2ds-9/25 — Încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

La 02 ianuarie 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.31), O.C.N. „EASY CREDIT” S.R.L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Broslav, solicitând încasarea sumei de 50 071,47 de lei, ca urmare a rezoluțiunii contractului privind acordarea unei linii de credit și a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în sumă de 1 502,14 lei.

Prin hotărârea din 21 iunie 2024 a Judecătoriei Ungheni s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de O.C.N. „EASY CREDIT” S.R.L. și s-a încasat de la Natalia Broslav în beneficiul O.C.N. „EASY CREDIT” S.R.L. datoria în mărime de 50 071,47 de lei, formată din soldul liniei de credit-47 909,40 de lei; dobânda calculată-1 592,07 lei; comision calculat- 552 de lei; penalitate calculată-18 lei, și taxa de stat în sumă de 1 502,14 lei, în total suma de 51 573,61 de lei.

La 15 ianuarie 2025, prin intermediul poștei terestre (f.d.92), O.C.N. „EASY CREDIT” S.R.L. a depus referință la cererea de apel.

La 30 ianuarie 2025, Natalia Broslav a depus cerere de strămutare a cauzei pentru examinarea apelului declarat de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță egală în grad.

Prin încheierea din 19 martie 2025 a Curții Supreme de Justiție s-a respins cererea depusă de Natalia Broslav privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de același grad, pentru examinare în ordine de apel. S-a restituit cauza civilă Curții de Apel Nord pentru examinare în ordine de apel.

La 22 mai 2025, Natalia Broslav a depus cerere în temeiul art. 251 alin.(1) din Codul de procedură civilă, solicitând explicarea conținutului încheierii din 19 martie 2025 a Curții Supreme de Justiție

În motivarea cererii de explicare, Natalia Broslav a invocat prins prisma art. 43 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă, existența bănuielilor precum că nepărtinirea judecătorilor Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Nord ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

Totodată, a afirmat că temeiul demersului de explicare a încheierii în cauza dată rezidă din prevederile art. 251 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Încheierea emisă de către Curtea Supremă de Justiție nu este suficient de clară la partea motivată, motiv pentru care este necesară explicarea acesteia.

De asemenea, a menționat că în cazul în care nu va fi admis prezentul demers, îi vor fi încălcate grav drepturile consfințite atât în Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, în special la art. 6 - dreptul la un proces echitabil și la art. 13 - dreptul la un recurs efectiv, cât și la art. 20 din Constituția Republicii Moldova și la art. 5 din Codul de procedură civilă, ceea ce este inadmisibil.

În opinia Nataliei Broslav, instanța nu a asigurat disponibilitatea în drepturi a participantului în proces, ce constă în posibilitatea, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare. Sub acest aspect, în speță, s-a constatat că prin neasigurare accesului liber la justiție, i-a fost încălcat în mod direct dreptul la apărare, la un proces echitabil, cât și principiul egalității armelor garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Or, unul din principiile procesului echitabil este contradictorialitatea între părțile care sunt parte a procesului. Pentru a răspunde exigențelor articolului enunțat, procedura în fața instanțelor judiciare trebuie să aibă un caracter contradictoriu, un concept similar celui al egalității armelor. Principiul 2 contradictorialității presupune, în fond, posibilitatea pentru părțile în proces de a li se aduce la cunoștință toate dovezile invocate și observațiile formulate și de a face comentarii în legătură cu ele. În susținerea opiniei enunțate, a menționat hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 noiembrie 2008 în cazul Russu contra Moldovei, prin care a fost recunoscută încălcarea art. 6 § 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Suplimentar, în ceea ce privește dreptul la apărare, a indicat că dreptul de acces la o instanță constituie un element care este inerent dreptului la un proces echitabil, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Golder contra Regatului Unit, hotărârea din 21 februarie 1975, Seria A nr. 18, p. 18, § 36). Prin prisma normelor procedurale enunțate, precum și în sensul art. 6 § 1 din Convenție, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu- și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii. Contrar prevederilor menționate, îi este limitat dreptul la apărare, un drept universal.

Art. 56 din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 203 din Codul de procedură civilă: „(2) Dacă constată că participantul la proces sau reprezentantul lui formulează alte cereri sau demersuri decît cele prevăzute la art.185 alin.(3) ori adresează repetat cereri sau demersuri cu rea-credință, ori acestea sînt vădit neîntemeiate sau sînt formulate cu 3 scopul tergiversării examinării cauzei, instanța aplică acestuia o amendă de pînă la 50 de unități convenționale.”

Art. 161 din Codul de procedură civilă: „(1) Amenzile judiciare se aplică de către instanța judecătorească, în cazurile și în proporțiile stabilite de prezentul cod, persoanelor care au săvîrșit încălcări procedurale. O dată cu aplicarea sancțiunii, se va constata încălcarea. Nu pot fi amendați minorii care, la data săvîrșirii încălcării procedurale, nu au împliniți 16 ani. (2) Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională este egală cu 50 de lei.”

Iar prin încheierea din 19 martie 2025 a Curții Supreme de Justiție, a cărei explicare se cere, s-a respins cererea depusă de Natalia Broslav privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de același grad, pentru examinare în ordine de apel.

Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, în spiritul dreptului procedural civil, hotărârea judecătorească trebuie să fie certă, să nu producă confuzii și să nu creeze disensiuni pentru cei care urmează să-și conformeze conduita prescrierilor acesteia. Pentru a aduce o certitudine, necondiționalitate și deplinătate hotărârii judecătorești, legiuitorul a învestit instanța de judecată, inter alia, cu dreptul de a explica conținutul hotărârii ori a omite dispozițiile contradictorii.

În sensul art. 251 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă sînt necesare explicații referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărîrii sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziții contradictorii, instanța emitentă, la cererea participanților la proces sau a executorului judecătoresc, dă explicații asupra dispozitivului ori omite dispozițiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărîrii.

Instituția explicării hotărârii constituie un mijloc legal conferit instanței de judecată emitente de a explica dispozițiile contradictorii cuprinse în hotărâre, precum și sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului acesteia. Ea nu poate fi considerată ca un mijloc destinat modificării sau 4 anulării titlului executoriu, această finalitate fiind posibil de realizat doar prin intermediul căilor de atac.

La examinarea cererii de explicare a hotărârii nu se pot discuta împrejurări, care ar repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, deoarece acest fapt contravine autorității lucrului judecat. Obiectul explicării unei hotărâri judecătorești se poate referi doar la înțelesul hotărârii, limitele și modalitatea executării prestațiilor, precum și la cercul persoanelor vizate prin hotărâre.

La caz, argumentele Nataliei Broslav din cererea formulată referitor la faptul că partea motivată a încheierii nu este suficient de clară și necesită explicare, sunt declarative și neîntemeiate, în situația în care prin încheierea a cărei explicare se cere, s-a soluționat în raport cu normele de drept pertinente și argumentele solicitantului un incident procedural, și anume cererea de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de același grad pentru judecare în ordine de apel, fiind respinsă. Iar în motivarea încheierii sunt reflectate considerentele instanței ce au determinat adoptarea soluției pronunțate la caz, constatările instanței fiind certe, clare și nu lasă loc de interpretări. De altfel, dispozitivul încheierii nu necesită anumite explicații referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului acesteia, precum și nu conține dispoziții contradictorii, dispozitivul arată cert soluția instanței privind respingerea cererii de strămutare, iar motivarea acesteia conține raționamentele ce au determinat soluția pronunțată.

Drept urmare, alegațiile Nataliei Broslav nu determină admiterea cererii de explicare, în condițiile în care în textul încheierii se identifică cert raționamentele instanței ce au dus la concluzia că cererea depusă de către Natalia Broslav cu privire la strămutarea cauzei nu cade sub incidența art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Mai mult, argumentele Nataliei Broslav aduse în cererea de explicare nu exprimă decât dezacordul cu încheierea din 19 martie 2025 a Curții Supreme de Justiție.

În această ordine de idei, având în vedere că art. 251 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește condițiile în care instanța dă explicații asupra dispozitivului ori omite dispozițiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărârii, iar la caz cererea formulată nu întrunește condițiile prevăzute de articolul enunțat. Respectiv, decade argumentul Nataliei Broslav privind încălcarea drepturilor garantate de art. 6, art.13 CEDO, art. 20 din Constituție și art. 5 din Codul de procedură civilă, în situația în care materialele cauzei denotă că Natalia Broslav nu este lipsită de posibilitatea de a-și valorifica drepturile procedurale în vederea beneficierii de un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 CEDO. 5

În circumstanțele reliefate supra, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție respinge cererea cu privire la explicarea încheierii din 19 martie 2025 a Curții Supreme de Justiție.

În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, de altfel, scopul explicării actului judecătoresc urmărit de Natalia Broslav este unul deghizat, și anume de tergiversarea nejustificată a procesului. Or, potrivit art.56 alin. (3) și art.61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale, iar instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Această concluzie se rezumă din faptul că inițial a solicitat strămutarea la o altă instanță de același grad a prezentei cauze civile aflate pe rolul Curții de Apel Nord pentru examinare în ordine de apel, în lipsa unor probe plauzibile, doar prin simpla invocare a temeiului prevăzut de art. 43 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă, respinsă prin încheierea din 19 martie 2025 a Curții Supreme de Justiție. Iar prin această cerere formulată, a solicitat explicarea încheierii de respingere a cererii de strămutare, care nu cade sub incidența prevederilor art. 251 din Codul de procedură civilă.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că legislația în vigoare garantează participanților la proces drepturi procesuale, însă partea nu poate abuza de acestea. Având în vedere dreptul instanței judecătorești de a pune capăt oricărui abuz de drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului, Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție constată că Natalia Broslav a încălcat obligația de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale.

Drept urmare, în contextul prevederilor enunțate supra și având în vedere efectele folosirii cu rea-credință de drepturile procesuale, și anume intenția de tergiversare a examinării cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesară aplicarea Nataliei Broslav a unei amenzi judiciare, în mărime de 5 unități convenționale, ceea ce constituie 250 de lei.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 251, art.161 alin.(1), (2), art.203 alin.(2), art.269-270 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Natalia Broslav cu privire la explicarea încheierii din 19 martie 2025 a Curții Supreme de Justiție de respingere a cererii de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de Creditare Nebancară „EASY CREDIT” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Nataliei Broslav cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. 6 Aplică Nataliei Broslav, născută la xxxxx, IDNP xxxxx, domiciliată în or. xxxxx, str. xxxxx, nr. xxxxx, o amendă judiciară în mărime de 5 unități convenționale, ceea ce constituie 250 (două sute cincizeci) de lei. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7