

scrisă contrar voinței sale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că Vadim

Renița, în susținerea alegațiilor invocate în cererea reconvențională, a anexat

recipisa din 20 noiembrie 2019, prin care a primit de la Renat Anghel suma de

84 464 de lei și suma de 900 de euro, și s-a obligat să le restituie până la data de

04 decembrie 2019 (f. d. 80 vol. I).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că în recipisa din

20 noiembrie 2019 sunt indicate obligațiile de restituire a mijloacelor bănești între

Vadim Renița și Renat Anghel. Recipisa menționată nu îl vizează pe Dumitru

11

Bounegru și nu este semnată de acesta, fiind întocmită la o altă dată și în alte

împrejurări, în care este indicată o altă sumă de bani, care nu corespunde cu suma

indicată în recipisa prezentată în original de Dumitru Bounegru.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că recipisa din 20 noiembrie 2019 nu duce la nulitatea recipisei din

30 decembrie 2019.

În acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că este greșită concluzia instanței de apel precum că Dumitru Bounegru

nu poate pretinde încasarea datoriei în temeiul recipisei din 30 decembrie 2019.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că Vadim

Renița nu a făcută dovada faptului că recipisa din 30 decembrie 2019, a fost

încheiată fără intenția de a produce efecte juridice, la caz, nefiind stabilite

circumstanțe incontestabile și probe pertinente în acest sens.

Mai cu seamă că instanța de apel, ajungând la concluzia de a declara nulă

recipisa din 30 decembrie 2019 încheiată între Vadim Renița și Dumitru

Bounegru, a făcut trimitere doar la normele generale care reglementează nulitatea

actului juridic, nefiind indicată norma specială în temeiul căruia s-a ajuns la o

asemenea soluție.

Sintetizând cele reliefate supra, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție notează că materialul probator atestă incontestabil că recipisa din

30 decembrie 2019, scrisă benevol de Vadim Renița, reprezintă manifestarea,

exteriorizarea de voință a acestuia de a încheia un act juridic, prin care și-a

exprimat consimțământul, având intenția de a produce efecte juridice din

momentul semnării, prin care a confirmat faptul primirii de la Dumitru Bounegru,

a sumei de 132 971,75 de lei și a stabilit termenul la care va restitui suma de bani

primită.

În raport cu aceste constatări este evident că poziția instanței de apel în

sensul temeiniciei cererii reconvenționale depusă de Vadim Renița, reprezentat

de avocatul Mihail Barbaroș împotriva lui Dumitru Bounegru cu privire la

recunoașterea nulității actului juridic, este neîntemeiată, astfel că, hotărârea

primei instanțe, prin care acțiunea reconvențională a fost respinsă este una legal.

În conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească,

la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului.

Astfel, prima instanță just a încasat din contul lui Vadim Renița în

beneficiul lui Dumitru Bounegru suma de 4 678,65 de lei, cu titlu de taxă de stat,

achitată de Dumitru Bounegru la depunerea cererii de chemare în judecată, fapt

ce se confirmă prin ordinul de încasare a numerarului din 28 februarie 2020

(f. d. 2 vol. I) și a numerarului din 10 februarie 2021 (f. d. 97 vol. I).

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis cu casarea

integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

12

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Dumitru Bounegru, reprezentat de avocatul

Constantin Lazari.

Se casează integral decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și se menține hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Dumitru Bounegru împotriva lui Vadim Renița cu privire la încasarea

împrumutului, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, și la acțiunea

reconvențională depusă de Vadim Renița, reprezentat de avocatul Mihail

Barbaroș împotriva lui Dumitru Bounegru cu privire la recunoașterea nulității

actului juridic.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Diana Stănilă

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

13