2ra-1643/23 — cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea plângerii penale, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică

2ra-1643/23 — cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea plângerii penale, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1643/23

2-22042000-01-2ra-07122023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Furdui

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Cotruță, I. Țurcan, N. Budăi

ÎNCHEIERE

03 iulie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ion Malanciuc

judecătorii Diana Stănilă

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Nicolae Daniliuc împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Republicii

Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova și Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la examinarea plângerii penale, repararea prejudiciului moral cauzat prin

încălcarea acestui drept și compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Nicolae Daniliuc și s-a menținut fără modificări

hotărârea din 23 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a

respins acțiunea depusă de către Nicolae Daniliuc, ca fiind neîntemeiată,

constată:

La 25 martie 2022, Nicolae Daniliuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova,

Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor

al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

examinarea plângerii penale, repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

acestui drept și compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la 17

octombrie 2020, s-a adresat Procurorului General al Republicii Moldova cu o

plângere penală, prin care a solicitat dispunerea începerii urmăririi penale în privința

judecătorilor Curții de Apel Chișinău, Lidia Bulgac, Maria Guzun și Grigore

Dașchevici, precum și în privința judecătorilor din cadrul Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova, Dumitru Mardari, Galina Stratulat și Iurie Bejenaru, în temeiul

art. 339 alin. (2) din Codul penal, pe motivul uzurpării puterii judecătorești care a

provocat urmări grave.

La 22 octombrie 2020, a recepționat o scrisoare din partea Procuraturii

Republicii Moldova, semnată de către Oleg Gavriliță, prin care s-a refuzat în

începerea urmăririi penale.

1

Reclamantul a menționa că, considerând acțiunile lui Oleg Gavriliță ca abuzive

și ilegale, la 02 noiembrie 2020, a contestat răspunsul acestuia la Procurorul General

al Republicii Moldova, în ordinea art. 299/1 și art. 299/2 din Codul de procedură

penală.

La 09 noiembrie 2020, a recepționat o scrisoare de la Procuratura Republicii

Moldova, semnată de procurorul Marcel Dumitraș.

La 18 noiembrie 2020, a contestat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana,

acțiunile considerate ilegale, abuzive și criminale ale Procurorului General al

Republicii Moldova și ale altor procurori, în ordinea art. 313 din Codul de procedură

penală.

Prin încheierea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a

fost respinsă ca inadmisibilă plângerea lui Nicolae Daniliuc din 18 noiembrie 2020,

pe motiv că acesta nu a avut dreptul de a contesta acțiunilor procurilor în ordinea

stabilită de art. 313 din Codul de procedură penală și urma să se adreseze cu o cerere

în instanța civilă.

Reclamantul a remarcat că, deși în dispozitivul încheierii este menționat că

aceasta este irevocabilă, la 16 martie 2021 a informat că a contestat cu recurs

încheierea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana. Iar, prin

decizia din 26 iulie 2021 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

inadmisibilă cererea de recurs, pe motiv că nu poate fi contestată cu recurs.

În opinia reclamantului, atât organul de urmărire penală, cât și procurorii, prin

neoferirea răspunsurilor la toate întrebările formulate în cererile sale, au încălcat

art. 1 CEDO.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 19, art. 254,

art. 274, art. 313 și art. 473 din Codul de procedură penală, art. 2 din Protocolul nr. 7

la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, art. 6, art. 13 și art. 41 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1,

art. 4, art. 7, art. 8 și art. 20 din Constituția Republicii Moldova, art. 19 și art. 2006

din Codul civil.

Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea

încălcării dreptului său la examinarea plângerii penale din 17 octombrie 2020 în

strictă corespundere cu prevederile art. 19, art. 254, art. 274, art. 313, art. 437-451

din Codul de procedură penală, încasarea din contul pârâților în beneficiul său a

sumei de 50 000 EUR cu titlu de reparare a prejudiciului moral, cauzat prin

încălcarea dreptului la examinarea plângerii penale din 17 octombrie 2020 în strictă

corespundere cu prevederile legale și a sumei de 10 000 de lei cu titlu de compensare

a cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică.

Prin hotărârea din 23 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins acțiunea depusă de către Nicolae Daniliuc, ca fiind neîntemeiată (f.d. 105,

113-116).

La 21 aprilie 2023, Nicolae Daniliuc a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii din 23 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la

28 iunie 2023 a depus cererea de apel motivată (f.d. 111-112, 126-128).

Prin decizia din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Nicolae Daniliuc și s-a menținut fără modificări hotărârea din 23 martie

2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 137, 138-147).

2

În consolidarea soluțiilor, prima instanță și instanța de apel au reținut că, situația

invocată de reclamant nu se încadrează în condițiile apariției dreptului la repararea

prejudiciului moral și nu implică răspunderea Statului, în persoana Guvernului

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Consiliului

Superior al Magistraturii și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, pentru un

eventual prejudiciu moral suportat de către apelant, deoarece refuzul în pornirea

urmăririi penale, pentru circumstanțele invocate de către Nicolae Daniliuc a fost

verificată în cadrul procedurilor de control, fapt ce exclude răspunderea patrimonială

a statului.

Faptul emiterii unui refuz în primirea și examinarea plângerii din 17 octombrie

2020 de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, precum și pronunțarea

unei încheieri de către instanța de judecată cu privire la respingerea plângerii

înaintate de petiționarul Nicolae Daniliuc privind obligarea Procuraturii Generale a

Republicii Moldova să examineze plângerea menționată supra nu constituie în sine

un temei de constatare a încălcării dreptului la examinarea plângerii penale din 17

octombrie 2020, precum și reparare a prejudiciului moral în baza art. 8 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice, art. 1, art. 6, art. 41 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, art. 1, art. 20, art. 53 din Constituția Republicii Moldova, art. 19 și

art. 2006 din Codul civil a Republicii Moldova. Or, normele enunțate reglementează

generalizat drepturile persoanei căreia îi sunt lezate.

La caz, s-a stabilit cu certitudine că dezacordul cu acțiunile întreprinse de

organele de stat menționate nu generează o răspundere patrimonială, nefiind

constatată o încălcare a dreptului la examinarea plângerii penale. Nicolae Daniliuc nu

poate pretinde la repararea prejudiciului moral, deoarece, în raport cu reclamantul nu

sunt identificare acțiuni de constrângere sau vătămare sau altele prevăzute expres de

lege, iar din acest considerent, circumstanțele invocate de către reclamant nu pot

constitui temei de despăgubire.

Instanțele ierarhic inferioare au notat că, reclamantul nu a demonstrat întrunirea

cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale, în special, existența faptei

ilicite a Statului, care să decurgă din încălcarea drepturilor de la art. 19, art. 254,

art. 265, art. 274, art. 313, art. 437-451 din Codul de procedură penală. Normele

legale citate acordă persoanei dreptul de a pretinde repararea prejudiciului material și

moral cauzat doar în cazurile când în privința acesteia a fost aplicată o ilegalitate, iar,

în condițiile speței, reclamantului nu i-a fost oferit un răspuns râvnit, fapt ce nu poate

fi calificat drept temei de plată a despăgubirilor.

La 27 noiembrie 2023, Nicolae Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei din

12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

recurate și hotărârea din 23 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii, în sensul formulat în

cererea de chemare în judecată (f.d. 150-152).

În motivarea recursului a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale speței,

similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel,

suplimentar invocând că instanța de apel a respins cererea de apel fără a invoca vreun

motiv concret de respingere.

3

În opinia recurentului, prima instanță și instanța de apel nu s-au expus asupra

obiectului cererii de chemare în judecată din 25 martie 2022, și anume i-a fost sau nu

încălcat dreptul său la examinarea plângerii penale din 17 octombrie 2020 în strictă

corespundere cu prevederile art. 19, art. 254, art. 265, art. 274, art. 313, art. 437-451

din Codul de procedură penală al Republicii Moldva.

Recurentul a menționat că instanța de apel a încercat să interpreteze abuziv

prevederile art. 8 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul

internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 6, art. 13, art. 41 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1, art. 4, art. 7, art. 8, art. 20 din

Constituția Republicii Moldova, pe care le-a invocat ca circumstanțe de drept în

susținerea pretențiilor înaintate. Mai mult ca atât, prima instanță a ignorat faptul că în

cererea de chemare în judecată au fost invocate ca temei de drept și prevederile art.

19, art. 2006 din Codul civil.

La 18 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia recursului declarat de Nicolae Daniliuc împotriva deciziei din 12

septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul de a depune

referințe. Însă, până la examinarea admisibilității recursului, aceștia nu au făcut uz de

dreptul lor procedural și nu au depus referințe în care să-și expună poziția procesuală

pe marginea criticilor formulate în recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat public la 12

septembrie 2023. Conform scrisorii de expediere a actului judecătoresc cu numărul

de ieșire 7550, copia deciziei motivate din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa recurentului pentru notificare la 20 septembrie

2023 (f.d. 148), însă, din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul când

decizia instanței de apel a fost comunicată efectiv recurentului. Astfel, se consideră

că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului

legal.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII –

01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318-

321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură

civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva

actelor de dispoziție ale curților de apel.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de Nicolae

Daniliuc împotriva deciziei din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi

examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Nicolae Daniliuc este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și (2) din

Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în

redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură

civilă, recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind

tardiv un apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de către Nicolae Daniliuc,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se

referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu

relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile

exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în

mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

declarat de către Nicolae Daniliuc conține obiecții de fapt și de drept, similare celor

expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de

5

apel, fiind apreciate corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a

dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea

cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul

de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe

care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului presupune nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că

argumentele invocate de către recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a

recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează de a aprecia recursul declarat de către Nicolae Daniliuc, ca fiind

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1)

lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Daniliuc împotriva

deciziei din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ion Malanciuc

judecătorii Diana Stănilă

Oxana Parfeni

6