3d-61/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- In lipsa revendicarii unui drept propriu, in sensul art. 17 din Codul administrativ, actiunea esueaza testul de admisibilitate conform art. 207 din Codul administrativ.
3d-61/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în contencios
administrativ depuse de Galina Afanas împotriva Consiliului
Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului
administrativ,
(Dosarul nr. 3d-61/24
PIGD 2-24086400-01-3d-05082024)
În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul administrativ,
acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din Codul
administrativ.
16 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților acțiunea în contencios administrativ depusă
de Galina Afanas împotriva Consiliului Superior al Procurorilor,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 august 2024, Galina Afanas a depus la Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor
cu privire la contestarea actului administrativ, prin care a solicitat (f.d.1-3):
− Anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-227/2024 din
24 iulie 2024;
− Constatarea faptului discriminării petiționarei de către Procurorul General, Ion
Munteanu;
− Atragerea Procurorului General, Ion Munteanu la răspundere conform legii;
− Obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită o hotărâre legală și
întemeiată reieșind din probatoriul factologic.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că având calitate de parte
vătămată în cauzele penale nr.2010036534, nr.2012018088, nr.2013970425,
nr.2011038059, a depus nenumărate plângeri la procuratură, însă acestea
timp de 12 ani au fost mușamalizate/respinse/refuzate spre primire.
Reclamanta a notat că la 4 ianuarie 2024, a depus plângere către
Consiliul Superior al Procurorilor împotriva acțiunilor/inacțiunilor
Procurorului General interimar Ion Munteanu și adjunctului interimar al
Procurorului-șef a Procuraturii Anticorupție, Vasile Plevan și altor procurori
care acționează concertat cu scopul de a absolvi de răspundere penală
judecătorii Maria Moraru, Sergiu Arnaut, Ruxanda Pulbere, Alexandru
Arhip implicați în deposedarea ilegală de locuință a familiei sale. Ulterior, a
insistat ca plângerea din 4 ianuarie 2024 să fie examinată în termeni legali,
deoarece gruparea criminală șantajează continuu petiționara să se dezică de
locuința sa, construită integral din resurse financiare proprii, și de bunurile
sale în favoarea dânșilor și să-și retragă toate plângerile depuse către
organele de stat competente. Gruparea criminală a purces la evacuarea
ilegală din locuință a familiei petiționarei. Locuința a fost construită integral
din banii familiei Galinei Afanas, achitați integral și în termen, prin transfer
bancar, în anul 2008.
Reclamanta a specificat că, abia la 18 iulie 2024, peste 6 luni și 14 zile,
petiționara a fost audiată pentru prima oară, iar, la 24 iulie 2024 a fost audiată
1
la ședința Consiliului Superior al Procurorilor. Drept urmare, prin hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-227/2024 din 24 iulie 2024,
plângerea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
A afirmat că nu este de acord cu hotărârea enunțată, deoarece este
arbitrară, nu conține răspuns la toate argumentele invocate în plângere,
conținutul plângerii fiind denaturant. De asemenea, nu a fost dat răspuns la
întrebarea de ce Ion Munteanu a refuzat să execute decizia irevocabilă a
Curții de Apel Chișinău nr. 21r-1077/14 din 22 ianuarie 2015.
Reclamanta a precizat că prin decizia irevocabilă nr. 21r-1077/14
Curtea de Apel Chișinău a admis recursul său, a remis materialele cauzei în
adresa Procuraturii Anticorupție, obligând-o să verifice legalitatea rezilierii
unilaterale, pe ascuns, de către judecătoarea Maria Moraru a contractului de
antrepriză încheiat între Galina Afanas și societatea „Nourco”. Totodată,
instanța de apel a dispus verificarea argumentului precum că „din motivul că
judecătoarea Maria Moraru a ascuns probele din dosar, a fost pronunțată
hotărârea Curții de Apel Chișinău, care a respins acțiunea, iar în rezultat
Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea dată, din motivul lipsei
probelor din dosar”.
A mai susținut că în hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor
lipsește și argumentul invocat de petiționară referitor la faptul că și
Procuratura Generală în persoana aceluiași procuror Ion Munteanu a refuzat
insistent de a interveni în proces, fiind citată legal de Curtea de Apel
Chișinău, fapt care a dus la emiterea unei decizii cu bună-știință contrară
legii de către judecătoarea Ruxanda Pulbere în complet cu judecătorii Anatol
Pahopol și Victoria Sîrbu (decizia nr. 2r-1703/2023) cu acordul tacit al
procurorului.
A relatat că la adoptarea hotărârii Consiliul Superior al Procurorilor a
omis faptul că Procurorul General interimar Ion Munteanu a emis ordonanța
din 30 iunie 2023, aflându-se în conflict de interese, cu scopul de a ascunde
acțiunile/inacțiunile sale anterioare. La fel, din hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor lipsește și argumentul invocat de petiționară precum
că Procurorul General interimar Ion Munteanu a refuzat să primească
petiționara în audiență sau să numească un alt procuror pentru audiență.
Procurorul general Ion Munteanu selectiv primește cetățenii în audiență,
manifestând un tratament abuziv și discriminatoriu față de cetățeni. Astfel,
petiționara a fost discriminată de Procurorul general Ion Munteanu care
tratează în mod diferit cetățenii. Mai mult, există o bănuială rezonabilă că
Procurorul general Ion Munteanu împiedică/refuză timp de 12 ani din interes
material/personal să cerceteze în mod adecvat și eficient cazul deposedării
ilegale de locuință a petiționarei de către gruparea criminală, fapt care a dus
2
la încălcarea drepturilor fundamentale ale sale, și anume: dreptul la
proprietate, la locuință și la un trai decent, la respectarea vieții private și de
familie - drepturi garantate de art. 9, 46, 47 din Constituție, de art. 8 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 1 a Protocolului
adițional din Convenție. Astfel, petiționarei și familiei sale i se cauzează un
prejudiciu considerabil material și moral, repetat și continuu, de către
persoanele implicate in deposedarea ilegală de locuință cu acordul tacit al
procurorului general Ion Munteanu.
Reclamanta Galina Afanas a susținut că la emiterea hotărârii
nr. 1-227/2024 din 24 iulie 2024, Consiliul Superior al Procurorilor nu a
aplicat legea care trebuia aplicată, și anume Legea nr. 3 din 25 februarie 2016
cu privire la Procuratură, precum și nu a coroborat circumstanțele de fapt cu
normele de drept, și drept urmare a ajuns la o concluzie eronată. Respectiv,
această hotărâre este nemotivată, neclară, confuză, nesigură și creează
îndoieli, nesiguranță și lipsă de încredere în activitatea Consiliului Superior
al Procurorilor.
Prin referința depusă la 9 decembrie 2024, Consiliul Superior al
Procurorilor a solicitat declararea acțiunii depuse de Galina Afanas ca fiind
inadmisibilă (f.d. 30-35).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 2 din Codul administrativ:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale instanțelor
de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios administrativ,
drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă și cea de contencios
administrativ. Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii
specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la
prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu
contravine principiilor prezentului cod”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept”.
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative
individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a
operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică,
prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea”.
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
3
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 alin. (1), (2) din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia
i se aduce atingere prin activitate administrativă”.
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
,,Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: obligarea autorității
publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare).”
Art. 207 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea
unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd reclamantul
nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul
art.17.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor”.
Art. 230 din Codul administrativ:
„Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă
consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces”
Art. 125 alin. (1) și (2) din Constituția :
„Procurorul General este numit în funcție de către Președintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 7 ani,
care nu poate fi reînnoit.
Procurorul General este demis din funcție de către Președintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condițiile legii, pentru
motive obiective și în temeiul unei proceduri transparente.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Reținând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, unul dintre elementele
definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este revendicarea unui
drept propriu, vătămat prin una din formele activității administrative. Or,
reclamantul care înaintează acțiune în contencios administrativ trebuie să
4
urmărească și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate
revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia i se aduce atingere prin
activitatea administrativă contestată sau prin refuzul autorității
administrative de a soluționa în termenul legal o cerere.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios
administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv
vătămat. Or, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ,
reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin
activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei
cereri.
În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul
administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din
Codul administrativ.
Astfel, prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice
drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume
dreptul substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce
caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.
Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural
reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale
judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 din Codul
administrativ.
La caz, reclamanta Galina Afanas, solicitând anularea Hotărârii
nr. 1-227/2024 din 24 iulie 2024 a Consiliului Superior al Procurorilor, nu a
indicat, în conformitate cu prevederile art. 17 din Codul administrativ, care
drepturi subiective sau interese legitime proprii ar fi fost încălcate prin actul
administrativ contestat. În esență, aceasta a solicitat tragerea la răspundere
disciplinară a Procurorului General Munteanu Ion, iar prin hotărârea
menționată cererea sa a fost respinsă.
Consiliul Superior al Procurorilor a respins sesizarea formulată de
Galina Afanas privind tragerea la răspundere disciplinară a Procurorului
General, Ion Munteanu, reținând că mandatul acestuia este de natură
constituțională, iar regimul juridic al răspunderii sale este unul special, fiind
reglementat distinct de legiuitor prin dispozițiile art. 52¹ alin. (1) din Legea
cu privire la Procuratură. Potrivit acestui cadru normativ, Procurorul General
poate fi tras la răspundere disciplinară doar cu respectarea unei proceduri
speciale, în condițiile stabilite de lege, procedură care presupune inițierea
verificărilor de către subiecți calificați (cum ar fi cel puțin trei membri ai
Consiliului, Președintele Republicii, comisia de evaluare etc.), constituirea
unei comisii de disciplină ad-hoc și desfășurarea unor etape procedurale
reglementate strict.
5
La rândul său, în ceea ce privește activitatea desfășurată de Ion
Munteanu în calitate de procuror în cadrul Procuraturii Anticorupție, în anii
2014–2015, precum și în contextul emiterii de către Curtea de Apel Chișinău
a deciziei nr. 21r-1077/14, Consiliul Superior al Procurorilor a reținut că, în
acea perioadă, erau aplicabile prevederile art. 33 alin. (4) din Legea cu
privire la Procuratură, conform cărora persoana ale cărei drepturi și interese
legitime au fost afectate prin acțiunile, inacțiunile sau actele procurorului
avea posibilitatea de a le contesta la procurorul ierarhic superior. Hotărârea
adoptată de procurorul ierarhic superior asupra contestației putea fi, la rândul
său, atacată în instanța de judecată.
Având în vedere aceste considerente, Consiliul Superior al
Procurorilor a reținut, prin hotărârea contestată, că nu este învestit cu atribuții
privind efectuarea investigațiilor procesual-penale, examinarea în fond a
cauzelor penale ori verificarea soluțiilor adoptate de procurori, astfel încât
nu intră în competența sa să se pronunțe, în ordine ierarhică, asupra
argumentelor ce vizează legalitatea actelor emise de procurorul Ion
Munteanu.
Astfel, simplul dezacord al reclamantei cu Hotărârea nr. 1-227/2024
din 24 iulie 2024 a Consiliului Superior al Procurorilor nu echivalează cu
încălcarea unui drept subiectiv, care să poată fi apărat pe calea justiției. Un
asemenea dezacord trebuie motivat în mod concret și temeinic, prin indicarea
clară a modului în care neexaminarea sesizării de către Consiliu și neinițierea
vreunei proceduri în privința procurorului general Ion Munteanu ar fi afectat
interesele personale și drepturile reclamantei Galina Afanas.
Irelevantă este și trimiterea reclamantei la dispozițiile art. 381 alin. (1),
(2) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, or, în temeiul art. 521 alin.
(3) din aceeași Lege, procedura disciplinară poate fi inițiată de cel puțin 3
membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, de Președintele Republicii ca
urmare a petițiilor/sesizărilor sau, după caz, din oficiu ori, în cazul prevăzut
la art. 311 alin. (9), de către comisia de evaluare a performanțelor
Procurorului General, dacă există bănuieli rezonabile privind săvârșirea
abaterilor disciplinare prevăzute la art. 38. Dispozițiile art. 44 alin. (1) și (3)
se aplică în mod corespunzător.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție subliniază că normele legale citate supra interzic un contencios
obiectiv de legalitate și denotă opțiunea legiuitorului pentru un contencios
administrativ subiectiv efectiv, implicând revendicarea apărării unui drept
subiectiv propriu al reclamantei, astfel încât pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ este necesar revendicarea unui drept
subiectiv exclusiv al Galinei Afanas.
6
Prin urmare, revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile
formulate prin cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează
a fi invocată vătămarea dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în
textul articolelor 17, 39 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și
de „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete,
fiind excluse drepturile prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum
și acțiunile populare actio popularis.
În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată
declara victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare
ale probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind
insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi [Senator Lines GmbH
împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene (cererea nr.
45572/00)].
Curtea a subliniat că în Convenție nu este prevăzută posibilitatea de a
angaja o actio popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în
Convenție; aceasta nu autorizează nici persoanele particulare să se plângă în
legătură cu o dispoziție de drept intern doar pentru că aceștia consideră, fără
să fi suportat în mod direct efectele, că dispoziția respectivă încalcă
Convenția (Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva Regatului Unit).
Astfel, un act administrativ poate fi anulat numai dacă și cu condiția
de a se dovedi că a produs reclamantei o vătămare într-un drept, ori într-un
interes legitim, potrivit art. 17 din Codul administrativ, care consacră
contenciosul subiectiv. Instanța sesizată de contencios administrativ trebuie
să verifice dacă prin actul administrativ care face obiectul acțiunii s-a adus
atingere unei situații juridice subiective.
Din analiza cererii de chemare în judecată depusă de către Galina
Afanas nu se desprinde dreptul subiectiv pretins a fi încălcat prin hotărârea
nr. 1-227/2024 din 24 iulie 2024 Consiliului Superior al Procurorilor. Deși,
revendicarea unui drept subiectiv exclusiv al reclamantei reprezintă o
condiție obligatorie pentru ca acțiunea în contencios administrativ să treacă
testul de admisibilitate.
Astfel, în condițiile în care acțiunea în contencios administrativ depusă
de Galina Afanas, nu întrunește condițiile procedurale pentru a fi apreciată
ca fiind admisibilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu
va purcede la examinarea și soluționarea fondului cauzei de contencios
administrativ la acțiunea acestuia, deoarece chestiunile de procedură preced
fondul acțiunii în contenciosul administrativ.
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Galina Afanas,
7
nu răspunde exigențelor de admisibilitate, motiv din care urmează a fi
declarată inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul
administrativ.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că, declararea inadmisibilă a acțiunii exclude examinarea
fondului cauzei de contencios administrativ atât din perspectiva
circumstanțelor de fapt, cât și motivelor de drept.
În conformitate cu art. 207 alin. (2) lit. e) și art. 230 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Galina Afanas împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la
contestarea actului administrativ.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8