2r-221/25 — privind declararea nulității actului juridic

La 1 august 2017, avocatul Maxim Chișca, în interesele reclamantului Dumitru Renița, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sorin Bucur și Irinei Bucur, intervenient accesoriu notarul Tatiana Bîstrițcaia, cu privire la declararea nulității actului juridic și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, acțiunea a fost admisă.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2849 din 13 iunie 2017 încheiat între Sorin Bucur și Irina Bucur, autentificat de notarul Tatiana Bîstrițcaia, ce are ca obiect - apartamentul nr. 55, cu suprafața totală de 111.3 m.p., cu numărul cadastral 0100210.127.07.055 situat în mun. Chisinău, str. Vasile Alecsandri 11. S-a încasat din contul lui Sorin Bucur și Irina Bucur în beneficiul lui Dumitru Renița taxa de stat în mărime de 20 729.31 lei, cheltuielile suportate în legătură cu citarea publică a pârâților în mărime de 215 lei precum și citarea acestora prin intermediul executorului judecătoresc în cuantum de 400 lei. În total cu titlu de cheltuieli de judecată - 21 344.31 lei.

La 17 ianuarie 2025, avocatul Vlad Vlaicu, în interesele Irinei Bucur, a depus apel împotriva hotărârii din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate.

La 21 ianuarie 2025, Sorin Bucur, a depus apel împotriva hotărârii din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, cu casarea hotărârii. 1

Prin încheierea din 25 martie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost respinsă cererea avocatului Vlad Vlaicu, în interesele Irinei Bucur, precum și cererea înaintată Sorin Bucur, privind repunerea în termenul de declarare a apelului, apelul a fost restituit pe motiv că a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat repunerea în termen.

La 27 mai 2025, Irina Bucur, reprezentată de avocatul Vlad Vlaicu, a depus recurs împotriva încheierii din 25 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu remiterea spre examinare a cauzei instanței de apel.

În susținerea recursului, a invocat că recurenta nu a avut cunoștință despre proces, nefiind legal citată. Citarea publică a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 și 108 din Codul de procedură civilă, fiind publicată cu întârziere (sub 15 zile) într-un ziar de largă neaccesibilitate și fără epuizarea celorlalte modalități de citare prevăzute de lege.

Totodată, a invocat faptul că mandatul avocatului Sergiu Găină, depus în instanță, este fals, recurenta neavând niciun contract de asistență juridică cu acesta. Din probele dosarului rezultă că avocatul respectiv a reprezentat- o formal, fără a o informa despre proces, fără a ataca hotărârea și fără o împuternicire autentică. Instanța nu a dat dovadă de diligență procedurală în identificarea reală a părții, neefectuând interpelări către autoritățile competente (ASP, SFS), ceea ce a afectat grav dreptul recurentei la apărare, asistență juridică și participare efectivă în proces.

La 27 mai 2025, Sorin Bucur a depus recurs împotriva încheierii din 25 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu remiterea spre examinare a cauzei instanței de apel.

În susținerea recursului, a invocat că nu a fost legal citat în proces, aflând despre existența hotărârii la 17 ianuarie 2024, când a consultat dosarul la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. Citarea publică a fost dispusă fără a fi epuizate mijloacele legale de citare prevăzute de art. 105 și 108 din Codul de procedură civilă, fiind omisă atât citarea prin executor judecătoresc, cât și transmiterea corespondenței prin intermediul organizației de gestionare locativă (IMGFL). Totodată, executorul nu a afișat nicio citație la domiciliu, deși recurentul era plecat la serviciu în intervalul în care s-a pretins livrarea actelor. Publicarea citației a fost realizată cu întârziere, într-un ziar de limbă rusă, neadecvat pentru o informare efectivă, cu mai puțin de 15 zile înainte 2 de ședință, contrar cerințelor de diligență procedurală minimă. Omisiunea declarării apelului a fost determinată de lipsa efectivă de informare. În aceste condiții, solicită admiterea recursului pentru a i se asigura exercitarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Prin referința depusă la 1 iulie 2025, avocatul Maxim Chișca, în interesul lui Dumitru Renița, a solicitat respingerea cererilor de recurs depuse de Sorin Bucur și Irina Bucur, și menținerea încheierii din 25 martie 2025 a Curții de Apel Centru.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. 3

Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: (1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Art. 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În speță, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la 27 iunie 2018 și publicată pe Portalul Instanțelor Judecătorești la data de 28 iunie 2018. Aplicând prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de apel a expirat la 28 iulie 2018 (inclusiv).

În prezenta cauză, deși copia dispozitivului hotărârii a fost expediată pârâților Irina Bucur și Sorin Bucur, la dosar nu există dovada recepționării. Totuși, aceștia au solicitat accesul la dosarul cauzei la finele anului 2024 și începutul anului 2025, fapt ce arată că au luat cunoștință de hotărâre. Ulterior, la 17 ianuarie 2025 și respectiv 21 ianuarie 2025, au formulat cererile de apel, invocând că nu au fost legal citați și nu au cunoscut despre existența hotărârii judecătorești.

Completul de judecată reține că instituția repunerii în termen reprezintă o excepție procesuală menită să protejeze titularul unui drept procedural care, din motive temeinice și justificate, nu a putut exercita acel drept în termenul prevăzut de lege. Aceasta permite efectuarea ulterioară a actului procedural omis, în măsura în care motivele invocate sunt dovedite.

Completul de judecată constată că apelurile declarate de Irina Bucur și Sorin Bucur au fost depuse peste termenul legal prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termen care începe să curgă de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși apelanții au solicitat repunerea în termen, invocând că nu au avut cunoștință despre existența hotărârii judecătorești, instanța de apel a constatat că această susținere este nefondată. Astfel, din notificarea transmisă de executorul judecătoresc la 5 februarie 2020 rezultă că Irina Bucur a fost informată cu privire la transmiterea apartamentului în proprietatea creditorului, fiind indicată expres încheierea Judecătoriei Chișinău din 12 aprilie 2019, devenită irevocabilă la 3 mai 2019. Mai mult, acceptarea de către aceasta a sumei de 598.303,18 lei, cu titlu de diferență de valoare a bunului adjudecat, confirmă faptul că apelanta avea cunoștință despre conținutul și efectele hotărârii judecătorești. Potrivit certificatului eliberat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” (f.d. 199), dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost înregistrat în favoarea lui Dumitru Renița la 21 mai 2019, în temeiul aceleiași hotărâri judecătorești. 5

Totodată, instanța de fond a întreprins toate demersurile necesare pentru citarea legală a părților. Citațiile expediate au fost returnate cu mențiunea „nereclamate”, motiv pentru care s-a dispus citarea prin publicitate, conform prevederilor legale. De asemenea, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc atestă imposibilitatea înmânării citațiilor din cauza absenței pârâților la domiciliu.

În aceste condiții, invocarea necunoașterii hotărârii judecătorești și cererea de repunere în termen apar ca fiind vădit neîntemeiate. Instanța de apel a reținut că nu au fost prezentate motive justificate și nici probe conforme cu cerințele art. 116 din Codul de procedură civilă, iar apelanții nu au acționat cu bună-credință, contribuind, prin pasivitate, la producerea consecințelor negative în cauză.

Astfel, Completul de judecată apreciază că soluția instanței de apel de a respinge cererile de repunere în termen și de a restitui apelurile formulate de Irina Bucur și Sorin Bucur este una temeinică și conformă cu prevederile legale. Aceasta reflectă o aplicare corectă a dispozițiilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă și asigură respectarea principiului securității raporturilor juridice. Totodată, hotărârea instanței de apel nu contravine exigențelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât părților li s-a oferit posibilitatea efectivă de a-și exercita drepturile procesuale, iar respingerea cererilor s-a întemeiat pe constatări factuale și legale obiective.

Având în vedere că încheierea din 25 martie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost emisă cu respectarea normelor procedurale, iar motivele invocate în recursurile declarate sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursurile declarate de Sorin Bucur și de Irina Bucur, reprezentată de avocatul Vlad Vlaicu, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,