3r-173/25 — Anularea actului administrativ

În data de 26 ianuarie 2024, Milanes Sanchez Yoan Sebastian prin intermediului avocatului Cristina Negru a depus acțiunea în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al MAI cu privire la anularea actului administrativ individual și obligarea autorității publice să emită act administrativ individual favorabil.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10 februarie 2025, acțiunea înaintată de Milanes Sanchez Yoan Sebastian s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond la 15 februarie 2025, Milanes Sanchez Yoan Sebastian, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Negru Cristina a declarat apel nemotivat asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10 februarie 2025.

Hotărârea motivată a fost expediată părților prin intermediul poștei electronice la data de 14 aprilie 2025 (f.d.102).

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 20 mai 2025 a declarat inadmisibil apelul declarat de Milanes Sanchez Yoan Sebastian, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Negru Cristina, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

În data de 02 iunie 2025 Milanes Sanchez Yoan Sebastian, reprezentat de avocatul Cristina Negru a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate (f.d. 115- 116).

În motivarea recursului reprezentantul recurentului a menționat că a fost în imposibilitate să prezinte apelul motivat, deoarece nu cunoștea numărul dosarului și judecătorul căruia i-a fost repartizată spre examinarea cererea de apel. 2

În acest sens, reprezentantul recurentului consideră că Curtea de Apel Centru urma să-i acorde apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor în conformitate cu art. 368 alin. (1) Cod procedură civilă.

Art. 47, alin. (3) din Codul administrativ: „Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 63, alin. (1) din Codul administrativ: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 65, alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”

Art. 96, alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 219, alin. (1) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

Art. 223 din Codul administrativ: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

Art. 232, alin. (2) din Codul administrativ: 3 „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 236, alin. (1), alin. (2), lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 241, alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 243, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.”

Art. 243, alin. (2) din Codul administrativ: „Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243, alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei 4 ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Astfel, instanța de recurs efectuând controlul judiciar al încheierii din 20 mai 2025 a Curții de Apel Centru constată că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul motivat depus de Milanes Sanchez Yoan Sebastian, reprezentat de avocatul Cristina Negru.

La acest aspect instanța de recurs menționează, că din conținutul art.232, alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că apelantul urma să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232, alin. (2) din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării hotărârii motivate a instanței de fond.

Din materialele dosarului rezultă că hotărîrea integrală a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10 februarie 2025 a fost comunicată reprezentantului părții apelante, avocatul Negru Cristina la adresa de email a acesteia, indicată în cererea de apel: cristiv.negru@gmail.com la 14 aprilie 2025 (f.d.102).

Prin urmare, coroborând prevederile art. 63, alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată, că în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării hotărârii motivate, adică ziua de 15 aprilie 2025, iar ultima zi fiind data de 14 mai 2025.

Actele cauzei atestă cu certitudine că avocatul Cristina Negru în interesele apelantului nu s-a conformat prevederilor art. 232, alin. (2) din Codul administrativ și nu a prezentat Curții de Apel Centru motivarea apelului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază, că instanța de fond a ales modalitatea de notificare cea mai rapidă și eficientă din punct de vedere a costurilor și a expediat hotărârea motivată la adresa electronică cristiv.negru@gmail.com care este gestionată de către avocatul Cristina Negru or, este utilizată de către acesta pentru a comunica cu instanța de judecată (f.d. 5, 10, 15, 86 etc).

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu poate accepta argumentul avocatului precum că a fost în imposibilitate să prezinte apelul motivat, deoarece nu cunoștea numărul dosarului și judecătorul căruia i- a fost repartizată spre examinarea cererea de apel. Or, este responsabilitatea 5 exclusivă a avocatului Cristina Negru să se îngrijească de realizarea sarcinilor sale, fiind un participant profesionist. Iar, depunând apel în interesul clientului său, avocatul era conștient de faptul că urmează să prezinte și motivarea apelului, respectiv, ținea de obligația acestuia de a depune diligența necesară de a se interesa de soarta dosarului și la ce etapă procesuală se află acesta, indiferent de numele judecătorului. Or, actul de procedură se înaintează spre soluționare instanței competente, nu judecătorului în persoană.

La fel, instanța de recurs notează că, într-o procedură electronică accesibilă publicului, numărul dosarului poate fi identificat cu ușurință prin intermediul Portalului Național al Instanțelor de Judecată (https://instante.justice.md), la rubrica „Cereri pendinte”. Introducând numele părții, se poate afla cu ușurință numărul de dosar, completul și stadiul procesual. Această facilitate este bine cunoscută și utilizată frecvent de către profesioniștii dreptului.

Mai mult, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ pentru depunerea motivării apelului curge de la data notificării hotărârii motivate, nu de la comunicarea altor elemente procedurale precum completul sau judecătorul cauzei.

Așadar, cunoașterea judecătorului/completului nu are nicio relevanță pentru exercitarea dreptului la apel și nici nu condiționează respectarea termenului legal.

În concluzie, argumentul privind „necunoașterea” numărului dosarului sau a judecătorului este total lipsit de temei juridic și factual, iar invocarea acestuia în fața instanței de recurs este regretabilă. Din partea unui avocat profesionist, astfel de justificări nu doar că nu pot fi primite de o instanță de recurs, dar compromit și seriozitatea exercitării căii de atac.

Cu privire la argumentul recurentului potrivit căruia instanța de apel ar fi fost obligată să acorde un termen pentru completarea cererii de apel în temeiul art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă este nefondat și irelevant în contextul prezentei cauze.

Instanța de recurs reține că speței sunt aplicabile exclusiv dispozițiile Codului administrativ, iar nu cele ale Codului de procedură civilă, întrucât cauza vizează un act administrativ individual, fiind supus reglementărilor procedurii administrative jurisdicționale, astfel cum este reglementată de Partea a II-a, Titlul III din Codul administrativ.

Conform art. 195 din Codul administrativ, dispozițiile acestuia se aplică în mod prioritar și special în raport cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Doar în mod subsidiar, și doar dacă Codul administrativ nu prevede o normă 6 specifică, se aplică prevederile CPC. În cazul cererii de apel și a motivării acesteia, Codul administrativ reglementează expres și limitativ procedura, fără a trimite la normele CPC.

Astfel, potrivit art. 232 alin. (2) Cod administrativ: „Motivarea apelului se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii motivate.”

Art. 236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ: „Apelul se declară inadmisibil dacă motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

La rândul său art. 211 și 212 Cod administrativ - sunt singurele dispoziții care reglementează situațiile în care instanța poate acorda un termen pentru înlăturarea neajunsurilor unei cereri de chemare în judecată, și se aplică cererii de apel.

Prin urmare, instanța de apel nu avea temei legal să acorde un termen pentru completarea apelului nemotivat, iar inadmisibilitatea acestuia este pe deplin conformă cu dispozițiile imperative ale Codului administrativ. Invocarea art. 368 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă și contrară regimului juridic special aplicabil contenciosului administrativ.

În această ordine de idei, instanța de recurs atrage atenția asupra prevederilor art. 47 alin. (3) Cod administrativ care specifică că, culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Prin urmare, este în afara oricărui dubiu că recurentul nu a depus motivarea apelului în termenul legal prevăzut la art. 232, alin. (2) din Codul administrativ, deși, de la momentul notificării hotărârii motivate a instanței de fond a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a depune motivarea apelului în interiorul termenului legal.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

În corespundere cu prevederile art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, reprezentantul apelantului, urma să îndeplinească obligațiile cu bună-credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, ori termenul de depunere a apelului motivat este imperativ, absolut și 7 peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Astfel, instanța de recurs subliniază că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În această ordine de idei, în cazul primirii apelului pe rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel just a declarat inadmisibil apelul declarat de Milanes Sanchez Yoan Sebastian, reprezentat de avocatul Cristina Negru.

Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt lipsite de suport juridic, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Milanes Sanchez Yoan Sebastian, reprezentat de avocatul Cristina Negru.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Milanes Sanchez Yoan Sebastian, reprezentat de avocatul Cristina Negru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Diana Stănilă 8