2ac-226/25 — Ridicarea sechestrului de pe bunuri și obligarea restituirii bunurilor

La 02 februarie 2023, Lilia Coltacova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii pentru Combaterea Crimelor Organizate și Cauze Speciale, intervenienți accesorii Egor Coltacov și Irina Damaschin privind ridicarea sechestrului de pe bunuri și obligarea restituirii bunurilor.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Catlacova s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 15 aprilie 2024, Lilia Coltacova a depus apel nemotivat, iar la 01 august 2024 a prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 11 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, prezenta cauză a fost distribuită spre examinare în ordine de apel, judecătorului-raportor, Lucia Bagrin din cadrul Curții de Apel Centru, ședința de judecată fiind stabilită pentru 25 iunie 2025, ora 11:00.

La 25 iunie 2025, prin intermediul poștei electronice, Irina Damaschin a depus cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la Curtea de Apel Nord pentru examinare în ordine de apel.

În susținerea cererii de strămutare, Irina Damaschin, a invocat lipsa judecătorilor experimentați, care pot examina mai multe dosare concomitent și lipsa judecătorilor cărora le poate încredința examinarea prezentei cauze.

Art.43 alin.(2) lit.a)-g) și alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: a) pîrîtul, al cărui domiciliu nu era cunoscut, cere strămutarea cauzei la instanța de la domiciliul său atestat prin dreptul de proprietate, calitatea de locatar sau viza de reședință; b) cauza a fost reținută spre judecare cu încălcarea normelor de competență jurisdicțională; c) ambele părți solicită strămutarea cauzei la instanța de la locul aflării majorității probelor; d) din motivul recuzării (abținerii de la judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine imposibilă; e) există motive pentru măsuri de securitate publică; f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces; g) în circumstanțe excepționale, instanța competentă să judece cauza nu poate funcționa timp îndelungat. (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.”

Art. 40 alin. (1) și (7) din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022: „(1) Documentul electronic semnat cu semnătură electronică calificată este asimilat, după efectele acestuia, cu documentul similar pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă. (7) Modul de utilizare a documentelor electronice în cadrul procedurilor judiciare este reglementat de legislația procesuală.”

Art. 42 lit. b) și c) din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022: „Documentul electronic trebuie să corespundă următoarelor cerințe principale: b) să conțină, pentru confirmarea autenticității acestuia, una sau mai multe semnături electronice sau sigilii electronice care corespund condițiilor și cerințelor stabilite de prezenta lege; c) să fie creat și utilizat prin metode și într-o formă ce ar permite identificarea semnatarului sau creatorului sigiliului electronic.”

Art. 43 alin.(1) lit.a)-b) și alin. (2) din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022: „(1) Documentul electronic este considerat autentic dacă întrunește cumulativ următoarele condiții: a) semnătura electronică sau sigiliul electronic este aplicat de persoana abilitată, în modul stabilit, să semneze cu semnătură olografă documentul echivalent pe suport de hârtie; b) pe documentul electronic este aplicată semnătura electronică autentică sau sigiliul electronic autentic al semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic indicat în document. (2) Verificarea autenticității documentului electronic se efectuează prin verificarea, cu ajutorul dispozitivelor de verificare a semnăturilor electronice sau a sigiliilor electronice și/sau al produsului, a autenticității semnăturii electronice sau a sigiliului electronic.” 2

Pct. 3 subpct. 1 și 2 din Regulamentul privind serviciul electronic guvernamental integrat de semnătură electronică (MSign), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405 din 02 iunie 2014: „ 3. Funcțiile principale ale serviciului MSign sînt: 1) asigurarea aplicării semnăturii electronice de către utilizatori, inclusiv în contextul utilizării sistemelor informaționale ale beneficiarilor serviciului MSign; 2) asigurarea verificării autenticității semnăturii electronice aplicate;”

Așadar, argumentele invocate de Irina Damaschin nu cad sub incidența prevederilor art.43 din Codul de procedură civilă, și ca rezultat indică la caracterul declarativ al cererii de strămutare, fiind lipsită de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului acesteia de examinare a cauzei de către judecătorii Curții de Apel Centru. În plus, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că depunerea acestei cereri la 25 iunie 2025, în aceeași zi în care era fixată examinarea apelului declarat de Lilia Coltacova împotriva hotărârii din 11 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, denotă intenția autorului cererii de a întârzia și tergiversa desfășurarea procesului în fața Curții de Apel Centru.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în sensul Legii privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022, documentul electronic este definit ca o informație în formă electronică – în special sub forma unui text, înregistrare sonoră, vizuală sau audiovizuală – căreia i s-a aplicat o semnătură electronică sau un sigiliu electronic. Această normă stabilește cadrul legal de validitate și opozabilitate a actelor juridice transmise pe cale electronică, impunând, în mod expres, necesitatea utilizării unei semnături electronice avansate calificate pentru ca actul transmis să fie recunoscut ca valid din punct de vedere juridic.

Prin urmare, validitatea unui act procedural transmis electronic este condiționată de aplicarea unei astfel de semnături, care nu doar garantează autenticitatea și integritatea conținutului, dar permite și identificarea clară și certă a emitentului. Această exigență de formă nu are doar o natură tehnică, ci reprezintă un mecanism esențial de asigurare a securității procesului judiciar și de prevenire a oricăror riscuri privind falsificarea ori denaturarea voinței procesuale. 3

Aplicând aceste prevederi la circumstanțele concrete ale cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că cererea de strămutare a fost depusă de către Irina Damaschin prin intermediul poștei electronice, însă fără a fi semnată cu semnătură electronică avansată calificată, așa cum impune legea. O astfel de omisiune constituie o nerespectare gravă a cerințelor de formă prevăzute de art. 171 alin. (2) din Codul de procedură civilă și de art. 40 și 43 din Legea nr. 124/2022.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că formalismul procedural impus de legislațiile naționale nu trebuie să devină un obstacol disproporționat în calea exercitării dreptului de acces la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea Běleš c. Republicii Cehe, 12 noiembrie 2002, § 60; Zvolský și Zvolská c. Republicii Cehe, 12 noiembrie 2002, § 47). Totodată, în cauza García Manibardo c. Spaniei (15 februarie 2000, § 36), Curtea a recunoscut că statele au dreptul să impună condiții rezonabile privind forma actelor procedurale, inclusiv în format electronic, atâta timp cât acestea urmăresc un scop legitim și sunt proporționale.

În prezenta cauză, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu reține existența unui formalism excesiv sau a unei îngrădiri nejustificate a dreptului de acces la instanță. Dimpotrivă, neregularitatea procedurală semnalată vizează un aspect esențial – imposibilitatea identificării certe a autorului cererii și absența garanției că aceasta exprimă în mod autentic și voluntar voința procesuală a persoanei indicate. În lipsa semnăturii electronice calificate, instanța nu poate verifica dacă cererea provine cu adevărat de la Irina Damaschin, ceea ce afectează însăși validitatea actului procedural și, implicit, posibilitatea analizării fondului cererii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, în procedura civilă, formalismul procedural nu are un caracter arbitrar, ci servește scopului de a garanta securitatea raporturilor procesuale, identificarea clară a părților și autenticitatea actelor depuse. În acest context, semnătura electronică avansată calificată nu poate fi tratată ca un simplu element tehnic, ci constituie o condiție de valabilitate a actului procedural. Semnarea necorespunzătoare este echivalentă cu lipsa semnăturii, ceea ce determină ineficiența actului și imposibilitatea acestuia de a produce efecte juridice.

În aceste condiții, lipsa unei semnături conforme atrage nulitatea cererii, iar instanța nu poate examina în fond motivele invocate, întrucât nu este întrunită condiția esențială privind forma actului și identificarea autorului. Orice analiză în aceste condiții ar fi lipsită de temei legal și ar încălca principiile legalității și securității procedurale.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de Irina Damaschin, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Centru pentru 4 judecare în ordine de apel, deoarece acesta a fost depusă contrar prevederilor art. 171 din Codul de procedură civilă și art. 40, 43 din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022.

În conformitate cu art.43 alin.(4) și art.269-270 din Codul de procedură civilă,