3-31/24 — anularea deciziei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea deciziei
- Temei legal
- Evaluarea candidatilor la functia de membru in Consiliul superior al procurorilor conform Legii nr. 26 din 10.03.2022
3-31/24 — anularea deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la acțiunea depusă de
Octavian Lazarev împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor privind
anularea deciziei nr.18 din 7 noiembrie 2024 „cu privire la candidatura lui Octavian
Lazarev, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea
procurorilor din subordinea Consiliul Superior al Procurorilor” și dispunerea
reevaluării candidatului
(Dosarul nr. 3-31/24
NR. PIGD 2-24134465-01-3-25112024)
Evaluarea candidaților la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor
(CSP) conform Legii nr. 26 din 10.03.2022
14 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică cererea de chemare în judecată depusă de
Octavian Lazarev împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor cu privire la
anularea deciziei nr.18 din 7 noiembrie 2024 „cu privire la candidatura lui
Octavian Lazarev, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția
și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliul Superior al Procurorilor” și
dispunerea reevaluării candidatului,
Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate
împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,
compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
Mihail Calistrov, grefier
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE SI DE PROCEDURĂ
Octavian Lazarev activează în organele procuraturii din anul 1994. Inițial a
fost angajat în sistemul Procuraturii Republicii Moldova în calitate de asistent
superior în Procuratura militară Chișinău. De atunci reclamantul a deținut diverse
funcții în organele procuraturii.
Prin Ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 1028-p din 29
iulie 2016, Octavia Lazarev a fost numit în funcția de procuror în Procuratura
municipiului Chișinău.
Actualmente Octavian Lazarev este procuror în Procuratura mun. Chișinău
(oficiul Râșcani).
La 15 decembrie 2023 Consiliul Superior al Procurorilor a remis în adresa
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru
în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor lista candidaților
pentru funcția de membru în Colegiul pentru selecție și evaluarea procurorilor din
subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, printre care se afla și reclamantul
Octavian Lazarev, în vederea evaluării în conformitate cu Legea nr. 26/2022.
Prin decizia nr. 18 din 7 noiembrie 2024 cu privire la candidatura dlui
Octavian Lazarev, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecție și
evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al procurorilor, în
temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) șic), alin. (4) lit. a), alin. (5) lit. b) și art. 13 alin. (5) din
Legea nr. 26/2022, Comisia a decis că candidatul nu întrunește criteriile de
integritate financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la
respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, prin
urmare nu promovează evaluarea.
La 25 noiembrie 2024, Octavian Lazarev a contestat la Curtea Supremă de
Justiție decizia Comisiei de evaluare a procurorilor nr. 18 din 7 noiembrie 2024.
Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, contestația tine de competenta
Curții Supreme de Justiție și este examinată de un complet de judecată special
compus din 3 judecători. Cauza a fost distribuită pentru examinare completului
compus din judecătorii Ion Malanciuc (președinte), Oxana Parfeni și Diana Stănilă
judecători.
La 3 decembrie 2024, Comisia de evaluare a procurorilor a depus referință,
prin care a considerat că cerere de chemare în judecată depusă este neîntemeiată și a
solicitat respingerea acesteia.
Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședință la 10 decembrie 2024,
ora 9.00 și 23 decembrie 2024, ora 13.00. De asemenea Curtea Supremă de Justiție
a convocat părțile în ședința din 18 decembrie 2024, ora 9.30, pentru examinarea
cererii de recuzare înaintată de avocatul Petru Balan judecătorilor Ion Malanciuc și
Oxana Parfeni.
Reclamantul Octavian Lazarev a fost reprezentat în ședința de judecată de
avocatul Petru Balan.
Comisia de evaluare a procurorilor a fost reprezentată de către avocații Roger
Gladei și Valeriu Cernei.
La 23 decembrie 2024, a fost finalizată examinarea cauzei în fond fiind
anunțat că decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din
Legea nr. 26/2022.
ÎN FAPT
a) Evaluarea externă a reclamantei de către Comisie
În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale
acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul
justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările
ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații la funcția de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a
candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă
obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a
acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a
acestora.
La 22 decembrie 2023 Comisia a notificat candidatul cu privire la inițierea
evaluării și a solicitat ca acesta să completeze și să prezinte declarația de avere și
interese personale pentru ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate
din sistemul judiciar, al procuraturii și din serviciile publice, și un chestionar privind
integritatea etică, în termen de 7 zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr.
26/2022.
La 27 decembrie 2023, candidatul Octavian Lazarev a prezentat declarația
pentru ultimii cinci ani și chestionarul privind integritatea etică completată.
În timpul evaluării integrității etice și financiare a candidatului Octavian
Lazare, Comisia a colectat informații din multiple surse. Sursele au inclus, în
general, Autoritatea Națională de Integritate, Serviciul Fiscal de Stat, Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră, bănci, instituții financiare, instituții publice, surse
deschise precum rețelele sociale și investigații jurnalistice și rapoartele membrilor
societății civile, iar informațiile primite au fost verificate minuțios din punctul de
vedere al corectitudinii și al relevanței.
La 18 iunie 2024, 25 iulie 2024 și 3 septembrie 2024, Comisia a expediat în
adresa candidatului trei runde de întrebări de clarificare, candidatul furnizând
răspunsuri și documente în termenele stabilite.
La 3 octombrie 2024, Comisia a invitat candidatul la audiere publică.
La 4 octombrie 2024, Comisia a informat candidatul că poate solicita acces
la materialele evaluării.
La 7 octombrie 2024, candidatului i s-a acordat acces la materialele evaluării
conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022.
La 17 octombrie 2024, candidatul Octavian Lazarev a participat la audiere
în ședința publică a Comisiei, în cadrul audierii, candidatul a reafirmat
corectitudinea răspunsurilor sale din chestionarul cu privire la integritatea etică pe
care l-a prezentat la 27 decembrie 2023 și a declarat că nu avea rectificări sau
completări la răspunsurile pe care le-a oferit anterior la solicitările de informații ale
Comisiei.
Potrivit deciziei, Comisia de evaluare a constatat:
a) Nedeclararea economiilor în numerar, a venitului și a conturilor bancare:
(i) Nedeclararea unor economii în numerar semnificative pentru anii 2021 și
2022
(ii) Nedeclararea unor porțiuni de venit pentru anii 2016 - 2022
(iii) Nedeclararea conturilor bancare în anul 2018
b) Declararea unui preț de cumpărare mai mic pentru o casă parțial finalizată
în or. Stăuceni
c) Desfășurarea activității de întreprinzător, deținând funcția de procuror
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Cu referire la cadrul normativ aplicabil, în debutul analizei sale, Completul de
judecată special învederează că, aplicarea Codului administrativ și limitele ei
constituie o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia decide Curtea
Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru examinarea acțiunii
în contencios administrativ (DCC nr.163 din 01 decembrie 2022, §24, DCC nr.2 din
18 ianuarie 2022, §19).
Art. 1 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente
selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale
judecătorilor și procurorilor (în cont. – Legea nr. 26/2022) prevede că:
„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului
Superior al Magistraturii, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate
ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire
a acestora în funcțiile respective.”
Art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că,
„Comisia de evaluare are independentă funcțională și autonomie decizională față de orice
persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de
fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia.
În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de
prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia
de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de
către aceasta.”
Art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 prevede că:
„Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu
procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are
efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă
candidatul respectiv.”
Art. 1 alin.(1) din Codul administrativ prevede că:
„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură
reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului
judecătoresc asupra acesteia.
Art. 2 alin.(2) din Codul administrativ prevede că:
„Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate
pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod
numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului
cod.”
Astfel, completul de judecată special relevă că, în preambulul Legii nr. 26 din
10 martie 2022, legiuitorul a indicat că prezenta lege a fost adoptată în vederea
sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai
Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum
și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare
ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției.
Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele
enumerate în art. 2 alin.(1) din Legea nr.26/2022 este prin natura sa un domeniu
specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul
administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ
uniformă, totuși, conform art. 2 alin.(2) din Codul administrativ, anumite aspecte pot
fi reglementate prin norme legislative speciale.
Art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017 reglementează că:
„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituționale
și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”
Art. 7 alin. (3) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017 prevede că:
„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de
norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția
situațiilor prevăzute la art.5 alin.(3) și (4).”
Astfel, atât Legea nr. 26 din 10 martie 2022, cât și Codul administrativ sunt
legi organice, însă prima este una specială. Respectiv, prioritate are Legea nr. 26 din
10 martie 2022, însă, aceasta nu exclude aplicarea Codului administrativ, în măsura
în care legea specială nu conține norme care să reglementeze un anumit aspect. Or,
excluderea integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct
de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu
domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.
În acest context completul de judecată special menționează că, prevederile
Codului administrativ urmează a fi aplicate în măsura în care nu contravin Legii
speciale nr. 26 din 10 martie 2022.
Art. 8 alin. (2) - (5) din Legea nr.26/2022 prevăd următoarele:
„Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:
a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a procurorilor
sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni
reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului
și al unui observator imparțial;
b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție,
actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr.82/2017;
c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de
interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.
În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în care activează
sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al candidatului provoacă sau
nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea acestuia cu standardele etice și de conduită
stabilite pentru judecători și procurori.
Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:
a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;
b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani
corespunde veniturilor declarate.
Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:
a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea impozitelor
la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și a veniturilor
impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și drepturilor de export;
b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor
personale;
c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a
persoanelor specificate la art.2 alin.(2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor bunuri;
d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2 alin.(2);
e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte care
pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la art.2 alin.(2) sau
persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte contractantă;
f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2 alin.(2) are
statut de donatar sau de donator;
g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru justificarea
acesteia.”
Art. 13 alin. (1), (2), (3), (5), (6) din Legea nr.26/2022
„În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o decizie motivată
privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării. Retragerea din concurs a unui candidat
ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile
responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat
de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv.
Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia
comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.
Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care participă la
luarea acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină de la vot.
Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența
unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art.8, care nu au
fost înlăturate de către persoana evaluată.
Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea
candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru
examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru
orice alte proceduri sau procese.”
Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) al Comisiei de
evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la
Veneția și Direcția Generală au observat că:
„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și
procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe asigură încrederea cetățenilor
în instituțiile de justiție - încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o societate care
respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor
Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și
credibilitatea apartenenței sale.”
Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în
alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate
de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a
judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților
moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc
creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și
membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.
Potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția strategică I „Consolidarea integrității
și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind
asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a
Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021:
„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a procurorilor
urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora. Responsabilitatea și
integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul
justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi
a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre
principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.
În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul
judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu
de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcția de
judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate.
Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează
importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme și, în
mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile omului. Aceasta este
îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea
opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a
corupției.
Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și
să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține
încrederea publicului în sistem.”
În §34 din Avizul nr. 24 (2021) privind Evoluția Consiliilor Justiției și rolul
acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al
Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:
„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către
candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special
imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției
Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea”
candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe
termen determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura
independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității
de membru și ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica
suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin
urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează
candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior
al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de
verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating
un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și
posibilele efecte negative ale acesteia.”
De asemenea, în pct. 50 din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția
și DGI au indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă
articolul 8 din Legea nr.26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a
candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al
Consiliului Superior al Procurorilor. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării
candidaților, nu neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a
judecătorilor și procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru
stabilitatea ordinii juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ
flexibile și bazate pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor,
a relațiilor etc., destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-
un mod legal trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită
inadecvată, care ar trebuie să fie mai bine definită de lege.
Completul special al Curții Supreme de Justiție reține că, deși marja de
apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile
trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în
raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a
fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în
situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar
trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de
interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al
Procurorilor, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși
evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.
Completul special al Curții Supreme de Justiție învederează că, în speță, nu se
pune în discuție dreptul reclamantului de a rămâne în profesie, ci se referă la o
evaluare pre-vetting, adică la un exercițiu unic, de preselecție în organul de
autoadministrare, într-un moment istoric, caracterizat printr-o percepție general
acceptată că lucrurile în justiție merg foarte prost având la bază diferite cauze
(corupție, neprofesionalism, obediență cronică față de politic etc.). În astfel de
circumstanțe este imperios necesar ca persoanele care să acceadă în organele de
autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în
privința lor. Or, în caz contrar, deciziile adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin
care se va răsturna o eventuală propunere care va veni deja din partea unei comisii
vetting, nu se vor bucura de credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge
publicul larg că sunt corecte.
Cu referire la aspectul inversării sarcinii probațiunii la verificarea averii,
potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a
integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează
garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară
solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al
integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei
simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a
evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea
inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această
avere provine din surse ilegale (a se vedea CDLAD (2022) 011, §§ 9-10).
În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că
Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu
privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această
normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția
persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai
probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură
reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor
organe administrative sau judiciare, menționate anterior.
La 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor
prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, §123, § 133, §134, § 135
din decizia de inadmisibilitate nr. 42 Curtea Constituțională a constatat următoarele:
„Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la
evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea
candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o
gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor
constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din
urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare
ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și
„inexplicabile” din articolul 8 alin.(2) lit. a) din Lege. Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile
constituționale de asigurare a numirii, transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de
măsuri disciplinare față de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a
stabilit că în calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane
(judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate personală verificată
de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat
rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare
a candidaților.
Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr.26, Curtea a
constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel,
atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie
să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică
și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.
Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil
utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să
ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.
De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să
cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau
nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii
serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în fața
completului special al Curții Supreme de Justiție.”
Art. 14 alin. (1), (2), (6), (8), (9) din Legea nr. 26/2022
„Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen de 5
zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii
prealabile.
Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la Curtea
Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special compus din 3
judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul supleant sunt desemnați de
președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin decret al Președintelui Republicii
Moldova.
Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura
prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv
asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul
respectiv.
La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată
special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:
a) respingerea cererii de contestare;
b) admiterea cererii de contestare și dispunerea o singură dată a reevaluării candidaților care
nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare
a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare,
și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat;
c) constatarea promovării sau nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei
Comisiei de evaluare, adoptată în urma reevaluării dispuse anterior.
Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este irevocabilă
din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5 zile de la data
emiterii.”
În §81 din Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de
neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională
a stabilit că:
„legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate
drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe
procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și de
circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural poate fi
considerată o problemă centrală a litigiului.”
Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit Completului de judecată
special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale
ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt
apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a
deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură
nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, §83].
Curtea a observat că articolul 12 alin.(4) din Legea nr. 26/2022 stabilește
drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:
„Candidatul are următoarele drepturi:
a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;
b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de
evaluare;
c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;
d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră
necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în
imposibilitatea de a le prezenta anterior;
e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”
Completul de judecată special reține că noțiunea „drepturi și obligații cu
caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al
statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție. Art. 6
se aplică indiferent de calitatea pârților, de natura legislației ce reglementează
modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială, administrativă etc.) și de
autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept comun, organ
administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan împotriva Ucrainei
(nr. 2) (MC), §43; Nait-Liman împotriva Elveției (MC), §106].
Aplicabilitatea art. 6 §1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existenta
unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se întemeieze pe
un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil, recunoscut în dreptul
intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de Convenție. Trebuie să fie
vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi atât existenta însăși a
dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de exercitare. În sfârșit, rezultatul
procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul „civil” în cauză, o
legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind suficiente pentru ca art. 6 §1
să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), §99; Karoly Nagy
împotriva Ungariei (MC), §60; Nait-Liman împotriva Elveției (MC), §106].
Prin urmare, Completul de judecată special conchide că prin prisma art. 6 §1
CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12
alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de evaluare
reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează
caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul dacă
reclamantului Octavian Lazarev i-au fost respectate drepturile procedurale prevăzute
de lege specială.
Art. 2 alin. (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,
prevede că:
„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în considerare
seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de
integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără
incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele,
care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele: a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;
b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor private
sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare obișnuită a regulamentului rutier;
c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față
de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.”
Art. 3 alin. (1), (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:
„Veniturile sau cheltuielile nedeclarate sunt relevante pentru integritatea financiară, în
măsura în care acestea nu au fost declarate veridic, dar și pentru integritatea etică, inclusiv, dar
fără a se limita la, în măsura în care se referă la venituri secundare interzise, evaziune fiscală sau
încălcarea prevederilor privind combaterea spălării banilor.
Anexa definește metoda de calcul a averii nedeclarate.”
Art. 4 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 133/2016 cu privire la declararea averii
și intereselor personale prevede că:
„Subiecții prevăzuți la art.3 alin.(1) declară:
a) veniturile obținute de subiectul declarării împreună cu membrii familiei,
concubinul/concubina în anul fiscal precedent;
d) activele financiare deținute de subiectul declarării și membrii familiei,
concubinul/concubina acestuia, inclusiv ca beneficiari efectivi, adică numerarul în monedă
națională sau în valută străină care depășește valoarea a 15 salarii medii pe economie și care nu
face obiectul unor depuneri în instituțiile financiare. Conturile bancare, unitățile de fond în
fondurile de investiții, formele echivalente de economisire și investire, plasamentele, obligațiunile,
cecurile, cambiile, certificatele de împrumut, alte documente care încorporează drepturi
patrimoniale personale ale subiectului declarării și ale membrilor familiei,
concubinului/concubinei acestuia, inclusiv ca beneficiari efectivi, investițiile directe în monedă
națională sau în valută străină făcute de subiectul declarării și membrii familiei,
concubinul/concubina acestuia, inclusiv ca beneficiari efectivi, precum și alte active financiare,
dacă valoarea însumată a tuturor acestora depășește valoarea a 15 salarii medii pe economie.”
Art. 10 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (3) din Legea integrității nr. 82 din 25 mai
2017 stipulează că:
„(1) Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor
măsuri:
a) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale.
(3) Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de
integritate instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de
corupție, la afectarea interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al
integrității în sectorul public de către autoritățile anticorupție responsabile sau alte autorități
cu competențe specifice, precum și răspunderea conducătorilor entităților publice și a
agenților publici, în modul stabilit de cap. VI.”
Pct. 6 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării
Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, procurorii se află în serviciul
societății, sunt responsabili de conduita lor și au datoria ca prin fiecare acțiune și
decizie să onoreze jurământul depus, respectând cele mai înalte standarde de etică și
conduită potrivit principii stabilite, printre care și principiul integrității.
Pct. 6.3.1 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării
Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016,
„Principiul integrității, potrivit acestui principiu, procurorul trebuie: să respecte
cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea
societății în procuratură.”
Prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Comisia de la Veneția și
DGI au concluzionat că proiectul de lege revizuit (Legea nr. 26/2022) precizează
clar că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun impact asupra carierei
candidatului (§39 din Opinia comună menționată).
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a) Argumentele reclamantului:
Reclamantul a indicat că, este procuror de carieră și a candidat la funcția de
membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea CSP,
iar din aceste considerente a fost supus procedurii de evaluare a candidaților la
funcția de membru în organul de administrare a judecătorilor și procurorilor conform
procedurii și criteriilor reglementate de Legea nr. 26/2022 privind unele măsuri
aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare
ale judecătorilor și procurorilor. Evaluarea a fost efectuată de către Comisia de
evaluare a procurorilor.
Menționează că, s-a aflat pe lista candidților remisă de CSP în adresa Comisiei
la 15 decembrie 2023 în vederea evaluării pentru funcția de membru în Colegiul
pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea CSP, în temeiul art. 9 alin.
(1) din Legea nr. 26/2022.
La 22 decembrie 2023, Comisia a notificat reclamantul cu privire la inițierea
evaluării și a solicitat ca el să completeze și să prezinte declarația de avere și interese
personale pentru ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din
sistemul judiciar, al procuraturii și din serviciul public, și un chestionar privind
integritatea etică, în termen de 7 zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr.
26/2022. Reclamantul a prezentat la 27 decembrie 2023 declarația pentru ultimii
cinci ani și chestionarul privind integritatea etică completat.
Comunică că, deși a furnizat răspunsuri și documente, în termen și în partea
tuturor chestiunilor abordate de Comisie, totuși, la 23 mai 2024 Comisia a notificat
reclamantul că a identificat anumite aspecte, în privința cărora există dubii cu privire
la respectarea criteriilor de integritate financiară și etică și l-a invitat să participe la
o audiere publică, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2022.
La 17 octombrie 2024 reclamantul a participat la o audiere publică în fața
Comisiei.
La 20 noiembrie 2024 a recepționat pe e-mail o copie scanată a Deciziei nr.
18 din 7 noiembrie 2024 cu privire la candidatura dlui Octavian Lazarev, candidat
la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din
subordinea Consiliului Superior al Procurorilor în care se conține soluția prin care:
”În temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a), alin. (5) lit. b) și art. 13 alin. (5)
din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis: candidatul nu întrunește criteriile de
integritate financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la
respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, prin
urmare, nu promovează evaluarea”.
Relatează că, decizia nr. 18 din 7 noiembrie 2024 cu privire la candidatura
dlui Octavian Lazarev, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția
și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, este un
act administrativ individual defavorabil ilegal.
Reclamantul invocă netemeinicia motivelor și ilegalitatea concluziilor
Comisiei de evaluare în partea ce tine de: Nedeclararea economiilor în numerar, a
venitului și a conturilor bancare; Declararea unui preț de cumpărare mai mic pentru
o casă parțial finalizată în or. Stăuceni; Desfășurarea activității de întreprinzător,
deținând funcția de procuror.
Indică că, după cum rezultă din jurisprudența Curții Supreme de Justiție, în
cauzele de contencios administrativ soluționate anterior privind procedura de pre-
vetting este constatat cu autoritate de lucru judecat că, textul „dubii serioase” nu este
compatibil cu formalismul și subiectivismul din partea autorității publice pârâte,
acest standard ține de rezultatul evaluării probei pentru a putea fi considerată stabilită
o circumstanță de fapt la nivel ridicat de probabilitate, altul decât standardul în afara
oricărui dubiu.
Astfel, dacă candidatul suspus evaluării prezintă argumente și explicații logice
Comisiei, veridice contextului social-economic al Republicii Moldova, atunci
probabilitatea că un fapt a fost într-un fel sau altul balansează, iar orice dubiu trebuie
tratat în favoarea candidatului, și este un principiu înrădăcinat în idea statului de
drept.
Totodată, făcând referință la jurisprudența Curții Supreme de Justiție a indicat
că, în situații similare, Comisia de evaluare a acționat diferit, chiar dacă, pretinsele
încălcări sunt similare.
Notează că, principiul general al egalității reprezintă unul dintre principiile
constituționale fundamentale ale Constituției și acordă un drept subiectiv. Interzice
tratarea acelorași fapte în mod inegal sau a lucrurilor inegale în același mod, cu
excepția cazului în care o abordare diferită ar fi justificată în mod obiectiv. Această
formulare tradițională definește, de asemenea, structura de bază controversată și,
prin urmare, secvența de examinare. Întrebarea de bază este întotdeauna justificarea,
adică dacă ponderea tratamentului (ne) egal este compensată de motivele de fapt
relevante. Gradul de justificare cerut variază în funcție de gravitatea materială a
tratamentului inegal și poate varia de la un simplu test arbitrar la un test bazat pe
aspecte de proporționalitate.
Referitor la nedeclararea economiilor în numerar, a venitului și a conturilor
bancare, menționează că Comisia pe parcursul evaluării a fost preocupată de:
Nedeclararea unor economii în numerar pentru 2021 și 2022; Nedeclararea unor
porțiuni de venit pentru anii 2016 – 2022; Nedeclararea conturilor bancare în anul
2018.
Referitor la nedeclararea economiei de numerar în anii 2021 și 2022,
reclamantul consideră că chestiunile de fapt abordate de Comisie nu se ridică la
nivelul de severitate pentru ca să fie constatate „dubii serioase” privind
conformitatea candidatului cu criteriul de integritate financiară și etică, conform art.
8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022.
Astfel, în pct. 28 din decizia contestată, Comisia a constatat: ”În anul 2021,
candidatul a primit o donație substanțială de la părinții săi în sumă de 500.000 MDL
(est. 23.900 EUR). Donația a fost efectuată în mai multe tranșe, ultima tranșă a
donației având loc în „septembrie sau octombrie 2021”, conform candidatului.
Donația a fost declarată de către candidat în declarația anuală de avere și interese
personale pentru anul 2021 („declarația anuală”) depusă la Autoritatea Națională de
Integritate („ANI”) în martie 2022 ”.
Întâi de toate reclamantul comunică că, Comisia nu a pus la îndoială realitatea
și existența donației respective. Cu această ocazie, reclamantul comunică că, la
soluționarea unor cauze de contencios administrativ anterior, Completul de judecată
special a reținut că conform art. 22 alin. (2) din Codul administrativ drept fapt
notoriu și element cultural național ca, părinții să-și ajute copii, iar copii la rândul
lor să-și ajute părinții. Acest fapt este o expresie a principiului solidarității dintre
membrii familiei, profund înrădăcinat în tradiția și cultura națională. Elementele de
tradiție și cultură definesc conceptul politico-juridic de popor (națiune) ca element
al statului, și pe cale de consecință suveranitatea națională a cărui titular este
poporul. Completul de judecată special a subliniat că, neonorarea de către stat a
sarcinii constituționale de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai
decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana,
îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare,
nu exclude posibilitatea de solidaritate economică, financiară și materială între
persoane bazată pe relații de familie, prietenie și altele similare.
Problema care a fost abordată de Comisie a fost faptul dacă această donație a
fost declarată conform prevederilor procedurale stabilite de Legea nr. 133/2016
privind declararea averii și intereselor personale.
Comisia a considerat că reclamantul nu a declarat economia de numerar din
donația respectivă în sumă de 500.000 MDL conform cerințelor din Capitolul V,
Secțiunea C a acelui formular, în declarația sa anuală pentru anul 2021 depusă la
ANI în martie 2022.
Subliniază că, Comisia anterior a abordat problema neincluderii în declarațiile
de avere a unor conturi bancare, sume de bani, aparținând candidaților și a ajuns la
concluzii diametral opuse celor din decizia contestată de reclamant.
Astfel, conform Regulamentului de evaluare, art. 5 alin. (2), la evaluarea
integrității etice a unui candidat, Comisia poate lua în considerare seriozitatea sau
gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de integritate
etică și, în cazul incidentele minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără
incidente ulterioare.
La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele,
inclusiv, dar fără a se limita la următoarele: dacă incidentul a fost un eveniment
singular; lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa
intereselor private sau publice (inclusiv încrederii publice) - cum ar fi o încălcare
obișnuită a regulamentului rutier; sau care nu este percepută de către un observator
obiectiv drept atitudine lipsită de respect față de ordinea socială care decurge din
nerespectarea regulilor și reglementărilor.
La caz, reclamantul: declarant a donației menționate; nu a avut intenția sau
scopul de a ascunde faptul că a primit această sumă de bani; ANI nu a constatat
încălcarea de către reclamant a regimului declarării averilor și intereselor personale
în această privință; chiar dacă potrivit Legii nr. 26/2022, Comisia nu este legată de
concluziile unor autorități publice, totuși, la caz, absența unor concluzii diferite a
ANI urma a fi luată în calcul de către Comisie în favoarea reclamantului; luarea în
calcul a neincluderii în declarație a economiilor de numerar, cu efect negativ pentru
cariera reclamantului, putea fi făcută de Comisie doar dacă: ar fi fost o practică
obișnuită a reclamantului să nu declare economiile de numerar; nedeclararea ar fi
fost cu scopul să tăinuiască averea; s-ar fi pus la îndoială veridicitatea donației.
Prin urmare, acest incident a fost un eveniment singular; nu a cauzat prejudicii
semnificative în adresa intereselor publice, nu poate fi percepută de către un
observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față de ordinea socială care
decurge din nerespectarea regulilor și reglementărilor.
De asemenea comunică, în cazul unui candidat, evaluat anterior, Comisia de
evaluare a constatat că candidatul nu a declarat un împrumutul în declarația anuală.
Și totuși, Comisia de evaluare nu a aplicat legea stricto sensu și nu a constatat
existența unor dubii serioase (art.13 alin.(5) din Legea nr. 26/2022) privind
conformitatea candidatei cu criteriul de integritate financiară, conform art. 8 alin. (4)
lit. a) din Legea nr. 26/2022, referitoare la nedeclararea împrumutului, pe motivul
atenuant că la data depunerii declarației anuale datoria candidatei fusese stinsă. Prin
aceasta Comisia de evaluare, încalcă limitele exercitării discreției administrative
(art. 137 alin. (3) și alin. (4) din Codul administrativ).
Referitor la nedeclararea unor porțiuni de venit pentru anii 2016 - 2022,
reclamantul consideră că concluziile Comisiei sânt neobiective si abuzive.
În decizia contestată, Comisia a indicat că „Din anul 2016 până în anul 2023,
soția candidatului a primit indemnizații din partea statului român, pentru fiecare
dintre cei doi copii ai lor. Aceste indemnizații erau depuse direct, prin transfer
guvernamental într-un cont bancar din România deschis pe numele soției. Acest
venit nu a fost declarat de candidat în niciuna dintre declarațiile sale anuale depuse
la ANI pentru anii 2016 - 2022, în pofida cerințelor clare ale art. 4 alin. (1) lit. din
Legea nr. 133/2016, care prevede că subiectul declarării urmează să declare
„veniturile obținute de subiectul declarării împreună cu membrii familiei,
concubinul/concubina în anul fiscal precedent” și în Capitolul II, punctul 8 al Anexei
nr. 1 la această lege, care prevede că se declară „Venitul obținut din alte surse (pensii,
burse, indemnizații, premii, drepturi de proprietate intelectuală etc.)”. În același
timp, în art. 2 din Legea nr. 133/2016, venitul este definit ca orice beneficiu
financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de subiectul declarării și de
membrii familiei, de concubinul /concubina acestuia atât în țară, cât și în străinătate.
În pofida clarității prevederilor legale și a formularului oferit în Anexa nr. 1 la legea
respectivă, candidatul din nou a afirmat că i-a fost dificil să înțeleagă modul de
completare a răspunsurilor și, în pofida anilor săi de experiență în domeniul juridic,
el a pretins că a fost derutat de instrucțiunile oferite de personalul ANI”.
Cu privire la acest aspect, reclamantul precizează că, conform Legii României
nr. 61 din 22 septembrie 1993 privind alocația de stat pentru copii ”Art. 1 (1) Se
instituie alocația de stat pentru copii ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor
copiilor, fără discriminare. (2) Beneficiază de alocație de stat pentru copii toți copiii
în vârstă de până la 18 ani”.
Prin urmare, această alocație nu reprezintă venit, ci este doar o formă de ajutor
a statului roman, acordat copiilor minori. Aceste sume de bani nu aparțin nici
reclamantului și nici soției acestuia, chiar dacă ea este titularul contului bancar unde
aceste alocații se virează de către autoritățile române. Comisia nu a constatat faptul
că neincluderea alocațiilor în declarațiile de avere a reclamantului a fost făcută cu
scopul de a le tăinui de autoritatea națională de integritate. Comisia nu a constatat
faptul că pe conturile bancare ale soției din România ar mai fi existat și alte sume de
bani care nu ar fi provenit din alocația pentru copii minori. Conform Regulamentului
de evaluare, art. 5 alin. (2), la evaluarea acestui aspect, Comisia urma să ia în
considerare lipsa de seriozitate și gravitate a neincluderii alocațiilor copiilor minori
în declarația de avere, lipsa premeditării acestei nedeclarări.
Totodată, în această parte reclamantul invocă încălcarea de către Comisie a
principiului proporționalității, prevăzut de art. 29 din Codul administrativ, pe motiv
că argumentarea autorității și constatările de mai sus sânt nerezonabile
disproporționate în raport cu scopul urmărit.
Referitor la nedeclararea conturilor bancare în anul 2018 reclamantul
comunică instanței următoarele aspecte: În decizia contestată Comisia a indicat că
„Contul bancar al candidatului la Banca „M” nu a fost declarat de către acesta în
declarația sa anuală pentru anul 2017, depusă la 29 martie 2018. Nici celelalte
conturi bancare ale sale sau ale soției sale nu au fost declarate”.
Așa după cum a stabilit anterior Comisia de evaluare „Conform art. 8 alin. (2)
lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022, nedeclararea de către
candidat a averii și intereselor personale în modul stabilit de legislație constituie o
necorespundere atât cu criteriul de integritate financiară, cât și cu criteriul de
integritate etică”. Totuși, Comisia și-a permis să se abată de la această regulă în
cazurile în care „datorită informațiilor detaliate și precise și a explicațiilor
convingătoare oferite (de candidat n.n.). Astfel, candidatul a atenuat preocupările
Comisiei cu privire la acest aspect”.
La acest aspect, reclamantul invocă constatările făcute cu autoritate de lucru
judecat de către Curtea Supremă de Justiție în cauza Miron Aliona contra Comisiei
de evaluare (dosarul nr. 3-9/23).
Totodată, a reținut și constatările Comisiei de evaluare în cadrul evaluării unui
magistrat candidat în CSM, care deținând unele conturi bancare care nu au fost
declarate în declarațiile anuale, iar candidata a declarat că în declarațiile sale anuale
nu a declarat niciodată conturile bancare, ci a declarat întotdeauna doar sumele care
au constituit venitul său anual. În acel caz, în cursul audierilor din ședința publică,
candidata a confirmat că nu a declarat contul deschis în 2003, care cel mai probabil
era unul salarial, deoarece a uitat de acel cont. Candidata a explicat că, contul deschis
în 2014 a fost de asemenea unul salarial și, întrucât și-a declarat toate veniturile, a
trecut cu vederea prevederile care impun și declararea conturilor bancare.
Astfel, Comisia de evaluare a acceptat acest argument - a uitat să declare
conturile bancare și a promovat candidata. Astfel, deși, stricto sensu, sânt incidente
prevederile art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr.
26/2022, Comisia a preferat un tratament mai favorabil candidatului respectiv, un
tratament care este total diferit față de cel de care s-a bucurat reclamantul în prezenta
speță.
În această parte reclamantul invocă încălcarea de către Comisie a art. 137 din
Codul administrativ care stabilește limitele exercitării discreției administrative, în
mod special, se încalcă alin. (3) și alin. (4) a art. 137 din Codul administrativ.
Referitor la declararea unui preț de cumpărare mai mic pentru o casă parțial
finalizată în or. Stăuceni, reclamantul comunică că, problema declarării prețurilor
din contractele de vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile și imobile a fost frecvent
abordată de Comisie în privința diferitor candidați evaluați.
Problema cea mai serioasă în această privință, este faptul că abordările
Comisiei de evaluare (atât Comisia de evaluare a de evaluare a procurorilor cât și
Comisia de evaluare a judecătorilor) au fost neuniforme, diferite în cazuri similare,
fără ca să fie invocat un motiv suficient și excepțional care pentru un observator
obiectiv ar fi suficient să justifice această diferență de tratament, în această parte art.
137 din Codul administrativ la fel este incident.
Astfel, în cazul unui candidat Comisia de evaluare a integrității candidaților
la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și
procurorilor a constatat că prețul de achiziție declarat a unui automobil procurat de
candidat a fost cu 200000 lei mai mic decât valoarea acestui automobile stabilită de
Serviciul Vamal, totuși explicațiile oferite de candidat au atenuat preocupările
Comisiei cu privire la acest aspect.
Remarcă că în acel caz candidatul nu a oferit acte sau documente
suplimentare, Comisia a crezut explicațiile candidatului. Nu există nici un motiv
plauzibil, de ce în cazul reclamantului Comisia nu a crezut explicațiilor
reclamantului.
Tot în cazul respectiv, a prezentat instanței de judecată pentru compararea
exercitării abuzive a discreției administrative și inegalității de tratament, în mod
inexplicabil obiectiv și diferit de situația reclamantului, în acel caz, Comisa de
evaluare a concluzionat că „Deși Comisia consideră că este neetic să accepți
includerea unui preț în contractul de vânzare- cumpărare pentru un apartament
despre care candidatul știe că nu este prețul corect, Comisia concluzionează că,
având în vedere circumstanțele specifice din acest caz, incidentul nu atinge nivelul
de gravitate care să constituie o nerespectare a criteriului de integritate etică. În acest
context, Comisia a luat în considerare faptul că implicarea candidatului în
tranzacțiile de cumpărare și vânzare pentru acest apartament constituie un eveniment
izolat, care a avut loc în urmă cu nouă ani și că candidatul a fost transparent în acest
aspect pe parcursul evaluării. De asemenea, Comisia ia în considerare faptul că
implicarea sa în această tranzacție nu a oferit niciun beneficiu financiar
candidatului”.
Reclamantul invocă o diferențiere de tratament în cazul său și o abordare
semnificativ mai formalistă, severă și subiectivistă în situația sa de către Comisia de
evaluare. Asta în condițiile în care nu există o justificare excepțională pentru o astfel
de diferență de tratament a unor situații similare.
Referitor la pretinsa concluzie a Comisiei privind desfășurarea activității de
întreprinzător, deținând funcția de procuror, reclamantul comunică instanței de
judecată că nu a practicat niciodată activitate de întreprinzător.
În opinia reclamantului o astfel de constatare este suficient de serioasă, astfel
încât pentru a o include în decizie, Comisia urma să dispună de probe incontestabile
în această privință.
Menționează că, nu a ascuns niciodată faptul că soția lui este proprietara și
administratoarea unei companii și faptul că această companie deține în proprietate
un spațiu comercial subteran cu suprafața de 207 m.p. în mun. Chișinău. Aceste
informații au fost comunicate Comisiei de evaluare. Faptul că mijloacele financiare
de pe conturile salariale ale reclamantului au fost folosite de soția acestuia pentru a
achita servicii comunale aferente acelui spațiu comercial nu constituie o probă
pentru a constata că reclamantul administrează afacerea. Reclamantul comunică că
nu a încheiat un contract matrimonial cu soția, iar mijloacele lor financiare sânt
comune. Asta înseamnă că soția lui era liberă să folosească cardurile salariale ale
soțului pentru orice plăti, fără ca să-și informeze soțul despre asta. Același lucru este
valabil și în privința numerelor de telefon și a emailurilor folosite de soția
reclamantului.
Reclamantul comunică că nu există probe că ar fi practicat activitate de
întreprinzător prin intermediar.
Indică că, la caz, Comisia nu poate opera cu sintagma de „dubii serioase”, or
practicarea de către un procuror a activității de întreprinzător este un fapt obiectiv
care trebuie probat nu presupus.
Subliniază că, nu este clar de ce Comisia de evaluare nu a dat credibilitate
explicațiilor reclamantului prin care neagă acest lucru. Aici reclamantul citează
constatările completului de judecată special făcute în cauza Aliona Miron în care
Curtea a constatat că „reclamanta a pus la dispoziția Comisiei toate extrasele
bancare, în care sunt reflectate cheltuielile de construcție, dar în același timp nu a
putut proba fapte inexistente, astfel reclamanta nu a putut proba o negație. Or,
Comisia pornind de la o prezumție falsă, solicită probarea unor circumstanțe
imposibile, fapt ce rezultă din concluzie greșită”.
b) Argumentele pârâtei:
La 3 decembrie 2024, Comisia de evaluare a procurorilor a depus referință
la cererea de chemare în judecată depusă de Octavian Lazarev, considerând acțiunea
depusă neîntemeiată și care urmează a fi respinsă.
În motivarea referinței, pârâta a invocat că, Comisia a desfășurat evaluarea
reclamantului în conformitate cu Legea privind unele măsuri aferente selectării
candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor
și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022.
Decizia nr. 18 din 7 noiembrie 2024 privind candidatura dlui Octavian
Lazarev la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor
din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor a fost emisă în urma evaluării
realizate cu respectarea în întregime a Legii nr. 26/2022.
Notează că, procesul de evaluare a unui candidat parcurge următoarele etape
succesive, prevăzute de art. 9-12 din Legea nr.26/2022: inițierea procesului:
acumularea datelor inițiale și depunerea declarației de avere și interese personale,
acumularea informației, elucidarea neclarităților depistate, prin solicitarea și
obținerea de la candidat a datelor și informațiilor suplimentare, aprecierea
materialelor acumulate, cu respectarea marjei de discreție a Comisiei.
Comisia a executat cu diligentă si bună-credință toate obligațiile în sarcina
sa, prevăzute de Legea nr.26/2022. În particular, atunci când a constatat anumite
neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le elucida, prin
prezentarea datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art. 10 alin.(7) din Legea
nr.26/2022), oferind un termen suficient (fapt confirmat implicit de către reclamant
prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare). Mai mult ca atât, atunci când
reclamantul a furnizat documente, acestea au fost luate în considerare de către
Comisie, reclamantului fiindu-i asigurat pe deplin dreptul de a înlătura orice
potențiale suspiciuni privind integritatea sa.
Menționează că, sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul
procesului de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date
și informații, făcând uz de competențele sale legale și cu respectarea obligațiilor
legale. Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora,
Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații
suplimentare.
Subliniază că, procesul de evaluare a integrității, dar și Decizia, nu afectează
statutul profesional al candidatului. Comisia nu substituie și nu preia funcțiile
vreunui organ public din Republica Moldova (inclusiv a organelor de urmărire
penală). În speță, Comisia a respectat cu strictețe obiectul mandatului său, fiind
explicită în dispozitivul Deciziei că, Comisia a decis: candidatul nu întrunește
criteriile de integritate financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu
privire la respectarea, de către candidat, a criteriilor de integritate etică și financiară
și, prin urmare, nu promovează evaluarea. Decizia este, deci, în strictă conformitate
cu prevederile art. 13 alin.(5) din Legea nr.26/2022.
Întinderea, domeniul de aplicare a mandatului Comisiei sunt, la fel, expres
stabilite de lege, și anume verificarea integrității etice și a integrității financiare a
candidaților, raportată la criteriile de integritate etică și financiară. Însăși legea
stabilește când, în ce situație, candidatul nu promovează evaluarea, precum urmează:
Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat
existenta unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele
prevăzute la art.8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.
Respectiv, legea stabilește o procedură de evaluare, cu două elemente:
constatarea Comisiei privind existența dubiilor serioase privind corespunderea
candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară, și posibilitatea
candidatului de a desființa aceste dubii.
Totodată, în speță, Comisia a aplicat plenar acest construct juridic, oferind
reclamantului posibilitatea de a înlătura orice dubiu, prin date și informații
suplimentare. În fiecare dintre adresările sale către reclamant (din 19 iunie 2024, 25
iulie 2024 și 3 septembrie 2024), Comisia a făcut referire la temeiul legal și a oferit
reclamantului posibilitatea prezentării actelor suplimentare.
Efectul juridic al deciziilor Comisiei este expres și exhaustiv stabilit de lege,
precum urmează: Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic
pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază
organelor competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă
constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau
procese. Menționează că, în speță, nimic nu îl împiedică pe reclamant să continue
cariera profesională și exercitarea activității sale.
Concluzia că, Legea nr.26/2022 nu lezează statutul profesional al
candidatului, rezultă direct și din Nota informativă la proiectul acestei legi, „Reținem
că rezultatul evaluării integrității candidaților la funcțiile de membri ai CSM, CSP
și organele specializate ale acestora nu va avea nici un efect asupra carierei acestora
în calitate de judecători sau procurori. Evaluarea propusă prin intermediul
prezentului proiect se face doar în raport cu funcția pentru care se candidează și nu
are drept scop evaluarea aptitudinilor profesionale ale candidaților”, iar potrivit
prevederilor art.71 alin.(4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, la
interpretarea actului normativ se ține cont de nota informativă care a însoțit proiectul
actului normativ.
Indică că, Concluziile Comisiei sunt în conformitate cu și în spiritul Legii
nr.26/2022, or, în urma evaluării integrității etice și financiare a candidatului, în baza
datelor și informațiilor primite de la candidat și terți, Comisia constată dacă există
sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de
integritate. Legea nr.26/2022 stabilește expres și explicit marja de discreție a
Comisiei la efectuarea constatărilor sale, prin urmare, soluția oferită de Comisie,
prin decizia de constatare a promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o
apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase
privind conformitatea candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică. Cu
alte cuvinte, Comisia nu constată existenta sau lipsa conformității candidatului cu
criteriile de integritate, ci doar existenta sau lipsa dubii lor serioase privind
conformitatea. Or, anumite circumstanțe faptice ar putea fi suficiente pentru a
constata că există dubii serioase privind conformitatea, dar în același timp, ar putea
fi insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.
Concluzia Comisiei, exprimată prin Decizie, privind existența unor dubii
serioase cu privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și
financiară ține de oportunitatea Deciziei.
Aprecierea oportunității actelor administrative nu este de competența
justiției care poate examina actul administrativ numai sub aspectul legalității lui,
inclusiv pentru conformarea acestuia scopului legii. Asta deoarece oportunitatea
actului administrativ derivă din capacitatea pe care o are organul care emite actul de
a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale, în aceeași măsură pe cea care
corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Dacă legalitatea
face trimitere la litera legii, apoi oportunitatea urmărește corespunderea cu spiritul
legii.
Tocmai din acest considerent în doctrină a fost statuat faptul că administrația
publică trebuie să respecte legalitatea, dar, în același timp, ea are nevoie și de o
anumită libertate de acțiune, ținând seama de faptul că unele măsuri nu pot fi
apreciate pe cale generală, ci doar în contact direct cu realitatea administrativă,
fiindu-i, astfel, lăsat chiar prin lege un anumit grad de libertate de a alege între mai
multe soluții posibile și care este cunoscut în doctrină ca fiind puterea discreționară
a administrației.
În speță, Comisia a acționat în conformitate cu rigorile descrise mai sus,
apreciind în baza criteriilor de conformitate stabilite de Legea nr.26/2022, raportate
la circumstanțele de fapt rezultate din datele și informațiile acumulate (inclusiv cu
concursul reclamantului), dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea
reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia emisă în acest
sens reprezintă realizarea acestei puteri discreționare care nu poate fi supusă unui
control judiciar.
Excepția de la regula de mai sus poate avea doar un caracter extraordinar și
s-ar referi la cazurile unor acțiuni deosebit de arbitrare și inoportune ale emitentului
care conduc la ilegalitate. Așa zisa oportunitate care să poată face obiectul
controlului instanței se referă la situațiile în care starea de inoportunitate este atât de
flagrantă încât ar conduce la ilegalitate, respectiv emiterea actului prin deturnare de
putere sau cu încălcarea competenței.
Subliniază că, sunt irelevante referințele reclamantului la jurisprudența
Curții Supreme de Justiție, or reclamantul nu a argumentat din ce motiv constatările
din alte decizii ale CSJ ar fi aplicabile în prezenta cauză. Dimpotrivă, reclamantul
invocă în mod general anumite extrase din câteva decizii ale CSJ fără nici o
explicație aferentă relevanței acestora. Totodată, constată că reclamantul omite să
invoce în fața instanței și altă jurisprudență a CSJ, unde aceasta în egală măsură a
făcut o serie de constatări pe marginea cauzelor referitoare la deciziile emise urmare
a evaluării efectuate în baza Legii nr.26/2022. Consideră că reclamantul urma să
acționeze cu bună-credință și să invoce în mod obiectiv jurisprudența CSJ care are
ca obiect verificarea legalității deciziilor emise în urma evaluărilor realizate conform
Legii nr.26/2022.
Mai indică că, nu este întemeiat argumentul reclamantului privind critica
conceptului „dubii serioase” prevăzut de Legea nr.26/2022. De fapt, contrar
alegațiilor reclamantului, notează că deși noțiunea de „dubiu serios” nu este definită
în Legea nr.26/2022, acest fapt nicidecum nu constituie un temei de a oferi
interpretări eronate a acestei noțiuni, or este evident că înțelegerea noțiunii de dubiu
serios poate fi dedus din sensul obișnuit al acestor cuvinte.
În context, învederează că Curtea Constituțională a constatat că semnificația
unui termen contestat poate fi dedus nu doar cu ajutorul consultanței juridice de
specialitate, ci si din sensul obișnuit al acestuia (a se vedea Berardi și Mularoni v.
San Marino, 10 ianuarie 2019, §54)9. Astfel, înalta Curte a stabilit că instanțele
judecătorești pot stabili caracteristicile esențiale ale obligațiilor pecuniare doar în
baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare
lingvistică. (pct. 29 din Decizia nr. 122/2019).
Mai mult, în decizia sa nr. 42 din 6 aprilie 2023 (pct. 133 și 134), Curtea
Constituțională a analizat noțiunea de dubiu serios, constatând caracterul
constituțional al acesteia și statuând că: „Curtea constată că textul criticat instituie
un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia
de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să
constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de
integritate etică și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.
Curtea reține că definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil utilizarea
unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește
să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.”
De asemenea menționează că, pretențiile reclamantului se bazează pe
prevederile Codului administrativ și anume Cartea I (Dispoziții generale) și Cartea
II (Procedura administrativă). Aceste norme însă nu sunt aplicabile în speță, în
virtutea prevederile speciale din Legea nr.26/2022, or potrivit art.14 alin.(6) din
Legea nr.26/2022, Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă
în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite
prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare,
alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv. Constată că, doar
procedura de judecare a cauzelor și anume procedura contenciosului administrativ
(Cartea III) din Codul administrativ sunt aplicabile în speță; nu și prevederile din
Codul administrativ care reglementează procedura administrativă (Cartea II); iar în
raport cu procedura în fata Comisiei, se aplică prevederile legii speciale (Legea
nr.26/2022) și Regulamentul Comisiei.
Mai mult, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea privind evaluarea externă a
judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative nr. 252/2023:
”Comisiile de evaluare (inclusiv Comisia de evaluare a procurorilor) nu sunt
autorități publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Activitatea acestora
nu este publică, cu excepțiile stabilite de prezenta lege și de regulamentele de
organizare și funcționare ale acestora. Astfel, fiind cert că prevederile Codului
administrativ (Cartea I si II) nu sunt aplicabile în prezenta cauză din motiv că
Comisia nu este o autoritate publică în sensul Codului administrativ.
Comunică că, contrar alegației reclamantului, Comisia nu este obligată să
emită o decizie favorabilă de promovare a reclamantului, or, Comisia are o anumită
marjă de discreție, pe care a respectat-o corespunzător. În virtutea prevederilor art.10
alin.(9) din Legea nr. 26/2022, Comisia apreciază materialele acumulate cu
concursul candidatei și terțelor persoane după intima sa convingere. În aprecierea
sa, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în
domeniul respectiv - art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26/2022. Or, în caz contrar ar
rezulta că Legea nr. 26/2022 s-ar aplica mecanic în sensul că toți candidații ar trebui
în mod obligatoriu promovați. O astfel de concluzie este însă contrară scopului Legii
nr. 26/2022, așa cum el a fost definit chiar de lege (preambul, art. l) și explicat în
Nota informativă aferentă, de care, se va ține cont la interpretarea legii, inclusiv în
judecată.
Reclamantul pretinde că circumstanțele identificate de către Comisie nu s-ar
ridica la nivelul de severitate pentru ca să fie constatate dubii serioase, însă atrage
atenția că această chestiune reprezintă un aspect de oportunitate care nu poate fi pus
în discuție din punctul de vedere a legalității Deciziei. Asta deoarece pretinsa lipsă
a nivelului de seriozitate nicidecum nu poate fi calificată drept o circumstanță care
ar putea duce la promovarea reclamantului și nici o eroare procedurală gravă care ar
fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare. Prin urmare, această
chestiune nu poate fi pusă în discuție, fiind irelevantă pentru analiza legalității
Deciziei.
Consideră neîntemeiată pretinsa comparație a prezentei cauze cu
circumstanțele din cauza Chironeț, or în cauza Chironeț, candidata nu a declarat
împrumutul în anul 2021, deoarece soldul împrumutului era mai mic de 15 salarii
medii lunare pe economie, astfel că, legea nu o obliga să declare această datorie; însă
în prezenta cauză reclamantul avea o atare obligație în ceea ce privește economiile
în numerar. Prin urmare, cert fiind în prezența a două cauze diferite, or în cealaltă
speță candidata nu avea obligația legală de declarare, spre deosebire de prezenta
cauză în care este cert că reclamantul avea o atare obligație (fapt confirmat însăși de
către acesta).
În egală măsură, nu poate reține pretinsa comparație a prezentei cauze cu
circumstanțele din cauza Lealin, or, în cauza Lealin, candidatul a prezentat mai
multe documente care au confirmat poziția acestuia, inclusiv contractul de vânzare-
cumpărare, dar și mai multe fotografii făcute înainte și după reparații și revopsire
(care arătau de ce automobilul avea o valoarea atât de mică). Astfel, nu corespund
adevărului alegațiile reclamantului precum că este de remarcat că în acel caz că de
candidatul nu a oferit acte sau documente suplimentare, Comisia a crezut explicațiile
candidatului.
De asemenea, la caz însă reclamantul nu a prezentat careva acte confirmative
care ar permite înlăturarea dubiilor Comisiei cu privire la valoarea imobilului.
Subliniază, în acest context, că sunt relevante constatările CSJ din cauza
Șova Nicolae (decizia CSJ nr.3-8/24 din 25.11.2024, pct. 215): ”Instanța de judecată
conchide că dubiile Comisiei în privința acestui aspect nu au fost înlăturate în ședința
de judecată. Avocatul reclamantului s-a axat asupra problemei neprezentării de către
Comisie a informației obținută de la compania ,,LARA ”, pusă la baza dubiilor
respective, însă a omis să prezinte probe, obținute de la alte agenții imobiliare sau
portaluri de vânzări imobiliare, prin care să confirme/infirme preturile reale existente
pe viată în perioadele de referință”.
Indică că sunt irelevante prevederile legislației României (în contextul
chestiunii privind nedeclararea indemnizațiilor pentru anii 2016-2022), or în speță
este aplicabilă legislația Republicii Moldova care expres stabilește că veniturile
includ și indemnizațiile. În plus, faptul că indemnizațiile reprezintă un ajutor de stat
nu exclude faptul că acestea pot fi calificate drept venituri din perspectiva legislației
aferente declarării averii și intereselor. Nu în ultimul rând, faptul că aceste ajutoare
se acordă cu un anumit scop (i.e. în interesele copilului), nu înseamnă că mijloacele
bănești nu reprezintă proprietatea părinților care le primesc.
Totodată, reclamantul refuză să accepte instituția inversării sarcinii
probațiunii, insistând că Comisia nu poate opera cu sintagme de ”dubii serioase”, or
practicarea de către un procuror a activității de întreprinzător este un fapt obiectiv
care trebuie probat nu presupus.
În contextul celor menționate mai sus, reiterează că pe parcursul procesului
de evaluare sarcina probațiunii trece asupra candidatului, or prezentarea datelor și
informațiilor suplimentare este un drept al candidatului, însă neexercitarea acestuia
riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu
întrunește criteriile de integritate.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la, termenul de depunere a acțiunii, Completul de judecată special
al Curții Supreme de Justiție atestă că, Decizia Comisie de evaluare a procurorilor
nr. 18 din 7 noiembrie 2024, a fost notificată și recepționată de către reclamantul
Octavian Lazarev la 20 noiembrie 2024. Astfel, în speță reclamantul a respectat
prevederile art. 14 alin.(1) din Legea nr. 26/2022, deoarece cererea de contestare a
fost depusă la 25 noiembrie 2024.
Până a trece la examinarea argumentelor concrete, Completul de judecată
special învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța judecătorească de
contencios administrativ tine cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei
jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor judecătorești
nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot. Garcia
Ruiz v. Spania, 1999, §26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul
procedurii necesită un răspuns clar (hot. Ruiz Torija v. Spania, 1994, §30; și, pentru
comparație, Petrovic și Alții v. Muntenegru, 2018, §43), în special argumentele cu
privire la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru
Drepturile Omului (hot. Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanovic v. Serbia,
2023, §108).
a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022
Completul de judecată special învederează că, atât Legea nr. 26/2022, cât și
Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură
finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura
de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de
examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022.
Așa, Legea nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma
art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022
nu poate genera în această cauză discuții.
Evaluarea integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a
candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora este
reglementată de o lege adoptată de Parlament în anul 2022, după consultarea repetată
cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată pentru a asigura integritatea inter
alia a candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale
procurorilor și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la
Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul
Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.
Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 26/2022
este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce
privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie,
procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022
este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022
au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor
nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt
aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea
integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere
al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu
domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.
b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe
Completul de judecată special notează că, în spiritul Legii nr. 26/2022,
sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de evaluare. În
faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de
competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor
legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în
scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta
date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea
datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului (art.
12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș
sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să
inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește
criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în
interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu
numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.
Comisia de evaluare a notat că, rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către
candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru
Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting
și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la
stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții
(Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la
dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; §68). Procesul de
redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina
probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru
exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).
Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii
probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la
Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară
nici de către CtEDO (a se vedea hotărârile Xhoxhaj vs Albania, 2021, §352 și
Sevdari vs Albania, 2022, §130).
c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația
Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 prevede că Curtea Supremă de
Justiție poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de
evaluare, au fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul
echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la
promovarea evaluării de către candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr.
26/2022 după o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a
menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori
de procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat ca controlul
judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele
de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale
Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.
În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a
făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin vs Turcia (2020). În §131 al hotărârii
respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să
examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de
drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată
în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.
Prin urmare, competenta Curții Supreme de Justiție la examinarea
contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea
prevăzută de Codul administrativ.
Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar în cazurile menționate de
Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de Codul administrativ pentru
anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.
Curtea Supremă de Justiție poate ajunge la o concluzie diferită de cea a
Comisiei. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză
că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există.
Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe.
După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de
Justiție nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu
prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) al acestei legi.
Reieșind din aceasta, precum și din dezideratele Curții Constituționale
reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu
va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamantul Octavian Lazarev
în cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile
statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii, și
anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către Comisia de
evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și
celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la
promovarea evaluării de către candidatul Octavian Lazarev.
Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză
În continuare, Completul de judecată special notează că, potrivit spiritului
Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau
nu criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci doar
existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la
concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile
legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de
conformitate.
În cazul în care, Comisia de evaluare constată existența unor dubii serioase
privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară,
aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de
explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.
Făcând o retrospectivă a speței, Completul de judecată special reiterează că,
prin decizia nr. 18 din 7 noiembrie 2024 cu privire la candidatura dlui Octavian
Lazarev, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecție și evaluarea
procurorilor din subordinea Consiliului Superior al procurorilor, în temeiul art. 8
alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a), alin. (5) lit. b) și art. 13 alin. (5) din Legea nr.
26/2022, Comisia a decis că candidatul nu întrunește criteriile de integritate
financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de
către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și nu promovează
evaluarea.
Comisia a de evaluare a constatat trei probleme, și anume:
a. Nedeclararea economiilor în numerar, a venitului și a conturilor bancare:
(i) Nedeclararea unor economii în numerar semnificative pentru anii 2021 și
2022;
(ii) Nedeclararea unor porțiuni din venitul pentru anii 2016-2022;
(iii) Nedeclararea conturilor bancare în anul 2018;
b. Declararea unui preț de cumpărare mai mic pentru o casă parțial finalizată
în or. Stăuceni;
c. Desfășurarea activității de întreprinzător, deținând funcția de procuror:
Efectuând control judiciar al constatărilor și concluziilor Comisiei de
evaluare, pe marginea aspectelor financiare și etice menționate supra, raportate la
criteriile de evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de judecată
special remarcă următoarele.
În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al
Procuraturii (CSP), precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea
organelor specializate ale CSP, dar și, în general, în sistemul justiției, conform
competențelor atribuite în baza Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare avea
obligația să verifice dacă candidatul a Octavian Lazarev nu a încălcat grav regulile
de etică și conduită profesională, dacă nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau
inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui
profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial, dacă în privința
acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție, actelor
conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr.
82/2017, precum și dacă nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor
personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al
limitărilor, dar și dacă averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de
legislație, conform art.8 din Legea nr. 26/2022.
În înțelesul Legii nr. 26/2022, candidatul satisface criteriul de integritate
etică și financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la art.
8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din
Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.
Ține de menționat și faptul că, în sensul pct. 6 din Codul de etică al
procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27
mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor
și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus,
respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principiilor stabilite,
printre care și principiul integrității.
În sensul principiului integrității, procurorul trebuie să respecte cele mai
înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea
societății în procuratură (pct. 6.3.1 din Codul de etică al procurorilor).
Cât privește prima constatare din decizia nr. 18 din 7 noiembrie 2024,
nedeclararea economiilor în numerar, a veniturilor și a conturilor bancare, (i)
nedeclararea unor economii în numeral semnificativ pentru 2021 și 2022, Completul
de judecată special accentuează că, Comisia de evaluare a constatat că, Octavian
Lazarev în anul 2021 a primit o donație substanțială de la părinții său în sumă de
500.000 MDL. Donația fiind efectuată în mai multe tranșe, ultima transă a donației
a avut loc în septembrie sau octombrie 2021, conform candidatului. Donația a fost
declarată de către candidat în declarația anuală de avere și interese personale pentru
anul 2021 depusă la ANI în martie 2022. În același timp, în pofida cerințelor de la
art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea și anexa nr. 1 la această lege, candidatul nu a declarat
economiile în numerar în sumă de 500.000 MDL conform cerințelor din Capitolul
V, Secțiunea C a acelui formular, în declarația sa anuală pentru anul 2021 depusă la
ANI în martie 2022. Potrivit declarațiilor candidatului către Comisie, el a continuat
să dețină, în numerar, suma de 500.000 MDL pe parcursul anului 2022 și în martie
2023, când a depus declarația pentru anul 2022. Totuși, în pofida cerințelor clare ale
Legii nr. 133/2016 și Anexei nr. l la această lege, candidatul nu a declarat acele
economii în numerar în declarația sa anuală pentru anul 2022 depusă la ANI în
martie 2023. Candidatul a început să declare numerarul abia în declarația pentru anul
2023 (depusă în martie 2024, după ce procesul curent de evaluare începuse deja de
ceva timp).
Astfel, Comisia a constatat dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr.
26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate
financiară și etică, conform art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din
Legea nr. 26/2022, cu referire la nedeclararea economiilor în numerar în suma de
500.000 MDL în declarațiile sale anuale pentru anii 2021 și 2022, care nu au fost
înlăturate de candidat.
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Octavian Lazarev criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor
reținut de către Comisia de evaluare în decizia nr. 18 din 7 noiembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de chemare în
judecată, Completul de judecată special consideră că, candidatul Octavian Lazarev
nu a înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică și
financiară cu referire la nedeclararea economiilor în numerar, a veniturilor și a
conturilor bancare, (i) nedeclararea unor economii în numeral semnificativ pentru
2021 și 2022.
Comisia corect a constatat dubii serioase cu privire la conformitatea
candidatului cu criteriul de integritate financiară și etică, conform art. 8 alin. (2) lit.
c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022, cu referire la nedeclararea
economiilor în numerar în suma de 500.000 MDL în declarațiile sale anuale pentru
anii 2021 și 2022, care nu au fost înlăturate de candidat. Or, în pofida cerințelor din
Legea nr. 133/2016 și Anexa nr. 1 a acestei legi, candidatul nu a declarat economiile
în numeral în sumă de 500.000 MDL, conform cerințelor din Capitolul V, Secțiunea
C a formularului, în declarațiile sale anuale pentru anii 2021 și 2022 depuse la ANI.
Cu referire la nedeclararea unor porțiuni de venit pentru anii 2016-2022,
Comisia a notat că, din anul 2016 până în anul 2023, soția candidatului a primit
indemnizații din partea statului român, pentru fiecare dintre cei doi copii ai lor.
Aceste indemnizații erau depuse direct, prin transfer guvernamental într-un cont
bancar din România deschis pe numele soției. Acest venit nu a fost declarat de
candidat în niciuna dintre declarațiile sale anuale depuse la ANI pentru anii 2016 -
2022, în pofida cerințelor clare ale art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/2016.
Astfel, analizând declarațiile de avere și interese personale anuale depuse de
reclamant, instanța de judecată constată că, Comisia corect a reținut faptul că,
Candidatul contrat prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/2016, care
prevede că subiectul declarării urmează sa declare veniturile obținute de subiectul
declarării împreună cu membrii familiei, concubinul/concubina în anul fiscal
precedent” și în Capitolul II, punctul 8 al Anexei nr. 1 la această lege, care prevede
că se declară „Venitul obținut din alte surse (pensii, burse, indemnizații, premii,
drepturi de proprietate intelectuala etc.), nedeclararea veniturilor sub formă de
indemnizații în declarațiile sale anuale, pentru o perioadă de șapte ani, din 2016 până
în anul 2022, ridică dubii serioase referitoare la integritatea financiară și etică a lui
Octavian Lazarev.
De asemenea cu referire la nedeclararea conturilor bancare în anul 2018,
Comisia de evaluare a reținut că, la 4 ianuarie 2018, candidatul a deschis un cont
bancar la banca „M”, cu un depozit de 100.000 MDL. În comunicarea scrisă cu
Comisia, candidatul a declarat că aceste mijloace reprezintă o parte din venitul
obținut din vânzarea unui automobil Honda. Candidatul a închis acest cont bancar la
data de 7 mai 2018. De asemenea, a remarcat faptul că, la aceste date, candidatul
avea alte șase conturi bancare, cu alte sume, deschise la trei bănci moldovenești. De
asemenea, la datele respective, soția sa avea alte cinci conturi bancare, deschise la
trei bănci moldovenești, precum și contul bancar românesc menționat mai sus.
Contul bancar al candidatului la Banca „M” nu a fost declarat de către acesta în
declarația sa anuală pentru anul 2017, depusă la 29 martie 2018. Nici celelalte
conturi bancare ale sale sau ale soției sale nu au fost declarate. Și aceasta în pofida
cerințelor clare din secțiunea V, partea 1 din anexa nr. 1 la Legea nr. 133/2016,
Comisia având dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriile
de integritate etică și financiară, cu referire la nedeclararea de către acesta, în
declarația anuală depusă la 29 martie 2018, a unui cont bancar cu mijloace bănești
care depășeau valoarea a 15 salarii medii lunare, precum și a conturilor bancare
suplimentare, deținute atunci de candidat și de soția sa, dubii care nu au fost atenuate
de candidat.
Prin urmare, Completul de judecată special reține că, nedeclararea
economiilor în numerar, a veniturilor și a conturilor bancare, respectarea deplină
a prevederilor clare privind declararea averii și a veniturilor din Legea nr. 133/2016
este o responsabilitate fundamentală a funcționarilor publici, inclusiv a procurorilor,
care au obligația de declarare. Nedeclararea subminează obiectivul și intenția unui
regim de declarare a averii. Remarcăm că omisiunile de declarare ale candidatului
vizează sume mari de bani și că aceste omisiuni au avut loc recent. De asemenea,
regimul juridic a fost încălcat în repetate rânduri de către candidat într-o multitudine
de privințe pe parcursul mai multor ani. Totodată, omisiunile de declarare ale
candidatului au continuat chiar și în perioada în care procesul oficial de evaluare a
candidatului la funcția de membru al Colegiului pentru selecție și evaluare a
procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, începuse deja.
Faptul că candidatul nu a declarat economiile în numerar, veniturile și
conturile bancare, generează dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului
cu criteriile de integritate etică și financiară prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c), alin.
(4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022. Aceste dubii nu au fost atenuate
de către candidat.
Completul de judecată special apreciază ca fiind lipsită de suport poziția
reclamantului precum că, la caz nedeclararea economiilor în numerar, a veniturilor
și a conturilor bancare, nu reprezintă un nivel sporit de gravitate care ar duce la
nepromovarea evaluării.
În această ordine de idei, Completul de judecată special observă că, atât în
cadrul procedurii de evaluare, cât și în cadrul procedurii judiciare, inclusiv în cererea
de contestare, reclamantul Octavial Lazarev nu a înlăturat dubiile apărute în privința
problemei cu privire la nedeclararea economiilor în numerar, a veniturilor și a
conturilor bancare, în conformitate cu cerințele legale, și nu a combătut probele
dobândite de către Comisia de evaluare. Generalizând ipotezele descrise supra,
Completul de judecată special concluzionează că, din argumentele reclamantului,
prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe
care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar
justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile
serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022)
cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate financiară conform
art. 8 alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și criteriul de integritate etică conform art. 8
alin. (2) lit. c), din Legea nr. 26/2022 cu referire la nedeclararea economiilor în
numerar, a veniturilor și a conturilor bancare.
Nu poate fi reținut nici argumentul reclamantului precum că nedeclararea
economiilor în numerar a fost un eveniment singular, or, în pofida cerințelor legale
reclamantul nu a declarat economiile în numerar în declarația sa anuală pentru anul
2021, precum și nu a declarat aceste economiile în declarație sa anuală pentru anul
2022, astfel la caz nedeclararea economiilor în numerar deținute de către reclamant
nu reprezintă un eveniment singular.
La fel, nu poate fi reținut nici argumentul precum că indemnizația primită
din partea statului român pentru copii minori, nu reprezintă un venit și aceste sume
de bani nu aparțin reclamantului nici soției sale, prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 133/2016, stabilesc că subiectul declarării urmează sa declare veniturile
obținute de subiectul declarării împreună cu membrii familiei, concubinul/concubina
în anul fiscal precedent” și în Capitolul II, punctul 8 al Anexei nr. 1 la această lege,
care prevede că se declară „Venitul obținut din alte surse (pensii, burse,
indemnizații, premii, drepturi de proprietate intelectuala etc.). În plus faptul că
indemnizația reprezintă un ajutor acest fapt nu exclude responsabilitatea reclamantul
de declarare a acestor indemnizații.
Iar, nerespectarea legii privind declararea averii și intereselor personale pune
la îndoială corespunderea candidatului cu criteriul de integritate etică.
Cât privește constatările privind declararea unui preț de cumpărare mai mic
pentru casă nefinalizată în or. Stăuceni, comisia a constatat că, la 9 iunie 2011,
candidatul și soția sa au cumpărat o casă cu suprafața de 150,9 m.p. și un teren cu
suprafața de 0,05 ha în or. Stăuceni cu 23.120 MDL.
Comisia a reținut că, potrivit candidatului, casa era construită în proporție
de 61%. Candidatul a menționat că „finalizarea în proporție de 61% a casei (fundație,
acoperiș, structură etc.) includea casa construită în două niveluri, acoperită și cu
pereții interiori.” Comisia consideră, din motivele expuse în prezentul document, că
în privința casei, candidatul a indicat un preț mai mic decât cel achitat cu adevărat.
A subliniat că, prețul contractual al terenului și a construcției, stipulat în contractul
de vânzare-cumpărare din 9 iunie 2011 a fost identic cu valoarea cadastrală a acestor
bunuri (casă și teren) în anul 2011. Conform celor relatate de candidat: „Certificatul
privind valoarea bunului imobil din 2011, pe care l-au obținut vânzătorii, a fost pe
baza inventarierii masive efectuate în Republica Moldova în 1997” . În urma
analizei documentelor cadastrale, s-ar părea că în proporție de 61% casa ar fi fost
construită între anii 2001 și 2005. Această concluzie se desprinde din faptul că
terenul a fost vândut în anul 2001fără nicio mențiune despre o oarecare casă, iar
prima mențiune despre casă apare în Cadastru în anul 2005. Prin urmare, se poate
concluziona, că prețul contractual pentru teren și casă, construită în proporție de
61%, este echivalent cu valoarea terenului singur, așa cum a fost evaluat în anul
De asemenea, a notat că, conform Bursei Imobiliare „Lara”, valoarea medie
de piață a unei case, construită în proporție de 60 - 70%, cu o suprafață totală de
aproximativ 200 m.p. și cu suprafață terenului aferent de 0,06 ha, în mun. Chișinău,
or. Stăuceni, în perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011 era de 815.000 -
950.000 MDL (est. 50.000 - 58.000 EUR). Aceasta este o valoare de aproximativ 50
de ori mai mare decât prețul pe care candidatul a declarat că l-ar fi achitat pentru
casă.
Astfel, comisia a constatat dubii serioase că prețul real plătit pentru casa din
or. Stăuceni de către candidat și soția sa, în anul 2011, a fost de 23.120 MDL.
Instanța de judecată conchide că dubiile Comisiei în privința acestui aspect
nu au fost înlăturate în ședința de judecată. Avocatul reclamantului s-a axat asupra
problemei corectitudinii informației obținute de la compania ,,LARA”, pusă la baza
dubiilor respective, însă a omis să prezinte probe, obținute de la alte agenții
imobiliare sau portaluri de vânzări imobiliare, prin care să confirme/infirme prețurile
reale existente pe piață în perioadele de referință a unor bunuri imobile similare.
Totodată, reieșind din explicațiile oferite de către candidat Comisiei de evaluare cu
privire la prețul mic al imobilului, candidatul a răspuns că, prețul de vânzare al
bunului imobil a fost stabilit de către vânzător. La fel a indicat că, reducerea prețului
a fost posibilă din cauza prezenței apelor subterane aproape de suprafață, ceea ce
face multe complicații și incomodități, însă a indicat că careva sisteme speciale
pentru a exclude problema nu a instalat. De asemenea comisia a reținut că,
candidatul a investit ulterior suma de 1.143.880 MDL pentru lucrările de construcție
de finalizare a proporției de 39% din construcție. Deși a furnizat foarte multe
informații cu privire la tipul de îmbunătățiri efectuate la casă, niciuna dintre acestea
nu a avut ca scop rezolvarea problemelor legate de apele subterane; mai degrabă,
după propriile sale cuvinte, „suma de 1.143.880 MDL a fost achitată pentru: „Lucrări
de finisare a casei (39%), în care au intrat uși și ferestre din exterior, tencuiala la
nivel sur interior și exterior, instalarea șapelor pentru podea și conectarea casei la
toate rețelele (apeduct, gaz, electricitate); Lucrări de renovare a casei, care au inclus
schimbarea acoperișului, finisarea fațadei casei, lucrări de decor interior și exterior,
uși din interior, pardoseala, tehnica sanitară și de uz casnic, unele elementele de
mobilier, construcția unei terase în spatele casei și amenajarea teritoriului”.
Astfel, explicațiile candidatului prezentate Comisiei de evaluare în ceea ce
privește prețul de achiziție a imobilului din or. Stăuceni și factorii care au determinat
stabilirea prețului de vânzare-cumpărare, nu au fost înlăturate de către candidat. În
asemenea circumstanțe, Completul de judecată special consideră că,
neconsecvențele și explicațiile candidatului cu privire la aspectele supuse evaluării
au subminat credibilitatea sa în fața Comisiei de evaluare.
Mai mult, Completului de judecată special reține că pentru un observator
obiectiv este dificil de crezut că prețul de cumpărare indicat de reclamant pentru o
casă cu suprafața de 150,9 m. p și un teren cu suprafața de 0,05 ha în orașul Stăuceni
cu 23.120 MDL, este unul real și nu subestimat.
Or, procurorii trebuie să respecte cele mai înalte standarde etice și
profesionale, atât în exercitarea atribuțiilor lor, cât și în afara lor, permițând astfel
societății să aibă încredere în justiție. Având în vedere că procurorii acționează în
numele poporului și în interesul public, ei trebuie să fie întotdeauna integri și
întotdeauna să fie conștienți de riscurile corupției și să nu admită aparența unui
comportament corecțional în activitatea sa, iar tranzacțiile cu privire la proprietatea
să fie încheiate într-un mod care să nu provoace îndoieli. Procurorul trebuie să se
comporte întotdeauna, și nu numai în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod
onorabil și demn de funcția sa, fiind un exemplu de conduită pentru restul societății.
În cauza Sevdari v. Albania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
reținut că anumite încălcări ale funcționarilor publici a obligațiilor cu privire la
declararea averii, pot fi considerate, în general, ca grave. Acestea pot include, printre
altele, nedeclararea principalelor active sau a surselor de venit sau încercări
deliberate de a le ascunde de autorități, incapacitatea de a justifica achiziții majore
prin economii sau resurse legitime și suficiente, deținute la momentul achiziționării;
sau incapacitatea de a justifica un stil de viață excesiv sau cheltuieli extravagante,
care depășesc în mod clar mijloacele legale declarate funcționarului vizat și ale
familiei sale (nr. 40662/19, din 13 decembrie 2022, § 85).
Astfel, în opinia Completului de judecată special, candidatul Octavian
Lazarev nu a desființat dubiile Comisiei de evaluare, ba mai mult ca atât, prin
explicațiile sale, candidata a fortificat dubiile Comisiei, transformându-le în dubii
serioase, aruncând o umbră de îndoială asupra onestității și credibilității candidatului
cu referire la prețul la care candidatul și soția sa ar fi achiziționat casa din or.
Stăuceni. Or, prin prisma art. 5 alin. (4) din Legea nr. 133/2016, responsabilitatea
pentru veridicitatea și deplinătatea informațiilor incluse în declarația averii și
intereselor personale o poartă declarantul, adică persoana care depune declarația.
Respectiv, candidata era responsabilă de informațiile incluse în declarațiile sale
anuale.
Referitor la cel de al treilea aspect, desfășurarea activității de întreprinzător,
deținând funcția de procuror, Completul de judecată special reține constatările
Comisie de evaluare potrivit cărora, conform informației obținute din Registrul de
stat al populației, soția candidatului este proprietara și administratoarea companiei
„V”. Compania sus-menționată deține în proprietate un spațiu comercial subteran cu
suprafața de 207 m.p. în mun. Chișinău.
Conform informațiilor furnizate Comisiei de către Serviciul Fiscal de Stat
(„SFS„”), candidatul figurează ca unica persoană de contact dintre SFS și compania
„V”, fiind indicată atât adresa personală de e-mail a candidatului, cât și numărul
personal de telefon al acestuia. Totodată, unul dintre locatarii care închiriază spațiu
de la compania „V”, a confirmat, de asemenea Comisiei că i s-a dat numărul de
telefon personal al candidatului, la care să sune pentru orice comunicare, care ar
putea fi necesară cu privire la probleme legate de spațiul pe care îl închiria. Între anii
2016 și 2022, de pe trei dintre conturile bancare ale candidatului au fost efectuate un
număr de 218 plăti separate pentru servicii prestate către compania „V”. Mai exact,
candidatul a efectuat plăti în numele societății „V” de pe: (1) contul bancar pe care
candidatul își primește salariul de la procuratură, (2) contul bancar pe care candidatul
își primește pensia de la Ministerul Apărării și (3) un cont bancar personal al
candidatului. Aceste plăti au fost efectuate pentru servicii de apă și canalizare,
electricitate, încălzire și securitate pentru spațiul care aparține companiei „V”,
amplasat pe strada „D” din mun. Chișinău. În total, candidatul a achitat suma de
36.926 MDL (est. 1.846 EUR) drept plată pentru aceste servicii prestate către
compania „V”.
Astfel, prin acțiunile sale, candidatul a manifestat un comportament care
contravine prevederilor Codului de etică al procurorilor din 2016, dar și prevederilor
Legii nr. 3/2016 cu privire la Procuratura, implicându-se și desfășurând o activitate
care poate fi interpretată ca fiind antreprenorială în cadrul unei companii comerciale
private, compania „V”, iar aceste acțiuni generează dubii serioase cu privire la
conduita candidatului.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură,
funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată,
precum și cu alte activități remunerate sau neremunerate.
În conformitate cu pct. 6.1.1 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin
Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, procurorul trebuie
să respecte legislația națională și actele internaționale la care Republica Moldova
este parte, principiile judecății echitabile cum sunt prevăzute în articolul 6 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a
jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, actele normative ale
Procuraturii, și ale organelor de autoadministrare a procurorilor.
Completul de judecată special reține că, candidatul Octavian Lazarev nu a
înlăturat dubiile apărute în privința problemei cu privire la pretinsa desfășurare a
activității de întreprinzător, deținând și funcția de procuror, or, argumentele
candidatului că mijloacele financiare de pe conturile sale salariale folosite de soția
acestuia pentru achitarea serviciilor comunale aferente spațiului comercial nu
constituie o probă pentru constatarea că reclamantul administrează afacerea, se
combat prin probele administrate de Comisia de evaluare și menționate supra în
pct.189.
Astfel, Completul de judecată special constată că, acesta nu a fost un caz
singular, în total în perioada anilor 2016 – 2022 de pe conturile de bancare ale
candidatului au fost efectuate un număr de 218 plăti separate pentru servicii prestate
către compania „V”, în total, candidatul a achitat suma de 36.926 MDL. Plățile erau
efectuate de pe contul bancar pe care candidatul își primește salariul de la
procuratură, contul bancar pe care candidatul își primește pensia de la Ministerul
Apărării și un cont bancar personal al candidatului.
Ce ține de afirmația reclamantului că a fost supus unui tratament diferențiat
în raport cu alți candidați care au fost evaluați pozitiv în situații similare, Completul
de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție constată că aceasta nu a fost
probată. Astfel, instanței nu i-au fost relevate acele situații comparabile și care ar fi
identice sau aproape identice situației reclamantului, pentru a fi supuse analizei dacă
într-adevăr așa s-a procedat. Astfel, se deduce că sunt absolut neîntemeiate alegațiile
reclamantului, precum că Comisia și-ar fi exercitat discreția sa în mod diferit.
În acest sens, s-a invocat tratamentul diferențiat în comparație cu cazul
Chironeț cu referire la aspectul nedeclarării economiilor în numerar. Completul de
judecată reține că Octavian Lazarev n-a declarat doi ani la rând economii
impunătoare (în jur de 500 000 lei) și doar cu ocazia inițierii verificării prevetting
le-a menționat. Chironeț Ioana, la rândul său, în 2019 a luat un împrumut de la bancă
în sumă de 140 000 lei pe care l-a stins în 2021. Acest împrumut a fost declarat în
declarațiile pentru 2019 și 2020 și doar în cea pentru 2021 nu a fost menționat,
explicând că nu a făcut-o fiindcă a considerat că nu e necesar odată ce a fost stins în
acel an. Este evident că situațiile nu sunt deloc comparabile pentru a putea fi invocat
tratamentul diferențiat nejustificat (nedeclarare doi ani la rând a unor economii
impunătoare versus nedeclararea o singură dată a unui împrumut care fusese între
stins până la ziua declarării).
La fel, s-a invocat tratament diferențiat în comparație cu cazul Chironeț cu
referire la aspectul nedeclarării unor conturi în care erau mijloace bănești. Completul
de judecată reține că Octavian Lazarev la 4 ianuarie 2018 a deschis un depozit la o
bancă în sumă de 100 000 lei proveniți din vânzarea unui automobil. Cu ocazia
depunerii delcarației pentru 2017 acest cont bancar n-a fost menționat, la fel cum și
alte șase conturi banacare ale sale și cinci conturi bancare ale soției, cât și contul
bancar romînesc în care erau sume de bani. Chironeț Ioana, la rândul său, în perioada
2012-2015 deținea un cont bancar pe care l-a deschis în 2003 și utilizat ultima dată
în mai 2008. Mai deținea Chironeț Ioana un cont banacar din 2014, salarial, folosit
până în prezent, pe care nu l-a declarat din motivul că eronat considera că nu e cazul
să o facă deoarece declara venitul salarial propriu-zis. Iarăși, este evident că situațiile
nu sunt deloc comparabile pentru a putea fi invocat tratamentul diferențiat
nejustificat (nedeclararea unui cont nefolosit de mult timp și fără rulaj, cât și
nedeclararea unui cont salarial versus nedeclararea a tuturor conturilor pe care le
deținea împreună cu soția pe care erau depozitate mijloace bănești în sumă mai mari
de 15 salarii pe economie).
Similar, cu referire la alegațiile privind pretinsul tratament diferențiat în
raport cu Lealin Iurie, Completul de judecată constată că sunt neîntemeiate. Potrivit
estimărilor comisiei Octavian Lazarev a procurat un imobil (teren 0,05 ha și casă de
150,9 m.p., construită în proporție de 61 %), la un preț de circa 50 de ori mai mare
decît cel declarat și recunoscut de către candidat (23 120 lei). Lealin Iurie, împreună
cu soția în 2017 a procurat un teren și o casă la un preț de 980 000 lei, care în viziunea
comisiei ar fi comparabil cu cel de piață, fiind însă mai mic decât cel cadastral, iar
în declarațiile anuale indica tot timpul prețul de cumpărare în loc de cel cadastral.
Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, Completul de judecată nu percepe în ce
ar consta similititudinea situațiilor pentru a putea da o apreciere dacă tratamentul a
fost diferențiat sau nu.
La fel, e și-n cazul pretinsului tratament diferențiat în raport cu Lealin Iurie
ce ține de automobilul procurat de ultimul. Or, deși automobilul, potrivit evaluării
în vamă pentru achitarea drepturilor de import ar avea un cost cu circa 200 000 lei
mai mult decât cel menționat în actul de procurare, Lealin Iurie a prezentat poze din
care reiese că mijlocul de transport avea nevoie de reparații substanțiale și că aceste
lucrări au fost efectuate. În acest sens, este evident că nu poate fi comparată situația
procurării automobilului cu procurarea imobilului la un preț prezumtiv de 50 ori mai
mare decât cel recunoscut de candidat.
Toate aceste exemple menționate supra în pct.195-198, relevă încercarea
părții reclamante de a manipula tendențios cu unele date de fapt, comune doar parțial
cu datele altor candidați, dar nu cu toate pentru a se putea susține că situațiile sunt
comparabile, scopul fiind de a se încerca inducerea ideii că candidatul a fost
nejustificat tratat diferențiat în raport cu alții, pentru a obține o soluție pozitivă în
prezenta cauză.
Cumulul ipotezelor descrise supra conving instanța de judecată că, la caz,
nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea lui
Octavian Lazarev, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și
evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a
evaluării în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de
evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de
evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea
candidatei cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (2) lit. a)
și c) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/2022.
Ținând cont de cele reținute supra, Completul de judecată special relevă că,
în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei
de evaluare a procurorilor nr. 18 din 7 noiembrie 2024 cu privire la reevaluarea lui
Octavian Lazarev, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și
evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.
Or, actul supus controlului judiciar este emis conform prevederilor legii,
nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea
evaluării de către candidată, iar în cadrul procedurii de evaluare și evaluare reluată
nu au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care să
afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că cererea de chemare
în judecată depusă de Octavian Lazarev este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
În conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a), alin. (9) din Legea privind
unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Octavian Lazarev împotriva
Comisiei de evaluare a procurorilor privind anularea deciziei nr.18 din 7 noiembrie
2024 „cu privire la candidatura lui Octavian Lazarev, candidat la funcția de membru
al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliul
Superior al Procurorilor” și dispunerea reevaluării candidatului
Decizia este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă