2ra-783/24 — încsarea salariului restant, compensatiei pentru retinerea salariului, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încsarea salariului restant, compensatiei pentru retinerea salariului, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitătii recursului
2ra-783/24 — încsarea salariului restant, compensatiei pentru retinerea salariului, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Vitalie Cucu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
Vitalie Cucu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ABC Gurmandis” cu
privire la încasarea salariului restant, compensației pentru reținerea salariului,
repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-783/24
nr. PIGD 2-22127481-01-2ra-04072024)
Argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în vigoare după 01 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. N. Mămăligă
Curtea de Apel Chișinău, jud. N. Budăi, I. Țurcan, M. Anton
02 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Vitalie Cucu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 august 2022, Vitalie Cucu și reprezentantul acestuia, avocatul
Octavin Grossu, au depus cerere de chemare în judecată, concretizată prin cererea
din 27 aprilie 2023, împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ABC
Gurmandis” (în continuare SRL „ABC Gurmandis”) cu privire la încasarea
salariului restant, compensației pentru reținerea salariului, repararea prejudiciului
moral și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 2-10, 111).
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 19 septembrie
2019, a fost angajat în cadrul SRL „ABC Gurmandis” în funcția de agent de
securitate, în baza contractului individual de muncă nr. 96/749/19, pentru
perioada 19 septembrie 2019 – 09 noiembrie 2021, locul de muncă fiind stabilit –
unitatea comercială supermagazinul „Nr. 1 ” din sectorul Rîșcani, bd. Moscova,
9/5.
La 08 noiembrie 2021, a depus cerere de demisie, iar prin ordinul
nr. 545-C din 09 noiembrie 2021 a fost acceptată demisia, cu încetarea
contractului individual de muncă nr. 96/749/19 din 19 septembrie 2019.
Reclamantul a menționat că, în perioada de activitate și-a executat cu
diligență obligațiile de serviciu și nu a avut sancțiuni disciplinare aplicate. În
pofida executării în modul corespunzător a obligațiilor sale de serviciu, inclusiv
în afara orelor de serviciu, după ora 22:00 (munca de noapte), angajatorul nu și-a
executat obligația de a duce evidența și a retribui munca suplimentară. Astfel,
pentru perioada ianuarie 2020 – august 2021, în total, a lucrat suplimentar 352 de
ore, în afara duratei normale a timpului de muncă, prevăzut la art. 95 alin. (2),
art. 96 alin. (2)-(4), art. 98 alin. (3) și art. 99 alin. (1) din Codul muncii.
Conform prevederilor capitolului IV din contractul individual de muncă
nr. 96/749/19 din 19 septembrie 2019, cuantumul salariului funcției a fost
1
stabilit1de angajator în sumă de 6 500 de lei lunar sau echivalentul în mărime de
38,46 de lei per oră, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169
de ore pe lună, iar la pct. 4.3 s-a stabilit că achitarea salariului se efectuează până
la data de 25 a lunii următoare pentru luna precedentă.
Reclamantul a învederat că, la 10 mai 2022, a depus la angajator o
somație, cu nr. 05-10/2022, la care a anexat calculul pentru munca suplimentară,
cu indicarea orelor lucrate suplimentar.
Ulterior, la 03 august 2022, Inspectoratul de Stat al Muncii a efectuat la
SRL „ABC Gurmandis” un controlul inopinat, în cadrul căreia s-a stabilit că, până
în anul 2022, angajatorul nu a dus evidența timpului de muncă prestat efectiv de
către agenții de securitate, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în
zilele de sărbătoare nelucrătoare, fapt ce contravine prevederilor art. 106 din
Codul muncii. La fel, contrar prevederilor art. 101 alin. (3) din Codul muncii, la
unitate lipsește programul (graficul) muncii în schimburi pentru agenții de
securitate.
În pofida instituirii obligației concrete a SRL „ABC Gurmandis” de a
ține, în modul stabilit, evidența timpului de muncă prestat efectiv de fiecare
salariat, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus și în
zilele de sărbătoare nelucrătoare, angajatorul nu a executat aceste obligații, deși,
pentru fiecare zi lucrătoare salariații aplicau semnăturile întru confirmarea orei
prezentării la serviciu și a orei plecării de la lucru, cu înregistrarea în lista de
evidență, la data respectivă.
Reclamantul a menționat că, din motive necunoscute, SRL „ABC
Gurmandis” nu a prezentat inspectorilor lista de evidență a prezentării și plecării
de la lucru, cu toate că acestea au fost întocmite zilnic, cu stabilirea exactă a
timpului atribuit muncii prestate de fiecare angajat al unității respective.
La capitolul dat, reclamantul a invocat că, în perioada activității sale în
cadrul SRL „ABC Gurmandis”, a fost impus să presteze lunar muncă
suplimentară de la 5 până la 64 de ore. Însă, contrar prevederilor art. 143 alin. (1)
din Codul muncii și în pofida termenelor de plată stabilite, angajatorul nu și-a
executat în modul corespunzător obligația de achitare a plăților salariale în ziua
eliberării – 09 noiembrie 2021 și nici după comunicarea verbală și scrisă a
revendicărilor corespunzătoare, în cadrul negocierilor.
Reclamantul a indicat că angajatorul SRL „ABC Gurmandis” nu i-a
achitat retribuirea pentru munca suplimentară conform salariului funcției pe
unitate de timp, cu aplicarea coeficientului de 1,5 salarii de bază stabilite
2
salariatului pe unitate de timp (38,46 de lei/ora x 1,5 = 57,69 de lei/ora de muncă
suplimentară) în sumă totală de 20 306,88 de lei.
Reclamantul a considerat că, prin răspunsul Inspectoratului de Stat al
Muncii nr. C-913/22 din 05 august 2022 se confirmă încălcarea obligațiilor
impuse angajatorului de art. 101 și art. 106 din Codul muncii și s-a comunicat
înmânarea pârâtului a procesului-verbal de control, cu prescripția de a duce
evidența timpului de muncă prestat efectiv de către toți salariații, inclusiv a muncii
suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus și în zilele de sărbătoare
nelucrătoare și de elaborat programul (graficul) muncii în schimburi pentru
salariații care activează în schimburi.
În opinia reclamantului, din motiv că angajatorul a refuzat să-i achite
plățile salariale cuvenite, prin prisma art. 329 din Codul muncii, acesta este
obligat să-i repare integral prejudiciul material și moral cauzat salariatului,
precum și să achite compensația pentru reținerea achitării retribuției salariale
prevăzută de art. 330 alin. (2) din Codul muncii, pentru perioada de la 25 februarie
2020 până la 29 august 2022, în cuantum de 36 415,48 de lei.
Cu referire la prejudiciul moral pretins, reclamantul a accentuat că,
urmare a neachitării de către angajatorul SRL „ABC Gurmandis” a drepturilor
salariale sub forma retribuirii muncii suplimentare, i-a fost cauzat un anumit nivel
de stres și frustrare, iar dreptul enunțat urmează a fi justificat la repararea
prejudiciului moral cauzat în cuantum de două salarii medii lunare pe economie
ce constituie suma de 19 800 de lei.
Totodată, întru valorificarea drepturilor garantate prin legislația muncii,
a fost nevoit să suporte și cheltuieli pentru serviciile avocatului în sumă de 5 000
de lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 976608 din 29 august 2022, care
consideră că urmează a fi compensate de către partea pârâtă.
Reclamantul Vitalie Cucu a solicitat prin cererea de chemare în judecată
concretizată, încasarea din contul SRL „ABC Gurmandis” în beneficiul său a
restanței la salariu sub forma retribuției pentru munca suplimentară în mărime de
20 306,88 de lei pentru perioada ianuarie 2020 – august 2021, reieșind din totalul
orelor de muncă lucrate suplimentar în perioada vizată de 352 de ore; a
compensației pentru reținerea achitării retribuției salariale pentru perioada 25
februarie 2020 – 27 aprilie 2023, în cuantum de 51 097,35 de lei; a sumei de
19 800 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor
de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei.
3
ASPECTE DE PROCEURĂ
La 19 septembrie 2022, reprezentantul pârâtei SRL „ABC Gurmandis”,
avocatul stagiar Ana Iovu, a depus cerere cu privire la ridicarea excepției de
tardivitate, solicitând respingerea pretenției înaintate de Vitalie Cucu cu privire la
repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la remunerarea
muncii, ca fiind depusă tardiv.
Prin încheierea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins cererea pârâtei SRL „ABC Gurmandis”, reprezentată de
avocatul stagiar Ana Iovu, privind ridicarea excepției de tardivitate (vol. I, f.d. 86-
91)
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 03 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Cucu și s-a
încasat de la SRL „ABC Gurmandis” în beneficiul lui Vitalie Cucu salariul
neachitat pentru munca suplimentară prestată în perioada ianuarie 2020 – august
2021 în mărime de 20 306,88 de lei, compensația de reținere a plății salariului
calculată pentru perioada 25 februarie 2020 – 27 aprilie 2023 în mărime de
51 097,35 de lei, suma de 2 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral,
precum și cheltuielile de judecată în sumă de 5 000 de lei pentru asistență juridică,
iar în total 78 404,23 de lei. În rest, pretențiile au fost respinse, ca neîntemeiate.
Totodată, s-a încasat de la SRL „ABC Gurmandis” în beneficiul statului taxa de
stat în sumă de 2 242,12 lei (vol. I, f.d. 150, 160-170).
La 25 mai 2023, SRL „ABC Gurmandis” a depus cerere de apel
împotriva încheierii din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
și a hotărârii din 03 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, completată
prin cererea de apel suplimentară din 24 noiembrie 2023 (vol. I, f.d. 153-157, 184-
211).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de SRL „ABC Gurmandis”, s-a casat hotărârea din 03 mai 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea admisă și în această parte s-a emis
o hotărâre nouă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în
judecată depusă de Vitalie Cucu împotriva SRL „ABC Gurmandis” cu privire la
încasarea salariului restant, compensației pentru reținerea salariului, repararea
4
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată. În rest, încheierea
din 15 decembrie 2022 și hotărârea din 03 mai 2023 ale Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, s-au menținut fără modificări (vol. II, f.d. 14, 15-39).
În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că este greșită
concluzia primei instanței cu privire la temeinicia pretenției de încasare a
salariului neachitat pentru munca suplimentară prestată în perioada ianuarie 2020
– august 2021, în mărime de 20 306,88 lei, or, din materialele cauzei se nu poate
deduce faptul că Vitalie Cucu a prestat o muncă suplimentară, în acest sens lipsind
careva probe.
În acest sens, instanța de apel a apreciat critic înscrisurile prezentate de
către reclamant în susținerea cerinței sale, și anume evidența timpului de muncă
prestat efectiv în perioada ianuarie 2020 – august 2021, or, înscrisurile prezentate
nu demonstrează că Vitalie Cucu a executat o muncă suplimentară, deoarece
reprezintă un tabel întocmit unilateral de către Vitalie Cucu și nu este
contrasemnat de către angajatorul SRL „ABC Gurmandis”, fapt ce ar demonstra
că angajatorul a consimțit munca suplimentară. Mai mult ca atât, acest înscris nu
este semnat nici de Vitalie Cucu, fiind aplicată doar ștampila avocatului Octavian
Grossu cu mențiunea ,,copia este identică cu originalul”.
În contradictoriu, Curtea de Apel Chișinău a reținut ca pertinentă și
concludentă lista de evidență a prezentării și plecării de la lucru pentru data de 12
septembrie 2020, care cuprinde semnăturile angajaților, inclusiv și a lui Vitalie
Cucu. Conform acestui înscris, ora prezentării la serviciu a lui Vitalie Cucu nu
coincide cu cea indicată de către acesta în înscrisul prezentat instanței „Evidența
timpului de muncă prestat efectiv de Vitalie Cucu în perioada ianuarie 2020 –
august 2021”.
La fel, nici Inspectoratul de Stat al Muncii nu a reținut înscrisul
„Evidența timpului de muncă prestat efectiv de Vitalie Cucu în perioada ianuarie
2020 – august 2021” ca fiind un document în baza căruia ar putea fi stabilită
prestarea unei munci suplimentare de către Vitalie Cucu.
Ba mai mult ca atât, Inspectoratului de Stat al Muncii în răspunsul nr. C-
913/22 din 05 august 2022 a informat petiționarul Vitalie Cucu inter alia că,
pentru perioada de activitate în cadrul întreprinderii SRL „ABC Gurmandis”,
salariul i-a fost achitat lunar, fără careva rețineri neîntemeiate din salariu și că, la
moment, angajatorul SRL „ABC Gurmandis” nu are careva restanțe la plata
salariului față de Vitalie Cucu. Astfel, Inspectoratul de Stat al Muncii a fost în
5
imposibilitate de a constata munca suplimentară prestată efectiv de către Vitalie
Cucu (vol. I, f.d. 48, 49).
De asemenea, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, nici declarațiile
martorilor nu sunt suficiente pentru a demonstra existența muncii suplimentare și
nici toate intervalele în care Vitalie Cucu pretinde că ar fi prestat munca
suplimentară, or, martorii nu au avut același program de muncă ca și al lui Vitalie
Cucu și nu au lucrat zilnic, în aceleași ture cu aceste, pe întreaga perioadă
solicitată. Totodată, deși aceștia au indicat asupra existenței situațiilor cu privire
la desfășurarea unei munci suplimentare, din declarațiile martorilor este imposibil
de stabilit timpul de ore efectiv lucrate suplimentar de către Vitalie Cucu.
Astfel, instanța de apel a conchis că, în lipsa unor probe pertinente,
concludente și admisibile, Vitalie Cucu nu este îndreptățit să solicite plata
salariului suplimentar pentru o muncă suplimentară, în contextul în care nu a
demonstrat că a lucrat suplimentar și angajatorul a consimțit acest fapt.
Curtea de Apel Chișinău nu a acceptat argumentul lui Vitalie Cucu,
precum că, în contextul negocierilor acestui litigiu, angajatorul SRL „ABC
Gurmandis” i-ar fi propus suma de 30 000 de lei, acest lucru reprezentând
recunoașterea existenței muncii suplimentare, or, aceste afirmații sunt irelevante,
în contextul în care nu a fost întocmit un act în acest sens, chiar și de eșuare a unei
medieri.
Finalmente, instanța de recurs a considerat ca neîntemeiate și pretențiile
privind încasarea compensației de reținere a plății salariului calculată pentru
perioada 25 februarie 2020 – 27 aprilie 2023 în mărime de 51 097,35 de lei și
suma de 2 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral, or, acestea sunt
pretenții subsecvente pretenției de bază cu privire la încasarea salariul neachitat
pentru munca suplimentară, iar odată cu constatarea faptului că Vitalie Cucu nu a
demonstrat că a desfășurat o muncă suplimentară nu există careva temeiuri de a
admite pretențiile subsecvente ale reclamantului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 iunie 2024, Vitalie Cucu a declarat recurs împotriva deciziei din
06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 432 alin. (l) lit. e) din
Codul de procedură civilă, solicitând casarea integrală a deciziei recurate și
menținerea hotărârii din 03 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
(vol. II, f.d. 47-57).
6
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Vitalie Cucu, în esență, a invocat că instanța de
apel în mod eronat a ajuns la concluzia că reclamantul nu a probat faptul în acest
sens lipsind careva probe că a prestat muncă suplimentară. Or, această concluzie
este combătură prin răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. C-913/22 din
05 august2022, prin care s-a constatat că angajatorul SRL „ABC Gurmandis” nu
a dus evidența timpului de muncă prestat efectiv de către agenții de securitate până
în anul 2022, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus
și în zilele de sărbătoare nelucrătoare, precum și că la unitate lipsește programul
(graficul) muncii în schimburi pentru agenții de securitate; lista de evidență a
prezentării și plecării de la lucru pentru 12 septembrie 2020 și lista de evidență a
prezentării și plecării de la lucru pentru 02 noiembrie 2021; și prin declarațiile
martorilor Nina Veste-Vieru și Ludmila Diomina.
În opinia recurentului, Curtea de Apel Chișinău în mod eronat a reținut
că ora prezentării la serviciu conform listei de evidență a prezentării și plecării de
la lucru pentru 12 septembrie 2020 nu coincide cu informațiile din Evidența
timpului de muncă prestat efectiv de Vitalie Cucu în perioada ianuarie 2020 –
august 2021, iar acest fapt denotă netemeinicia acțiunii. Or, Vitalie Cucu avea
obligația să se prezinte la serviciu până la ora 08:30 în fiecare zi lucrătoare, uneori
la orele 07:00 și 07:30, înainte de deschiderea unității publicului și la solicitările
conducerii. Astfel, concluzia instanței de apel cu privire la existența orei de 8:30
în „Evidența timpului de muncă prestat efectiv pe 7 file”, demonstrează că aceste
probe nu au fost examinate în coroborare de către instanță.
La fel, recurentul a considerat că instanța de apel neîntemeiat nu a reținut
ca probă „Lista de evidență a prezentării și plecării de la lucru pentru data de 02
noiembrie 2021”, motivând că această listă se referă la o perioadă care nu este
obiect de examinare a prezentei acțiuni, or, el a activat la SRL „ABC Gurmandis”
până la 09 noiembrie 2021, iar semnătura sa olografă este aplicată pe fila nr. 2 din
lista dată. Astfel, înscrisul dat confirmă că, în ziua de 02 noiembrie 2021, el s-a
prezentat la serviciu la ora 08:12 și a prestat munca. Totodată, acest înscris
confirmă corectitudinea calcului orelor de muncă efectuat de Vitalie Cucu.
De asemenea, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că declarațiile
martorilor nu sunt suficiente pentru a demonstra existenta muncii suplimentare,
or, conform declarațiilor martorului Diomina Ludmila, programul de lucru era de
la ora 07:30 până la 20:00, însă, în pofida acestui fapt, a fost obligată să lucreze
până la ora 21:00, cu promisiunea că orele suplimentare vor fi remunerate. Cu
7
toate acestea, nu a primit banii pentru orele lucrate suplimentar. De asemenea, o
colegă se serviciu a avut o problemă când a plecat seara fără a semna lista și din
acest considerent nu i s-a plătit pentru acea zi de muncă.
Deopotrivă, potrivit martorului Nina Veste-Vieru, angajații semnau în
liste când veneau la serviciu și când plecau. Programul de muncă era de la 8:30
până la 22:30 seara. A lucrat și ore suplimentare. Rareori a fost plătită pentru orele
lucrate suplimentar, de mai multe ori această remunerare nu era achitată. La fel,
orele de revizie care se făceau noaptea nu erau remunerate. Agenții de pază soseau
înaintea celorlalți lucrători și plecau după. Calculul orelor lucrate era efectuat de
șeful de tură de la unitatea „Supermarket nr. 1 ” din mun. Chișinău, bd. Moscova,
9/5, dl Petru Comoval, care nota ora când soseau angajații la serviciu și când
plecau.
Recurentul a mai invocat că, instanța de apel nu a reținut și a lăsat fără
apreciere fișele de calcul a salariului pentru perioada decembrie 2020 –
septembrie2021, din care rezultă că SRL „ABC Gurmandis” a efectuat achitări
salariile reieșind din norma de bază a timpului de muncă, deși probele menționate
supra demonstrează că efectiv au fost lucrate ore suplimentare.
Nu a fost reținut ca probă nici „Raportul statistic trimestrial – Câștigurile
salariale în trimestrul T/4/2022”, în care la rubrica „Timpul efectiv lucrat de
salariați – timp suplimentar” nu este înregistrată nici o oră, deși materialele
dosarul atestă cu certitudine că salariații au exercitat muncă suplimentară.
Succesiv, recurentul a indicat că decizia instanței de apel contestată este
contrară jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, precum și că, în speță, s-a dat
o interpretare eronată normelor și principiilor legislației muncii.
În opinia recurentului, Cutea de Apel Chișinău în mod eronat a ajuns la
concluzia că el trebuia să demonstreze efectuarea muncii suplimentare și că
angajatorul a consimțit acest fapt. Or, în speță, angajatorul a ținut evidența
timpului muncii prestate efectiv de fiecare salariat, aplicând măsuri de răspundere
față de salariați, iar în beneficiul unora achitând retribuții salariate pentru munca
prestată în afara graficului normal de lucru (munca suplimentară), însă intenționat
nu a prezentat aceste înscrisuri la efectuarea contorului de Inspectoratul de Stat al
Muncii, dar nici la solicitările salariaților nu a prezentat listele de
evidență/calculul orelor efectiv lucrate.
Recurentul a remarcat că, instanța de apel nu a indicat în decizia sa norma
de drept care incumbă salariatului obligația de a aviza/coordona calculul de muncă
8
efectuat de sine stătător cu angajator sau să-i fie imputată obligația de a efectua
acest calcul într-o anumită formă solicitată de legiuitor.
Prin prisma pct. 3.1-3.5 din contractul individual de muncă nr. 96/749/19
din 19 septembrie 2019, regimul de muncă a salariatului se stabilește în
conformitate cu locul de lucru, aprobat lunar în fiecare subdiviziune a
angajatorului, în parte, după secții/departamentele și reieșind din lucrul prestat de
către salariat. Graficul de lucru se afișează la locuri vizibile si accesibile pentru
salariați și se consideră aprobat și acceptat de către salariat, dacă în termen de
șapte zile din momentul afișării acestuia, salariatul nu a prezentat angajatorului
careva obiecții legate de graficul de lucru dat. Se consideră muncă de noapte
munca prestată între orele 22:00 și 6:00. În pofida acestui fapt, Inspectoratul de
Stat al Muncii a constatat că la unitate lipsește programul (graficul) muncii în
schimburi pentru agenții de securitate, contrar prevederilor art. 101 alin. (3) din
Codul muncii. Iar, angajatorul nu a prezentat careva acte confirmative referitor la
evidența timpului de muncă prestat efectiv de către agenții de securitate, inclusiv
a muncii suplimentare, cât și programul muncii, graficul în schimburi pentru
agenții de securitate reieșind din programul de activitate a unității comerciale.
În această ordine de idei, recurentul a conchis că prima instanță a
constatat și a elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptând o hotărâre
legală și întemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin referința depusă electronic la 11 aprilie 2025, intimata SRL „ABC
Gurmandis” a solicitat declararea recursului lui Vitalie Cucu ca fiind inadmisibil
sau, după caz, respingerea lui și menținerea deciziei din 06 februarie 2024 a Curții
de Apel Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
9
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
10
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit scrisorii de expediere a actului
judecătoresc cu numărul de ieșire 2053, decizia motivată din 06 februarie 2024 a
Curții de Apel Chișinău a fost expediată la 27 martie 2024 pentru notificare
participanților la proces (vol. II, f.d. 40). Însă, potrivit copiei autentificate a
plicului, anexate la cererea de recurs, Curtea de Apel Chișinău a expediat la data
de 24 mai 2024, prin intermediul oficiului poștal, notificarea deciziei din 06
februarie 2024 pe numele lui Vitalie Cucu (vol. II, f.d. 58).
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în
interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă în data de 26
iunie 2024 (vol. II, f.d. 47).
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii
și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta
11
s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața
Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,
în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel
Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui
asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei
cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra
12
Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services contra Franței, § 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(Botten contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141,
). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers contra Suediei, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul lui Vitalie Cucu,
ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și
art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul lui Vitalie Cucu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Oxana Parfeni
13