2ra-783/24 — încsarea salariului restant, compensatiei pentru retinerea salariului, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

La 23 august 2022, Vitalie Cucu și reprezentantul acestuia, avocatul Octavin Grossu, au depus cerere de chemare în judecată, concretizată prin cererea din 27 aprilie 2023, împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ABC Gurmandis” (în continuare SRL „ABC Gurmandis”) cu privire la încasarea salariului restant, compensației pentru reținerea salariului, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 2-10, 111).

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 19 septembrie 2019, a fost angajat în cadrul SRL „ABC Gurmandis” în funcția de agent de securitate, în baza contractului individual de muncă nr. 96/749/19, pentru perioada 19 septembrie 2019 – 09 noiembrie 2021, locul de muncă fiind stabilit – unitatea comercială supermagazinul „Nr. 1 ” din sectorul Rîșcani, bd. Moscova, 9/5.

La 08 noiembrie 2021, a depus cerere de demisie, iar prin ordinul nr. 545-C din 09 noiembrie 2021 a fost acceptată demisia, cu încetarea contractului individual de muncă nr. 96/749/19 din 19 septembrie 2019.

Reclamantul a menționat că, în perioada de activitate și-a executat cu diligență obligațiile de serviciu și nu a avut sancțiuni disciplinare aplicate. În pofida executării în modul corespunzător a obligațiilor sale de serviciu, inclusiv în afara orelor de serviciu, după ora 22:00 (munca de noapte), angajatorul nu și-a executat obligația de a duce evidența și a retribui munca suplimentară. Astfel, pentru perioada ianuarie 2020 – august 2021, în total, a lucrat suplimentar 352 de ore, în afara duratei normale a timpului de muncă, prevăzut la art. 95 alin. (2), art. 96 alin. (2)-(4), art. 98 alin. (3) și art. 99 alin. (1) din Codul muncii.

Conform prevederilor capitolului IV din contractul individual de muncă nr. 96/749/19 din 19 septembrie 2019, cuantumul salariului funcției a fost 1 stabilit1de angajator în sumă de 6 500 de lei lunar sau echivalentul în mărime de 38,46 de lei per oră, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună, iar la pct. 4.3 s-a stabilit că achitarea salariului se efectuează până la data de 25 a lunii următoare pentru luna precedentă.

Reclamantul a învederat că, la 10 mai 2022, a depus la angajator o somație, cu nr. 05-10/2022, la care a anexat calculul pentru munca suplimentară, cu indicarea orelor lucrate suplimentar.

Ulterior, la 03 august 2022, Inspectoratul de Stat al Muncii a efectuat la SRL „ABC Gurmandis” un controlul inopinat, în cadrul căreia s-a stabilit că, până în anul 2022, angajatorul nu a dus evidența timpului de muncă prestat efectiv de către agenții de securitate, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de sărbătoare nelucrătoare, fapt ce contravine prevederilor art. 106 din Codul muncii. La fel, contrar prevederilor art. 101 alin. (3) din Codul muncii, la unitate lipsește programul (graficul) muncii în schimburi pentru agenții de securitate.

În pofida instituirii obligației concrete a SRL „ABC Gurmandis” de a ține, în modul stabilit, evidența timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus și în zilele de sărbătoare nelucrătoare, angajatorul nu a executat aceste obligații, deși, pentru fiecare zi lucrătoare salariații aplicau semnăturile întru confirmarea orei prezentării la serviciu și a orei plecării de la lucru, cu înregistrarea în lista de evidență, la data respectivă.

Reclamantul a menționat că, din motive necunoscute, SRL „ABC Gurmandis” nu a prezentat inspectorilor lista de evidență a prezentării și plecării de la lucru, cu toate că acestea au fost întocmite zilnic, cu stabilirea exactă a timpului atribuit muncii prestate de fiecare angajat al unității respective.

La capitolul dat, reclamantul a invocat că, în perioada activității sale în cadrul SRL „ABC Gurmandis”, a fost impus să presteze lunar muncă suplimentară de la 5 până la 64 de ore. Însă, contrar prevederilor art. 143 alin. (1) din Codul muncii și în pofida termenelor de plată stabilite, angajatorul nu și-a executat în modul corespunzător obligația de achitare a plăților salariale în ziua eliberării – 09 noiembrie 2021 și nici după comunicarea verbală și scrisă a revendicărilor corespunzătoare, în cadrul negocierilor.

Reclamantul a indicat că angajatorul SRL „ABC Gurmandis” nu i-a achitat retribuirea pentru munca suplimentară conform salariului funcției pe unitate de timp, cu aplicarea coeficientului de 1,5 salarii de bază stabilite 2 salariatului pe unitate de timp (38,46 de lei/ora x 1,5 = 57,69 de lei/ora de muncă suplimentară) în sumă totală de 20 306,88 de lei.

Reclamantul a considerat că, prin răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. C-913/22 din 05 august 2022 se confirmă încălcarea obligațiilor impuse angajatorului de art. 101 și art. 106 din Codul muncii și s-a comunicat înmânarea pârâtului a procesului-verbal de control, cu prescripția de a duce evidența timpului de muncă prestat efectiv de către toți salariații, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus și în zilele de sărbătoare nelucrătoare și de elaborat programul (graficul) muncii în schimburi pentru salariații care activează în schimburi.

În opinia reclamantului, din motiv că angajatorul a refuzat să-i achite plățile salariale cuvenite, prin prisma art. 329 din Codul muncii, acesta este obligat să-i repare integral prejudiciul material și moral cauzat salariatului, precum și să achite compensația pentru reținerea achitării retribuției salariale prevăzută de art. 330 alin. (2) din Codul muncii, pentru perioada de la 25 februarie 2020 până la 29 august 2022, în cuantum de 36 415,48 de lei.

Cu referire la prejudiciul moral pretins, reclamantul a accentuat că, urmare a neachitării de către angajatorul SRL „ABC Gurmandis” a drepturilor salariale sub forma retribuirii muncii suplimentare, i-a fost cauzat un anumit nivel de stres și frustrare, iar dreptul enunțat urmează a fi justificat la repararea prejudiciului moral cauzat în cuantum de două salarii medii lunare pe economie ce constituie suma de 19 800 de lei.

Totodată, întru valorificarea drepturilor garantate prin legislația muncii, a fost nevoit să suporte și cheltuieli pentru serviciile avocatului în sumă de 5 000 de lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 976608 din 29 august 2022, care consideră că urmează a fi compensate de către partea pârâtă.

Reclamantul Vitalie Cucu a solicitat prin cererea de chemare în judecată concretizată, încasarea din contul SRL „ABC Gurmandis” în beneficiul său a restanței la salariu sub forma retribuției pentru munca suplimentară în mărime de 20 306,88 de lei pentru perioada ianuarie 2020 – august 2021, reieșind din totalul orelor de muncă lucrate suplimentar în perioada vizată de 352 de ore; a compensației pentru reținerea achitării retribuției salariale pentru perioada 25 februarie 2020 – 27 aprilie 2023, în cuantum de 51 097,35 de lei; a sumei de 19 800 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei. 3

Prin încheierea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea pârâtei SRL „ABC Gurmandis”, reprezentată de avocatul stagiar Ana Iovu, privind ridicarea excepției de tardivitate (vol. I, f.d. 86- 91)

La 25 mai 2023, SRL „ABC Gurmandis” a depus cerere de apel împotriva încheierii din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a hotărârii din 03 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, completată prin cererea de apel suplimentară din 24 noiembrie 2023 (vol. I, f.d. 153-157, 184- 211).

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că este greșită concluzia primei instanței cu privire la temeinicia pretenției de încasare a salariului neachitat pentru munca suplimentară prestată în perioada ianuarie 2020 – august 2021, în mărime de 20 306,88 lei, or, din materialele cauzei se nu poate deduce faptul că Vitalie Cucu a prestat o muncă suplimentară, în acest sens lipsind careva probe.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic înscrisurile prezentate de către reclamant în susținerea cerinței sale, și anume evidența timpului de muncă prestat efectiv în perioada ianuarie 2020 – august 2021, or, înscrisurile prezentate nu demonstrează că Vitalie Cucu a executat o muncă suplimentară, deoarece reprezintă un tabel întocmit unilateral de către Vitalie Cucu și nu este contrasemnat de către angajatorul SRL „ABC Gurmandis”, fapt ce ar demonstra că angajatorul a consimțit munca suplimentară. Mai mult ca atât, acest înscris nu este semnat nici de Vitalie Cucu, fiind aplicată doar ștampila avocatului Octavian Grossu cu mențiunea ,,copia este identică cu originalul”.

În contradictoriu, Curtea de Apel Chișinău a reținut ca pertinentă și concludentă lista de evidență a prezentării și plecării de la lucru pentru data de 12 septembrie 2020, care cuprinde semnăturile angajaților, inclusiv și a lui Vitalie Cucu. Conform acestui înscris, ora prezentării la serviciu a lui Vitalie Cucu nu coincide cu cea indicată de către acesta în înscrisul prezentat instanței „Evidența timpului de muncă prestat efectiv de Vitalie Cucu în perioada ianuarie 2020 – august 2021”.

La fel, nici Inspectoratul de Stat al Muncii nu a reținut înscrisul „Evidența timpului de muncă prestat efectiv de Vitalie Cucu în perioada ianuarie 2020 – august 2021” ca fiind un document în baza căruia ar putea fi stabilită prestarea unei munci suplimentare de către Vitalie Cucu.

Ba mai mult ca atât, Inspectoratului de Stat al Muncii în răspunsul nr. C- 913/22 din 05 august 2022 a informat petiționarul Vitalie Cucu inter alia că, pentru perioada de activitate în cadrul întreprinderii SRL „ABC Gurmandis”, salariul i-a fost achitat lunar, fără careva rețineri neîntemeiate din salariu și că, la moment, angajatorul SRL „ABC Gurmandis” nu are careva restanțe la plata salariului față de Vitalie Cucu. Astfel, Inspectoratul de Stat al Muncii a fost în 5 imposibilitate de a constata munca suplimentară prestată efectiv de către Vitalie Cucu (vol. I, f.d. 48, 49).

De asemenea, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, nici declarațiile martorilor nu sunt suficiente pentru a demonstra existența muncii suplimentare și nici toate intervalele în care Vitalie Cucu pretinde că ar fi prestat munca suplimentară, or, martorii nu au avut același program de muncă ca și al lui Vitalie Cucu și nu au lucrat zilnic, în aceleași ture cu aceste, pe întreaga perioadă solicitată. Totodată, deși aceștia au indicat asupra existenței situațiilor cu privire la desfășurarea unei munci suplimentare, din declarațiile martorilor este imposibil de stabilit timpul de ore efectiv lucrate suplimentar de către Vitalie Cucu.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în lipsa unor probe pertinente, concludente și admisibile, Vitalie Cucu nu este îndreptățit să solicite plata salariului suplimentar pentru o muncă suplimentară, în contextul în care nu a demonstrat că a lucrat suplimentar și angajatorul a consimțit acest fapt.

Curtea de Apel Chișinău nu a acceptat argumentul lui Vitalie Cucu, precum că, în contextul negocierilor acestui litigiu, angajatorul SRL „ABC Gurmandis” i-ar fi propus suma de 30 000 de lei, acest lucru reprezentând recunoașterea existenței muncii suplimentare, or, aceste afirmații sunt irelevante, în contextul în care nu a fost întocmit un act în acest sens, chiar și de eșuare a unei medieri.

Finalmente, instanța de recurs a considerat ca neîntemeiate și pretențiile privind încasarea compensației de reținere a plății salariului calculată pentru perioada 25 februarie 2020 – 27 aprilie 2023 în mărime de 51 097,35 de lei și suma de 2 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral, or, acestea sunt pretenții subsecvente pretenției de bază cu privire la încasarea salariul neachitat pentru munca suplimentară, iar odată cu constatarea faptului că Vitalie Cucu nu a demonstrat că a desfășurat o muncă suplimentară nu există careva temeiuri de a admite pretențiile subsecvente ale reclamantului.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Chișinău în mod eronat a reținut că ora prezentării la serviciu conform listei de evidență a prezentării și plecării de la lucru pentru 12 septembrie 2020 nu coincide cu informațiile din Evidența timpului de muncă prestat efectiv de Vitalie Cucu în perioada ianuarie 2020 – august 2021, iar acest fapt denotă netemeinicia acțiunii. Or, Vitalie Cucu avea obligația să se prezinte la serviciu până la ora 08:30 în fiecare zi lucrătoare, uneori la orele 07:00 și 07:30, înainte de deschiderea unității publicului și la solicitările conducerii. Astfel, concluzia instanței de apel cu privire la existența orei de 8:30 în „Evidența timpului de muncă prestat efectiv pe 7 file”, demonstrează că aceste probe nu au fost examinate în coroborare de către instanță.

La fel, recurentul a considerat că instanța de apel neîntemeiat nu a reținut ca probă „Lista de evidență a prezentării și plecării de la lucru pentru data de 02 noiembrie 2021”, motivând că această listă se referă la o perioadă care nu este obiect de examinare a prezentei acțiuni, or, el a activat la SRL „ABC Gurmandis” până la 09 noiembrie 2021, iar semnătura sa olografă este aplicată pe fila nr. 2 din lista dată. Astfel, înscrisul dat confirmă că, în ziua de 02 noiembrie 2021, el s-a prezentat la serviciu la ora 08:12 și a prestat munca. Totodată, acest înscris confirmă corectitudinea calcului orelor de muncă efectuat de Vitalie Cucu.

De asemenea, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că declarațiile martorilor nu sunt suficiente pentru a demonstra existenta muncii suplimentare, or, conform declarațiilor martorului Diomina Ludmila, programul de lucru era de la ora 07:30 până la 20:00, însă, în pofida acestui fapt, a fost obligată să lucreze până la ora 21:00, cu promisiunea că orele suplimentare vor fi remunerate. Cu 7 toate acestea, nu a primit banii pentru orele lucrate suplimentar. De asemenea, o colegă se serviciu a avut o problemă când a plecat seara fără a semna lista și din acest considerent nu i s-a plătit pentru acea zi de muncă.

Deopotrivă, potrivit martorului Nina Veste-Vieru, angajații semnau în liste când veneau la serviciu și când plecau. Programul de muncă era de la 8:30 până la 22:30 seara. A lucrat și ore suplimentare. Rareori a fost plătită pentru orele lucrate suplimentar, de mai multe ori această remunerare nu era achitată. La fel, orele de revizie care se făceau noaptea nu erau remunerate. Agenții de pază soseau înaintea celorlalți lucrători și plecau după. Calculul orelor lucrate era efectuat de șeful de tură de la unitatea „Supermarket nr. 1 ” din mun. Chișinău, bd. Moscova, 9/5, dl Petru Comoval, care nota ora când soseau angajații la serviciu și când plecau.

Recurentul a mai invocat că, instanța de apel nu a reținut și a lăsat fără apreciere fișele de calcul a salariului pentru perioada decembrie 2020 – septembrie2021, din care rezultă că SRL „ABC Gurmandis” a efectuat achitări salariile reieșind din norma de bază a timpului de muncă, deși probele menționate supra demonstrează că efectiv au fost lucrate ore suplimentare.

Nu a fost reținut ca probă nici „Raportul statistic trimestrial – Câștigurile salariale în trimestrul T/4/2022”, în care la rubrica „Timpul efectiv lucrat de salariați – timp suplimentar” nu este înregistrată nici o oră, deși materialele dosarul atestă cu certitudine că salariații au exercitat muncă suplimentară.

Succesiv, recurentul a indicat că decizia instanței de apel contestată este contrară jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, precum și că, în speță, s-a dat o interpretare eronată normelor și principiilor legislației muncii.

În opinia recurentului, Cutea de Apel Chișinău în mod eronat a ajuns la concluzia că el trebuia să demonstreze efectuarea muncii suplimentare și că angajatorul a consimțit acest fapt. Or, în speță, angajatorul a ținut evidența timpului muncii prestate efectiv de fiecare salariat, aplicând măsuri de răspundere față de salariați, iar în beneficiul unora achitând retribuții salariate pentru munca prestată în afara graficului normal de lucru (munca suplimentară), însă intenționat nu a prezentat aceste înscrisuri la efectuarea contorului de Inspectoratul de Stat al Muncii, dar nici la solicitările salariaților nu a prezentat listele de evidență/calculul orelor efectiv lucrate.

Recurentul a remarcat că, instanța de apel nu a indicat în decizia sa norma de drept care incumbă salariatului obligația de a aviza/coordona calculul de muncă 8 efectuat de sine stătător cu angajator sau să-i fie imputată obligația de a efectua acest calcul într-o anumită formă solicitată de legiuitor.

Prin prisma pct. 3.1-3.5 din contractul individual de muncă nr. 96/749/19 din 19 septembrie 2019, regimul de muncă a salariatului se stabilește în conformitate cu locul de lucru, aprobat lunar în fiecare subdiviziune a angajatorului, în parte, după secții/departamentele și reieșind din lucrul prestat de către salariat. Graficul de lucru se afișează la locuri vizibile si accesibile pentru salariați și se consideră aprobat și acceptat de către salariat, dacă în termen de șapte zile din momentul afișării acestuia, salariatul nu a prezentat angajatorului careva obiecții legate de graficul de lucru dat. Se consideră muncă de noapte munca prestată între orele 22:00 și 6:00. În pofida acestui fapt, Inspectoratul de Stat al Muncii a constatat că la unitate lipsește programul (graficul) muncii în schimburi pentru agenții de securitate, contrar prevederilor art. 101 alin. (3) din Codul muncii. Iar, angajatorul nu a prezentat careva acte confirmative referitor la evidența timpului de muncă prestat efectiv de către agenții de securitate, inclusiv a muncii suplimentare, cât și programul muncii, graficul în schimburi pentru agenții de securitate reieșind din programul de activitate a unității comerciale.

În această ordine de idei, recurentul a conchis că prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptând o hotărâre legală și întemeiată.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.” 9

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 10

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă în data de 26 iunie 2024 (vol. II, f.d. 47).

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta 11 s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra 12 Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra Franței, § 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul lui Vitalie Cucu, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul lui Vitalie Cucu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 13