2ra-1444/23 — incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-1444/23 — incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Aliona Rotari, reprezentată

de avocatul Vitalie Bunduchi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ana

Raileanu împotriva Alionei Rotari cu privire la încasarea datoriei, a sumelor

rezultate din întârzierea executării obligațiilor și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1444/23

NR. PIGD 2-22109052-01-2ra-18092023)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Neelucidarea circumstanțelor cauzei. Nu a fost determinat caracterul raportului

juridic.

Judecătoria Hîncești, sediul Central, jud. N. Berbec,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Braga, V. Mihaila, A. Panov

16 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Aliona

Rotari, reprezentată de avocatul Vitalie Bunduchi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Munteanu, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Victor Bunduchi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alionei

Rotari, solicitând încasarea sumei de 75 369 de euro, ce la data expirării

termenului de achitare din 06 iunie 2022, conform cursului oficial al BNM

constituia 1 540 256 de lei, a sumei de 22 520 de dolari SUA, ce la data

expirării termenului de achitare din 06 iunie 2022, conform cursului oficial

al BNM constituia 427 880 de lei, în total suma de 1 968 136 de lei și

încasarea cheltuielilor de judecată.

vînzare cumpărare din 12 septembrie 2013, a procurat terenul pentru

construcții cu suprafața de 0,06 ha, situat în mun. Hîncești. La insistența și

rugămintea fiicei Aliona Rotari, fiind indusă în eroare, prin contractul de

donație din 24 septembrie 2013, fără anumite condiții stipulate în contract, a

donat pârâtei terenul pentru construcții menționat.

prin înțelegere amicală, pentru construcția casei pârâtei pe terenul enunțat,

alte necesități, cu titlu de împrumut și la păstrare (depozitare), prin Servicii

financiare avansate GMT TECH INOVATION LTD, UNISTREAM

MANEYTRANSFERS, WIC WORLDCOM FINANCE LTD, conform

rechizitelor bancare anexate, pe numele pârâtei periodic a transferat bani, în

sumă totală de 80 044 de euro și 22 520 de dolari SUA. Având limită la

transferul de euro pe numele pârâtei, la data de 03 ianuarie 2021, prin Servicii

financiare avansate WIC WORLDCOM FINANCE LTD, a transferat suma

de 2 325 de euro pentru pârâtă cu titlu de împrumut, pe numele concubinului

pârâtei Grigore Izmană. Suma totală datorată în euro constituia 82 369 de

euro.

condiția ca pârâta să-i restituie sumele respective la revenirea acasă în

Republica Moldova, ultima asumându-și această obligațiune. La revenirea

reclamantei acasă în luna februarie 2021, la solicitările verbale de a-i fi

restituită suma datorată, pârâta prin transfer bancar a restituit doar 7000 de

euro la data de 15 aprilie 2022. Pârâta a refuzat să restituie suma restantă de

75 369 de euro și 22 520 de dolari SUA și refuză în continuare cu rea-voință

1

fără anumite motive întemeiate, numind-o cu cuvinte necenzurate și

amenințând-o cu omor.

pârâtei somația, recepționată de ultima la 24 mai 2022, prin care s-a solicitat

achitarea datoriei în termen de 10 zile de la data recepționării somației. În

termenul stabilit de achitare până la data de 06 iunie 2022, pârâta nu și-a

onorat îndeplinirea obligațiunilor contractuale, intenționat cu rea-voință,

eschivând-se de la achitarea datoriei. Astfel, în virtutea art. 942 din Codul

civil pârâta urmează să achite dobânda de întârziere solicitată la ziua

executării, începând cu data recepționării somației, conform calculului

anexat.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Central, s-a respins cererea reprezentantului pârâtei Aliona Rotari, avocatul

Vitalie Bunduchi, cu privire la ridicarea excepției de tardivitate.

Central, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ana

Raileanu. S-a încasat de la Aliona Rotari în beneficiul Anei Raileanu suma

de 75 369, 00 de euro și 22 520, 00 de dolari SUA cu titlu de datorie, conform

cursului oficial al BNM la ziua executării hotărârii, suma de 20 000, 00 de

lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 700, 00 de lei – informația

eliberată de B.C. „Moldindconbank” S.A., suma de 1 800, 00 de lei -

cheltuieli pentru traducere, precum și suma de 25 000, 00 de lei pentru taxa

de stat achitată de reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată. În

rest, acțiunea s-a respins.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Aliona Rotari, reprezentată de avocatul Vitalie Bunduchi, a depus cerere de

apel împotriva hotărârii din 27 februarie 2023 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Central, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii prime instanțe în

partea admiterii acțiunii, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

în această parte

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

din lipsă de temei apelul declarat de Aliona Rotari, reprezentată de avocatul

Vitalie Bunduchi și s-a menținut hotărârea din 27 februarie 2023 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Bunduchi, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

2

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată și încasarea

din contul intimatei a tuturor cheltuielilor de judecare a cauzei la etapa

examinării cererii de recurs.

(2) din Codul de procedură civilă, a pretins că cererea de recurs întrunește

condițiile de admisibilitate. Prin prisma art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de

procedură civilă a opinat că decizia instanței de apel și hotărârea instanței de

fond sunt arbitrare ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor. Contrar prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor raționamentelor

aduse în cererea de apel, iar soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării acesteia, având o

motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță.

că prezenta cerere de recurs este formulată împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău care poate fi contestată cu recurs. Referitor la cel de-al treilea temei

de admisibilitate, recurenta a indicat că a luat cunoștință de decizia integrală,

motivată, la data de 21 iulie 2023, data publicării pe portalul instanțelor

judecătorești și prin urmare recursul este în termen. Cererea de recurs

întrunește și celelalte condiții de admisibilitate, or, în calitate de parte în

prezentul proces, în temeiul art. 430 din Codul de procedură civilă, este în

drept să formuleze recurs asupra deciziei instanței de apel, iar anterior o altă

cerere de recurs asupra deciziei contestate nu a mai fost formulată și nici

examinată. Cu referire la temeiul de admisibilitate că problema juridică

invocată în recurs este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea

jurisprudenței, nu poate fi reținut în cazul temeiului de recurs și anume art.

433 alin. (1) lit. e). În opinia recurentei, cerere de recurs este una admisibilă,

urmând a fi examinată în fond.

prezentate la materialele dosarului. Probele care au constituit temei de

admitere a acțiunii privind încasarea datoriei, sunt anumite pretinse

transferuri bănești, acte care se consideră a fi eliberate de instituții bancare

(f.d.16-33) și un tabel efectuat personal de reclamantă (f.d.34-46). În

combaterea acestei constatări, atât în instanța de fond (f.d.159-162), cât și în

instanța de apel (f.d.198-210), a indicat că înscrisurile de la fila dosarului nr.

16 până la fila dosarului nr. 33, nu conțin elemente substanțiale prin care s-

ar putea constata cu certitudine expedierea sumelor de 75 369 de euro și 22

520 de dolari de către Ana Raileanu. În context, făcând referire la

Regulamentul cu privire la operațiunile cu numerar în băncile din Republica

Moldova, aprobat prin Hotărârea comitetului executiv al BNM nr. 78 din 11

aprilie 2018, privind conținutul documentului bancar. Suplimentar, copiile

înscrisurilor de la fila dosarului nr. 34 până la fila dosarului 46 sunt doar

3

niște tabele, întocmite în diferite limbi, rusă, engleză, posibil și ebraică, fără

fi clar care instituție bancară le-a eliberat, la ce dată au fost eliberate aceste

înscrisuri, care este numele și prenumele ofițerului bancar, semnătura

acestuia și alte date de identificare care ar permite înțelegerea informației

acestor înscrisuri. Astfel, a considerat că înscrisurile care au stat la baza

poziției instanțelor inferioare, nu conțin elementele esențiale a unor

documente bancare, care ar confirma existența unui eventual transfer

internațional de mijloace financiare de Ana Raileanu, fiindcă acestea nu sunt

autentice și nu poate fi verificată autenticitate acestora, în conformitate cu

art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

eliberat de B.C. „Moldindconbank” S.A. nr. 979 din 02 decembrie 2022 se

confirmă faptul că a primit pe parcursul perioadei 01 ianuarie 2013 – 31

decembrie 2021 de la Ana Raileanu, prin intermediul B.C.

„Moldindconbank” S.A., 43 de transferuri internaționale de mijloace bănești,

conform anexei. Deși la etapa examinării cauzei în ordine de apel, s-a indicat

despre faptul că proba la care face referire instanța de fond, mai exact

certificatul nr. 979 și anexele acestuia, este inadmisibilă, ori aceasta a fost

obținută cu încălcarea legislației și anume art. 97 alin. (3) din Legea privind

activitatea băncilor nr. 202 din 6 octombrie 2017, în coroborare cu art. 122

alin. (3) și art. 117 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Dobândirea cu

încălcarea legii a certificatului nr. 979 din 2 decembrie 2022, a fost

confirmată însuși de către reprezentantul reclamantei, ori acesta a prezentat

răspunsurile primite de la celelalte bănci comerciale la care a făcut solicitări

și toate băncile comerciale au comunicat că eliberarea acestui tip de

informație, în lipsa acordului său, ar fi o încălcare directă a legii.

care nu corespunde criteriul legalității, unde concluziile instanței se bazează

pe probe inadmisibile.

declarațiile ce țin de expedierea sumelor bănești către soț, a declarat că la

etapa examinării cauzei în instanța de fond a prezentat dovada transferurilor

bănești expediate de către soțul acesteia, Grigore Izmana (f.d.73-77).

faptul că la adoptarea deciziei nu a dat apreciere cererii de recurs asupra

încheierii privind respingerea cererii de tardivitate, fiind lăsată în vid, fără

examinare. Fapt ce demonstrează în mod repetat că instanța de apel a apreciat

superficial, eronat și vădit nerezonabil probele prezentate la dosar.

actele prezentate de reclamanta/intimată sunt obținute în mod legal și

corespund autenticității, totuși instanțele inferioare au dat o apreciere greșită

raportului juridic din prezenta speță. Unica probă ce ar demonstra pretinsul

raport juridic de transmitere-primire a banilor sunt transferurile bănești

4

efectuate, însă acestea nu demonstrează raporturile juridice de împrumut. Nu

este clar de ce instanțele inferioare tranșant nu au luat în considerare faptul

că scopul transferurilor bănești au fost cadou pentru rude. În pofida faptului

că de către instanța de fond au fost reținute înscrisurile de la fila dosarului

nr. 16 până la fila dosarului nr. 33 în sensul demonstrării faptului expedierii

mijloacelor bănești de către intimată, instanța nu a luat în considerare că

acestea nu demonstrează existența unui contract de împrumut, cât timp la

destinația potențialului transfer este indicat expres „suport sau cadouri pentru

rude”. Respectiv din textul pretinselor transferuri bănești nu este un raport

juridic de împrumut, însă donație, unde mama a efectuat donații sub formă

de mijloace bănești în folosul fiicei.

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele, ceea ce la caz lipsește,

fiind în esență o hotărâre arbitrară. Pe lângă faptul că nu există probe

admisibile care ar demonstra raportul juridic de împrumut, însăși conform

textului din respectivele probe rezultă un alt raport și anume donație. La caz,

instanțele nici nu au făcut referire la scopul pretinselor transferuri bănești,

deși anume scopul ar permite calificarea corectă a respectivului raport

juridic.

probele, or, la materialele dosarului nu a fost prezentat un contract de

împrumut.

dintr-un cont în altul, nicidecum nu demonstrează încheierea unui contract

de împrumut. Instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat normele

materiale. Prin hotărârile nominalizate, instanțele au constatat faptul

recepționării și ridicării mijloacelor financiare expediate de către Ana

Raileanu, ceea ce presupune că instanța a catalogat recepționarea mijloacelor

financiare ca fiind un contract de împrumut încheiat între părți, ori este

imperios de menționat că însuși instanța în motivarea sa a făcut trimitere la

normele ce reglementează încheierea actului juridic în formă scrisă,

circumstanță ce denotă că prin adoptarea hotărîrii în cauză aceasta nu a ținut

cont de reglementările art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, iar

potrivit materialelor cauzei acțiune așa cum a fost formulată nu conține

pretenția privind recunoașterea încheierii și valabilității contractului de

împrumut în baza transferurilor bancare. Totuși analizând minuțios

dezideratele părții reclamante, nu sunt întrunite exigențele legale și

contractuale pentru admiterea acțiunii în cauză, or, materialele cauzei nu

denotă existența unor datorii față de reclamantă pe marginea transferurilor

bancare care au fost efectuate în scop de cadou.

întârziere, fiindcă nu se poate deduce după care formule de calcul s-a condus

5

instanța de judecată la încasarea sumei în cauză în lipsa unei obligații

existențe între părțile litigante.

pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în

hotărârile contestate asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și

argumentelor invocate de către părți întru, respectiv, admiterea sau

respingerea acestora (cauza Albina c. României, hotărârea din 28 aprilie

2005, § 33).

circumstanță pretinsă de o parte care în opinia sa este determinantă și

confirmă poziția sa, fără a o aprecia prin prisma temeiniciei, pertinenței

litigiului în raport cu situația de fapt. Or, respectarea principiului egalității în

fața legii și a justiției, precum și dreptul părților de a fi auzite, reprezintă un

aspect inerent respectării dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 §

1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

judecătorul trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de

fapt calificate juridic de către parte, în măsura în care situația de fapt

respectivă este confirmată de probele administrate în cauză. Inadvertențele

admise de instanțele inferioare la adoptarea hotărârilor în lipsa motivării

tuturor cerințelor acțiunii, nu denotă sub nicio formă legalitatea emiterii

hotărârilor în cauză.

adresa intimatei copia recursului declarat și a încheierii de numire a acestuia

spre admisibilitate, creând astfel participanților la proces condiții egale de

a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire, avizul de recepție anexate la materialele dosarului

(Vol.II, f.d.20-21).

Raileanu, reprezentată de avocatul Victor Bunduchi, a depus referință la

cererea de recurs, solicitînd declararea recursului inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

6

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)

a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a

fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă

potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte

în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor

probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.”

7

„(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate

problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele,

determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel

încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”

„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor

ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel

o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”

„(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate

celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să

restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la

expirarea termenului pentru care i-au fost date.”

„(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate

celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să

restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la

expirarea termenului pentru care i-au fost date.”

„(1) Persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobîndit ceva (acceptant) ca

urmare a executării unei prestații de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în

alt mod o economie din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane

ceea ce a primit sau a economisit. Nu este relevant faptul dacă îmbogățirea fără justă

cauză a avut loc ca rezultat al comportamentului uneia dintre părți, a unui terț sau ca

urmare a unei cauze independente de voința lor.”

8

„(1) Dacă o persoană obține o îmbogățire nejustificată (persoană îmbogățită) care se

atribuie la dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată), ea este

obligată față de persoana dezavantajată să restituie îmbogățirea.”

„(1) În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în

a da, a face sau a nu face.

(2) Obligația poate fi pură și simplă sau afectată de modalități.

(3) Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau determinabilă, să nu contravină

legii, ordinii publice și bunelor moravuri.”

„(1) În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în

a da, a face sau a nu face.

(2) Obligația poate fi pură și simplă sau afectată de modalități.

(3) Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau determinabilă, să nu contravină

legii, ordinii publice și bunelor moravuri.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 07

iunie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel către participanții la

proces a fost expediată la 27 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice

(Vol.I, f.d.225). Astfel, recursul declarat la 18 septembrie 2023 este în

termen.

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de

drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus

judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând

recursul admisibil, urmează a-l admite cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată, din motivele ce succed.

de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

9

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. Franța

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finlanda, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

cererea de chemare în judecată, reclamanta Ana Raileanu a solicitat

încasarea de la Aliona Rotari a sumei de 75 369 de euro, ce la data expirării

termenului de achitare din 06 iunie 2022, conform cursului oficial al BNM

constituia 1 540 256 de lei, a sumei de 22 520 de dolari SUA, ce la data

expirării termenului de achitare din 06 iunie 2022, conform cursului oficial

al BNM constituia 427 880 de lei, în total suma de 1 968 136 de lei și

încasarea cheltuielilor de judecată (Vol.I, f.d.5-7).

2023, a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ana Raileanu

și a încasat de la Aliona Rotari în beneficiul Anei Raileanu suma de 75 369,

00 de euro și 22 520, 00 de dolari SUA cu titlu de datorie, conform cursului

oficial al BNM la ziua executării hotărârii, suma de 20 000, 00 de lei cu titlu

de dobândă de întârziere, suma de 700, 00 de lei – informația eliberată de

B.C. „Moldindconbank” S.A., suma de 1 800, 00 de lei -cheltuieli pentru

traducere, precum și suma de 25 000, 00 de lei pentru taxa de stat achitată de

reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată. În rest, acțiunea s-a

respins (Vol.I, f.d.169, 175-181).

temei, apelul declarat de Aliona Rotari, reprezentată de avocatul Vitalie

Bunduchi și a menținut hotărârea din 27 februarie 2023 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central (Vol.I, f.d.219-224).

art. 210 alin. (1), (2) din Codul civil (până la modernizarea din 01 martie

2019) la caz, a apreciat că instanța de fond just a dispus încasarea de la

Aliona Rotari în beneficiul Anei Raileanu a sumei de 75 369, 00 de euro și

22 520, 00 de dolari SUA, cu titlu de datorie. Or, pe parcursul perioadei 01

ianuarie 2013 – 31 decembrie 2021, Ana Raileanu aflându-se în Israel a

transferat fiicei Aliona Rotari, prin intermediul B.C. „Moldindconbank”

S.A., 43 de transferuri internaționale de mijloace bănești.

Rotari invocat în cererea de apel, și anume lipsa unui contract încheiat între

părți. Instanța l-a apreciat ca fiind declarativ și lipsit de suport probant, or,

10

faptul recepționării și ridicării de către pârâta/apelanta Aliona Rotari a

mijloacelor financiare expediate de către reclamanta/intimata Ana Raileanu

demonstrează că între părți a existat înțelegere referitor la primirea/dispoziția

mijloacelor financiare, fapt care nu a fost negat de părți în ședința de

judecată.

identifică dezacordul recurentei cu modalitatea de apreciere a probelor,

precum și că pretinsul raport juridic ar fi demonstrat prin transferurile bănești

efectuate, însă acestea nu demonstrează raporturile de împrumut.

relevant argumentul recurentului precum că transferurile bănești nu pot

confirma existența raporturilor obligaționale pretinse între mama Ana

Raileanu și fiica Aliona Rotari.

menținând soluția primei instanțe, a reținut obligația de restituire a sumelor

bănești de către Aliona Rotari către Ana Raileanu drept datorie formată în

baza transferurilor bancare din perioada 01 ianuarie 2013-31 decembrie

2021, instanța ierarhic inferioară avea obligația de a identifica natura

pretinsului raport juridic. Or, faptul recepționării și ridicării de către

pârâta/apelanta Aliona Rotari a mijloacelor financiare expediate de către

reclamanta/intimata Ana Raileanu demonstrează că între părți a existat

înțelegere referitor la primirea/dispoziția mijloacelor financiare în sensul

reținut de instanța de apel, însă acesta nu este suficient a fi considerată o

probă pertinentă și concludentă care ar confirma existența raporturilor

obligaționale de restituire a acestora. De altfel, în dependența de natura

raporturilor juridice este determinată și legea aplicabilă, fiind necesar de a fi

stabilit temeiul apariției drepturilor pentru a incuba obligații corespunzător.

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în

primă instanță, precum și verificarea circumstanțelor și raporturilor juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, aprecierea probelor,

derivă din prevederile art. 373 din Codul de procedură civilă, citate supra.

continuitatea examinării cauzei în apel prin prisma efectului devolutiv,

instanța are sarcina, în baza rolului activ, în cazul în care există inexactități

în formularea cererii, poate să ceară părții să facă precizările necesare în

legătură cu obiectul litigiului, să ceară părții să facă precizările necesare, să

pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la

soluționarea litigiului peste apărările și susținerile părților din acțiune,

referință și alte obiecții, luând în considerare faptul că, în conformitate cu

art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

11

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. Or, în cazul

în care părțile au o atitudine confuză în privința circumstanțelor care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei, instanța, în temeiul legii

materiale care urmează a fi aplicată, va explica părților care circumstanțe au

importanță pentru soluționarea pricinii și cui îi revine obligația de a le

dovedi.

Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019, precum și ale art. 9 alin.(2)

din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019, printre temeiurile de apariție

a drepturilor și obligațiile civile se enumeră; contractele și alte acte juridice;

îmbogățirea fără justă cauză; sau alte fapte ale persoanelor fizice și juridice

și a unor evenimente de care legea leagă apariția unor efecte juridice în

materie civilă, etc.

natura raportului juridic între reclamantă și pârâtă, obligațiile asumate de

acestea, or, doar expedierea banilor de către mama Ana Raileanu cât și

recepționarea lor de fiica Aliona Rotari nu instituie automat obligația pârâtei

la restituirea sumelor transferate. De altfel, inițial urma a fi stabilit ce a

determinat efectuarea acestor transferuri bancare, destinația acestora, pentru

a stabili, după caz, obligația corelativă, reieșind din înțelegerea părților.

Drepturile subiective civile formează latura activă a conținutului raportului

juridic civil, iar obligațiile civile-latura pasivă acestuia. Mai mult, aceste

două laturi nu sunt independente, dimpotrivă se află într-o strânsă corelație,

deoarece pentru orice raport juridic civil, nu există drept subiectiv civil fără

o obligație civilă corelativă și, invers, nu există obligație civilă căreia să nu

îi corespundă un drept subiectiv civil. Raportul juridic obligațional poate fi

nu numai un raport simplu, însă un raport complex, în sensul că fiecare parte

a raportului juridic are atât drepturi subiective civile, cât și obligații civile.

din poziția reclamantei se profilează că transferurile bănești efectuate prin

serviciile financiare avansate către pârâtă ar fi fost efectuate pentru

construcția casei pârâtei pe terenul donat ultimei de către reclamantă, pentru

alte necesități, cu împrumut și depozitare, însă instanța de apel nu a

identificat și nu a delimitat circumstanțele ce au determinat calificarea

acestor transferuri ca datorie în virtutea drepturilor subiective și obligațiilor.

Din transferurile bănești efectuate, precum și certificatul bancar privind

recepționarea de către pârâtă a 43 de transferuri, nu se identifică caracterul,

scopul și destinația acestora ca fiind în sensul pretins de reclamantă (Vol.I,

f.d.16-45,129-130), ceea ce reprezintă un aspect important în vederea

determinării și legii aplicabile corelate cu circumstanțele speței și

identificării obligațiilor corelative. Însăși reclamanta a invocat că banii au

fost transmiși pentru construcția casei, pentru alte necesități, cu împrumut și

depozitare, însă nu a specificat concret dacă a fost cu împrumut sau cu

depozitare, și care transferuri efectuate au avut scopul indicat, în special că

12

părțile nu au avut un contract în scris. Or, reclamanta a indicat despre o

înțelegere verbală cu pârâta. La fel, din notițele efectuate manual pe extrasele

privind transferurile bănești, nu rezidă caracterul raportului între părți,

întrucât mențiunile acestea sunt efectuate unipersonal. De altfel, din textul

extraselor se identifică „natura tranzacției: suport sau cadou pentru rude”,

însă acest aspect nu a fost supus unei aprecieri din partea instanțelor, având

în vedere că în baza acestor înscrisuri a calificat raporturile ca fiind unul

obligațional. Or, instanța dispunând încasarea acestor sume nici nu a indicat

care normă legală obligă pârâta/recurenta la restituirea acestora cu titlu de

datorie. Similar, pe lângă raportul obligațional stabilit între părți, instanța nu

a determinat norma juridică care obligă pârâta/recurenta la restituirea

mijloacelor bănești, în condiția în care destinația transferurilor constituie

cadou pentru rude.

civilă, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere,

bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită

a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-

se de lege. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la

legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al

aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în

hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să

dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de

veridicitatea lor.

Codul civil în materia formării contractului, reglementând forme de

manifestare a consimțământului, sunt relevante în prezenta cauză, având în

vedere că se pune în discuție existența unui acord de voință al părților.

Manifestarea de voință este unul din elementele definitorii ale actului juridic

civil. Având drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor raporturi cu

alte persoane, voința autorului actului juridic civil trebuie să fie manifestată,

exteriorizată. Eficacitatea acestei voințe depinde de posibilitatea altor

persoane de a lua cunoștință de ea. Manifestarea de voință trebuie să fie

îndreptată spre producerea efectelor juridice: nașterea, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor civile. Intenția de a produce efecte

juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel încât aceste

efecte nu se pot produce, conform legii, decât dacă o asemenea intenție a

existat. Această trăsătură definitorie deosebește actul juridic civil de faptul

juridic civil, care este săvârșit fără intenția de a produce efecte juridice, care

13

însă se produc în virtutea legii. Finalitatea actelor juridice este crearea,

modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații civile concrete.

volitiv, primul aspect care evidențiază caracterul volițional al oricărui raport

juridic civil rezultă din norma de drept civil, normă ce exprimă voința de stat.

Iar un al doilea aspect al caracterului volițional, dar numai pentru raporturile

juridice civile care izvorăsc din actele juridice civile, în sensul că, pe lângă

voința exprimată în norma de drept civil, există și voința exprimată de

autorul sau, după caz, de autorii actului juridic civil.

expediate de către reclamantă, care, în opinia instanței ierarhic inferioare

atestă existența unei înțelegeri referitor la primirea/dispoziția acestor

mijloace bănești, nu determină însăși caracterul raportului juridic. Respectiv,

aplicarea de către instanțele ierarhic inferioare a prevederilor art. 195 din

Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019, în lipsa identificării

caracterului raportului juridic, conținutul acestuia, drepturile și obligațiile

asumate, nu duce la obligația automată a pârâtei la restituirea pretinselor

sume, având în vedere că nu a fost determinată nici legea aplicabilă

raportului juridic civil.

care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite,

caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei,

obligație ce rezultă din prevederile art. 238, art.240 din Codul de procedură

civilă, citate supra.

argumentul recurentei cu referire la principiul iura novit curia, or, conform

acestei reguli judecătorul nu este ținut de textul de lege indicat de parte, însă

trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt calificate

juridic de către parte, în măsura în care situația de fapt respectivă este

confirmată de probele administrate în cauză. De asemenea, instanța în baza

mijloacelor de probă administrate pentru dovedirea sau combaterea

afirmațiilor celor două părți, stabilește situația de fapt a speței, reținând din

împrejurările de fapt prezentate de părți numai pe acelea care au fost probate,

fără să poată da o altă calificare juridică, iar apoi aplică textul de lege

corespunzător acestei situații, indiferent de eventualele dispoziții legale

indicate de părți.

2013-2021 și în acest interval de timp în Codul Civil au fost operate

modificări, și anume la 01 martie 2019. Iar în virtutea prevederilor art. 7 din

Codul civil, în redacția din 01 martie 2019, ce reglementează acțiunea în timp

a legii civile, la soluționarea litigiilor urmează a fi determinată legea

aplicabilă în dependență de data realizării situațiilor juridice, ceea ce

14

suplimentar indică la necesitatea identificării caracterului/naturii raportului

juridic.

ce au generat pretențiile înaintate, pe baza probatoriului existent, după caz a

probelor suplimentare, pornind de la aspectul cu revine sarcina probațiunii,

urmează a elucida caracterul raportului juridic, natura acestuia și drept

urmare, drepturile și obligațiile corelative a părților, urmărind respectarea

din această perspectivă a principiilor ce guvernează procesul civil, dreptul la

apărare, disponibilitate în drepturi, contradictorialitate și egalitatea în

drepturile procedurale.

titlu de donație/cadou, instanța ierarhic inferioară nici nu s-a referit la acest

aspect, or, în opinia recurentei, din aceste transferuri se atestă cu certitudine

donația. Astfel, acesta argument necesita un răspuns cert și concret, în

condițiile în care recurenta a pretins ca fiind o circumstanță determinantă în

vederea calificării corecte a acestui raport juridic. Având în vedere conținutul

principiului disponibilității, care exprimă facultatea reclamantei de a fixa

obiectul și limitele acțiunii, precum și dreptul pârâtei de a determina modul

și limitele apărării sale față de pretențiile formulate de către reclamantă,

instanța de judecată este obligată să soluționeze litigiul, axându-se pe

obiectul acestuia, astfel cum el a fost formulat de către reclamantă prin

acțiunea sa și rămânând în limitele stabilite prin această acțiune, ea nu poate

depăși limitele fixate în acțiunea înaintată.

urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se

manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De

altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 §

1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în

speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

22616/10, hotărârea din 30 noiembrie 2021, a reamintit că articolul 6 § 1 din

Convenție implică, din partea „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de către părți (a

se vedea, printre multe altele, Perez v. Franța [MC], nr. 47287 / 99, § 80,

CEDO 2004-I și Loupas v. Grecia, nr. 21268/16, § 37, 20 iunie 2019). De

asemenea, Curtea reiterează jurisprudența sa bine-stabilită, potrivit căreia

acest Articol obligă, inter alia, instanțele să motiveze deciziile lor. Fără a

necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către reclamant,

15

această obligație presupune, totuși, că o parte la procesul judiciar poate

aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive

pentru rezultatul procedurii în cauză (a se vedea, printre multe altele, Paixão

Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020,

și cauzele citate acolo).

urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele

conturate supra, ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât

prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe

marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele de

drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de

procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Supreme de Justiție admite recursul declarat și casează integral decizia

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

(1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul depus de Aliona Rotari, reprezentată de avocatul Vitalie

Bunduchi.

Casează integral decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ana

Raileanu împotriva Alionei Rotari cu privire la încasarea datoriei, a sumelor

rezultate din întârzierea executării obligațiilor și compensarea cheltuielilor

de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Centru,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Munteanu

16