2ra-919/23 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea plingerii penale, repararea prejudiciului moral

În data de 4 aprilie 2022, Claudia Cupcea reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea plângerii penale, repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea acestui drept și încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică.

În susținerea acțiunii Claudia Cupcea a informat că la 3 ianuarie 2020 s-a adresat Procurorului General al Republicii Moldova cu o plângere penală, prin care a solicitat de a dispune începerea urmăririi penale în privința judecătorilor Iulia Grosu, Adriana Garbuz și Andrian Ciobanu în temeiul art. 339 Cod penal al Republicii Moldova. La 20 ianuarie 2020, a recepționat o scrisoare a Procuraturii Republicii Moldova, semnată de către Oleg Gavriliță, prin care s-a refuzat începerea urmării penale.

Reclamanta a menționat că la 29 ianuarie 2020 a contestat acțiunile abuzive și ilegale ale lui Oleg Gavriliță cu o altă plângere adresată Procuraturii Generale în ordinea art. 299/1, 299/2 Cod de procedură penală. Astfel, la 5 februarie 2020 reclamanta a mai primit o scrisoare de la Procuratura Republicii Moldova, semnată de procurorul Marcel Dumitraș.

Ulterior, la 11 februarie 2020 Claudia Cupcea a contestat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, acțiunile ilegale, abuzive și criminale ale Procurorului General la Republicii Moldova și ale procurorilor în ordinea art. 313 Cod de procedură penală.

Reclamanta susține că prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 septembrie 2020 plângerea Claudiei Cupcea din 11 februarie 2020 a fost respinsă ca neîntemeiată, din motiv că argumentele privitor la faptul că procurorii au încălcat flagrant prevederile art. 19, 254, 265, 274 Cod de procedură penală le consideră declarative și nefondate și vin în contradicție cu faptele constatate pe parcursul examinării plângerii.

Totodată, reclamanta a comunicat că la 26 octombrie 2020 a contestat cu recurs încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 septembrie 2020, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 februarie 2021 cerere de recurs a fost respinsă ca inadmisibilă.

Claudia Cupcea în susținerea pretențiilor sale a indicat prevederile art. 19, 254, 274, 313, 473 Cod procedură penală, art. 2 Protocolul nr. 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 6,13, 41 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1, 4, 7, 8, 20 din Constituția Republicii Moldova, art. 19, 2006 Cod civil.

Așadar, Claudia Cupcea a solicitat constatarea încălcării dreptului la examinarea plângerii penale din 3 ianuarie 2020 în strictă corespundere cu prevederile art. 19, 254, 313, 437 – 451 Cod procedură penală, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Claudiei Cupcea, suma de 50 000 euro cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea plângerii penale din 3 ianuarie 2020 în strictă corespundere cu prevederile art. 19, 254, 313, 437-451 Cod procedură penală și suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că instanța de fond just a constatat că circumstanțele invocate de apelantă nu se încadrează în condițiile apariției dreptului la repararea prejudiciului moral și nu implică răspunderea statului în persoana Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, pentru un eventual prejudiciu moral suportat de către reclamantă/apelantă, deoarece refuzul în pornirea urmăririi penale pentru circumstanțele invocate de către Claudia Cupcea, a fost verificată în cadrul procedurilor de control, fapt ce exclude răspunderea patrimonială a statului.

Altfel, în mod corect cererea de chemare în judecată depusă de Cupcea Claudia împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea unei plângeri penale și repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea acestui drept, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a notat că, faptul emiterii unui refuz în primirea și examinarea plângerii din 3 ianuarie 2020 de către Procuratura Generală, precum și pronunțarea unei încheieri de către instanța de judecată cu privire la respingerea plângerii înaintate de avocatul Nicolae Daniliuc în interesele lui Claudia Cupcea, privind obligarea Procuraturii Generale a RM să examineze plângerea din 3 ianuarie 2020, încheiere menținută prin decizia nr. 10r-1018/20 din 2 februarie 2021 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, nu constituie în sine temei de constatare a încălcării dreptului la examinarea plângerii penale din 3 ianuarie 2020, precum și de reparare a prejudiciului moral, în baza art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 6, 41 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1 al Primului Protocol adițional la convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1, 20, 53 din Constituția Republicii Moldova, art. 19, 2006 Cod civil.

Curtea de Apel Chișinău a subliniat conținutul art. 2006 Cod civil, care prevede că, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcție de răspundere va răspunde solidar în cazul intenției sau culpei grave. Persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile indicate la alin. (1). Obligația de reparare a prejudiciului nu se naște în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenție ori din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale. În cazul în care o autoritate publică are o obligație impusă de un act adoptat în scopul protecției contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea răspunde pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreîntâmpinat prin neexecutarea obligației, cu excepția cazului cînd autoritatea publică demonstrează că a dat dovadă de diligență rezonabilă în executarea obligației. Autoritatea publică nu răspunde pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de a-l adopta.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit cu certitudine că dezacordul cu acțiunile întreprinse de organele menționate nu generează o răspundere patrimonială, nefiind constatată o încălcare a dreptului la examinarea plângerii penale. Claudia Cupcea nu poate pretinde la repararea prejudiciului moral, așa cum din speță, în raport cu reclamanta nu sunt identificate acțiuni de constrângere sau vătămare sau altele prevăzute expres de lege, din care motive, cele enunțate nu pot constitui temei de despăgubire.

Instanța de apel a remarcat că apelanta nu a demonstrat întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale, în special, în condițiile în care nu a fost demonstrată fapta ilicită a Statului invocată de către reclamantă, care să decurgă din încălcarea drepturilor de la art. 19, 254, 265, 274, 313, 437-451 din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că hotărârea instanței de fond este clară și precisă, se referă la probele administrate în cauză și este în concordanță cu acestea, răspunde în fapt și în drept la toate aspectele incidente în cauză, precum și conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

În această ordine de idei, în viziunea instanței de apel, toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelantă pe marginea hotărârii contestate, citate supra, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță.

Recurenta a afirmat că două instanțe de fond nu s-au expus asupra obiectului cererii de chemare în judecată din 4 aprilie 2022, și anume – dacă reclamantei i-a fost sau nu încălcat dreptul la examinarea plângerii penale din 3 ianuarie 2020 în strictă corespundere cu prevederile art. 19, 254, 265, 274, 313, 437-451 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

La fel, recurenta consideră că instanța de fond și instanța de apel au încercat să interpreteze abuziv prevederile articolul 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, articolelor 1, 6, 13, 41 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, articolului 1 al Primului Protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, articolelor 1,4,7,8,20 din Constituția Republicii Moldova, pe care le-a invocat ca circumstanțe de drept în susținerea pretențiilor înaintate.

În aceeași ordine de idei, Claudia Cupcea a susținut că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație trimiterea la prevederile art. 19 și art. 2006 din Codul Civil.

În concluzie, recurenta a menționat că circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin. Concluziile instanței de apel, expuse în decizie, sunt în contradicție circumstanțele cauzei, normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

În data de 18 iulie 2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentat de Olesea Ciobanu a prezentat referință pe marginea recursului. Prin această referință a solicitat să fie declarat inadmisibil recursul declarat de către Claudia Cupcea.

În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel. Astfel, nu se relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural și prin urmare nu constituie temei casare a deciziei recurate.

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432, alin. (2), lit. c) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a interpretat în mod eronat legea.”

Art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează, că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, în acest caz, 16 iunie 2023.

Analizând argumentele recursului completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că recursul declarat de către Claudia Cupcea este inadmisibil pe motiv că nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Or, argumentele invocate în recurs relevă doar dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond care au adoptat o soluție de respingere a cererii de chemare în judecată.

În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. 42.Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate de către Claudia Cupcea nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă o încălcare esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de către Claudia Cupcea reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă