2ra-690/23 — recunoasterea dreptului de servitute asupra drumului de acces si obligarea de a se abtine de la actiuni de impedimentare a realizarii dreptului de superficie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea dreptului de servitute asupra drumului de acces si obligarea de a se abtine de la actiuni de impedimentare a realizarii dreptului de superficie
- Temei legal
- Inadmisibilitatea recursului care nu se incadreaza in temeiul prevazut la art. 432 alin. 2-4 din Codul de procedura civila, in vigoare pană la 01 septembrie 2023, or, instanta de apel a aplicat si interpretat corect legea materiala si procedurala
2ra-690/23 — recunoasterea dreptului de servitute asupra drumului de acces si obligarea de a se abtine de la actiuni de impedimentare a realizarii dreptului de superficie (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Tihohod
Rostislav, Tihohod Nina și Belicova (Tihohod) Carolina, reprezentați de
avocatul Ctitor Natalia,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tihohod
Rostislav, Tihohod Nina și Belicova (Tihohod) Carolina împotriva Agenției
Proprietății Publice, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău, Primăria
mun. Chișinău și Guvernul Republicii Moldova cu privire la recunoașterea
dreptului de servitute asupra drumului de acces și obligarea de a se abține de la
acțiuni de impedimentare a realizării dreptului de superficie,
împotriva deciziei din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-690/23
NR. PIGD 2-19116151-01-2ra-18052023)
Inadmisibilitatea recursului care nu se încadrează în temeiul prevăzut la art.
432 alin. (2) – (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023), or, instanța de apel a aplicat și interpretat corect legea
materială și procedurală.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. N. Mazur
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci
30 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
către Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și Belicova (Tihohod) Carolina,
reprezentați de avocatul Ctitor Natalia,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 09 iulie 2019, Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și Belicova (Tihohod)
Carolina au depus în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cerere
de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău și Primarului
mun. Chișinău cu privire la obligarea Primăriei mun. Chișinău de a asigura
titularii dreptului de proprietate cu cale de acces (intrare-ieșire) drept de
trecere prin proprietatea unității administrativ teritoriale și obligarea
Primăriei mun. Chișinău și Primarului mun. Chișinău de a nu crea
obstacole în folosirea bunului imobil, construcție nr. cadastral XXXXX
din XXXXX.
Pe parcursul examinării cauzei, Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și
Belicova (Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor Natalia au
depus în adresa instanței cerere de chemare în judecată concretizată,
formulată împotriva Agenției Proprietății Publice, intervenienți accesorii
Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău și Guvernul Republicii
Moldova cu privire la recunoașterea dreptului de servitute a reclamanților
asupra drumului de acces, amplasat pe terenul din XXX, identificat
cadastral cu nr. XXX, cu drumul public din XXX; și obligarea pârâtului
(în calitate de gestionar al terenului aservit) de a se abține de la acțiuni de
impedimentare a realizării de către reclamanți (în calitate de proprietari ai
terenului dominant) a dreptului de superficie asupra terenului nominalizat.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, reclamanții
sunt coproprietari pe cote părți ai construcției amplasate pe XXXXX,
construcția fiind identificată cu nr. XXXXX.
Evidențiază că, terenul aferent construcției nominalizate, identificat cu nr.
cadastral XXXXX, este proprietate publică a CMC, domeniul public
(conform Deciziei CMC nr. 2/18-1 din 27.02.2014), amplasat în hotarele
parcului „Valea Morilor”.
Precizează că, careva căi de acces, în sensul de intrare-ieșire, de la și spre
construcția – proprietate a reclamanților nu există, or, 3/4 din perimetrul
hotarului terenului aferent construcției nominalizate sunt megieșe/vecine
Parcului „Valea Morilor”, iar 1/4 se limitează cu terenul identificat
1
cadastral cu nr. XXXXX, din XXXXX, teren, aflat între terenul aferent
construcției, ce aparține reclamanților și XXXXX, delimitat printr-un gard
din scândură de lemn.
Susține că, potrivit datelor din RBI, terenul amplasat pe adresa din
XXXXX, identificat cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,3596 ha, este în
administrarea pârâtului, în baza HG al RM nr. 161 din 07.03.2019 cu
privire la aprobarea listei terenurilor proprietate publică a statului din
administrarea APP, ultimul având competența de administrare a
patrimoniului public, inclusiv prin instituirea servituții, conform p. 7; 9
alin. (1) lit. b) a HG 902 din 06.11.2017 cu privire la organizarea și
funcționarea APP.
Notează că, prin raportul de expertiză extrajudiciară nr. 67 din 11.05.2021,
realizat de expertul judiciar Anatolie Achimov, s-a concluzionat precum
că unica soluție, la etapa actuală, de organizare a căii de acces spre
drumurile publice din XXXXX, este instituirea unei servituți asupra
terenului din XXXXX, concluzia dată fiind inspirată, inclusiv, din
proiectele arhitecților Teajco și Palie (din martie 2008), precum și Schema
de situație a terenului și Notei anexate, realizate de DGAURF a CMC, prin
care este evidențiat drumul de acces dintre terenul amplasat pe XXXXX
și XXXXX, acest drum fiind blocat prin instalarea unui gard din scândură
de lemn între terenurile nominalizate.
Având în vedere circumstanțele de fapt expuse, în temeiul art. 16 alin. (1)
lit. a), art. 601 alin. (1), art. 639 alin. (1) și (3), art. 642 alin. (1), art. 645
alin. (1) și (2) din Codul civil, art. 94, 96, 239 din Codul de procedură
civilă, s-a solicitat recunoașterea dreptului de servitute a reclamanților
asupra drumului de acces, amplasat pe terenul din XXXXX, identificat
cadastral cu nr. XXXXX, cu drumul public din XXXXX; și obligarea
pârâtului (în calitate de gestionar al terenului aservit) de a se abține de la
acțiuni de impedimentare a realizării de către reclamanți (în calitate de
proprietari ai terenului dominant) a dreptului de superficie asupra
terenului nominalizat.
Prin hotărârea din 22 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.
La 28 februarie 2022, Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și Belicova
(Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor Natalia, au depus
cerere de apel împotriva hotărârii din 22 februarie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, prin care s-a solicitat casarea hotărârii menționate
și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
Prin decizia din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și Belicova (Tihohod)
Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor Natalia și s-a menținut hotărârea
din 22 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
2
Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a
menționat că, la 03 iulie 2007 Ivan Tihohod, Carolina Belicov, Rostislav
Tihohod, Nina Tihohod au depus acțiune către Cancelaria de Stat,
Întreprinderea de Stat „Cantina Cancelariei de Stat” cu privire la
recunoașterea dreptului de servitute, înlăturarea obstacolelor și
înregistrarea dreptului în Registrul bunurilor imobile. Iar, prin hotărîrea
din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Biucani, mun. Chișinău, care a fost
menținută prin decizia nr. 2ra-2635/13 din 25 septembrie 2013 a Curții
Supreme de Justiție, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, pe motiv că
cerințele reclamanților sunt incompatibile cu uzul și interesul public.
Instanța de apel a reiterat că, în motivarea deciziei din 25 septembrie 2013,
Curtea Supremă de Justiție a reținut că, potrivit raportului de expertiză nr.
271 din 06 februarie 2012, nu s-a constatat faptul inexistenței accesului
către imobilul reclamanților situat pe XXXXX, deoarece din conținutul
respectivului raport reiese că accesul spre imobilul menționat reprezintă o
cărare, precum și faptul posibilității organizării căilor de acces de către
reclamanți pe bază de proiect, elaborat de către persoane fizice sau juridice
licențiate în acest domeniu și verificat de Serviciul de Stat pentru
verificarea și expertizarea proiectelor și construcțiilor.
Instanța de apel a precizat că, Curtea nu a reținut argumentele
reclamanților și a remarcat că, aceste argumente nu se încadrează în
prevederile art. 431 Cod civil, care reglementează modalitățile de
constituire a servituții și nu pot fi reținute ca temei de constituire a
acesteia. În același timp, Colegiul a reținut faptul că, potrivit raportului de
expertiză indicat, pentru a fi posibil accesul spre terenul din XXXX, este
necesar de îndeplinit un complex de lucrări speciale, precum și
îndeplinirea activităților necesare pentru amenajarea terenului dat. De
asemenea, Curtea a constatat că, servitutea de trecere propusă de către
reclamanți, asupra drumului ce delimitează imobilul situat pe XXXXX cu
intrarea din XXXXX nu constituie unica cale de ieșire la drumul public.
Instanța de apel a reținut că, nu poate fi reținut argumentul apelanților
precum că, raportul de expertiză extrajudiciară nr. 67 din 11 mai 2021 are
calificativ de probă, prin care expertul, în mod categoric, a concluzionat
precum că unica soluție, la etapa actuală, de organizare a căii de acces spre
drumurile publice din XXXXXX, este instituirea unei servituți asupra
terenului din XXXXX, mun. Chișinău, concluzia dată fiind inspirată,
inclusiv, din proiectele arhitecților Teajco și Palie (din martie 2008),
precum și Schema de situație a terenului și Notei anexate, realizate de
DGAURF a CMC, prin care este evidențiat drumul de acces dintre terenul
amplasat în XXXX și XXXXX (f. d. 8), acest drum fiind blocat prin
instalarea unui gard din scândură de lemn între terenurile nominalizate,
luând în considerație faptul că, servitutea de trecere propusă de către
apelanți, asupra drumului ce delimitează imobilul situat pe XXXXX cu
intrarea din XXXXXXX, nu constituie unica cale de ieșire la drumul
3
public. Or, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă
într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în
instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și
nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei
alte cauze civile la care participă aceleași persoane.
Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că, argumentele invocate în apel
nu pot constitui temei de admitere a apelului, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a
hotărârii contestate și au fost obiect de examinare în instanța de fond, fiind
cercetate și examinate pe deplin.
La 26 aprilie 2023, Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și Belicova
(Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor Natalia au depus în
adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din
28 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au solicitat casarea
deciziei din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei
noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior
la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.
Suplimentar s-a invocat faptul că, instanțele ierarhic inferioare eronat au
aplicat prevederile art. 123 din Codul de procedură civilă, iar instanța de
apel a desconsiderat raportul de expertiză extrajudiciară nr. 67 din 11 mai
2021, nefiind apreciate alte probe prezentate de recurenți.
În drept, s-au invocat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și c), alin. (4),
art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Agenției
Proprietății Publice, Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău
și Guvernului Republicii Moldova copia recursului depus de Tihohod
Rostislav, Tihohod Nina și Belicova (Tihohod) Carolina, reprezentați de
avocatul Ctitor Natalia, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la
recursul declarat.
Deși Agenția Proprietății Publice, Consiliul mun. Chișinău și Primăria
mun. Chișinău au recepționat corespondența la 23 mai 2023 și 25 mai
2023, respectiv, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune
referința.
Totodată, la 16 iunie 2023, Cancelaria de Stat a depus referința, prin care
a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
4
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care
au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative, prevede că:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de către Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și Belicova
(Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor Natalia, a fost depus
până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, motiv
pentru care va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile
lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi
dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 432 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la
01 septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
5
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de către
Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și Belicova (Tihohod) Carolina,
reprezentați de avocatul Ctitor Natalia, a fost înaintat în termen. Or,
decizia integrală din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, i-a fost
comunicată avocatului Ctitor Natalia prin intermediul poștei electronice la
27 februarie 2023, iar cererea de recurs a fost depusă la 26 aprilie 2023,
adică în interiorul termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1) din
Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin
Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în
vigoare la 01 septembrie 2023.
Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea
existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului – 26 aprilie 2023.
Din analiza recursului declarat de către Tihohod Rostislav, Tihohod Nina
și Belicova (Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor Natalia
rezultă că, drept temei de admisibilitate au fost invocate prevederile art.
432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă, și anume: instanța
judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; și a interpretat
în mod eronat legea.
Subsecvent, prin prisma temeiurilor invocate în susținerea recursului,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că
normele de drept material sau procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat de către Curtea de Apel Chișinău la emiterea deciziei din 28
decembrie 2022.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că,
pretențiile formulate în prezenta acțiune sunt similare pretențiilor
6
examinate într-o altă cauză civilă, rămasă irevocabilă prin decizia Curții
Supreme de Justiție nr. 2ra-2635/13 din 25 septembrie 2013.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, deși cercul
participanților la acel proces, parțial diferă de cercul participanților în
prezenta cauză civilă, circumstanțele de fapt constatate în acea cauză sunt
relevante prezentului litigiu dedus judecății. Or, obiectul ambelor litigii se
rezumă la recunoașterea dreptului de servitute, înlăturarea obstacolelor și
înregistrarea dreptului în Registrul bunurilor imobile, ce vizează bunul
imobil din XXXXXXX.
Subsecvent, instanța de apel just a reținut circumstanțele constatate prin
decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-2635/13 din 25 septembrie 2013.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a
stabilit săvârșirea de către instanțele ierarhic inferioare a altor încălcări
decât cele indicate la alin. (3) al art. 432 din Codul de procedură civilă, că
aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară și nici nu a
identificat alte erori, care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate suscită
îndoieli la aplicare sau că instanța de apel, aplicând normele respective, ar
fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta
în mod direct starea de lucruri.
În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, recursul formulat conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost
supuse controlului de temeinicie și legalitate de către instanța de apel, care
a dat acestora o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, argumentele invocate de către Tihohod Rostislav, Tihohod Nina și
Belicova (Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor Natalia nu
pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
7
În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul declarat de către Tihohod Rostislav, Tihohod
Nina și Belicova (Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor
Natalia, împotriva deciziei din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de către Tihohod Rostislav,
Tihohod Nina și Belicova (Tihohod) Carolina, reprezentați de avocatul Ctitor
Natalia, împotriva deciziei din 28 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
8