2r-217/25 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- Taxa de stat era previzibila, rezonabila ca valoare, impusa in cadrul accesului la o cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti si in lipsa unor probe convingatoare privind imposibilitatea achitarii ei, nu se poate retine ca refuzul acordarii scutirii ar fi afectat esenta dreptului recurentei de acces la justitie.
2r-217/25 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Safia Rabei,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Safia Rabei
împotriva SA „CET-Nord” cu privire la anularea bonurilor de plată pentru energia
termică pentru perioada 2022-2023; 2023-2024 și acțiunea reconvențională depusă
de SA „CET-Nord” împotriva Safiei Rabei cu privire la încasarea datoriei pentru
energia termică
împotriva încheierii din 15 mai 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2r-217/25
Nr. PIGD 2-24056452-01-2r-11062025)
Taxa de stat era previzibilă, rezonabilă ca valoare, impusă în cadrul accesului la o
cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești și în lipsa unor probe convingătoare
privind imposibilitatea achitării ei, nu se poate reține că refuzul acordării scutirii ar
fi afectat esența dreptului recurentei de acces la justiție.
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. E. Balan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Nord (jud. E. Grumeza, I. Parii, N. Costaș)
2 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Safia Rabei,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 mai 2024, Safia Rabei a depus o cerere de chemare în judecată împotriva
SA „CET-Nord” cu privire la anularea bonurilor de plată pentru energia termică
pentru perioada 2022-2023; 2023-2024.
La 25 iulie 2024, de către SA „CET-Nord” a fost depuă o acțiune
reconvențională împotriva Safiei Rabei cu privire la încasarea datoriei pentru energia
termică.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 31 octombrie 2024 a fost
respinsă cererea de chemare în judecată și admisă acțiunea reonvențională fiind
încasată de la Safia Rabei în beneficiul SA „CET-Nord” suma de 5041,23 lei în
calitate de energie termică și suma de 451,61 lei în calitate de celtuieli de judecată.
La 20 noiembrie 2024, Safia Rabei a depus o cerere de apel împotriva hotărârii
din 31 octombrie 2024.
Curtea de Apel Nord, prin încheierea din 29 ianuarie 2025 nu a dat curs cererii
de apel, comunicând Safiei Rabei despre necesitatea prezentării în modul
corespunzător a cererii de apel în limba română sau prezentarea traducerii acesteia și
despre necesitatea prezentării dovezii achitării taxei de stat în mărime de 426,36 lei,
fiindu-i stabilit termen până la 1 aprilie 2025, ora 17:00.
La 18 martie 2025, Safia Rabei a depus o cerere de scutire de la plata taxei de
stat în legătură cu faptul că este bolnavă, bătrână și are pensie mică. Ulterior, la 24
martie 2025, Safia Rabei a depus cererea de apel în limba română.
Prin încheierea Curții de Apel Nord din 31 martie 2025 s-a respins cererea de
scurite de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel și s-a acordat un termen
suplimentar pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat până la 29 aprilie
2025.
La 15 aprilie 2025, Safia Rabei a depus o cerere prin care solicită repetat scutirea
de la plata taxe de 426 lei, indicând că această sumă este una foarte mare pentru
recurentă, că aceasta ar fi bolnavă și ar fi nevoită să cumpere medicamente, că ar avea
pensie mică și că nu ar avea rude, copii și soț.
Prin încheierea Curții de Apel Nord din 15 mai 2025, cererea de apel depusă de
Safia Rabei a fost restituită din motivul neînlăturării neajunsurilor.
1
La 2 iunie 2025, Safia Rabei a formulat o cerere de recurs în care a indicat că
are o pensie de 2500 lei și este unica sursă de întreținere. În motivarea recursului a
reiterat argumentele referitoare la dificultățile financiare invocate anterior.
La 17 iunie 2025, Safia Rabei a fotmulat un recurs suplimentar în care a
solicitat Curții Supreme de Justiție să expedieze interpelări către SA „CET-Nord”, să
livreze informații despre fondul litigiului în care participă, să anuleze facturile vizate
în cererea sa de chemare în judecată, să facă constatări ale cheltuielilor comparative
ale întreținerii apartamentului său cu alt apartament vecin.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
,,Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor
emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a
referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să
respingă recursul și să mențină încheierea.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată atestă că încheierea contestată a fost emisă la 15 mai
2025 și recepționată de Safia Rabei la 29 mai 2025 (f.d. 136). Prin urmre, recursul
Safiei Rabei, declarat la 2 iunie 2025, se consideră depus cu respectarea termenului
de declarare a recursului.
Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul declarat împoriva încheierii Curții de Apel Nord din 15
mai 2025 urmează a fi respins, iar încheierea instanței de apel menținută, din
următoarele considerațiuni.
Principala problematică pe care Curtea Supremă de Justiție urmează să o
soluționeze în prezenta cauză este dacă taxa de stat în mărime de 426 lei, pentur
depunerea cererii de apel, în prezenta cauză a constituit sau nu un obstacol excesiv în
calea accesului la justiție.
În jurisprudența sa (cauza Weissman și alții împotriva României, nr. 63945/00,
-37, 24 mai 2006) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a amintit că
„dreptul la un tribunal” nu este unul absolut și poate face obiectul unor limitări. În
2
această privință, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu a negat niciodată că
interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări
financiare a accesului unei persoane la un tribunal. În particular, ținând cont de
principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt
teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea reiterează că cuantumul
cheltuielilor de judecată, apreciat în contextul circumstanțelor unei spețe date,
inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care
aceasta restricție este impusă sunt factori care trebuie luați în considerare atunci când
se determina dacă o persoană a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal sau dacă,
datorită cuantumului cheltuielilor de judecată, dreptul de acces la un tribunal a fost
restrâns în așa măsură încât este afectat în însăși substanța sa.
În prezenta cauză, obligația impusă recurentei Safia Rabei de a achita taxa de
stat în mărime de 426 lei pentru depunerea cererii de apel nu poate fi calificată drept
o împovărare excesivă, incompatibilă cu dreptul de acces la un tribunal, așa cum este
protejat de articolul 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Valoarea taxei nu este una exagerată, raportată la realitățile sociale și
economice din Republica Moldova, unde o astfel de sumă nu depășește nivelul unei
cheltuieli ocazionale suportabile pentru orice justițiabil obișnuit. Recurenta
beneficiază de o pensie lunară de 2500 lei, iar din datele cauzei nu rezultă că aceasta
ar avea alte obligații sau cheltuieli esențiale, documentate, care i-ar face imposibilă
achitarea sumei de 426 lei într-un termen rezonabil.
În acest context, invocarea vârstei înaintate și a unor probleme de sănătate,
deși relevante sub aspectul vulnerabilității, nu constituie în sine și în mod automat o
dovadă a incapacității de a achita o sumă de 426 lei. În lipsa unor dovezi obiective
privind cheltuieli lunare excesive, recurenta nu a demonstrat în concret că situația sa
financiară i-ar fi interzis în mod efectiv plata acestei taxe de stat.
Mai mult, trebuie remarcat că accesul la instanță în primă instanță nu a fost
restricționat – obiecțiile Safiei Rabei față de fondul cauzei au fost examinate pe fond
de către Judecătoria Bălți sediul Central, care a pronunțat o hotărâre motivată.
Ulterior, accesul la etapa apelului nu poate fi considerat ca fiind absolut, ci poate fi
condiționat, în mod rezonabil, de îndeplinirea unor cerințe procedurale, printre care
se regăsește și plata taxei de stat.
În concluzie, în condițiile în care taxa de stat era previzibilă, rezonabilă ca
valoare, impusă în cadrul accesului la o cale de atac împotriva unei hotărâri
judecătorești și în lipsa unor probe convingătoare privind imposibilitatea achitării ei,
nu se poate reține că refuzul acordării scutirii ar fi afectat esența dreptului recurentei
de acces la justiție.
Pretențiile formulate de recurenta Safia Rabei în recursul suplimentar depus la
17 iunie 2025 nu pot fi examinate de către Curtea Supremă de Justiție în virtutea
rolului său funcțional și a etapei procesuale în care se află prezenta cauză. Recursul
3
formulat în prezenta speță vizează exclusiv controlul de legalitate asupra încheierii
din 15 mai 2025, emisă de Curtea de Apel Nord, prin care a fost respinsă cererea de
scutire de la plata taxei de stat și restituită cererea de apel. În această etapă procesuală,
instanța supremă nu este chemată să efectueze o reexaminare a fondului litigiului și
nici să administreze probe sau să efectueze constatări suplimentare.
Solicitările recurentei de a fi expediate interpelări către SA „CET-Nord”, de a
se anula facturi de plată sau de a se face constatări comparative privind întreținerea
locuinței, constituie cereri de fond sau de administrare a probatoriului, care exced
competenței Curții Supreme de Justiție în cadrul recursului în secțiunea I. Aceste
aspecte pot face obiectul unui eventual recurs în secțiunea a II-a, după parcurgerea
căii de atac a apelului.
Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
cererea de recurs depusă de Safia Rabei ca fiind neîntemeiată, iar încheierea Curții de
Apel Nord din 15 mai 2025 emisă cu respectarea prevederilor legale.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge recursul declarat de Safia Rabei.
Menține încheierea din 15 mai 2025 a Curții de Apel Nord, adoptată în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Safia Rabei împotriva SA
„CET-Nord” cu privire la anularea bonurilor de plată pentru energia termică pentru
perioada 2022-2023; 2023-2024 și acțiunea reconvențională depusă de SA „CET-
Nord” împotriva Safiei Rabei cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
4