3-33/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

Prin Ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 1693-p din 28 decembrie 2016, Ion Bunica a fost numit în funcția de procuror în Procuratura municipiului Chișinău.

Actualmente Ion Bunica este procuror în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Principal, delegat în Secția combatere crime cibernetice din cadrul Procuraturii Generale.

La 15 decembrie 2023 Consiliul Superior al Procurorilor a remis în adresa Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor lista candidaților pentru funcția de membru în Colegiul de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, printre care se afla și reclamantul Ion Bunica, în vederea evaluării în conformitate cu Legea nr. 26/2022.

Prin decizia nr. 21 din 26 noiembrie 2024 cu privire la candidatura lui Ion Bunica, candidat la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis că candidatul nu întrunește criteriile de integritate etică, deoarece au fost constatate dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică și, prin urmare, nu promovează evaluarea.

La 9 decembrie 2024, Ion Bunica a contestat la Curtea Supremă de Justiție decizia Comisiei de Evaluare a Procurorilor nr. 21 din 26 noiembrie 2024.

Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, contestația ține de competenta Curții Supreme de Justiție și este examinată de un complet de judecată special compus din 3 judecători. Cauza a fost distribuită pentru examinare completului compus din judecătorii Ion Malanciuc (președinte), Oxana Parfeni și Diana Stănilă judecători.

La 18 decembrie 2024 Bunica Ion a depus supliment la cererea de contestare.

La 20 decembrie 2024, Comisia de evaluare a procurorilor a depus referință, prin care a considerat că cerere de chemare în judecată depusă este neîntemeiată și a solicitat respingerea acesteia.

Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședință la 13 ianuarie 2025, ora 9.00 și 3 februarie 2025, ora 13.30. De asemenea Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședința din 30 ianuarie 2025, ora 13.30, 30 ianuarie 2025, ora 13.40 și 30 ianuarie 2025, ora 13.50 , pentru examinarea cererii de recuzare înaintată de Ion Bunica judecătorilor Ion Malanciuc, Oxana Parfeni și Diana Stănilă.

Reclamantul Ion Bunica a fost reprezentat în ședința de judecată de avocatul Pașcan Octavian.

Comisia de evaluare a procurorilor a fost reprezentată de către avocatul Valeriu Cernei.

La 3 februarie 2025, a fost finalizată examinarea cauzei în fond fiind anunțat că decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022. ÎN FAPT a) Evaluarea externă a reclamantei de către Comisie

În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a acestora.

La 22 decembrie 2023 Comisia a notificat candidatul cu privire la inițierea evaluării și a solicitat ca acesta să completeze și să prezinte declarația de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din sistemul judiciar, al procuraturii și din serviciile publice, și un chestionar privind integritatea etică, în termen de 7 zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/2022.

La 27 decembrie 2023, candidatul Ion Bunica a prezentat declarația pentru ultimii cinci ani și chestionarul privind integritatea etică completată.

În timpul evaluării integrității etice și financiare a candidatului Ion Bunica, Comisia a colectat informații din multiple surse. Sursele au inclus, în general, Autoritatea Națională de Integritate, Serviciul Fiscal de Stat, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, bănci, instituții financiare, instituții publice, surse deschise precum rețelele sociale și investigații jurnalistice și rapoartele membrilor societății civile, iar informațiile primite au fost verificate minuțios din punctul de vedere al corectitudinii și al relevanței.

La 25 iulie 2024, 30 august 2024, 12 septembrie 2024, 23 septembrie 2024 și 4 octombrie 2024, Comisia a solicitat candidatului sa furnizeze informații suplimentare pentru clarificarea anumitor aspecte. Candidatul a oferit răspunsuri și documente în termenul stabilit.

La 3 octombrie 2024, Comisia a notificat candidatul că a identificat anumite dubii cu privire la respectarea criteriilor etice și financiare și l-a invitat să participe la audieri în ședință publică, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2022. Candidatul a fost informat că poate solicita acces la materialele de evaluare.

În urma solicitării candidatului, la 8 octombrie 2024, i s-a acordat acces la materialele de evaluare, conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022.

La 15 octombrie 2024, candidatul a participat la audiere în ședință publică în fața Comisiei, în cadrul audierii, candidatul a reafirmat corectitudinea răspunsurilor sale din chestionarul cu privire la integritatea etică pe care l-a prezentat la 27 decembrie 2023 și a declarat că nu avea rectificări sau completări la răspunsurile pe care le-a oferit anterior la solicitările de informații ale Comisiei.

Potrivit deciziei, Comisia de evaluare a constatat: a) Implicarea și rolul său în cauza Eșanu vs. Republica Moldova (15230/18, 31 ianuarie 2023)

Art. 1 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (în cont. – Legea nr. 26/2022) prevede că: „Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile respective.”

Art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că, „Comisia de evaluare are independentă funcțională și autonomie decizională față de orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia. În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta.”

Art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 prevede că: „Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv.”

Art. 1 alin.(1) din Codul administrativ prevede că: „Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia.

Art. 2 alin.(2) din Codul administrativ prevede că: „Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.”

Astfel, completul de judecată special relevă că, în preambulul Legii nr. 26 din 10 martie 2022, legiuitorul a indicat că prezenta lege a fost adoptată în vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției.

Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin.(1) din Legea nr.26/2022 este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin.(2) din Codul administrativ, anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale.

Art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017 reglementează că: „Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

Art. 7 alin. (3) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017 prevede că: „În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor prevăzute la art.5 alin.(3) și (4).”

Astfel, atât Legea nr. 26 din 10 martie 2022, cât și Codul administrativ sunt legi organice, însă prima este una specială. Respectiv, prioritate are Legea nr. 26 din 10 martie 2022, însă, aceasta nu exclude aplicarea Codului administrativ, în măsura în care legea specială nu conține norme care să reglementeze un anumit aspect. Or, excluderea integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

În acest context completul de judecată special menționează că, prevederile Codului administrativ urmează a fi aplicate în măsura în care nu contravin Legii speciale nr. 26 din 10 martie 2022.

Art. 8 alin. (2) - (5) din Legea nr.26/2022 prevăd următoarele: „Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă: a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial; b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr.82/2017; c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor. În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în care activează sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al candidatului provoacă sau nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea acestuia cu standardele etice și de conduită stabilite pentru judecători și procurori. Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă: a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație; b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate. Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică: a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și drepturilor de export; b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor personale; c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a persoanelor specificate la art.2 alin.(2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor bunuri; d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2 alin.(2); e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la art.2 alin.(2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte contractantă; f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2 alin.(2) are statut de donatar sau de donator; g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru justificarea acesteia.”

Art. 13 alin. (1), (2), (3), (5), (6) din Legea nr.26/2022 „În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o decizie motivată privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării. Retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv. Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării. Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care participă la luarea acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină de la vot. Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art.8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată. Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau procese.”

Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) al Comisiei de evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la Veneția și Direcția Generală au observat că: „Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe asigură încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție - încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea apartenenței sale.”

Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.

Potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția strategică I „Consolidarea integrității și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021: „Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora. Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept. În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate. Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a corupției. Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem.”

În §34 din Avizul nr. 24 (2021) privind Evoluția Consiliilor Justiției și rolul acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că: „Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale acesteia.”

De asemenea, în pct. 50 din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția și DGI au indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă articolul 8 din Legea nr.26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Procurorilor. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării candidaților, nu neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a judecătorilor și procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru stabilitatea ordinii juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ flexibile și bazate pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor, a relațiilor etc., destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într- un mod legal trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită inadecvată, care ar trebuie să fie mai bine definită de lege.

Completul special al Curții Supreme de Justiție reține că, deși marja de apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al Procurorilor, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.

Completul special al Curții Supreme de Justiție învederează că, în speță, nu se pune în discuție dreptul reclamantului de a rămâne în profesie, ci se referă la o evaluare pre-vetting, adică la un exercițiu unic, de preselecție în organul de autoadministrare, într-un moment istoric, caracterizat printr-o percepție general acceptată că lucrurile în justiție merg foarte prost având la bază diferite cauze (corupție, neprofesionalism, obediență cronică față de politic etc.). În astfel de circumstanțe este imperios necesar ca persoanele care să acceadă în organele de autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în privința lor. Or, în caz contrar, deciziile adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin care se va răsturna o eventuală propunere care va veni deja din partea unei comisii vetting, nu se vor bucura de credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge publicul larg că sunt corecte.

Cu referire la aspectul inversării sarcinii probațiunii la verificarea averii, potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această avere provine din surse ilegale (a se vedea CDLAD (2022) 011, §§ 9-10).

În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor organe administrative sau judiciare, menționate anterior.

La 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, §123, § 133, §134, § 135 din decizia de inadmisibilitate nr. 42 Curtea Constituțională a constatat următoarele: „Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin.(2) lit. a) din Lege. Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii, transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților. Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr.26, Curtea a constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege. Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării. De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții Supreme de Justiție.”

Art. 14 alin. (1), (2), (6), (8), (9) din Legea nr. 26/2022 „Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile. Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin decret al Președintelui Republicii Moldova. Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv. La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare și dispunerea o singură dată a reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat; c) constatarea promovării sau nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei Comisiei de evaluare, adoptată în urma reevaluării dispuse anterior. Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5 zile de la data emiterii.”

În §81 din Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională a stabilit că: „legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a litigiului.”

Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit Completului de judecată special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, §83].

Curtea a observat că articolul 12 alin.(4) din Legea nr. 26/2022 stabilește drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede: „Candidatul are următoarele drepturi: a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale; b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare; c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere; d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le prezenta anterior; e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

Completul de judecată special reține că noțiunea „drepturi și obligații cu caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție. Art. 6 §1 se aplică indiferent de calitatea pârților, de natura legislației ce reglementează modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială, administrativă etc.) și de autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Nait-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

Aplicabilitatea art. 6 §1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existenta unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se întemeieze pe un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil, recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de Convenție. Trebuie să fie vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi atât existenta însăși a dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de exercitare. În sfârșit, rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul „civil” în cauză, o legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind suficiente pentru ca art. 6 §1 să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), §99; Karoly Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Nait-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

Prin urmare, Completul de judecată special conchide că prin prisma art. 6 §1 CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de evaluare reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul dacă reclamantului Ion Bunica i-au fost respectate drepturile procedurale prevăzute de lege specială.

Pct. 6 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus, respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite, printre care și principiul integrității.

Pct. 6.3.1 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, „Principiul integrității, potrivit acestui principiu, procurorul trebuie: să respecte cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea societății în procuratură.”

Prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Comisia de la Veneția și DGI au concluzionat că proiectul de lege revizuit (Legea nr. 26/2022) precizează clar că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun impact asupra carierei candidatului (§39 din Opinia comună menționată).

Reclamantul a indicat că, este procuror de carieră și a candidat la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, iar din aceste considerente a fost supus procedurii de evaluare a candidaților la funcția de membru în organul de administrare a judecătorilor și procurorilor conform procedurii și criteriilor reglementate de Legea nr. 26/2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Evaluarea a fost efectuată de către Comisia de evaluare a procurorilor.

A menționat că, s-a aflat pe lista candidaților remisă de Consiliului Superior al Procurorilor, în adresa Comisiei la 15 decembrie 2023 în vederea evaluării pentru funcția de membru în Colegiul de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 26/2022.

La 22 decembrie 2023, Comisia a notificat reclamantul cu privire la inițierea evaluării și a solicitat ca el să completeze și să prezinte declarația de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din sistemul judiciar, al procuraturii și din serviciul public, și un chestionar privind integritatea etică, în termen de 7 zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/2022. Reclamantul a prezentat la 27 decembrie 2023 declarația pentru ultimii cinci ani și chestionarul privind integritatea etică completat.

Comunică că, deși a furnizat răspunsuri și documente, în termen și în partea tuturor chestiunilor abordate de Comisie, totuși, la 30 august 2024, în jurul orei 17.00 candidatul a fost telefonat de către secretariatul Comisiei pre-veting, prin care a fost informat despre faptul că în adresă i-a fost expediată o nouă rundă de întrebări, și din ce motive nu se reacționează. Candidatul a oferit răspunsul de rigoare.

Reclamantul a remarcat faptul că, ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională „Ziua Limbii Române” și este zi liberă, iar art. 102 alin. (l) din Codul muncii prevede, că durata zilei de muncă din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu cel puțin o oră pentru toți salariații.

Contrar normelor imperative, Comisia a expediat candidatului runda de întrebări la data de 30 august 2024 ora 16.36, adică în afara programului legal, fiind impus de situație de a se prezenta la serviciu în următoarea zi pentru a accesa mesajul și a se pregăti pentru oferirea răspunsurilor, care evident interpelări sau solicitări către instituții publice sau private nu putea să efectueze nici în ziua de 31 august și nici în următoarea zi căci era zi de odihnă (duminică), din cauza limitării timpului a fost nevoit să formuleze răspunsurile în termenul solicitat pentru a nu fi acuzat de nedepunerea în termen, (se anexează emailul cu solicitare)

De asemenea, la data de 3 octombrie 2024 candidatul a fost informat despre finisarea rundelor de întrebări și a primit invitație pentru participarea la audierile publice. Iar în următoarea zi, 4 octombrie 2024 (era zi de vineri), i s-a expediat o nouă rundă de întrebări, pentru care urma să dea răspuns cu prezentarea actelor de referință către ziua de luni 7 octombrie 2024.

Această rundă de întrebări s-a referit la următoarele: „Conform informației disponibile Comisiei, numele dvs. figurează ca fiind implicat în examinarea a doua cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit încălcarea de către Republica Moldova a Convenției Europene a Drepturilor Omului, și anume: cauza Ciorap (nr.5) (nr. 18491/07) - hotărârea Curții din 15 martie 2016, definitivă din 15 iunie 2016. cauza Eșanu (nr. 15230/18) - hotărârea Curții din 31 ianuarie 2023. a. Vă rugăm să indicați dacă oricare din aceste informații le considerați incorecte și să oferiți informații pe care le considerați corecte. De asemenea, vă rugăm să prezentați documente confirmative. b. Vă rugăm să furnizați un scurt rezumat al cazului/cazurilor, inclusiv o prezentare generală a aspectelor procedurale și de fond. c. Vă rugam să explicați la ce etapă a proceselor/cauzelor penale menționate ați participat în calitate de procuror, precum și in ce perioade. d. Vă rugam să explicați care au fost rolul dvs în cadrul proceselor menționate (ați condus nemijlocit urmaririrea penală pe cauzele date sau ați reprezentat acuzarea în instanța de judecată)? ”

La 3 decembrie 2024 a recepționat pe e-mail o copie scanată a Deciziei nr. 21 din 26 noiembrie 2024 cu privire la candidatura lui Bunica Ion, candidat la funcția de membru al Colegiul de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor în care se conține soluția prin care: „În temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis: candidatul nu întrunește criteriile de integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și, prin urmare, nu promovează evaluarea”.

A relatat că, decizia nr. 21 din 26 noiembrie 2024 cu privire la candidatura lui Bunica Ion, candidat la funcția de membru al Colegiul de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, este un act administrativ individual defavorabil ilegal.

Reclamantul invocă netemeinicia deciziei, în contextul lipsei unei motivări conform cerințelor legale, comunicând că motivarea unei decizii administrative emise de către autoritatea pârâtă nu poate fi limitată la simpla invocare a prevederilor legale, ci trebuie sa conțină cu exactitate elementele de drept și de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

A notat că motivarea unei decizii administrative emise de către autoritatea pârâtă nu poate fi limitată la simpla invocare a prevederilor legale, ci trebuie sa conțină cu exactitate elementele de drept și de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Consideră că, membrii Comisiei nu au depus diligența de rigoare pentru a stabili toate circumstanțele de fapt a speței, fapt care l-a determinat a concluziona că aceștia aveau o poziție apriori de nepromovare a candidatului, iar audierea a fost doar formalism.

A precizat că lipsa indicării în actul administrativ defavorabil, a motivelor care au stat la baza emiterii lui, reprezintă, din perspectiva jurisprudenței CEDO, o exercitare arbitrară a puterii publice (a se vedea hot. CEDO Lupșa împotriva României; cererea nr. 10.337/04, § 31 - 34).

La fel, contrar legislației naționale și principiului “bunei guvernanțe” autoritatea publică pârâtă, prin omisiunea de a motiva actul administrativ, nu a acționat într-un mod corespunzător și cu maximă consecvență (a se vedea hot. CEDO din 08.07.2008, Megadat.com S.R.L. v. Republica Moldova, nr. 21151/04, § 72; Beyeler v. Italy [GC], nr. 33202/96. § 120, ECHR 2000-1).

De asemenea, comunică că decizia Comisiei de Evaluare a Procurorilor nr. 21 din 26 noiembrie 2024 cu privire la evaluarea lui Ion Bunica, candidat la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor prin care s-a decis că candidatul nu întrunește criteriile de integritate etică, deoarece au fost constatate dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică, este semnată cu semnătură electronică doar de către Cristopher Lehmann la data de „03.12.2024, ora 14:54:02” și expediată prin intermediul poștei electronice la data de 3 decembrie 2024 ora 16.18.

Această decizie a fost publicată pe pagina web https://vettinmud.ortz/activitatea-comisiei/deeiziile-comisiei/ , urmare acordului expres confirmat în acest sens.

Nefiind de acord cu soluția adoptată, la data de 7 decembrie 2024 prin intermediul poștei electronice a fost depusă contestație la Curtea Supremă de Justiție în formă electronică, iar în formă fizică a fost depusă la Curtea Supremă de Justiție la data de 9 decembrie 2024.

Corespunzător, la data de 12 decembrie 2014 ora 09.55, prin intermediul poștei electronice a primit copia încheierii din 11 decembrie 2024, prin care a fost informat despre primirea spre examinare în procedura contenciosului administrativ, acțiunea de contestare depusă și solicitarea de la pârât de prezentare a referinței și a dosarului candidatului Ion Bunica.

În continuare, în aceeași zi 12 decembrie 2024 ora 13:00, prin intermediul poștei electronice XXXXX, a primit un mesaj de la poșta electronică XXXXX cu următorul conținut „Stimate domnule BUNICA, Prin prezentul mesaj, Comisia de evaluare a procurorilor expediază în adresa dvs. varianta redactată din 12 decembrie 2024 a Deciziei nr.21 din data de 26 noiembrie 2024”.

Decizia dată este semnată cu semnătură electronică doar de către Cristopher Lehmann la data de „12.12.2024, ora 12:31:06”.

Această nouă decizie a fost publicată pe pagina web www. https://vettinumd.oru/aetivitatea-eomisiei/deciziile-comisiei/, iar cea anterioară a fost ștearsă.

Remarcă că, Decizia nr. 21 din 26 noiembrie 2024, are două variante, prima din 3 decembrie 2024 și cea de-a doua din 12 decembrie 2024. Dacă cea „de-a doua decizie” este de rectificare, urma să fie o decizie aparte cu alt număr și cu altă dată. Iar ambele variante a deciziilor publicate pe site-ul Comisiei.

Reclamantul comunică că nu a formulat acordul de redactare a Decizie în varianta recepționată la data de 3 decembrie 2024, însă, Comisia fără să solicite acordul său de publicare a noi Decizii, a publicat unilateral pe site-ul instituției această nouă versiune din 12 decembrie 2024.

Consideră, că Decizia semnată la data de 12 decembrie 2024 ar fi o nouă Decizie cu un conținut diferit decât cea semnată la data de 3 decembrie 2024, motiv din care și aceasta urmează a fi anulată.

Conform prevederilor Legii nr.26/2022, nu este prevăzută modalitatea de corectare, rectificare sau modificarea a deciziilor emise de către Comisie, iar ceea ce a comis Comisia de Evaluare a Procurorilor este o inepție juridică.

Indică că, la caz, prin modificarea conținutului punctului 37 din deciziile date s-a schimbat radical și sensul.

Corespunzător în Decizia semnată la 3 decembrie 2024 este sintagma „...Așa cum a confirmat candidatul însuși la audiere, „la demersul meu adresat instanței de judecată a fost aplicată arestarea preventivă în privința lui Eșanu "... ". Iar în Decizia semnată la 12 decembrie 2024 este sintagma „...Așa cum a confirmat candidatul însuși la audiere, „eu eram persoana care a întocmit procesul-verbal de reținere a persoanei …”.

Subliniază că, nu mai puțin important este și faptul indicării funcției sale ca fiind una greșită, unde la pct.5 este indicat că candidatul Ion Bunica deține funcția de „procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, delegat în Secția combatere crime cibernetice din cadrul Procuraturii Generale”, însă de facto acesta deține funcția de ,,procuror în Procuratura municipiului Chișinăul, Oficiul Principal, delegat în Secția combatere crime cibernetice a Procuraturii Generale”.

În opinia reclamantului o astfel de soluție la care a recurs Comisia de Evaluare a Procurorilor încă o dată demonstrează caracterul ilegal al deciziilor adoptate, or Comisia, instituită prin Legea nr.26/22, nu are dreptul să se expună direct asupra vinovăției unui procuror, în contextul unei condamnări a Republicii Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Opinia Comisiei poate constitui un element de evaluare a integrității etice a candidatului, dar nu poate avea putere legală decisivă în lipsa unei constatări oficiale prin acte legale sau hotărâri judecătorești. De asemenea, orice astfel de opinie poate fi contestată de către candidat, iar Comisia nu poate înlocui o procedură juridică formală de evaluare a legalității comportamentului, prin încercări disperate de rectificare nedefinită legal, ca într-un final să-și argumenteze soluția adoptată cu încălcarea actelor normative în vigoare.

În acest sens a remarcat faptul că în privința reclamantului nu au fost intentate careva proceduri disciplinare în special după cauza Esanu vs. Republica Moldova.

Totodată, pentru confirmarea acestui deziderat a fost solicitată o informație de la Consiliul Superior al Procurorilor, cu prezentarea ulterioară instanței a răspunsului primit. b) Argumentele pârâtei:

La 20 decembrie 2024, Comisia de evaluare a procurorilor a depus referință la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Bunica, considerând acțiunea depusă neîntemeiată și care urmează a fi respinsă.

În motivarea referinței, pârâta a invocat că, Comisia a desfășurat evaluarea reclamantului în conformitate cu Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022.

Decizia nr. 21 din 26 noiembrie 2024 privind candidatura lui Ion Bunica la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor a fost emisă în urma evaluării realizate cu respectarea în întregime a Legii nr. 26/2022.

Notează că, procesul de evaluare a unui candidat parcurge următoarele etape succesive, prevăzute de art. 9-12 din Legea nr.26/2022: inițierea procesului: acumularea datelor inițiale și depunerea declarației de avere și interese personale, acumularea informației, elucidarea neclarităților depistate, prin solicitarea și obținerea de la candidat a datelor și informațiilor suplimentare, aprecierea materialelor acumulate, cu respectarea marjei de discreție a Comisiei.

Comisia a executat cu diligentă si bună-credință toate obligațiile în sarcina sa, prevăzute de Legea nr.26/2022. În particular, atunci când a constatat anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art. 10 alin. (7) din Legea nr.26/2022), oferind un termen suficient (fapt confirmat implicit de către reclamant prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare). Mai mult ca atât, atunci când reclamantul a furnizat documente, acestea au fost luate în considerare de către Comisie, reclamantului fiindu-i asigurat pe deplin dreptul de a înlătura orice potențiale suspiciuni privind integritatea sa.

Menționează că, sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de competențele sale legale și cu respectarea obligațiilor legale. Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare.

Subliniază că, procesul de evaluare a integrității, dar și Decizia, nu afectează statutul profesional al candidatului. Comisia nu substituie și nu preia funcțiile vreunui organ public din Republica Moldova (inclusiv a organelor de urmărire penală). În speță, Comisia a respectat cu strictețe obiectul mandatului său, fiind explicită în dispozitivul Deciziei că, Comisia a decis: candidatul nu întrunește criteriile de integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a criteriilor de integritate etică și, prin urmare, nu promovează evaluarea. Decizia este, deci, în strictă conformitate cu prevederile art. 13 alin.(5) din Legea nr.26/2022.

Întinderea, domeniul de aplicare a mandatului Comisiei sunt, la fel, expres stabilite de lege, și anume verificarea integrității etice și a integrității financiare a candidaților, raportată la criteriile de integritate etică și financiară. Însăși legea stabilește când, în ce situație, candidatul nu promovează evaluarea, precum urmează: Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existenta unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art.8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Respectiv, legea stabilește o procedură de evaluare, cu două elemente: constatarea Comisiei privind existența dubiilor serioase privind corespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și posibilitatea candidatului de a desființa aceste dubii.

Totodată, în speță, Comisia a aplicat plenar acest construct juridic, oferind reclamantului posibilitatea de a înlătura orice dubiu, prin date și informații suplimentare. În fiecare dintre adresările sale către reclamant (din 25 iulie 2024, 30 august 2024, 12 septembrie 2024, 23 septembrie 2024 și 04 octombrie 2024), Comisia a făcut referire la temeiul legal și a oferit reclamantului posibilitatea prezentării actelor suplimentare.

Efectul juridic al deciziilor Comisiei este expres și exhaustiv stabilit de lege, precum urmează: Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau procese.

Menționează că, în speță, nimic nu îl împiedică pe reclamant să continue cariera profesională și exercitarea activității sale.

Concluzia că, Legea nr.26/2022 nu lezează statutul profesional al candidatului, rezultă direct și din Nota informativă la proiectul acestei legi, „Reținem că rezultatul evaluării integrității candidaților la funcțiile de membri ai CSM, CSP și organele specializate ale acestora nu va avea nici un efect asupra carierei acestora în calitate de judecători sau procurori. Evaluarea propusă prin intermediul prezentului proiect se face doar în raport cu funcția pentru care se candidează și nu are drept scop evaluarea aptitudinilor profesionale ale candidaților”, iar potrivit prevederilor art.71 alin.(4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota informativă care a însoțit proiectul actului normativ.

Indică că, Concluziile Comisiei sunt în conformitate cu și în spiritul Legii nr.26/2022, or, în urma evaluării integrității etice și financiare a candidatului, în baza datelor și informațiilor primite de la candidat și terți, Comisia constată dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de integritate. Legea nr.26/2022 stabilește expres și explicit marja de discreție a Comisiei la efectuarea constatărilor sale, prin urmare, soluția oferită de Comisie, prin decizia de constatare a promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de integritate financiară și etică. Cu alte cuvinte, Comisia nu constată existenta sau lipsa conformității candidatului cu criteriile de integritate, ci doar existenta sau lipsa dubii lor serioase privind conformitatea. Or, anumite circumstanțe faptice ar putea fi suficiente pentru a constata că există dubii serioase privind conformitatea, dar în același timp, ar putea fi insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.

Concluzia Comisiei, exprimată prin Decizie, privind existența unor dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară ține de oportunitatea Deciziei.

Aprecierea oportunității actelor administrative nu este de competența justiției care poate examina actul administrativ numai sub aspectul legalității lui, inclusiv pentru conformarea acestuia scopului legii. Asta deoarece oportunitatea actului administrativ derivă din capacitatea pe care o are organul care emite actul de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale, în aceeași măsură pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Dacă legalitatea face trimitere la litera legii, apoi oportunitatea urmărește corespunderea cu spiritul legii.

Tocmai din acest considerent în doctrină a fost statuat faptul că administrația publică trebuie să respecte legalitatea, dar, în același timp, ea are nevoie și de o anumită libertate de acțiune, ținând seama de faptul că unele măsuri nu pot fi apreciate pe cale generală, ci doar în contact direct cu realitatea administrativă, fiindu-i, astfel, lăsat chiar prin lege un anumit grad de libertate de a alege între mai multe soluții posibile și care este cunoscut în doctrină ca fiind puterea discreționară a administrației.

În speță, Comisia a acționat în conformitate cu rigorile descrise mai sus, apreciind în baza criteriilor de conformitate stabilite de Legea nr.26/2022, raportate la circumstanțele de fapt rezultate din datele și informațiile acumulate (inclusiv cu concursul reclamantului), dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia emisă în acest sens reprezintă realizarea acestei puteri discreționare care nu poate fi supusă unui control judiciar.

Excepția de la regula de mai sus poate avea doar un caracter extraordinar și s-ar referi la cazurile unor acțiuni deosebit de arbitrare și inoportune ale emitentului care conduc la ilegalitate. Așa zisa oportunitate care să poată face obiectul controlului instanței se referă la situațiile în care starea de inoportunitate este atât de flagrantă încât ar conduce la ilegalitate, respectiv emiterea actului prin deturnare de putere sau cu încălcarea competenței.

Subliniază că, sunt irelevante argumentele reclamantului precum că acesta nu a avut timp suficient pentru a răspunde la întrebările Comisiei, or acesta nu a explicat care anume circumstanțe nu s-a reușit a fi elucidate. În plus, e de notat că reclamantul nici nu a depus vreo cerere de prelungire a termenului pentru expedierea răspunsurilor la întrebările adresate. În același timp, deși invocă faptul că a fost lipsit de dreptul de a prezenta probe fapt ce poate fi catalogat și ca o încălcare a dreptului la apărare, prin cauzarea situației de imposibilitate a furnizării informațiilor relevante întrebărilor formulate, reclamantul nu a explicat care anume probe nu a reușit să le prezinte și în ce mod acestea ar fi putut modifica răspunsurile furnizate Comisiei.

Mai indică că, nu este întemeiat argumentul reclamantului privind critica conceptului „dubii serioase” prevăzut de Legea nr.26/2022. De fapt, contrar alegațiilor reclamantului, notează că deși noțiunea de „dubiu serios” nu este definită în Legea nr.26/2022, acest fapt nicidecum nu constituie un temei de a oferi interpretări eronate a acestei noțiuni, or este evident că înțelegerea noțiunii de dubiu serios poate fi dedus din sensul obișnuit al acestor cuvinte.

În context, învederează că Curtea Constituțională a constatat că semnificația unui termen contestat poate fi dedus nu doar cu ajutorul consultanței juridice de specialitate, ci si din sensul obișnuit al acestuia (a se vedea Berardi și Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, §54)9. Astfel, înalta Curte a stabilit că instanțele judecătorești pot stabili caracteristicile esențiale ale obligațiilor pecuniare doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică. (pct. 29 din Decizia nr. 122/2019).

Mai mult, în decizia sa nr. 42 din 6 aprilie 2023 (pct. 133 și 134), Curtea Constituțională a analizat noțiunea de dubiu serios, constatând caracterul constituțional al acesteia și statuând că: „Curtea constată că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege. Curtea reține că definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.”

De asemenea menționează că, pretențiile reclamantului se bazează pe prevederile Codului administrativ și anume Cartea I (Dispoziții generale) și Cartea II (Procedura administrativă). Aceste norme însă nu sunt aplicabile în speță, în virtutea prevederile speciale din Legea nr.26/2022, or potrivit art.14 alin. (6) din Legea nr.26/2022, Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv. Constată că, doar procedura de judecare a cauzelor și anume procedura contenciosului administrativ (Cartea III) din Codul administrativ sunt aplicabile în speță; nu și prevederile din Codul administrativ care reglementează procedura administrativă (Cartea II); iar în raport cu procedura în fața Comisiei, se aplică prevederile legii speciale (Legea nr.26/2022) și Regulamentul Comisiei.

Mai mult, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative nr. 252/2023: „Comisiile de evaluare (inclusiv Comisia de evaluare a procurorilor) nu sunt autorități publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Activitatea acestora nu este publică, cu excepțiile stabilite de prezenta lege și de regulamentele de organizare și funcționare ale acestora”. Astfel, fiind cert că prevederile Codului administrativ (Cartea I si II) nu sunt aplicabile în prezenta cauză din motiv că Comisia nu este o autoritate publică în sensul Codului administrativ.

Consideră neîntemeiat argumentul reclamantului privind pretinsa aplicare discriminatorie a legii în raport cu acesta prin comparația prezentei cauze cu circumstanțele din cauza Cherpec, or în cauza Cherpec, dubiile comisiei Pre-Vetting s-au bazat pe circumstanțele aferente (i) nedepunerii declarațiilor anuale pentru anii 2010 - 2011, și (ii) trei proceduri disciplinare intentate împotriva candidatei între anii 2014-2016.

În egală măsură, nu poate reține pretinsa comparație a prezentei cauze cu circumstanțele din cauza Panea, or, în cauza Panea, dubiile comisiei Pre-Vetting s- au bazat pe circumstanțele aferente (i) dezechilibrul dintre veniturile și cheltuielile candidatului în anul 2021, (ii) nedeclararea de către candidat a două conturi bancare în declarația anuală pentru 2020, soldurile cărora au depășit 15 salarii medii lunare pc economie, (iii) proceduri disciplinare împotriva candidatului cu privire la presupuse încălcări etice constând în tergiversări, și (iv) probleme privind achiziționarea, importarea și înmatricularea automobilului Honda CRV, a./f. 2006 și subevaluarea acestuia.

Astfel, în ambele cazuri invocate de reclamant este vorba de circumstanțe de fapt diferite, în sensul că nici unul din dubiile referitoare la ceilalți doi candidați nu se referă la circumstanțe de fapt similare, inclusiv dubiile aferente pretinselor încălcări etice se referă la tergiversări si nu la eludarea prevederilor constituționale.

Apreciază ca fiind irelevante și prevederile deciziilor Curții Constituționale (invocate de reclamant) referitoare la răspunderea disciplinară a judecătorilor în urma emiterii unei hotărâri de către CtEDO.

Astfel, a reiterat că mandatul Comisiei se referă la constatarea prezenței sau lipsei dubiilor serioase cu privire la conformarea candidaților cu criteriile de integritate etică sau financiară. Astfel, Comisia nu reprezintă un organ de atragere la răspundere disciplinară, ci un organ creat în baza Legii nr. 252/2023, care a efectuat evaluarea reclamantului în baza Legii nr.26/2022. Or, în temeiul prevederilor art. 10 alin.(9) din Legea nr. 26/2022, Comisia apreciază materialele acumulate cu concursul candidatei și terțelor persoane după intima sa convingere. În aprecierea sa, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în domeniul respectiv - art. 8 alin.(6) din Legea nr. 26/2022.

Consideră irelevante prevederile din Legea nr.252/2023 invocate de către reclamant cu referire la termenul limită pentru criteriile de integritate etică, or Comisia a realizat evaluarea reclamantului în baza Legii nr.26/2022, și nu în baza Legii nr.252/2023. În egală măsură, nici celelalte prevederi legale din Legea procuraturii referitoare la termenul de prescripție, or acestea se referă la răspunderea disciplinară, iar la caz nu are loc o atare procedură, ci o evaluare extraordinară realizată în baza Legii nr.26/2022.

Comunică că, contrar alegației reclamantului, cu privire la pretinsa (i) lipsă a dublului grad de jurisdicție și (ii) insuficiența controlului judiciar, că aceste argumente nu reprezintă nici erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și nici circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat, în calitate de temeiuri de admitere a contestației prevăzute la art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022.

Mai indică că, nu sunt întemeiate argumentele reclamantului cu privire la pretinsa încălcare a dreptului reclamantului la viața privată; principiului independenței Comisiei; și obligației Comisiei dc motivare a Deciziei.

Totodată, a constatat că reclamantul s-a limitat la citarea conținutului jurisprudenței CtEDO și a prevederilor Codului administrativ (inaplicabile în lumina celor menționate la pct. 4.1 de mai sus), fără însă a explica în ce mod aceste constatări ar fi aplicabile în prezenta cauză.

Până a trece la examinarea argumentelor concrete, Completul de judecată special învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța judecătorească de contencios administrativ tine cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor judecătorești nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot. Garcia Ruiz v. Spania, 1999, §26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un răspuns clar (hot. Ruiz Torija v. Spania, 1994, §30; și, pentru comparație, Petrovic și Alții v. Muntenegru, 2018, §43), în special argumentele cu privire la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (hot. Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanovic v. Serbia, 2023, §108). a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

Completul de judecată special învederează că, atât Legea nr. 26/2022, cât și Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022. Așa, Legea nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022 nu poate genera în această cauză discuții.

Evaluarea integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora este reglementată de o lege adoptată de Parlament în anul 2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată pentru a asigura integritatea inter alia a candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale procurorilor și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.

Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 26/2022 este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie, procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022 este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022 au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ. b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

Completul de judecată special notează că, în spiritul Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

Comisia de evaluare a notat că, rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții (Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 9 februarie 2022 cu privire la dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; §68). Procesul de redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).

Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară nici de către CtEDO (a se vedea hotărârile Xhoxhaj vs Albania, 2021, §352 și Sevdari vs Albania, 2022, §130). c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 prevede că Curtea Supremă de Justiție poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr. 26/2022 după o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori de procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat ca controlul judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.

În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin vs Turcia (2020). În §131 al hotărârii respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.

Prin urmare, competenta Curții Supreme de Justiție la examinarea contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea prevăzută de Codul administrativ.

Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar în cazurile menționate de Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de Codul administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.

Curtea Supremă de Justiție poate ajunge la o concluzie diferită de cea a Comisiei. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există. Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe. După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de Justiție nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) al acestei legi.

Reieșind din aceasta, precum și din dezideratele Curții Constituționale reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamantul Ion Bunica în cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii, și anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către Comisia de evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la promovarea evaluării de către candidatul Ion Bunica. d. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză

În continuare, Completul de judecată special notează că, potrivit spiritului Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau nu criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci doar existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.

În cazul în care, Comisia de evaluare constată existența unor dubii serioase privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară, aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.

Făcând o retrospectivă a speței, Completul de judecată special reiterează că, prin decizia nr. 21 din 26 noiembrie 2024 cu privire la candidatura dlui Ion Bunica, candidat la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al procurorilor, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis că candidatul nu întrunește criteriile de integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică și nu promovează evaluarea.

Comisia a de evaluare a constatat o problemă, și anume: a. Implicarea și rolul său în cauza Eșanu vs. Republica Moldova (15230/18, 31 ianuarie 2023)

Efectuând control judiciar al constatărilor și concluziilor Comisiei de evaluare, pe marginea aspectului etic menționat supra, raportat la criteriile de evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de judecată special remarcă următoarele.

În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Procuraturii (CSP), precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor specializate ale CSP, dar și, în general, în sistemul justiției, conform competențelor atribuite în baza Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare avea obligația să verifice dacă candidatul Ion Bunica nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională, dacă nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial, dacă în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr. 82/2017, precum și dacă nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor, dar și dacă averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație, conform art.8 din Legea nr. 26/2022.

În înțelesul Legii nr. 26/2022, candidatul satisface criteriul de integritate etică și financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la art. 8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.

Ține de menționat și faptul că, în sensul pct. 6 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus, respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principiilor stabilite, printre care și principiul integrității.

În sensul principiului integrității, procurorul trebuie să respecte cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea societății în procuratură (pct. 6.3.1 din Codul de etică al procurorilor).

Cât privește constatarea din decizia nr. 21 din 26 noiembrie 2024, implicarea și rolul său în cauza Eșanu vs. Republica Moldova (15230/18, 31 ianuarie 2023), Comisia de evaluare a constatat rolul central și a luat în considerare acțiunile candidatului în cazul detenției preventive prelungite a lui Valentin Eșanu, care a fost considerată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CtEDO) o privare ilegala de libertate, încălcând articolul 5§3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Cauza Eșanu implica detenția preventiva a acestuia pe o perioada totala de douăzeci și două de luni, „în absența unor motive relevante și suficiente” și cu încălcarea art. 25 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova, care limitează explicit perioada de detenție preventivă la un termen de cel mult douăsprezece luni. Domnul Eșanu a contestat în cele din urmă la CtEDO detenția sa prelungită, invocând articolele 4 și 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Urmărirea penală în privința lui Eșanu a fost inițial pornita în 2014. El a fost reținut la 15 august 2017 și acuzat de spălare de bani și evaziune fiscală. Activitățile examinate în cauza penală în privința sa ar fi avut loc în perioada 2014 - 2017. La 17 august 2017, judecătorul de instrucție a dispus arestarea preventivă a reclamantului, invocând riscurile de a influența martorii, de a manipula probele, de a se eschiva de la urmărirea penala și de a continua activitatea criminala. Detenția lui Eșanu a fost prelungita pentru douăsprezece luni, pana la 15 august 2018, cu excepția unei perioade scurte, din 5 până pe 12 ianuarie 2018. Candidatul a condus urmărirea penala în privința lui Esanu în perioada 2018 – 2019.

Potrivit declarațiilor candidatului către Comisie, el a confirmat acest fapt în declarația sa scrisă către Comisie: „În perioada 2018 - 2019, am avut în procedură o cauză penală, în care Eșanu Valentin a avut calitatea de învinuit, și anume cauza penală nr. 2017790174”. Mai exact, conform declarațiilor scrise ale candidatului către Comisie, dosarul a fost transferat prin ordinul Procurorului General, Eduard Harunjen, din 24 august 2018, de la organul de urmărire penala al Direcției generale urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției către Procuratura municipiului Chișinău, pentru exercitarea în continuare a urmăririi penale. Candidatul a mai precizat: „Cauza penală dată a parvenit în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Principal, la 5 septembrie 2018 și, conform rezoluției Procurorului-șef al Procuraturii municipiului Chișinău [...] a fost transmisă în exercitarea mea”. Între timp, mandatele de arest în privința lui Eșanu fuseseră prelungite de mai multe ori în decursul primelor douăsprezece luni de detenție, pana la 15 august 2018, când a fost eliberat. La 5 iulie 2018, cu puțin timp înainte de împlinirea unui an de arest preventiv la 15 august 2018, procurorii au pornit a doua cauză penală, separată, în privința lui Esanu, pentru acuzația de tulburare a posesiei. La 14 august 2018, imediat după eliberarea sa din arest în temeiul acelor noi acuzații din „dosarul gardului”, Eșanu a fost reținut din nou la poarta penitenciarului, în cauza care a rămas după disjungerea de la prima cauză în privința sa (cauza penală privind spălarea de bani și evaziune fiscală). După cum s-a menționat supra, candidatul în acest caz își asumase între timp întreaga responsabilitate pentru cauza în privința lui Eșanu cel puțin din 5 septembrie 2018. Din acel moment, el a fost procurorul responsabil pentru examinarea și semnarea tuturor ordonanțelor și demersurilor din dosar. Bazându-se pe noile acuzații de spălare de bani și evaziune fiscală, candidatul însuși a dispus o noua reținere a lui Eșanu pe 14 septembrie 2018, exact „în momentul în care reclamantul se afla la poarta penitenciarului pentru a fi eliberat din detenția în al doilea set de proceduri”. Așa cum a confirmat însuși candidatul la audiere, „Eu eram persoana care a întocmit procesul-verbal de reținere a persoanei”. Doar a doua zi, pe 15 septembrie 2018, candidatul a prezentat judecătorului de instrucție un demers pentru autorizarea unei noi rețineri, pe care candidatul însuși o dispusese. Eșanu a fost din nou plasat în arest preventiv. Această măsura a fost prelungita în numeroase rânduri până în iunie 2019, când a fost eliberat (după aproximativ 22 de luni de detenție). În analiza acestor fapte, CtEDO a subliniat în mod specific, într-un limbaj clar, rolul central al candidatului în menținerea arestului lui Eșanu pe 14 septembrie 2018 pe aceleași acuzații de spălare de bani și evaziune fiscală.

La concret, în § 23 al Hotărârii în cauza Eșanu v. Republica Moldova, nr. 15230/18 din 31 ianuarie 2023, CtEDO a statuat: ”De asemenea, Curtea observă că, după ce instanțele au dispus eliberarea reclamantului, în special la 14 septembrie 2018, el a fost reținut din nou în aceeași zi în contextul altor cauze penale. Cu toate acestea, Curtea observă că cea de-a treia cauză se referea la aceleași acuzații de evaziune fiscală și spălare de bani ca și prima investigație, care ar fi fost comise în perioade de timp suprapuse și că, inițial, acestea făcuseră parte din aceeași cauză penală, fiind disjunse cu câteva zile înainte ca prima cauză să fie trimisă spre judecare (a se vedea paragrafele 4 și 8 de mai sus). Prin demararea unor investigații penale separate cu privire la diferite episoade ale aceleiași presupuse activități infracționale, procuratura a reușit să eludeze dispozițiile Constituției Republicii Moldova care limitau termenul de arestare preventivă pentru maxim douăsprezece luni. Curtea consideră că disjungerea artificială a unei cauze penale în mai multe investigații penale separate în scopul de a eluda dispozițiile legale obligatorii este incompatibilă cu Articolul 5 din Convenție (a se compara cu Cosovan v. Republica Moldova, nr. 13472/18, § 99, 22 martie 2022).”

Astfel, Comisia a menționat, iar Completul de judecată special este de acord, că CtEDO a constatat deja că candidatul a acționat într-o manieră concepută pentru a „eluda” Constituția Moldovei (termenul CtEDO). Prin urmare, candidatul nu a respectat obligațiile prevăzute la art. 6.1.1 din Codul de etică, de a respecta legislația națională (mai exact, art. 25 din Constituția Moldovei), iar având în vedere că acțiunile sale au încălcat art. 5 para. 3 din CEDO, nu a respectat nici obligația prevăzută la art. 6.1.1 din Cod de a respecta actele internaționale la care Republica Moldova este parte. Totodată, circumstanțele în care candidatul și colegii săi au încercat să conceapă un mecanism pentru a prelungi detenția dui Eșanu peste perioada de 12 luni impusă de Constituție, potrivit CtEDO, prin „inițierea unor investigații penale separate pentru diferite episoade ale aceleiași activități criminale presupuse”, au arătat o intenție care nu a respectat în mod clar obligația lor conform art. 6.1.2 din Codul de etică, de a acționa într-un mod corect și onest. De asemenea, acea conduită și manevrele candidatului și ale colegilor săi au fost evident în contradicție cu prevederile prevăzut la art. 6.1.4 din același Cod, conform căruia procurorii trebuie să respecte drepturile participanților la proces, precum și cu art. 6.2.1 din Cod, care impune procurorilor să își îndeplinească atribuțiile într-un mod onest, ireproșabil, dând dovadă de o înaltă ținută morală și maximă corectitudine. În cele din urmă, aceeași conduită contravine obligațiilor prevăzute la art. 6.3.1, care cere respectarea celor mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea societății în procuratură.

La fel, Completul de judecată special conchide că Comisia corect a constatat că, însăși natura efortului de aici, de a prelungi perioada de detenție cu mult peste limitele impuse de lege, îl pune pe candidat într-un conflict direct cu obligațiile sale conform art. 6.1.6 din Codul de etică, de a asigura desfășurarea procedurilor penale cât mai rapid posibil. Într-adevăr, acest comportament a fost menit să aibă efectul exact opus, prelungind o detenție mult peste limitele legale. Faptul că demersul candidatului de prelungire a detenției a fost mai târziu autorizat de instanță nu diminuează în niciun fel vinovăția proprie a candidatului în această chestiune.

De asemenea, în opinia Completului de judecată Comisia corect a remarcat faptul că, nu există nicio îndoială că, deși și alți procurori au fost implicați în eforturile de prelungire ilegală a detenției lui Eșanu, rolul candidatului a fost unul central, menționând că eșecul colectiv nu justifică obligațiile individuale ale candidatului. Or, art. 6.5.4 din Codul de etică obligă procurorii să ia atitudine împotriva oricărei încălcări a legii, indiferent de cine este implicat în acțiunile ilegale. De asemenea, art. 6.2.3 obligă un procuror să acționeze independent și imparțial în conformitate cu legea.

Astfel, Comisia a constatat dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică, conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, în ceea ce privește acțiunile sale de a solicita prelungirea ilegală a detenției inculpatului în cauza Eșanu vs. Republica Moldova, dubii care nu au fost atenuate de către candidat.

Verificând cele menționate supra sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea candidatului Ion Bunica criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor reținut de către Comisia de evaluare în decizia nr. 21 din 26 noiembrie 2024 și a argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de chemare în judecată, Completul de judecată special consideră că, candidatul Ion Bunica nu a înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică cu referire la acțiunile sale de a solicita prelungirea ilegală a detenției inculpatului în cauza Eșanu vs. Republica Moldova.

Comisia corect a constatat dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică, conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, cu referire la acțiunile sale de a solicita prelungirea ilegală a detenției inculpatului în cauza Eșanu vs. Republica Moldova, care nu au fost înlăturate de candidat. Or, contrar cerințelor art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, în privința candidatului persistă dubii serioase că a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a procurorilor, precum și a admis, în activitatea sa, acțiuni care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial.

În această ordine de idei, Completul de judecată special observă că, atât în cadrul procedurii de evaluare, cât și în cadrul procedurii judiciare, inclusiv în cererea de contestare, reclamantul Ion Bunica nu a înlăturat dubiile apărute în privința problemei cu privire la acțiunile sale de a solicita prelungirea, apreciată de CtEDO ca fiind vădit ilegală, a detenției inculpatului în cauza Eșanu vs. Republica Moldova, în conformitate cu cerințele legale, și nu a combătut probele dobândite de către Comisia de evaluare. Generalizând ipotezele descrise supra, Completul de judecată special concluzionează că, din argumentele reclamantului, prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică conform art. 8 alin. (2) lit. a), din Legea nr. 26/2022 cu referire la încălcarea gravă a regulilor de etică și conduită profesională a procurorilor și admiterea în activitatea sa.

În aceiași ordine de idei, Completul de judecată special consideră că, neconsecvențele și explicațiile candidatului cu privire la aspectele supuse evaluării au subminat credibilitatea sa în fața Comisiei de evaluare, iar dubiile Comisiei în privința aspectului invocat n-au fost înlăturate în ședința de judecată.

Completului de judecată special reține că, procurorii trebuie să respecte cele mai înalte standarde etice și profesionale, atât în exercitarea atribuțiilor lor, cât și în afara lor, permițând astfel societății să aibă încredere în justiție. Având în vedere că procurorii acționează în numele poporului și în interesul public, ei trebuie să fie întotdeauna integri și întotdeauna să fie conștienți de riscurile corupției și să nu admită aparența unui comportament corecțional în activitatea sa. Procurorul trebuie să se comporte întotdeauna, și nu numai în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod onorabil și demn de funcția sa, fiind un exemplu de conduită pentru restul societății.

Ce ține de afirmația reclamantului că a fost supus unui tratament diferențiat în raport cu alți candidați care au fost evaluați în situații similare, Completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție constată că aceasta nu a fost probată. Astfel, instanței nu i-au fost relevate acele situații comparabile și care ar fi identice sau aproape identice situației reclamantului, pentru a fi supuse analizei dacă într-adevăr așa s-a procedat.

În acest sens, s-a invocat tratamentul diferențiat în comparație cu cazul Cherpec, or în cauza Cherpec, dubiile comisiei Pre-Vetting s-au bazat pe circumstanțele aferente (i) nedepunerii declarațiilor anuale pentru anii 2010 - 2011, și (ii) trei proceduri disciplinare intentate împotriva candidatei între anii 2014-2016.

Similar, cu referire la alegațiile privind pretinsul tratament diferențiat în raport cu Panea, Completul de judecată constată că sunt neîntemeiate, or, în cauza Panca, dubiile comisiei Pre-Vetting s-au bazat pe circumstanțele aferente (i) dezechilibrul dintre veniturile și cheltuielile candidatului în anul 2021, (ii) nedeclararea de către candidat a două conturi bancare în declarația anuală pentru 2020, soldurile cărora au depășit 15 salarii medii lunare pc economie, (iii) proceduri disciplinare împotriva candidatului cu privire la presupuse încălcări etice constând în tergiversări, și (iv) probleme privind achiziționarea, importarea și înmatricularea automobilului Honda CRV, a./f. 2006 și subevaluarea acestuia.

Astfel, în ambele cazuri invocate de reclamant este vorba dc circumstanțe de fapt diferite, în sensul că nici unul din dubiile referitoare la ceilalți doi candidați nu se referă la circumstanțe de fapt similare, inclusiv dubiile aferente pretinselor încălcări etice se referă la tergiversări si nu la eludarea prevederilor constituționale.

Toate aceste exemple menționate supra în pct.160-161, relevă încercarea părții reclamante de a manipula tendențios cu unele date de fapt, comune doar parțial cu circumstanțele altor candidați, dar nu cu toate pentru a se putea susține că situațiile sunt comparabile, scopul fiind de a se încerca inducerea ideii că candidatul a fost nejustificat tratat diferențiat în raport cu alții, pentru a obține o soluție pozitivă în prezenta cauză.

La fel, în ședința de judecată, ca argument în susținerea tezei că a fost supus unui tratament diferențiat s-a invocat și faptul că în privința judecătorilor care au contribuit la apariția circumstanțelor ce au dus la condamnarea la CtEDO pe cauza Eșanu, în cadrul procedurilor disciplinare intentate lor, nu s-a constatat faptul comiterii vreunei abateri disciplinare. Și acest fapt ar demonstra că nici lui Bunica Ion nu-i poate fi imputat vreun comportament reprobabil din perspectiva rigorilor legale.

Completul de judecată apreciază critic această alegație, inclusiv ca fiind bazată pe expunerea distorsionată a circumstanțelor de fapt. Astfel, în privința judecătorului V.C. Consiliul Superior al Magistraturii a aplicat sancțiune disciplinară pe marginea constatărilor făcute de CtEDO în cauza Eșanu. În privința celorlalți judecători cărora le-au fost intentate proceduri disciplinare, Consiliul Superior al Magistraturii a închis cazul pe motiv că contestația depusă la acest organ a fost tardivă și nu pe motiv că nu s-ar fi comis abateri disciplinare.

Mai mult ca atât, în opinia Completului de judecată este inadmisibil de a pune semn de egalitate între acțiunile judecătorilor care au autorizat acțiunile procurorului/procurorilor și propriu zis acțiunile procurorului/procurorilor, care din perspectiva constatărilor CtEDO, au avut o contribuție deosebită la violarea drepturilor domnului Eșanu. Astfel spus, situațiile nu sunt deloc comparabile pentru a putea invoca un eventual tratament diferențiat.

Ce ține de pretinsele vicii care se referă la modalitatea de semnare și corectare a erorilor care afecta per ansamblu decizia Comisiei de Evaluare a Procurorilor.

Completul de judecată remarcă odată în plus că Comisia de Evaluare a Procurorilor nu este o autoritate administrativă și prin efectul Legii nr.26/2022 ea este împuternicită să-și adopte propriul Regulament de organizare. Astfel, Comisia de Evaluare a Procurorilor stabilește modalitatea de semnare a actelor adoptate, modalitatea de corectare a eventualilor erori mecanice admise etc.

Astfel, Comisia de Evaluare a Procurorilor poate corecta eventualele erori mecanice fie în modul general practicat de codurile de procedură din Republica Moldova (o încheiere de corectare a erorii), fie într-un propriu mod adoptat, și anume prin emiterea unei noi decizii cu același număr dar textul redactat să fie fără erori, așa cum s-a procedat în prezentat caz în care există prezenta decizia ce conține erorile mecanice nr.26, semnată la 3 decembrie 2024, și decizia nr.26 corectată, semnată la 12 decembrie 2024.

Deși prin contestație s-a invocat că, la caz, prin modificarea conținutului punctului 37 din deciziile date s-a schimbat radical și sensul, această afirmație nu a fost confirmată și prin careva argumente. Or, nu este clar cum, modificarea în pct. 37 al Deciziei a sintagmei „...Așa cum a confirmat candidatul însuși la audiere, „la demersul meu adresat instanței de judecată a fost aplicată arestarea preventivă în privința lui Eșanu " cu sintagma „...Așa cum a confirmat candidatul însuși la audiere, „eu eram persoana care a întocmit procesul-verbal de reținere a persoanei …” ar fi schimbat radical sensul deciziei.

Cu referire la argumentul că deciziile (inițială și corectată) sunt semnate doar de președintele Cristopher LEHMANN și prin aceasta s-ar afecta valabilitatea acesteia, deoarece n-ar conține semnătura tuturor membrilor, Completul de judecată la fel o respinge ca fiind neîntemeiată. Or, reieșind din cele menționate supra în pct.168, Comisia de Evaluare a Procurorilor este absolut independentă în stabilirea modalității de semnare a deciziilor adoptate. Aceste decizii semnate doar de președinte, la rândul său, se bucură de prezumția că sunt autentice și că reprezintă o expresie a voinței întregii comisii, atât timp cât nu se aduce nici un argument care să confirme contrariul.

Cumulul ipotezelor descrise supra conving instanța de judecată că, la caz, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea lui Ion Bunica, candidat la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a evaluării în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022.

Ținând cont de cele reținute supra, Completul de judecată special relevă că, în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei de evaluare a procurorilor nr. 21 din 26 noiembrie 2024 cu privire la reevaluarea lui Ion Bunica, candidat la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

Or, actul supus controlului judiciar este emis conform prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat, iar în cadrul procedurii de evaluare și evaluare reluată nu au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care să afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că cererea de chemare în judecată depusă de Ion Bunica este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Ion Bunica împotriva Comisiei evaluare a procurorilor privind anularea deciziei nr. 21 din 26 noiembrie 2024 „cu privire la candidatura lui Ion Bunica, candidat la funcția de membru al Colegiului de Disciplină și Etică din subordinea Consiliul Superior al Procurorilor” și dispunerea reevaluării candidatului. Decizia este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă