3r-122/25 — obligarea emiterii actului administrativ

La data de 14 iunie 2023, Ursu Veaceslav a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând obligarea acesteia să emită un act administrativ individual favorabil.

Prin hotărârea din 7 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost respinsă acțiunea formulată de Ursu Veaceslav împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, privind anularea deciziei CTAS Râșcani nr. 92/2023/44638 și a deciziei CNAS nr. U-1119/23 din 31 mai 2023, emise la cererea prealabilă, precum și obligarea pârâtei de a emite un act administrativ individual favorabil privind recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, cu includerea în calcul a tuturor plăților salariale primite în cele 12 luni anterioare concedierii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ursu Veaceslav a declarat apel nemotivat la data de 13 iunie 2024, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 7 iunie 2024.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 10 martie 2025, apelul formulat de Ursu Veaceslav împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 7 iunie 2024 a fost declarat inadmisibil, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La 11 aprilie 2025 Ursu Veaceslav a depus recurs împotriva încheierii din 10 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând anularea încheierii recurate cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Centru.

În motivarea recursului recurentul a menționat că apelul nemotivat a fost depus în mod justificat, întrucât la momentul formulării apelului nu cunoștea conținutul hotărârii motivate, care nu îi fusese comunicată. El afirmă că hotărârea motivată nu i-a fost niciodată notificată oficial, iar comunicarea indicată în încheierea instanței nu a avut loc în fapt – nici el, 1 nici membrii familiei sale nu au primit vreo notificare sau plic poștal cu hotărârea.

Recurentul a invocat că a manifestat diligență și s-a adresat personal la judecătorie în mod repetat (cel puțin de patru ori în lunile iunie–septembrie 2024), solicitând comunicarea hotărârii, dar a fost descurajat de grefier și de personalul de la recepție, care i-au spus să aștepte primirea prin poștă. În susținerea poziției sale, recurentul afirmă că încheierea contestată face referire la o comunicare poștală, dar nu există nicio probă concretă a efectuării efective a acestei înștiințări, iar art. 232 Cod administrativ stabilește că termenul pentru depunerea motivării apelului curge de la momentul notificării hotărârii motivate, nu de la simpla tentativă de comunicare.

Astfel, recurentul consideră că termenul legal pentru motivarea apelului trebuie să curgă din momentul în care a luat efectiv cunoștință de hotărârea motivată, adică 28 martie 2025, și nu din data presupusei expedieri. Prin urmare, solicită casarea încheierii din 10 martie 2025 și repunerea cauzei pe rol, cu acordarea posibilității de a depune motivarea apelului.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.”

Art. 243 alin. (2) din Codul administrativ: „Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ: 2 „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.”

Art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării 3 acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată reține că, dispozitivul hotărârii din 7 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțat în lipsa reclamantului Ursu Veaceslav, însă, conform mențiunii din dosar (f.d. 40), o copie a acestuia i-a fost comunicată prin semnătură la aceeași dată, ceea ce atestă luarea cunoștinței cu soluția primei instanțe.

Ulterior, la data de 28 noiembrie 2024, hotărârea motivată a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 7 iunie 2024, a fost expediată lui Ursu Veaceslav prin intermediul serviciului poștal, la adresa indicată în cererea de apel: mun. Chișinău, bd. Moscova 15/1, ap. 3.

Conform informațiilor rezultate din sistemul de urmărire al trimiterilor poștale al Î.S. „Poșta Moldovei” (Track & Trace), la data de 29 noiembrie 2024, livrarea a fost nereușită, întrucât destinatarul lipsea de la domiciliu. Totuși, factorul poștal a lăsat aviz de sosire la adresa destinatarului, prin care acesta era informat despre posibilitatea ridicării trimiterii de la oficiul poștal.

Potrivit pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, în lipsa destinatarului, în cutia poștală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii. Totodată, pct. 101 din aceleași Reguli stabilește că trimiterile poștale interne se păstrează în unitatea poștală timp de 15 zile calendaristice, în așteptarea destinatarului, din ziua următoare sosirii la oficiul poștal.

Întrucât Ursu Veaceslav nu s-a prezentat pentru a ridica plicul ce conținea hotărârea motivată, aceasta a fost restituit instanței de judecată la data de 16 decembrie 2024, cu mențiunea poștei „nereclamat”.

În conformitate cu art. 105 alin. (3) din Codul administrativ, atunci când notificarea prin poștă nu este posibilă, înscrisul se consideră notificat odată cu atașarea înștiințării scrise, ceea ce s-a realizat prin lăsarea avizului de către factorul poștal.

Prin urmare, completul de judecată statuează că data notificării hotărârii motivate este 16 decembrie 2024 – data returnării trimiterii poștale cu mențiunea „nereclamat”, dat fiind că nicio altă probă nu infirmă această constatare.

În temeiul art. 232 alin. (2) Cod administrativ, termenul de 30 de zile pentru prezentarea motivării apelului a început să curgă de la 17 decembrie 2024 și a expirat la 15 ianuarie 2025, zi lucrătoare.

Cu toate acestea, până la momentul pronunțării încheierii din 10 martie 2025, Ursu Veaceslav nu a depus motivarea apelului, iar în cererea de apel nu a solicitat repunerea în termen și nu a anexat probe care să demonstreze 4 imposibilitatea obiectivă de a efectua actul procedural în termen, potrivit art. 65 alin. (1)–(2) și art. 237 alin. (1) din Codul administrativ.

Completul de judecată reține că recurentul Ursu Veaceslav avea obligația procesuală de a asigura recepționarea corespondenței expediate de instanță, mai ales în contextul în care era conștient de existența unei hotărâri defavorabile și cunoștea că urmează comunicarea hotărârii motivate.

Neprezentarea recurentului la oficiul poștal pentru recepționarea hotărârii, deși informat prin aviz de sosire, este un act imputabil exclusiv acestuia, echivalent cu refuzul de a recepționa înscrisul procedural. Astfel, instanța de recurs nu poate reține o împrejurare justificativă a depășirii termenului legal.

Dreptul de acces la instanță, deși garantat de art. 6 §1 CEDO, nu este absolut și poate fi supus unor condiții procedurale rezonabile, precum respectarea termenelor legale (a se vedea cauza Tinnelly & Sons Ltd și alții c. Regatul Unit, hotărârea din 10 iulie 1998).

De asemenea, conform jurisprudenței CtEDO (Van Harn c. Germania, Pîrnău și alții c. R. Moldova, SA Universul c. R. Moldova), părțile au obligația de a manifesta diligență în exercitarea drepturilor procesuale și de a urmări activ soarta cauzei.

Reținând că recurentul a fost citat legal la judecarea cauzei în primă instanță, a participat la proces, a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii și a indicat corect adresa de corespondență, însă nu a asigurat recepționarea hotărârii motivate, instanța de recurs reține că acțiunea sa pasivă a condus la decăderea din dreptul de a motiva apelul în termen.

În consecință, având în vedere că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ pentru depunerea motivării apelului a fost depășit fără prezentarea unor justificări temeinice, instanța de apel a declarat, în mod legal și întemeiat, apelul ca inadmisibil, în conformitate cu dispozițiile art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Or, Ursu Veaceslav, fiind direct interesat de soluționarea prezentei cauze în calea de atac a apelului, nu a manifestat diligența necesară în vederea îndeplinirii obligațiilor sale procedurale cu bună-credință, respectiv nu a depus motivarea apelului în interiorul termenului legal. Acest fapt este confirmat inclusiv prin propria sa afirmație, potrivit căreia a luat cunoștință de conținutul hotărârii motivate la data de 28 martie 2025, dar, până la momentul examinării recursului de către instanța de recurs, nu a depus la dosar motivarea apelului.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Ursu Veaceslav împotriva încheierii din 10 martie 2025 este neîntemeiat, întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea acestuia, iar argumentele invocate de recurent sunt contrare situației de fapt reținută în cauză și dispozițiilor legale aplicabile.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează că încheierea din 10 martie 2025 a Curții de Apel Centru reflectă nu doar aplicarea corectă a 5 legii, ci și consolidarea principiului accesului la justiție în condițiile respectării procedurii.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de Ursu Veaceslav împotriva încheierii din 10 martie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6