3ra-232/23 — anularea actelor administrative, restabilire in functie s.a.

3ra-232/23 — anularea actelor administrative, restabilire in functie s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Mahu Octavian,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Mahu Octavian împotriva Guvernului Republicii

Moldova, terți Oficiul teritorial Bălți, Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova și Vitalie Nogali cu privire la anularea actelor administrative,

restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la

muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul depus de Mahu Octavian și menținută hotărârea

din 24 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

(Dosarul nr.3ra-232/23

NR PIGD 2-19183746-01-3ra-09032023)

Recursul declarat inadmisibil. Recursul depus după expirarea termenului stabilit la

art.245 alin.(1) (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea

nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023).

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

30 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului depus de Mahu

Octavian,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Diana Stănilă,

Gheorghe Stratulat, Judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT:

chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la

anularea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii

pentru absența forțată de la muncă, a prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Guvernului nr.205 din 24 februarie 2016, în temeiul art.7 din Legea nr.435

din 28 decembrie 2006, art.63 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006, art.6

alin.(3) din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor

cu funcții de demnitate publică și în conformitate cu pct.5 din Regulamentul

cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale cancelariei de

stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009, a fost

numit în funcția de șef al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat,

reprezentant al Guvernului în teritoriu.

lit.i) din Legea nr.136 din 07 iulie 2017 cu privire la Guvern, art.28 alin.(1)

lit.a) din Legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public și în conformitate cu pct.5 din Regulamentul

cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009, a

fost numi în funcția de șef al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat,

reprezentant al Guvernului în teritoriu.

Moldova din 19 ianuarie 2018, în legătură cu încetarea mandatului în funcție

de demnitate publică, și în conformitate cu prevederile art.148 alin.(4) din

Codul muncii, i s-au făcut rețineri din salariu.

a Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile art.7 și art.15 alin.(7)

din Legea nr.48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a

funcționarilor publici, i-a fost stabilit salariul de funcție.

1

dispoziția nr.103-d cu privire la preavizarea unor funcționari publici de

conducere.

nu-i este clar, nu este concret, nu este de înțeles despre ce se preavizează

persoanele indicate în anexele nr.1 și nr.2.

Republicii Moldova au fost suspendate raporturile de serviciu, din funcția de

șef al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, reprezentant al

Guvernului în teritoriu, din 16 septembrie 2019, pe perioada campaniei

electorale, în legătură cu înregistrarea în calitate de candidat la funcția de

consilier în Consiliul mun. Bălți pentru alegerile locale generale din 20

octombrie 2019.

octombrie 2019 a fost reîncadrat în funcția de șef al oficiului teritorial Bălți

al Cancelariei de Stat reprezentant al Guvernului în teritoriu, din 21

octombrie 2019.

octombrie 2019 „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale domnului

Mahu Octavian”, în temeiul art.7 lit.i) din Legea nr.136 din 07 iulie 2017 cu

privire la Guvern și al art.63 alin.(1) lit.c) din Legea nr.158/2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, Guvernul a dispus

încetarea raporturile sale de serviciu în funcția de șef al Oficiului teritorial

Bălți al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu, din 25

octombrie 2019. Totodată, s-a dispus că în cazul în care până la 25 octombrie

2019 intervine suspendarea raporturilor de serviciu ale titularului funcției în

legătură cu boala sau trauma, raporturile de serviciu vor înceta la data

expirării termenului de preaviz, fără emiterea în acest sens a altei dispoziții

de Guvern.

a făcut trimitere la prevederile art.7 lit.i) din Legea nr.136 din 07 iulie 2017

cu privire la Guvern, art.63 alin.(1) lit.c) din Legea nr.158/2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public.

07.07.2017, reclamantul a indicat că împuternicirile Guvernului în vederea

realizării funcțiilor și atribuțiilor sale, Guvernul deține următoarele

împuterniciri: i) numește în funcție, modifică raporturile de serviciu,

suspendă și eliberează din funcție secretarul general al Guvernului, secretarii

generali adjuncți ai Guvernului, secretarii de stat, secretarii generali ai

ministerelor, reprezentantul Guvernului în Parlament și la Curtea

2

Constituțională, reprezentantul Guvernului în teritoriu și adjunctul acestuia,

conducătorii și adjuncții conducătorului autorităților administrative centrale

subordonate Guvernului.

lit.c) din Legea nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, persoana/organul care are competența legală de

numire în funcție va dispune eliberarea din funcția publică printr-un act

administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile

lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcția publică, în

următoarele cazuri: c) autoritatea publică își reduce efectivul de personal sau

lichidează funcția publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de

personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public

respectiv.

Moldova nr.103-d din 26 iulie 2019 privire la preavizarea unor funcționari

publici de conducere și nr.239-d din 23 octombrie 2019 privitor la încetarea

raporturile de serviciu, ca fiind neîntemeiate, ilegale, emise pe motive

politice și urmează a fi anulate. Prin aceste acte administrative, i se

îngrădește dreptul la muncă, or, în realitate astfel „de reducere a efectivului

de personal sau lichidarea funcției de șef al Oficiului teritorial Bălți al

Cancelariei de stat, reprezentantul guvernului în teritoriu”, nu a avut loc.

nr.239-d din 23 octombrie 2019, statele de personal ale Oficiilor teritoriale

ale Cancelariei de Stat, au rămas neschimbate.

că a avut loc de fapt o reducere de cadre, lichidarea unității, imposibilitatea

transferului său la o altă funcție, dimpotrivă, lui nici nu i s-a propus vreo

funcție similară.

precizat că, angajatorul este în drept să concedieze salariații de la unitate în

legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a

statelor de personal (art.86 alin.(1) lit.b) și lit.c), doar cu condiția că o dată

cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal,

va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în

cadrul unității respective (cu condiția că astfel de loc de muncă (funcție)

există la unitate, iar salariatul preavizat întrunește cerințele necesare pentru

suplinirea acestuia).

cu privire la funcția publică nr.158 din 02 iulie 2008 și art.88 alin.(1) lit.c)

3

din Codul muncii, angajatorul urma să-i propună un alt loc de muncă, ceea

ce nu s-a respectat.

loc doar în cazul reducerii efectivul de personal sau lichidează funcția, ca

urmare a intrării în vigoare a statului de personal, în care nu se mai regăsește

funcția ocupată de funcționarul respectiv și imposibilității transferului

acestuia.

aprobat Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de stat cu anexele nr.1, nr.2 și nr. 3, prin care s-a

aprobat structura și statele de personal ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat. Atribuțiile și împuternicirile Cancelariei de Stat, cât și efectivul-

limită stabilit prin Hotărârea Guvernului nr.845 din 18.12.2009, nu au fost

schimbate, reducere a efectivului de personal, lichidarea funcțiilor, nu a avut

loc.

agravat starea sănătății sale, fiind afectat pe seama stresului și suferințelor

retrăite. A fost lezată reputația sa profesională în fața colegilor de serviciu,

prietenilor, familiei.

intenționat s-a avut drept scop crearea unei imagini negative în societate în

privința dânsului, cauzându-i în așa mod un prejudiciu moral, pe care îl

apreciez în mărime de 10 000 de lei.

când Guvernul RM, în mod ilegal, l-a concediat în lipsa temeiuri de fapt și

de drept, iar prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23.08.2010, ordinul

de preavizare, ordinul cu privire de eliberare sa din funcția publică, emise de

către Guvern, au fost anulate, cu restabilirea lui în funcția publică, s-a încasat

salariul pentru lipsa forțată de la serviciu, prejudiciul moral și cheltuielile de

judecată, care a fost menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18

noiembrie 2010.

acțiunii, anularea Dispoziției nr.103-d din 26 iulie 2019 a Guvernului

Republicii Moldova cu privire la preavizarea unor funcționari publici de

conducere; anularea Dispoziției nr.239-d din 23 octombrie 2019 a

Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu ale domnului Octavian Mahu”; restabilirea în funcția deținută șef al

Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în

teritoriu; încasarea din contul Guvernului RM în beneficiul său despăgubirea

4

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, a prejudiciului moral

în mărime de 10.000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

completat acțiunea, solicitând anularea Dispoziției nr.103-d din 26 iulie 2019

a Guvernului Republicii Moldova cu privire la preavizarea unor funcționari

publici de conducere; anularea Dispoziției nr.239-d din 23 octombrie 2019 a

Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu ale domnului Octavian Mahu”; restabilirea în funcția deținută șef al

Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în

teritoriu; obligarea Guvernului RM să emită un act administrativ prin care să

fie restabilit în funcția de șef al Oficiului teritorial Bălți a Cancelariei de Stat,

reprezentant al Guvernului în teritoriu; încasarea din contul Guvernului RM

în beneficiul său despăgubirea pentru întreaga perioadă de absență forțată de

la muncă, a prejudiciului moral în mărime de 10.000 de lei, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

de șef al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, reprezentant al

Guvernului în teritoriu, în perioada preavizării, era vacantă, respectiv

Guvernul urma să-i propună această funcție. Cu atât mai mult, potrivit art.63

alin.(5) din Legea nr.158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, în cazul reducerii efectivului de personal sau

lichidării de funcții, autoritatea publică nu poate înființa posturi similare

celor lichidate timp de un an de la data schimbărilor efectuate.

deținută de către dânsul era vacantă și în conformitate cu prevederile art.42

alin.(6), art.63 alin.(4) din Legea nr.158/2005 și art.88 alin.(1) lit.c) din

Codul muncii, angajatorul urma să-i propună un alt loc de muncă.

oficiilor teritoriale al Cancelariei de Stat, cu anexele nr.1, nr.2 și nr.3, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.645 din 18 decembrie 2009, s-au aprobat

structura și statele de personal ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

de Stat, cât și efectivul-limită stabilit prin Hotărârea Guvernului nr.845 din

18 decembrie 2009, nu au fost schimbate, la fel, reducerea efectivului de

personal, precum și lichidarea funcțiilor, nu a avut loc.

și din prevederile Legii nr.63/2019 pentru modificarea unor acte legislative

(art.12 alin.(3) lit.e) și Hotărârii Guvernului nr.347/2019 cu privire la

modificarea unor hotărâri ale Guvernului (pct.3 supct.3), care impun

întreprinderea măsurilor necesare în vederea numirii a noilor persoane în

5

funcțiile de șef adjunct al Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, ceea ce

denotă existența în continuarea a acestor funcții.

Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009 cu privire

la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, în activitatea sa, șeful Oficiului

este asistat de șefii adjuncți al oficiului, numiți în funcție și eliberați din

funcție prin Hotărâre de Guvern. La caz, însă, a fost eliberat din funcție nu

prin Hotărâre de Guvern, dar prin dispoziție a Guvernului.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

sediul Râșcani a fost atras în proces în calitate de terț, Oficiul teritorial Bălți

al Cancelariei de Stat (f.d.83, vol.I).

Râșcani au fost atrași în proces în calitate de terți, Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova și Vitalie Nogali, șef al Oficiului teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu (f.d.146-147,

vol.I).

sediul Râșcani a fost declarată inadmisibilă acțiunea depusă de Mahu

Octavian împotriva Guvernului RM cu privire la încasarea prejudiciului

moral în mărime de 10 000 de lei.

sediul Râșcani a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Mahu

Octavian împotriva Guvernului RM, terți Oficiul teritorial Bălți, Cancelaria

de Stat a Republicii Moldova și Vitalie Nogali cu privire la anularea actelor

administrative, restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii pentru absența

forțată de la muncă și compensarea cheltuielilor de judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

Octavian a depus apel inițial (nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe,

iar la 14 mai 2021 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea integrală

a hotărârii din 24 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu

emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d.217-

219, vol.I; f.d.47-52, vol.II).

Octavian a declarat recurs împotriva încheierii din 24 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.37-41, vol.II).

6

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

a fost respins recursul depus de Mahu Octavian și menținută încheierea din

24 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.80-83, vol.II).

fost respins apelul declarat de Mahu Octavian și menținută hotărârea din 24

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

respingere a acțiunii depuse de Mahu Octavian, constatând că la 05 iulie

2019, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.63/2019 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul

Oficial nr.223-229 art. 277 din 12 iulie 2019, prin care a fost lichidată funcția

publică de conducere de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, și

creată a nouă funcție de demnitate publică de șef al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat.

al Legii nr.63/2019, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea

nr.347/2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, publicată

în Monitorul Oficial nr.238/417 din 19 iulie 2019.

Cancelaria de Stat, în legătură cu lichidarea funcțiilor publice de secretar

general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și instituirea funcțiilor de

demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, șef și

șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și a funcției publice de

secretar general al ministerului: 1) va elabora dispozițiile/hotărârile

Guvernului corespunzătoare asigurării procedurii de preavizare și eliberare

din funcție a persoanelor ce ocupă aceste funcții, în corespundere cu normele

art.63 din Legea nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public.

Guvernului nr.347/2019, instanțele de judecată au menționat că funcția

anterior deținută de către apelantul/reclamant Octavian Mahu a fost lichidată,

iar Guvernul Republicii Moldova, prin intermediul Cancelariei de Stat, a fost

obligat să întrerupă relațiile de muncă cu persoanele a căror funcții publice

au fost lichidate și să demareze procedura de numire în funcțiile de demnitate

publică nou create.

Comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului Republicii Moldova la

proiectul de Lege nr.63/2019, introducerea prevederilor menționate a avut

drept scop „de a evita situații de blocaj în perioada tranzitorie de până la

intrarea în vigoare a prevederilor noilor legi.”, or, abrogarea imediata a

7

normelor legale ce vizează salarizarea actualilor funcționari publici ce ocupă

funcții publice care se lichidează, poate avea ca efect suprimarea temeiului

legal de salarizare a acestora pe perioada activității lor până la eliberarea din

funcțiile publice deținute. Totodată, instanțele de judecată au remarcat că

potrivit dispozițiilor lit.c), d) și e) vin cu unele clarificări care decurg din cele

3 obiective ale proiectului de lege: 1) lichidarea funcțiilor publice de secretar

general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat; 2) instituirea funcțiilor de

demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, șef și

șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, și 3) instituirea

funcției publice de secretar general al ministerului.

textul expres a normelor menționate, în special din art.XII alin.(3) lit.c) din

Legea nr.63/2019, precum și din motivarea amendamentelor operate la

proiectul de lege în cauză, funcția publică de șef al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, a fost lichidată prin Lege, iar Guvernul Republicii

Moldova a fost obligat să asigure executarea dispozițiilor tranzitorii

prevăzute în art. XII din Legea nr.63/2019, în sensul întreruperii raporturilor

de serviciu cu persoanele care dețineau funcții publice de conducere

lichidate.

Cancelariei de Stat nr.488-A din 25 octombrie 2019 s-a acordat

reclamantului toate garanțiile sociale prevăzute de prevederile Legii

nr.158/2008.

A din 25.10.2019, Cancelaria de Stat a RM a achitat reclamantului Octavian

Mahu indemnizația de șomer în mărime de un salariu mediu lunar și

indemnizația de eliberare din serviciu în mărime de 4 salarii medii lunare,

urmând a fi achitate lunar, în termen de 4 luni, în conformitate cu prevederile

art.42 alin.(6) din Legea nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și compensația pentru 5 zile calendaristice concediu de

odihnă nefolosit (f.d. 55, vol.I).

Octavian precum că funcția de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

nu a fost lichidată, pe motiv că nu au fost modificate structura și efectivul-

limită a oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, or, din textul Legii

nr.63/2019, și anume art.XII alin.(3) lit.c), precum și din motivarea

amendamentelor operate la proiectul de lege în cauză, cert se atestă că funcția

publică de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, a fost lichidată, iar

Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să asigure executarea

dispozițiilor tranzitorii ale legii în cauză, în sensul întreruperii raporturilor

de serviciu cu persoanele care dețineau funcții publice de conducere

8

lichidate, în conformitate cu prevederile art.63 alin.(1) lit.c) din Legea

nr.158/2008.

la Legea nr.63/2019 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

aprobarea acesteia a avut drept scop deblocarea activității ministerelor din

cadrul Guvernului Republicii Moldova și oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat, prin lichidarea funcțiilor publice de conducere de secretar general al

Guvernului, secretar de stat și șef/șef adjunct al oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat și instituirea unor noi funcții de demnitate publică. Astfel,

art.XII alin.(3) al Legii nr.63/2019 prevede că, Guvernul, în termen de 3 luni

de la data intrării în vigoare a prezentei legi: a) va aduce actele sale normative

în concordanță cu prezenta lege; b) va asigura aducerea în concordanță cu

prezenta lege a actelor normative ale autorităților administrației publice

centrale; c) pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi,

în legătură cu lichidarea funcțiilor publice de secretar general al Guvernului,

secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial

al Cancelariei de Stat, va întreprinde măsurile necesare conform legii,

inclusiv desfășurarea procedurilor legale ce vizează eliberarea din funcție a

persoanelor respective; d) va întreprinde măsurile necesare, conform

legislației, pentru a asigura ocuparea funcțiilor publice de secretar general al

ministerului; e) va întreprinde măsurile necesare, conform legislației, pentru

a asigura numirea în funcțiile de demnitate publică de secretar general al

Guvernului, secretar de stat, șef/șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat.

a Parlamentului Republicii Moldova la proiectul de Lege nr.63/2019, literele

c), d) si e) vin cu unele clarificări care decurg din cele 3 obiective ale

proiectului de lege: 1) lichidarea funcțiilor publice de secretar general al

Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat; 2) instituirea funcțiilor de demnitate

publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, șef și șef adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, și 3) instituirea funcției publice

de secretar general al ministerului.

nr.63/2019 a fost modificată Anexa la Legea nr.199/2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică, prin completarea la final

cu o poziție nouă, cu următorul cuprins: „Șef, șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu”. La

fel, prin art.VI din Legea nr.63/2019 a fost modificată Anexa la Legea

nr.155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, prin

excluderea la punctul 2 poziția B01 a textului „Șef/șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat.”

9

inferioare au menționat că potrivit pct.3 din Hotărârea Guvernului

nr.347/2019, Cancelaria de Stat, în legătură cu lichidarea funcțiilor publice

de secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat,

șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și instituirea

funcțiilor de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de

stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și a funcției

publice de secretar general al ministerului: 1) va elabora

dispozițiile/hotărârile Guvernului corespunzătoare asigurării procedurii de

preavizare și eliberare din funcție a persoanelor ce ocupă aceste funcții, în

corespundere cu normele art.63 din Lesea nr.158/2008 cu privire la funcția

publică si statutul funcționarului public.

hotărâri ale Guvernului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.347/2019, s-

a modificat Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.845/2009 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.189-190,

art. 923), după cum urmează: „1) la punctul 5, primul alineat se completează

cu cuvintele „și deține funcție de demnitate publică 2) la punctul 15, prima

propoziție, după textul „șefii adjuncți ai Oficiului,” se introduc cuvintele

„care dețin funcție de demnitate publică și sunt 3) punctul 18, se abrogă.”

din Legea nr.63/2019, din motivarea Amendamentelor operate la proiectul

de lege în cauză, precum și prevederile Hotărârii Guvernului nr.347/2019,

instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat că mai multe funcții

publice de conducere, printre care se regăsește și funcția anterior deținută de

către Mahu Octavian - șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, au fost

lichidate prin Lege și create noi funcții de demnitate publică, iar Guvernul

Republicii Moldova a fost obligat să asigure executarea dispozițiilor

tranzitorii prevăzute în art. XII din Legea nr.63/2019 în sensul întreruperii

raporturilor de serviciu cu persoanele care dețineau funcții publice de

conducere lichidate și numirea persoanelor în funcțiile de demnitate publică

nou create. Or, atât timp cât există o normă legală care statuează expres că

funcția publică de conducere de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat, este lichidată, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să asigure

încetarea raporturilor de serviciu cu persoanele care ocupau aceste funcții.

Mahu Octavian în motivarea acțiunii și a apelului precum că la încetarea

raporturilor de serviciu nu au fost respectate prevederile art.88 din Codul

muncii care se referă la procedura de concediere în cazul lichidării unității,

reducerii numărului sau a statelor de personal. Or, raporturile de muncă

dintre reclamantul/apelant și Cancelaria de Stat s-au născut și au fost ghidate

în baza prevederilor Legii nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

10

funcționarului public, care este o lege specială, respectiv, la caz, fiind

aplicabile normele actului normativ special menționat.

instanțele de judecată ierarhic inferioare au notat că la 21 august 2019,

Cancelaria de Stat a înaintat lui Octavian Mahu propunerea de transfer în

funcția de specialist principal în Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat,

însă reclamantul a refuzat să se expună (f.d.56, Vol.I).

Mahu Octavian precum că nu i-a fost înaintată propunere de transfer în altă

funcție, întrucât nu corespunde realității.

nr.158/2008, instanțele de judecată au conchis că toate rigorile legislative au

fost respectate prin Dispoziția Guvernului nr.103-d din 26 iulie 2019 cu

privire la preavizarea unor funcționari publici de conducere, printre care se

regăsește și reclamantul/apelant Octavian Mahu, adusă la cunoștința

acestuia, sub semnătură, la data de 21 august 2019.

preavizare a funcționarului public în legătură cu lichidarea funcției deținute,

a fost respectată în corespundere cu prevederile legale.

„încetarea raporturilor de serviciu” a fost eronat efectuată prin dispoziție de

Guvern, întrucât potrivit pct.15 din Regulamentul cu privire la organizarea

și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.845/2009, în activitatea sa șeful Oficiului este

asistat de șefii adjuncți ai Oficiului, care dețin funcție de demnitate publică

și sunt numiți în funcție și eliberați din funcții prin hotărâre de Guvern.

Guvern, cert statuează că în vederea realizării funcțiilor și atribuțiilor sale,

Guvernul deține următoarele împuterniciri: i) numește în funcție, modifică

raporturile de serviciu, suspendă și eliberează din funcție secretarul general

al Guvernului, secretarii generali adjuncți ai Guvernului, secretarii generali

de stat, secretarii de stat, reprezentantul Guvernului în Parlament și la Curtea

Constituțională, reprezentantul Guvernului în teritoriu și adjunctul acestuia,

conducătorii și adjuncții conducătorului autorităților administrative centrale

subordonate Guvernului. Iar, potrivit pct.153 din Regulamentul Guvernului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018, dispozițiile Guvernului sunt

acte cu caracter organizatoric și de dispoziție, care se adoptă în cadrul

ședințelor Guvernului și se emit de către Prim-ministru. Dacă legea nu

prevede altfel, dispozițiile Guvernului se adoptă cu privire la: 1) numirea și

revocarea din funcții și alte subiecte privind personalul din ministere, alte

autorității administrative centrale care țin de competenta Guvernului.

dedus că oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat fac parte din cadrul unei

11

autorități administrative centrale, iar numirea și revocarea persoanelor cu

funcții de șefi/șefi adjuncți ai acestora, se decide în cadrul ședințelor

Guvernului cu votul majorității membrilor și, respectiv, se efectuează prin

dispoziție de Guvern, emisă de către Prim-ministru.

reclamantului/apelant precum că dispozițiile reprezintă acte ale unui organ

unipersonal, or, prevederile pct.153 din Regulamentul Guvernului, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018, expres indică că dispozițiile

Guvernului se adoptă în cadrul ședințelor Guvernului. Prin urmare, la fel ca

și hotărârile, dispozițiile Guvernului se adoptă în mod colegial și nu

unipersonal, fapt confirmat expres în procesul-verbal al ședinței Guvernului

în cadrul căreia a fost adoptat actul administrativ de încetare a raporturilor

de serviciu.

apelantului precum că, prevederile pct.5 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat au

intrat în vigoare mai devreme decât prevederile pct.153 din Regulamentul

Guvernului, or, prin Hotărârea Guvernului nr.347/2009 au fost operate

modifică după cum urmează: „la punctul 5, primul alineat se completează cu

cuvintele „și deține funcție de demnitate publică ”, iar prevederea cu privire

la faptul că „numirea și eliberarea din funcția de șef al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat are loc prin hotărâre de Guvern”, a fost introdusă odată

cu aprobarea actului normativ. Prin urmare, dispozițiile din pct.5 din

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, este inaplicabilă.

fost aprobate prin hotărâri de Guvern, respectiv, acestea sunt niște acte cu

aceeași forță juridică.

au notat că potrivit art.7 alin.(3) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele

normative, în cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică

apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ

adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor prevăzute la art.5 alin.(3) și

(4). Totodată, legiuitorul, în art.5 alin.(3) din aceiași lege, a oferit noțiunea

de „norme juridice speciale”, fiind definite ca „norme care sunt aplicabile în

exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecți strict

determinați.”

ambele norme prevăzute de Regulamentele nominalizate în speță sunt

speciale, or, ambele sunt aplicabile unor anumitor raporturi sociale speciale.

Regulamentul Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018,

expres prevede cazurile când Guvernul poate emite hotărâri, printre care,

12

numirea și eliberarea în funcție a personalului, nu se regăsește, respectiv, o

eventuală emitere a unei hotărâri de Guvern privind încetarea raporturilor de

serviciu cu reclamantul, ar fi contrară prevederilor normelor speciale

prevăzute de Regulamentul Guvernului.

Curții Constituționale nr.35 din 09 noiembrie 2021, privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr.63 din 05 iulie 2019

pentru modificarea unor acte legislative și din Hotărârea Guvernului nr.347

din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului

(funcțiile de secretar de stat, de șef și de șef-adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat) (sesizările nr.157g/2020, nr.225g/2020, nr.7g/2021,

nr.8g/2021, nr.9g/2021, nr.27g/2021, nr.54g/2021, nr.104g/2021,

nr.107g/2021, nr. 125g/2021, nr.183g/2021, nr.184g/2021 și nr.244g/2021):

1) s-au respins sesizările privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi din Legea nr.63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea unor acte

legislative și din Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la

modificarea unor hotărâri ale Guvernului; 2) s-au recunoscut constituționale

următoarele prevederi din Legea nr.63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea

unor acte legislative: – articolul IV pct.1, în partea în care se referă la

abrogarea textului ,,secretar de stat” din articolul (8) alin.(2) lit.c) din Legea

nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public; – articolul IV pct.2; – articolul V, în partea în care se referă la

introducerea poziției ,,secretar de stat” după poziția „Ministru” în Anexa la

Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică; – articolul V, în partea în care se referă la introducerea

poziției ,,șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

reprezentant al Guvernului în teritoriu” în Anexa la Legea nr.199 din 16 iulie

2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică; –

articolul VI pct.1), care prevede ,,excluderea punctului 2 poziția B01- textul

,,șef/șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” din Capitolul I

Secțiunea I din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea

Clasificatorului unic al funcțiilor publice”; – articolul VI pct.1) care prevede

,,excluderea la poziția A06 a textului ,,Secretar de stat” din Capitolul II

Secțiunea I din Anexa la Legea nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea

Clasificatorului unic al funcțiilor publice”; – articolul X pct.2), care prevede

,,completarea compartimentului ,,Alte funcții de demnitate publică la nivel

central” cu următorul cuprins: ,,A 1057 (codul funcției) Secretar de stat

(denumirea funcției) 125 (clasa de salarizare) 13,37 (coeficientul de

salarizare)” în Anexa nr. 3 la Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar; – articolul X pct.2) referitor

la introducerea compartimentului ,,Funcții de demnitate publică din oficiile

teritoriale” în Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar; – articolul X pct. 2), care

13

prevede ,,excluderea poziției A2005” din Anexa nr.3 la Legea nr.270 din 23

noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar; –

articolul XI alineatele (1) și (2), în partea în care se referă la introducerea

textelor ,,a șefilor și șefilor adjuncți” și ,,șefii și șefii adjuncți” în articolul 10

alin.(2) din Legea bugetului de stat pentru anul 2019, nr.303 din 30

noiembrie 2018; – textul ,, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat” din articolul XII alin.(2); – textul ,,secretar

de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” din

articolul XII alin.(3) lit.c); – textul ,,secretar de stat, șef și șef adjunct al

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” din articolul XII alin.(3) lit.e); 3) s-

au recunoscut constituționale următoarele prevederi din Hotărârea

Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri

ale Guvernului: – textul ,,secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat” din punctul 3); – textul ,,secretar de stat, șef

și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” din punctul 3)

subpunctul 3); – punctul 1) subpunctul 1) din Anexă, în partea în care se

referă la excluderea textului ,,secretar de stat” din punctul 54) subpunctul 2)

din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind

punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public; – punctul 1) subpunctul

2) din Anexă, în partea în care se referă la excluderea textului ,,secretar de

stat” din punctul 13) lit.c) din Anexa nr.5 la Hotărârea Guvernului nr.201 din

11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158 din

04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public; –

punctul 3) subpunctele 1), 2) și 3) din Anexă; –textul ,,care dețin funcție de

demnitate publică” din punctul 5) subpunctul 2) din Anexă, care stabilește o

nouă redactare a punctului 10 din Structura-Tip a Regulamentului privind

organizarea și funcționarea ministerului, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.595 din 26 iulie 2017; – textul ,,care dețin funcție de demnitate publică”

din punctul 11) subpunctul 3) lit.b) din Anexă, care stabilește o nouă

redactare a punctului 10 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.695 din

30 august 2017 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

sesizărilor au susținut că prevederile contestate contravin articolelor 16

[egalitatea], 41 [libertatea partidelor și a altor organizații social-politice], 43

alin. (1) [dreptul la muncă și protecția acesteia], 46 alin. (1) [dreptul la

proprietate privată și protecția acesteia] și 54 alin. (2) [restrângerea

exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] din Constituție.” În

jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 16 și 54 alin.(2) din Constituție

nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul

sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile

fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului

14

justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de

Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC

nr.19 din 24 septembrie 2019, §16; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, §22).

publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte.

Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situații

asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci

când persoanele care se află în situații diferite sunt tratate în același mod

(discriminare indirectă), cu excepția cazului în care un astfel de tratament

este justificat în mod obiectiv și rezonabil (a se vedea, în acest sens, HCC

nr.6 din 10 martie 2020, §29; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, §32; HCC nr.29

din 26 noiembrie 2020, §18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, §21). Curtea a

subliniat că o condiție primordială pentru existența tratamentului diferențiat

o reprezintă caracterul comparabil al situațiilor (HCC nr.16 din 20 mai 2021,

referitoare la incidența articolului 16 din Constituție, în special dacă

prevederile contestate instituie un tratament preferențial (discriminatoriu) al

persoanelor care se află în situații similare sau, cel puțin, comparabile. Sub

acest aspect, Curtea a observat că prevederile contestate au fost aplicate în

egală măsură tuturor persoanelor aflate în situații identice, respectiv celor

care se încadrau în ipoteza normei juridice, i. e., care activau în funcțiile

publice lichidate. Curtea a mai observat că autorii sesizărilor invocă

incidența articolului 16 din Constituție, sub aspectul instituirii unui tratament

discriminatoriu față de funcționarii publici eventual afiliați unui partid

politic. Având în vedere că articolul 41 din Constituție nu este incident în

prezenta cauză, Curtea nu reține nici incidența articolului 16 din Constituție.

Curtea a subliniat că acest articol nu presupune dreptul de a ocupa o funcție

publică și, respectiv, dreptul de a obține salarii în viitor. Prin urmare, o

persoană poate pretinde la drepturile sale salariale doar dacă acestea au fost

„dobândite”, fiind raportate la perioada efectivă în care a desfășurat o

anumită activitate. Încetarea raporturilor de muncă are drept consecință

stingerea drepturilor la plățile salariale (HCC nr.8 din 11 mai 2015, §99). În

jurisprudența sa, Curtea Europeană face o distincție esențială între dreptul de

a continua să primești în viitor un salariu și dreptul de a primi efectiv salariul

câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată. De altfel, nu se poate

considera că veniturile viitoare constituie ,,bunuri” atât timp cât nu au fost

câștigate deja sau cât timp nu urmează să fie plătite în mod definitiv (Denisov

v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, §137). Așadar, articolul 46 alin.(1)

din Constituție nu este incident în prezenta cauză.

de șef și de șef adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat sunt

15

funcții reglementate prin acte infra constituționale. Niciuna din funcțiile

publice menționate nu este de rang constituțional (a se vedea, mutatis

mutandis, HCC nr.22 din 22 iulie 2016, §63). Curtea a notat că secretarii de

stat, șefii și șefii-adjuncți ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat a

Guvernului asigură realizarea strategiei și a obiectivelor cuprinse în

Programul de activitate al Guvernului. Organizarea și funcționarea

Guvernului, a ministerelor, a structurilor din componența lor, precum și

instituirea de funcții pentru aceste autorități, se reglementează prin lege

organică, așa cum este prevăzut în articolul 72 alin.(3) lit.d) din Constituție.

Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea a menționat că este clar conturată

posibilitatea (și chiar obligația Parlamentului) de a interveni în organizarea

activității Guvernului, prin adoptarea actelor legislative în vederea

dezvoltării normelor constituționale privind organizarea și funcționarea

Guvernului (a se vedea HCC nr. 25 din 08 decembrie 2011, §23). a) Cu

privire la respectarea standardului calității legii (dacă ingerința este

„prevăzută de lege”).

libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor „prevăzute de lege”.

Standardul în discuție impune ca adoptarea legilor să corespundă celor patru

criterii de calitate: accesibilitate, previzibilitate, claritate și existența unor

garanții adecvate împotriva ingerințelor arbitrare. Curtea a subliniat că

condiția accesibilității presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de

către destinatari. În acest sens, Curtea reține că normele contestate sunt

accesibile destinatarilor, deoarece au fost publicate în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.223-229 din 12 iulie 2019 (Legea nr.63/2019) și,

respectiv, nr.238 din 19 iulie 2019 (Hotărârea Guvernului nr.347/2019).

Curtea a reținut că actele normative contestate au desființat funcțiile publice

de secretar de stat, de șef și de șef adjunct ale oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat și au creat funcții de demnitate publică de secretar de stat,

de șef și de șef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. De

asemenea, având în vedere modificarea în discuție, au fost operate schimbări

în clasificatorul unic al funcțiilor publice și sistemul de salarizare a funcțiilor

respective. La rândul său, Guvernul a adoptat, pentru a asigura punerea în

aplicare a prevederilor legii, Hotărârea nr.347 din 18 iulie 2019. Curtea a

notat că în baza Hotărârii Guvernului, Cancelaria de Stat a preavizat și a

eliberat persoanele vizate din funcțiile publice lichidate.

funcție pot fi atacate în contenciosul administrativ. Dat fiind acest fapt,

Curtea stabilește că este îndeplinită condiția garanțiilor împotriva

arbitrariului. Prin urmare, Curtea a conchis că ingerința în dreptul la muncă

este „prevăzută de lege”, în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituție.

16

autorii au pretins că ingerința în dreptul la muncă nu urmărește niciun scop

legitim prevăzut la articolul 54 din Constituție. Autorii au afirmat că măsura

contestată urmărește, în realitate, scopul eliberării din funcție a persoanelor

care aveau o anumită opțiune politică. Mai mult, autorii au pretins că

lichidarea funcțiilor și eliberarea lor din serviciu reprezintă sancțiuni pentru

o presupusă asociere la un partid politic. Curtea a precizat că aceste

argumente pretind un control în detaliu privind scopurile legitime urmărite

de către legislator. În acest sens, Curtea a reiterat că o condiție obligatorie pe

care trebuie să o respecte ingerința în dreptul la muncă, garantat de articolul

43 din Constituție, este raportarea la cel puțin un scop legitim prevăzut la

articolul 54 din Constituție.

precizat că amendarea legii a fost determinată de „deblocarea activității

ministerelor și implementarea Programului de activitate al Guvernului

învestit pe 08 iunie 2019”. Totodată, nota informativă menționează că acest

scop nu poate fi atins de secretarii generali și de secretarii de stat de la acea

dată, deoarece exista riscul blocării activității ministerelor, iar

implementarea măsurilor Programului de guvernare să fie sabotată […].

Ulterior, având în vedere realitățile descrise în nota informativă, legislatorul

precizează faptul că sunt necesare măsuri legislative care să asigure

realizarea programului de guvernare și că riscurile identificate pot fi

contracarate prin perfecționarea sistemului administrativ de conducere al

autorităților administrației publice centrale de specialitate.

legislative constau în facilitarea implementării Programului de activitate al

Guvernului învestit pe 08 iunie 2019, în deblocarea activității ministerelor,

în reorganizarea funcțiilor publice de conducere, în combaterea corupției, în

stabilirea unui climat de siguranță și bunăstare. Aceste obiective pot fi

subsumate cel puțin următoarelor scopuri legitime de la articolul 54 alin.(2)

din Constituție, i.e. securitatea națională, bunăstarea economică, ordinea

publică, prevenirea infracțiunilor și protejarea drepturilor, libertăților și

demnității altor persoane. Totuși, Curtea a precizat că testul legitimității

scopului urmărit nu reprezintă un test formal. El nu implică doar parcurgerea

notei informative la lege și identificarea unui scop care ar putea fi încadrat

în lista obiectivelor legitime care admit limitarea drepturilor și libertăților

omului. Dimpotrivă, Curtea a verificat dacă măsura urmărește scopurile

declarate și dacă, prin efectele sale, ea nu urmărește scopuri ascunse.

realitate, scopul pedepsirii persoanelor, așa cum susțin autorii excepțiilor. De

altfel, atât timp cât persoanelor le-a fost păstrat dreptul de a ocupa, în viitor,

funcții publice și li s-au oferit garanții sociale cu ocazia eliberării din funcție,

nu poate fi acceptat argumentul potrivit căruia eliberarea din funcție

17

reprezintă o pedeapsă. Dacă s-ar fi urmărit, într-adevăr, scopul sancționării,

legea ar fi produs astfel de efecte (de exemplu excluderea oricăror garanții

sociale la eliberare, interdicția de a accede la o funcție publică etc).

contrario, Polyakh v. Ucraina, 17 octombrie 2019, în care a fost pusă în

aplicare o „lustrație” care a avut ca efect concedierea unor funcționari publici

ai regimului (2010-2014) și ai regimului comunist, aceștia pierzându-și

întreaga remunerare cu efect imediat, fiind excluși de la orice proces de

angajare într-o funcție publică, sferă în care au activat mulți ani). De altfel,

dacă s-ar accepta că legea urmărește acest obiectiv, atunci ea ar fi o lege

ineficientă, pentru că ar permite unor persoane în raport cu care se pretinde

că s-a aplicat o sancțiune, i.e. eliberarea din funcție, să-și continue cariera

publică în mod nestingherit într-o funcție publică. Totuși, Curtea nu a dedus

că un asemenea efect din textele normative contestate. Chiar dacă nota

informativă se referă la existența unor riscuri venite din partea unor persoane

loiale unui regim/partid, Curtea a reținut că legea în sine nu oferă remedii

care ar putea fi catalogate ca fiind destinate să combată aceste „pretinse

riscuri”. Unicul efect al legii, lichidarea funcțiilor publice și eliberarea din

serviciu a persoanelor care le dețin, nu reprezintă altceva decât punerea în

operă a scopurilor declarate ale legii. De altfel, reorganizarea sistemului

funcțiilor publice, combaterea corupției, stabilirea climatului de siguranță și

bunăstare pot să se manifeste inclusiv în acest mod. Prin urmare, devreme ce

măsura contestată nu implică nicio consecință juridică care ar putea fi

raportată la pretinsa sancționare pentru o anumită opțiune politică, Curtea a

precizat că nu acesta este scopul legii.

Curtea a menționat că măsura contestată se înscrie într-un context mai larg

de acțiuni privind consolidarea legalității și a bunei-funcționări a Guvernului,

având în vedere circumstanțele care s-au derulat în iunie 2019. Curtea a notat

că evenimentele și contextul din acea perioadă, sunt reflectate în Hotărârea

nr.16 din 15 iunie 2019, la §§4-10 și 20-24.

Republica Moldova au funcționat, în paralel, un guvern de jure, care a

acționat în baza hotărârilor Curții Constituționale, și un guvern de facto, care

a acționat în baza unei hotărâri a Parlamentului și a unui decret prezidențial

declarate neconstituționale. Astfel, realitatea la acea zi implica existența

concomitentă a două Guverne. În acest context, Curtea a remarcat că o

măsură care are ca obiectiv lichidarea unor funcții publice din cadrul

Guvernului nu este, cel puțin la prima vedere, un obiectiv arbitrar.

funcționarii publici ai Guvernului: secretarii de stat, șefii și șefii-adjuncții ai

oficiilor Cancelariei de Stat a Guvernului. În ierarhia administrativă și în

angrenajul instituției executivului funcțiile în discuție au o pondere mare. Cu

18

o putere de decizie substanțială, buna lor organizare și integritatea acestora

influențează realizarea agendei și a programului de activitate al Guvernului.

Din acest motiv, buna-funcționare a Guvernului constituie, în circumstanțele

concrete, un scop legitim care justifică ingerințe în drepturile fundamentale.

Mai mult, buna-funcționare a Guvernului nu constituie un domeniu izolat,

separat de alte domenii ale vieții publice, ci se intercalează cu acestea. Astfel,

o deficiență majoră la nivelul executivului poate să provoace repercusiuni în

lanț la nivelul administrării treburilor publice.

celelalte puteri în stat, Curtea a reținut că scopurile care urmăresc

implementarea programului Guvernului, deblocarea activității ministerelor,

reorganizarea sistemului funcțiilor publice, respectă cerința de legitimitate.

De altfel, realizarea tuturor scopurilor indicate la articolul 54 alin.(2) din

Constituție ar fi iluzorie și periclitată atât timp cât nu este asigurat scopul

bunei-funcționări a puterilor în stat, în lista cărora intră și Guvernul.

Guvernului învestit pe data de 08 iunie 2019, Curtea a remarcat că în funcție

de cât de bine este organizată instituția executivului, cu atât mai bine va reuși

un Guvern să-și implementeze obiectivele și să traducă în viață programul

său de guvernare.

dispozițiile legale contestate și scopurile legitime urmărite de acestea, Curtea

a notat că lichidarea funcțiilor publice și crearea funcțiilor de demnitate

publică reprezintă, așadar, un element care contribuie la implementarea

Programului de activitate al Guvernului învestit și la deblocarea activității

ministerelor din cadrul Guvernului și, prin urmare, la realizarea unuia dintre

scopurile legitime mai vaste menționate supra.

măsurile legale contestate și scopurile legitime permise de Constituție.

Capacitatea măsurii presupune existența unei legături directe între obligația

impusă și obiectivul invocat.

realizarea scopurilor urmărite, Curtea a subliniat că măsura generală are

avantajul incontestabil de a asigura realizarea scopului urmărit într-un

termen relativ restrâns, data publicării legii în Monitorul Oficial și

parcurgerea procedurii de preavizare și de lichidare a funcțiilor. Mai mult,

spre deosebire de o măsură generală, un control de la caz la caz implică o

doză de risc privind atingerea obiectivelor avute în vedere de legislator prin

măsura intruzivă, risc care este evitat în cazul măsurilor generale. De altfel,

în cazul măsurilor individualizate există riscul ca persoanele, în raport cu

care persistă suspiciuni de integritate, să rămână în executiv o perioadă mai

mare de timp sau, dimpotrivă, să nu fie eliberate în cazul unei analize

individualizate, fiind compromise, prin urmare, scopurile legitime urmărite.

19

executivului funcțiile lichidate urmează după funcția de ministru. Având în

vedere importanța lor în angrenajul general al autorității, Curtea a notat că o

măsură imediată este preferată uneia care implică timp. De altfel, în

eventualitatea în care ar trena rezolvarea problemei identificate de

Parlament, Guvernul învestit pe 08 iunie 2019 ar fi fost pus în situația de a

nu-și putea realiza programul său de activitate. În lipsa demersurilor, care ar

fi avut ca obiect remedierea situației, ar fi amenințată buna funcționare a altor

domenii, ceea ce ar fi putut să conducă la un blocaj instituțional.

contribuiau în mod direct la realizarea și la traducerea în viață a programului

de activitate al Guvernului, fapt care confirmă, atât urgența măsurii, cât și

prioritatea măsurilor generale în fața celor individualizate, având în vedere

în special eficiența lor sporită în raport cu analizele individualizate, atât în

termeni de timp, cât și de costuri.

legislatorul nu a depășit nivelul necesar în vederea atingerii obiectivelor

urmărite. De altfel, măsura se înscrie în limitele marjei discreționare a

legislatorului, iar alternativele la măsura contestată. Alternativele care pot fi

identificate la măsura contestată, nu sunt apte să asigure realizarea scopurilor

legitime menționate cu aceeași eficiență ca măsura atacată.

concurente, Curtea a reținut că în scopul asigurării implementării

Programului de activitate al Guvernului învestit, al deblocării activității

ministerelor din cadrul Guvernului, al perfecționării sistemului administrativ

de conducere al autorităților administrației publice centrale de specialitate, o

autoritate poate fi desființată sau funcțiile ei pot fi redistribuite altor autorități

noi.

stat, de șef și de șef adjunct în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat (fie

funcții publice de conducere, fie funcții de demnitate publică), reprezintă o

opțiune a legislatorului, acesta fiind liber nu doar să stabilească statutul

funcțiilor, dar și să lichideze aceste funcții și/sau să instituie alte funcții. Un

raționament contrar ar împiedica statul să creeze circumstanțe favorabile

pentru executarea Programului de activitate al Guvernului, fapt care ar putea

zădărnici orice efort al statului de a adapta necesităților timpului sistemul

autorităților/funcțiilor publice și de a face reforme în timp util.

adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat nu sunt consfințite la

nivel constituțional. Or, persoanele respective sunt antrenate în raporturi

speciale de muncă reglementate prin acte infra constituționale. Deși sunt

numite și revocate din funcție prin Hotărâre de Guvern, ele beneficiază de

drepturi și garanții speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale

20

legislației muncii și ținând cont de particularitățile contractelor

administrative (a se vedea HCC nr.22 din 22 iulie 2016, §§62-63).

trebuie să fie preavizat despre eliberarea sa. În perioada de preaviz,

persoana/organul care are competența legală de numire în funcție acordă

funcționarului public în cauză reducerea programului de muncă, cu până la

două ore zilnic, fără reducerea salariului cuvenit. Persoana/organul care are

competența legală de numire în funcție va dispune eliberarea din funcția

publică printr-un act administrativ, care se comunică funcționarului public

în termen de cinci zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării

din funcția publică, în cazul în care autoritatea publică își reduce efectivul de

personal sau lichidează funcția publică, ca urmare a intrării în vigoare a

statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de

funcționarul public respectiv (articolul 63 alineatele (1)-(3) din Legea cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public). Totodată,

funcționarul public poate contesta actul de eliberare din funcție în instanța

de contencios administrativ (articolul 68 din Legea menționată supra).

motivul lichidării funcției în care activa beneficiază de garanții sociale, i.e.

de plata unei indemnizații de șomer în mărime de un salariu mediu lunar și a

unei indemnizații de eliberare din serviciu calculate în corespundere cu

vechimea în serviciul public (articolul 42 alin.(6) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public).

ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat), în cazul eliberării din funcție

din motivul lichidării acesteia, beneficiază de suficiente garanții materiale

(plata salariului pentru perioada de activitate și a indemnizației de șomaj) și

procedurale.

publici din motivul lichidării funcției nu interzice acestora de a ocupa o

funcție publică sau de demnitate publică.

motive să considere că ingerința în dreptul la muncă al funcționarilor publici

în discuție are o pondere mai mare decât scopurile legitime urmărite de

legislator în cazul lichidării funcțiilor publice de secretar de stat, de șef și de

șef-adjunct ale oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat și creării funcțiilor

de demnitate publică de secretar de stat, de șef și de șef-adjunct ale oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat. Această ingerință în dreptul la muncă al

funcționarilor publici nu este una disproporționată și, prin urmare, nu a

existat o încălcare a articolului 43 din Constituție.

concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii depuse de Mahu Octavian.

21

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI

SOLICITĂRILE RECURENTULUI:

Octavian a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 24 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, cu emiterea unei hotărâri noi, de admitere integrală a

acțiunii.

instanței de apel i-a fost comunicată, prin intermediul oficiului poștal, la

12.01.2023. Cauza a fost examinat în lipsa sa, deși a solicitat instanței de

apel amânarea acesteia.

în privința încălcării procedurii, având în vedere că nu i s-a propus o altă

funcția similară, dar i-a fost propusă o funcție temporară. Mai mult ca atât,

funcția deținută de șef al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, nu

a fost lichidată, dar i-a fost schimbat statutul, din funcție publică în funcție

de demnitate publică, iar schimbarea statutului funcției, nu constituie temei

de eliberare a funcționarului public din aceasta.

Republicii Moldova, se regăsește funcția de șef al Oficiului teritorial Bălți.

Or, prin noțiunea de lichidare a funcției publice se înțelege anume

lichidarea/dispariția în totalitate a acestei funcții, dar nu modificarea

statutului funcției.

și din prevederile Legii nr.63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte

legislative (art.12 alin.(3) lit.e) și Hotărârii Guvernul nr.347 din 18.07.2019

cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului (pct.3 sbpct.3), care

impun întreprinderea măsurilor necesare în vederea numirii a noilor

persoane în funcțiile de șef, șef adjunct al Oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, împrejurare ce atestă existența în continuare a acestor

funcții, circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei ramase în afara

aprecierii de către instanța de judecată de fond și instanța de apel.

Bălți al Cancelariei de stat în 2016 - HG nr.205 din 24.02.2016, această

funcție avea statut de demnitate publică. Mai mult, însăși instanța de

judecată a constatat faptul că funcția pe care a deținut-o nu a fost lichidată,

ci modificată din funcție publică în funcție de demnitate publică.

22

nr.158/20008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

recurentul a notat că funcționarul public de conducere are prioritate la

ocuparea unei funcții publice vacante sau temporar vacante de nivel

inferior. O astfel de cerință este prevăzut la art.88 alin.(l) lit.c) din Codul

muncii.

momentul eliberării, era vacantă, în statele de personal a Cancelariei de stat

de asemenea erau funcții vacante, fapt confirmat prin înscrisurile prezentate

de reprezentantul pârâtului, care nu i-au fost propuse.

art.88 alin.(3) din Codul muncii, eliberarea dânsului din funcție nu este

justificată.

că potrivit art.36 alin.(1) din Legea cu privire la Guvern, Guvernul adoptă

hotărâri, ordonanțe și dispoziții. Conform pct.15 din Anexa nr.1 la

Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile

teritoriale ale Cancelariei de Stat, șeful Oficiului este numit în funcție și

eliberat din funcție prin hotărâre de Guvern. La caz, însă a fost eliberat din

funcție nu prin Hotărâre de Guvern, dar prin Dispoziție a Guvernului.

emise de Guvern: hotărâri, ordonanțe și dispoziții, în instant de apel a fost

constatat că dânsul a fost eliberat din funcție printr-un act administrativ

individual necorespunzător, fiind viciată procedura de eliberare din funcție.

instanța de apel nu au luat în considerare că pe același obiect, dintre același

părți au fost examinate cauze de către Curtea de Apel Chișinău și Curtea

Supremă de Justiție. Astfel, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23

august 2010, menținută prin decizia din 18.11.2010 a Curții Supreme de

Justiție, acțiunea sa împotriva Guvernului RM și Cancelariei de stat privind

contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea

salariului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată, a fost admisă, fiind restabilit în funcție. În deciziile menționate,

instanțele de judecată au stabilit că în urma restructurării administrației

publice centrale nu a avut loc lichidarea. Prin urmare, instanțele de judecată

sau expus deja privitor la faptul că restructurarea administrației publice

centrale cu referire la funcțiile publice nu este lichidare.

referință, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de Mahu

Octavian, argumentele recursului nu se încadrează în limitele stabilite de

23

legislație. Motivarea recursului nu conține niciun argument cu privire la

încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material și/sau de drept

procedural.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ

conex reformei Curții Supreme de Justiție) statuează că:

„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în

vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii recursului.”

optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale,

cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Supreme de Justiție la examinarea admisibilității recursului, va aplica

prevederile Codului administrativ în redacția în vigoare la data declarării

recursului.

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie

2023, în vigoare 01 septembrie 2023) prevede că:

„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului

de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”

„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),

în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate

de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie

un ansamblu de acte.”

că:

„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”

24

„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului

prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage

după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede

altfel.”

„Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și

numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

„(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se

realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de

vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este

adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

„(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă

electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

„(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care

urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă

de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă

din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă

adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală.

(5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor

mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării

este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată.

Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional

sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

„Dacă o notificare a înscrisului, care îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi

probată sau dacă înscrisul a ajuns cu încălcarea prevederilor obligatorii de notificare,

atunci acesta se consideră notificat din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana

care urma să fie notificată.”

mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere prevede

că:

„(2) Documentul electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea și

utilizarea acestuia de către destinatar.

(3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul

documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră

expediat dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori

de către un intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în

numele semnatarului sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul

informațional utilizat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat

în mod corespunzător sau este direcționat în sistemul informațional indicat de

destinatar; c) este redat într-o formă ce permite prelucrarea acestuia în sistemul

25

informațional indicat de destinatar; d) intră într-un sistem informațional ce nu este

controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic ori de către

intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul

electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic.

(4) În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au

convenit altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă

acesta: a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă

documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o

formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv.

(6) Documentul electronic nu se consideră recepționat dacă persoana care l-a

recepționat nu este destinatarul preconizat al acestuia.”

identificarea electronică și serviciile de încredere relevă că:

„(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul

documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului

electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este

controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul

în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în

numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic.

(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul

documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului

electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de

destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul

informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul

intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care

destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către

destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost

transmis.”

redacția Legii în vigoare până la 01.09.2023) statuează că:

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: d) recursul a fost depus după

expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).”

„(1) Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie

participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat

acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind

întreprinse de participant.

(3) Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

„(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios

administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-

credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:

prestabilite de către legislator, la caz, de Codul administrativ, reglementate

26

în mod exhaustiv, conținute și în normele legislației procesual-civile, care

nu pot fi modificate prin voința subiecților relațiilor procesuale.

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o

modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a

securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său

nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu

respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este

posibilă.

Apel Chișinău a pronunțat în ședință publică, dispozitivul deciziei.

recurentului Mahu Octavian, avocata Mariana Caraiman (e-mail: *****),

care se regăsește la materialele dosarului (f.d.157, 178, vol.I), Curtea de

Apel Chișinău a notificat dispozitivul deciziei din 25 octombrie 2022, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexat la

lucrările dosarului (f.d.148, vol.II).

prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul administrativ, pentru depunerea

recursului a început să curgă, din 15 noiembrie 2022, ziua imediat

următoare de la data notificării reprezentantului împuternicit al recurentului

Mahu Octavian, avocata Mariana Caraiman, a dispozitivului deciziei

instanței de apel, care a expirat la data de 14 decembrie 2022 (miercuri)

inclusiv.

i-a fost notificată copia deciziei integrale (motivate) din 25 octombrie 2022,

fapt ce rezultă din avizul poștal de recepție anexat la dosar (f.d.154, vol.II).

(motivat) împotriva deciziei instanței de apel.

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea

în cutia poștală. Confirmarea expedierii și recepționării documentului către

partea interesată prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de

către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține:

datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului,

data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul

judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere

a actului pe poșta electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu

privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj

separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde

mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va

explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De

27

regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă,

deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

eroare tehnică la data de 14 noiembrie 2022, odată cu expedierea a

dispozitivului deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, la

poșta electronică a reprezentantului recurentului Mahu Octavian, avocata

Mariana Caraiman, lipsesc.

folosind cel mai eficient și rapid mijloc de comunicație, cum ar fi poșta

electronică, și-a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de notificare a

dispozitivului deciziei a instanței de apel, iar termenul de 30 de zile

prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în

vigoare din 1 septembrie 2023), pentru prezentarea recursului, a început să

curgă din data de 15 noiembrie 2022, ziua imediat următoare de la data

notificării reprezentantului împuternicit al recurentului a dispozitivului

deciziei a instanței de apel (14.11.2022), care a expirat în ziua lucrătoare de

14 decembrie 2022 (miercuri) inclusiv.

reprezentat de avocata Mariana Caraiman, nu s-a conformat prevederilor

legale și nu au depus recursul în termenul legal prevăzut la art.245 alin.(1)

din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările

operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie

2023). Or, fiind interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs,

recurentul trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja

dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CEDO,

prin efectuarea actului de procedură (depunerea recursului inițial) până la

expirarea termenului legal prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul

administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările din

01.09.2023), odată ce instanța de apel a notificat dispozitivul deciziei încă

la data de 14 noiembrie 2022, la poșta electronică a reprezentantului

recurentului.

Mariana Caraiman, începând cu data de 15 noiembrie 2022 – până la 14

decembrie 2022 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-și valorifica

dreptul de a prezenta recursul în interiorul termenului legal prevăzut la

art.245 alin.(1) din Codul administrativ.

prevăzută la art.246 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, de declarare a

recursului inadmisibil.

prevăzut la art.24 din Codul administrativ, prezumă că partea este obligată

să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la

28

art.245 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la

modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01

septembrie 2023), este considerat un termen imperativ, astfel că

nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac.

depunere a recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv

al recurentului Octavian Mahu, care trebuia să dea dovadă de

responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv, reprezentantul

recurentului să-și verifice poșta electronică la intervale rezonabile de timp

pentru a nu omite termenul legal de depunere a recursului. Or, admiterea

spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului

securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

precum că decizia instanței de apel i-a fost comunicată, prin intermediul

oficiului poștal, la 12.01.2023, deoarece vine în contradicție cu actele

cauzei și prevederile legale prevăzute la art.245 alin.(1) din Codul

administrativ (în redacția legii în vigoare până al 01.09.2023), precum și

nici nu a prezentat probe incontestabile ce ar indica aflarea sa într-o

veritabilă imposibilitate de a efectua actul de procedură (depunerea

recursului) în interiorul termenului legal prevăzut la art.245 alin.(1) din

Codul administrativ, luând în considerare a cel fapt că instanța de apel a

respectat procedura de notificare a actului judecătoresc părților la proces în

strictă conformitate cu prevederile legale.

interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate comportamentului

pasiv al recurentului și al reprezentantului acesteia, care trebuiau să dea

dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință

de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare

a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității

raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

cauza Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba

despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe

nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval

considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă

îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar

putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

29

cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține

de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor

sale de acces la justiție.

de Mahu Octavian drept inadmisibil în temeiul art.246 alin.(2) lit.d) din

Codul administrativ, (în redacția legii până la modificările intrate în vigoare

din 01.09.2023), și anume „recursul a fost depus după expirarea termenului

stabilit la art.245 alin.(1) din Codul administrativ”, este compatibilă cu

respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul

securității raporturilor juridice.

Supreme de Justiție concluzionează de a declara recursul depus de Mahu

Octavian, ca inadmisibil.

Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările

operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 01 septembrie

2023),

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:

Declară inadmisibil recursul depus de Mahu Octavian.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Gheorghe Stratulat

30