3ra-306/23 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-306/23 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Maria Dragun și Ivan
Stoianov, reprezentați de avocatul Vladimir Kovali,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Maria Dragun și Ivan Stoianov împotriva Administrației
Naționale a Penitenciarelor cu privire la anularea actelor administrative,
împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-306/23
NR. PIGD 2-21102263-01-3ra-17032023)
Recursul declarat până la 1 septembrie 2023. Art. 246 din Codul administrativ (în redacția
în vigoare până la 1 septembrie 2023). Argumentele invocate nu determină admisibilitatea
recursului în raport cu motivele invocate. Dezacordul recurenților cu actul judecătoresc
contestat, nu constituie temei de casare a acestuia conform solicitării din recurs.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Dodon,
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan,
2 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Maria
Dragun și Ivan Stoianov, reprezentați de avocatul Vladimir Kovali,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 8 iulie 2021, Maria Dragun și Ivan Stoianov au depus acțiunea în
contencios administrativ împotriva Administrației Naționale a
Penitenciarelor, solicitând anularea ordinului nr. 741 ef din 19 mai 2021 „Cu
privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare funcționarilor publici cu statut
special din cadrul sistemului administrației penitenciare”, obligarea achitării
diferenței de salariu neachitat din motivul aplicării sancțiunilor disciplinare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că, prin ordinul
Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 741 ef din 19 mai 2021 au fost
supuși răspunderii disciplinare. Astfel, pentru nerespectarea obligațiilor
prevăzute la art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 300/2017 cu privire la
sistemul administrației și încălcarea prevederilor pct. 10, pct. 11.1, pct.
11.1.2, pct. 11.1.3, pct. 11.2, pct. 11.4 din fișa postului, precum și pct. 6
subpct. (3), pct. 7 subpct. (1), pct. 7 subpct. (7), pct. 14 subpct. (9) din Codul
deontologic al funcționarului public cu statut special din sistemul
administrației penitenciare, fapte coroborate cu art.87 lit. o) din Legea nr.
300/2017 cu privire la sistemul administrație penitenciare, Mariei Dragun,
inspector superior de justiție, șef, contabil șef al Serviciului penitenciar al
Penitenciarului nr. 1-Taraclia al Administrației Naționale a Penitenciarelor,
conform prevederilor lit. a) art. 88 din Legea nr. 300/2017 cu privire la
sistemul administrației penitenciare, i s-a aplicat sancțiunea disciplinară
mustrare. Iar pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 62 alin. (1)
lit. d) din Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul administrației și
încălcarea prevederilor pct. 11.2.2, pct. 11.5, pct. 11.5.2, pct. 11.5.3, pct.
11.6.1, pct. 11.6.2 din fișa postului, ordinul Administrației Naționale a
Penitenciarelor nr. 110 din 20 martie 2019, ordinul Administrației Naționale
a Penitenciarelor, nr. 402 din 11 decembrie 2019, ordinul Administrației
Naționale a Penitenciarelor, nr. 7 din 09 ianuarie 2019, ordinul
Administrației Naționale a Penitenciarelor, nr. 4 din 09 ianuarie 2019, pct. 6
subpct. (3), pct. 7 subpct. (1), pct. 7 subpct. (7), pct. 14 subpct. (9) din Codul
deontologic al funcționarului public cu statut special din sistemul
administrației penitenciare, fapte coroborate cu art. 87 lit. o) din Legea nr.
300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare, lui Ivan
Stoianov, comisar de justiție, șef al Secției logistică și administrare a
Penitenciarului nr. l-Taraclia al Administrației Naționale a Penitenciarelor,
conform prevederilor lit. d) art. 88 din Legea nr. 300/2017 cu privire la
sistemul administrației penitenciare, i s-a aplicat sancțiunea disciplinară
retrogradarea în grad special.
La emiterea actului, pârâtul a indicat: „apreciind acțiunile șefului,
contabil-șef al Serviciului financiar al Penitenciarului nr. 1-Taraclia,
inspector superior de justiție Maria Dragun se constată încălcări a pct. 10
„asigurarea gestionării eficiente și eficace a alocațiilor și a valorilor
materiale, precum și asigurarea respectării normelor metodologice de ținere
a evidenței contabile, întocmirii calitative și prezentării la timp a dărilor de
seamă și rapoartelor financiare, contabile, fiscale și statistice”; pct. 11.1
„asigurarea gestionării eficiente a mijloacelor financiare și a valorilor
materiale primite”; pct. 11.1.2 „monitorizarea corectitudinii și plenitudinii
utilizării mijloacelor financiare alocate în limita devizelor de cheltuieli
aprobate”, pct. 11.1.3 „analiza utilizării mijloacelor bugetare alocate și, după
caz, înaintarea propunerilor de modificare a finanțării în baza necesităților
stringente ale penitenciarului”, pct. 11.2 „asigurarea ținerii corecte și
adecvate a evidenței contabile în conformitate cu normele și standardele în
vigoare”, pct. 11.4 „asigurarea, efectuării operațiunilor aferente bunurilor
materiale și de casierie” din fișa postului, precum și pct. 6 subpct. 3), pct. 7
subpct. 1), pct. 7 subpct. 7), pct. 14 subpct. 9) din Codul deontologic al
funcționarului public cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 19/2019 și a
prevederilor art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea 300/2017 cu privire la sistemul
administrației penitenciare, care prevede că funcționarul public cu statut
special din cadrul sistemului administrației penitenciare trebuie să execute,
cu profesionalism și în termen optim, toate atribuțiile de serviciu stabilite în
fișa postului și în actele normative care reglementează activitatea sistemului
administrației penitenciare”, fapte care subsumate cu art. 87 lit. o) din Legea
300/2017 constituie nerespectarea obligațiunilor, ce constituie abatere
disciplinară. La fel, pârâtul a constatat că automobilele de serviciu care se
află în gestiunea Penitenciarului nr. 1-Taraclia periodic depășesc limitele de
consum lunare stabilite prin ordinele ANP nr. 7 din 09 ianuarie 2019 „Cu
privire la stabilirea limitei lunare de combustibil la transportul auto din
gestiunea subdiviziunilor ANP” și nr. 4 din 09 ianuarie 2020 „Cu privire la
stabilirea limitei lunare de combustibil la transportul auto din gestiunea
instituțiilor subordonate ANP” fiind admisă utilizarea unitățile de transport
supra limită, din contul economiilor. Astfel, în acțiunile șefului Secției
logistică și administrare a Penitenciarului nr. 1-Taraclia, comisar de justiție
Stoianov Ivan s-au constat încălcări ale pct. 11.2.2 „organizarea și controlul
primirii, depozitării și prestării corecte a bunurilor materiale și ajutoarelor
umanitare alocate penitenciarului”, pct. 11.5 „coordonarea și organizarea
activității de exploatare a utilajelor, mecanismelor, transportului, rețelelor
inginerești și MTPSL, montate în penitenciar”, pct. 11.5.2 „asigurarea
funcționării sigure a utilajelor, mecanismelor, transportului și rețelelor
inginerești din incinta instituției și organizarea exploatării corecte a
acestora”, pct. 11.5.3 „organizarea și efectuarea casării corecte a mijloacelor
fixe aflate la balanța instituției”, pct. 11.6.1 „organizarea și întreprinderea
măsurilor necesare pentru consumul rațional a bunurilor materiale, resurselor
energetice și apei”, pct. 11.6.2 „respectarea strictă a limitelor de consum a
resurselor energetice, apei și mijloacelor financiare pentru întreținerea
trasportului auto” din fișa postului, ordinul ANP nr. 110 din 20 martie 2019
cu privire la aprobarea Regulilor de exploatare a unităților de transport din
gestiunea subdiviziunilor Administrației Naționale a Penitenciarelor, ordinul
Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 402 din 11 decembrie 2019 cu
privire la asigurarea securității circulației rutiere în timpul executării
misiunilor de serviciu, ordinul Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.
7 din 09 ianuarie 2019 cu privire la stabilirea limitei lunare de combustibil
la transportul auto din gestiunea subdiviziunilor Administrației Naționale a
Penitenciarelor, ordinul Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 4 din
09 ianuarie 2019 Cu privire la stabilirea limitei lunare de combustibil la
transportul auto din gestiunea instituțiilor subordonate Administrației
Naționale a Penitenciarelor, pct. 6 subpct. 3), pct. 7 subpct. 1), pct. 7 subpct.
7), pct. 14 subpct. 9) din Codul deontologic al funcționarului public cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, aprobat prin ordinul
Ministerului Justiției nr. 19/2019 și a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. d) din
Legea 300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare, care
prevede că funcționarul public cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare trebuie să execute, cu profesionalism și în termen
optim, toate atribuțiile de serviciu stabilite în fișa postului și în actele
normative care reglementează activitatea sistemului administrației
penitenciare, fapte care subsumate cu art. 87 lit. o) din Legea 300/2017
constituie nerespectarea obligațiunilor, ce constituie abatere disciplinară.
În dezacord cu actul emis, reclamanții au depus cerere prealabilă, iar
prin răspunsurile nr. 4/2-D-1510 și 4/2-S-1511 din 07 iunie 2021
Administrația Națională a Penitenciarelor a respins cererea.
Conform art. 168 alin. (1) din Codul administrativ, Ministerul Justiției
al Republicii Moldova, prin răspunsurile cu nr. 09/4221 și 09/4218 din 15
iunie 2021, la fel, a respins cererile prealabile.
Reclamanții au declarat că ordinul contestat în partea pct. 3 este ilegal
și urmează a fi anulat, făcând referire la constatările Curții Constituționale
privind sarcinile anchetei de serviciu, hotărârea nr. 24 din 14 septembrie
2016, parag.57-59, prevederile art.86 alin.(1), art.88, art.89 alin.(1)-(3),
art.90, art. 91 alin.(2), art.92 alin.(4), (5) din Legea cu privire la sistemul
administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie 2017, art.16 alin.(1),
art.137 alin.(1), art.225 alin.(2) lit. a), b), c), d) din Codul administrativ.
Astfel, din actele cauzei și ale dosarului administrativ se constată că
procedura administrativă în vederea verificării eventualelor abateri
disciplinare comise, a fost dispusă prin efectuarea anchetei de serviciu la 4
decembrie 2020. Încheierea în rezultatul cercetării de serviciu a fost aprobată
la 20 aprilie 2021, iar ordinul de aplicare a sancțiunii a fost semnat la 19 mai
2021.
Redând prevederile art. 93 alin.(1) din Legea cu privire la sistemul
administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie 2017, pct. 28, pct. 33,
pct.46 din Regulamentul activității comisiei de disciplină pentru personalul
din cadrul sistemului administrației penitenciare, aprobat prin ordinul
Ministerului Justiției nr. 583 din 28 noiembrie 2008, reclamanții au afirmat
că în decizia Comisiei de disciplină nu s-a menționat că au fost audiați,
precum că nu s-au indicat argumentele în apărarea pozițiilor. Astfel,
raportând circumstanțele expuse la normele de drept ale Codului
administrativ, coroborate cu prevederile legislației speciale, au considerat că
procedura de examinare a cazului de abatere disciplinară și a actului
administrativ contestat s-a desfășurat cu abateri procesuale și, astfel, nu
întrunește condiția legalității formale prevăzute de lege.
Reclamanții au susținut că autoritatea publică pârâtă nu a respectat
principiul statuat la art. 31 din Cod administrativ, conform căruia actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate. La fel, a indicat prevederile art. 118 alin. (1), (2), (3) din Codul
administrativ, art. 91 alin.(1) din Legea cu privire la sistemul administrației
penitenciare nr. 300 din 21 decembrie 2017. Astfel, din textul ordinului emis
nu se constată concluziile autorității publice pârâte referitoare la
individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate, așa cum prescrie norma
legală citată. Ori, descrierea faptelor și enumerarea normelor de drept nu
poate fi apreciată ca o motivare corespunzătoare a sancțiunii aplicate, care
să corespundă principiului transparenței și comprehensibilității. În plus,
contrar prevederilor legale ale art. 118 alin. (2) din Codul administrativ,
nefiind explicat modul de exercitare a dreptului discreționar la aplicarea
sancțiunii prevăzută de legislația în vigoare. În opinia reclamanților, actul
administrativ contestat este ilegal și prin faptul că sunt vătămați în dreptul la
muncă.
De asemenea, au indicat că ancheta de serviciu s-a desfășurat mai mult
de 30 zile ce contravine prevederilor Regulamentului cu privire la efectuarea
anchetelor de serviciu. Comisia de disciplină prin decizia de sancționare din
14 mai 2021, nu a ținut cont de individualizarea sancțiunii disciplinare
aplicabile. Or, din anul 2017 Ivan Stoianov nu a fost sancționat disciplinar,
conduita fiind la nivel înalt, fiind confirmat faptul dat prin stimulările
acordate (premii bănești), precum și activitatea în funcție de șef logistică a
fost apreciată cu calificativul „bine” și „foarte bine”. Reclamanta Maria
Dragun a fost numită în funcția de contabil șef al Serviciului financiar al
Penitenciarului nr. 1-Taraclia la 25 noiembrie 2020.
Reclamanții au invocat încălcarea termenului de aplicare a sancțiunii
disciplinare conform art. 92 alin. (4) din Legea nr. 300/2017 și pct. 47 din
Regulamentul de activitate al comisiilor de disciplină pentru personalul din
cadrul sistemului administrației penitenciare, aprobat prin ordinul nr. 593 din
28 noiembrie 2018. Ancheta de serviciu a fost dispusă de conducerea
Administrației Naționale a Penitenciarelor la 4 decembrie 2020, iar
încheierea în rezultatul cercetării de serviciu a fost aprobată la 20 aprilie
2021 și ordinul de aplicare a sancțiunii a fost semnat la 19 mai 2021.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a declarat inadmisibilă cererea reclamanților Maria Dragun și Ivan
Stoianov împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor privind
obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor să achite diferența de
salariu neachitată din motivul aplicării sancțiunilor disciplinare. S-a explicat
reclamanților Maria Dragun și Ivan Stoianov că declararea inadmisibilității
acțiunii nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași
reclamant cu aceeași acțiune.
Prin hotărârea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a anulat ordinul Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 741
ef din 19 mai 2021 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare” și actele administrative adoptate în procedura prealabilă nr.
4/2-D-1510 din 07 iunie 2021 și nr. 4/2-S-1511 din 07 iunie 2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 1 martie 2022, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus
apel nemotivat, iar la 27 iunie 2022 a prezentat motivarea apelului împotriva
hotărârii din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei
noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis apelul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a
casat hotărârea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
S-a emis o decizie nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în
contencios administrativ depusă de Maria Dragun și Ivan Stoianov împotriva
Administrația Națională a Penitenciarelor privind anularea actelor
administrative.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că instanța de fond
constatând netemeinicia ordinului menționat, a reținut că, „...Comisia de
disciplină nu i-a audiat pe reclamanții Maria Dragun și Ivan Stoianov, contrar
art. 89 alin. (1) din Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul administrației
penitenciare și pct. 34 din Regulamentul nr. 593/2018 (fila dosarului
administrativ 4, volumul II). Prin urmare, reclamanților nu i-au fost asigurate
garanțiile procesuale garantate de art. 94 Cod administrativ, cu privire la
audierea în legătură cu faptele și circumstanțele relevante, înainte de
emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru ei... ”. Contrar
celor reținute de instanța de fond, materialele cauzei atestă contrariul. Astfel,
în procesul-verbal nr. 54 al ședinței Comisiei de disciplină din 14 mai 2021
(fila nr.10-14 din dosarul administrativ, vol. II) sunt înregistrate toate
întrebările adresate reclamanților/intimați, totodată fiind reflectate
răspunsurile la acestea, date de ei. Astfel, audierea reclamanților/intimați a
avut loc cu respectarea prevederilor actelor normative, prin ce se combat
constatările instanței de fond la acest segment.
Prima instanță în susținerea poziției sale a indicat că, „... prin decizia
din 14 mai 2021 Comisia de disciplină doar a transpus încălcările admise de
către reclamanți stabilite în cadrul anchetei de serviciu și a propus conducerii
Administrației Naționale a Penitenciarilor aplicarea sancțiunii disciplinare
retrogradarea în grad special reclamantului Ivan Stoianov și aplicarea
sancțiunii disciplinare mustrare reclamantei Maria Dragun, însă, contrar
normelor de drept enunțate, Comisia nu a motivat și nu a indicat argumentele
sale la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate reclamanților, ținând
cont de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care
aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii,
comportamentul general în cadrul serviciului al persoanelor respective... ”.
Instanța de apel a apreciat aceste constatări ca fiind neîntemeiate, or,
potrivit deciziei Comisiei disciplinare a ANP din 14 mai 2021, aceasta
conține toate elementele indicate în pct. 40 din Regulamentul sus -
menționat, care prevede că decizia trebuie să cuprindă: 1) data, luna, anul
examinării raportului privind ancheta de serviciu; 2) denumirea și
componența comisiei de disciplină; 3) numele, prenumele, subdiviziunea în
care își desfășoară activitatea funcționarul public cu statut special a cărui
faptă este cercetată; 4) descrierea faptei care este obiectul cercetării și
încadrarea ei juridică; 5) aprecierea argumentelor din raportul privind
ancheta de serviciu și a celor obținute în cadrul cercetărilor realizate de
comisia de disciplină pentru întemeierea soluției asupra cazului; 6)
propunerea comisiei de disciplină privind aplicarea sancțiunii disciplinare
sau clasarea cauzei.
La fel, din conținutul pct. 38 din Regulament rezultă că după
finalizarea cercetării faptelor sesizate ca abateri disciplinare, comisia
propune aplicarea sancțiunii disciplinare, în cazul în care s-a dovedit
săvârșirea de către funcționarul public cu statut special cercetat a abaterii
disciplinare prevăzute de Legea nr. 300/2017 sau clasarea cauzei, în caz dacă
nu s-a confirmat săvârșirea abaterii ori se constată expirarea termenului
prevăzut de art. 91 din Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul
administrației penitenciare. Astfel, prevederile normelor enunțate au fost
respectate pe deplin de către Comisie. Totodată, potrivit procesului-verbal al
Comisiei de disciplină din 14 mai 2021, după finisarea studierii materialelor
anchetei de serviciu, membrii acesteia au intrat în deliberare și, pe baza
probelor examinate, bazându-se pe intima convingere, au votat unanim (pro
- 4 voturi, contra - 0 voturi) privind posibilitatea aplicării sancțiunilor
disciplinare, ca urmare, reieșind din vinovăția persoanelor responsabile, s-a
propus conducerii ANP aplicarea sancțiunilor disciplinare corespunzător
vinovăției celor ce au săvârșit încălcări, reieșind din gravitatea faptelor
comise.
În ce privește constatările instanței de fond precum că, „... ancheta de
serviciu poartă un caracter formal și subiectiv, angajatorul, contrar
principiului imparțialității, nu a manifestat o atitudine obiectivă și neutră față
funcționarii publici cu statut special, Ivan Stoianov, comisar de justiție, șef
al Secției logistică și administrare a Penitenciarului nr. 1-Taraclia al
Administrației Naționale a Penitenciarelor și Maria Dragun, inspector
superior de justiție, șef, contabil șif al Serviciului penitenciar al
Penitenciarului n. 1-Taraclia al Administrației Naționale a Penitenciarilor și
nu au fost examinate sub toate aspectele, complet și obiectiv toate
circumstanțele abaterilor disciplinare presupus comise de către reclamanți,
aceasta fiind una din sarcinile primordiale în cadrul anchetei de serviciu... ”,
instanța de apel dimpotrivă a reținut că, ancheta de serviciu s-a desfășurat cu
respectarea prevederilor legale prin cercetarea minuțioasă sub toate aspectele
a împrejurărilor faptelor comise de reclamanții/intimați. În urma efectuării
anchetei de serviciu, s-a constatat că Ivan Stoianov, șef al Secției logistică și
administrare al Penitenciarului nr. 1 - Taraclia, a indicat ridicarea cantității
de combustibil de la stația de alimentare și depozitarea acesteia în
Penitenciarul nr. 1 - Taraclia, depășirea repetată și nemotivată a limitei
lunare de combustibil a automobilelor din gestiunea Penitenciarului nr. 1 -
Taraclia, dar și completarea incorectă a foilor de parcurs a unităților de
transport. Transportarea și depozitarea incorectă a substanțelor ușor
inflamabile. Majorarea nemotivată a normelor de consum a unităților de
transport din cadrul Penitenciarului nr. 1 -Taraclia. Utilizarea automobilelor
de serviciu în afara orelor de lucru fără a fi perfectate careva acte
corespunzătoare, fapt ce presupune exploatarea unităților de transport în alte
scopuri decât cele de serviciu. Astfel, Ivan Stoianov a comis încălcarea mai
multor prevederi legale: -prevederile art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
300/2017 - „să execute, cu profesionalism și în termen optim, toate atribuțiile
de serviciu stabilite în fișa postului și în actele normative care reglementează
activitatea sistemului administrației penitenciare”; -pct. 11.2.2, pct. 11.5, pct.
11.5.2, pct. 11.5.3, pct. 11.6.1, pct. 11.6.2 din fișa postului; -prevederile
ordinului directorului ANP nr. 110/.2019 cu privire la aprobarea Regulilor
de exploatare a unităților de transport din gestiunea subdiviziunilor ANP; -
prevederile ordinului directorului ANP nr. 402/2019 cu privire la asigurarea
securității circulației rutiere în timpul executării misiunilor de serviciu; -
prevederile ordinului directorului ANP nr. 7/2019 cu privire la stabilirea
limitei lunare de combustibil la transportul auto din gestiunea subdiviziunilor
ANP; - prevederile ordinului directorului ANP nr. 4/2019 cu privire la
stabilirea limitei lunare de combustibil la transportul auto din gestiunea
instituțiilor subordonate ANP; -Capitolul I din Hotărârea Guvernului nr.
1159/2007 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Reguli generale de
apărare împotriva incendiilor în RM; -pct. 6 subpct. 3), pct. 7 subpct. 1) și
7), pct. 14 subpct. 9) din Codul deontologic al funcționarului public cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, aprobat prin Ordinul
ministrului justiției nr. 19/2019.
La fel, s-a constatat că Maria Dragun, șef al Serviciului financiar al
Penitenciarului nr. 1 - Taraclia, a admis ridicarea cantității de combustibil de
la stația de alimentare și depozitarea acesteia în penitenciarul nr. 1 - Taraclia,
admiterea depășirii repetate și nemotivate a limitei lunare de combustibil a
automobilelor din gestiunea penitenciarului nr. 1 - Taraclia, dar și
completarea incorectă a foilor de parcurs a unităților de transport. Lipsa
documentației necesare privind evidența, distribuirea și utilizarea cârdurilor
de combustibil. Neasigurarea în deplină măsură controlul intern privind
utilizarea mijloacelor bugetare. Astfel, Maria Dragun a comis încălcarea mai
multor prevederi legale, după cum urmează: -prevederile art. 62 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 300/2017 - „să execute, cu profesionalism și în termen
optim, toate atribuțiile de serviciu stabilite în fișa postului și în actele
normative care reglementează activitatea sistemului administrației
penitenciare”; -pct. 10, 11.1, 11.1.2, 11.1.3, 11.2, 11.4 din fișa postului; pct.
6 subpct. 3), pct. 7 subpct. 1) și 7), pct. 14 subpct. 9) din Codul deontologic
al funcționarului public cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 19/2019.
De asemenea, instanța de apel a subliniat că, rezultatele anchetei de
serviciu au fost materializare în încheierea la ancheta de serviciu privind
stabilirea unei cantități de combustibil într-o încăperea auxiliară a
Penitenciarului nr. 1 –Taraclia.
Cu referire la prevederile art. 31, art. 118 alin.(1), (2), (3) din Codul
administrativ, contrar constatării instanței de fond că, ordinul ANP nr. 741
ef din 19 mai 2021 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare” este unul nemotivat, instanța de apel analizând conținutul
acestuia a stabilit contrariul. La capitolul dat, a reținut că, derularea
procedurii disciplinare este o prerogativă exclusivă a angajatorului, care are
competențe legale de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare de către
angajații săi și de a aplica sancțiuni corespunzătoare (mutatis mutandis HCC
nr.24 din 14.09.2016, §53). Astfel, prin ordinul directorului ANP nr.
741ef/2021 a fost aplicată lui Ivan Stoianov sancțiunea disciplinară sub
formă de retrogradare în grad special, iar Mariei Dragun sancțiunea
disciplinară sub formă de mustrare.
La emiterea ordinului de sancționare au fost respectate toate
condițiile de formă cerute de lege în acest sens, după cum urmează: art. 206
din Codul muncii, prevede expres că sancțiunea disciplinară se aplică prin
ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu: a)
temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii; b) termenul în care
sancțiunea poate fi contestată; c) organul în care sancțiunea poate fi
contestată.
Prin urmare, analizând ordinul ANP nr. 741ef din 19 mai 2021 cu
referire la condițiile de formă, instanța de apel a conchis că acesta
corespunde tuturor exigențelor normative stabilite. Potrivit pct. 4.1.1 din
Instrucțiunea-tip cu privire la ținerea, lucrărilor de secretariat în organele
administrației publice centrale de specialitate și ale autoadministrării locale
ale Republicii Moldova, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 618/1993,
textul ordinului este alcătuit, de regulă, din două părți: de constatare și de
dispoziție (anexa nr. 1 la Instrucțiune). în partea de constatare se expun
faptele ce au servit drept motiv pentru emiterea ordinului, în partea de
dispoziție se enumeră acțiunile preconizate. Elementele esențial-definitorii
ale răspunderii disciplinare (calitatea de angajat al sistemului administrației
penitenciare, existenta faptei ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție și raportul
de cauzalitate dintre fapta și rezultatul ei), care reprezintă o condiție sine qua
non a aplicării sancțiunii disciplinare, sunt indicate expres în ancheta de
serviciu desfășurată la caz. Prin urmare, răspunderea disciplinară a
reclamanților/intimați a fost o reacție absolut întemeiată a angajatorului, or
urmare a acțiunilor/inacțiunilor sale manifestate prin încălcarea cu vinovăție
a îndatoririlor corespunzătoare funcției deținute, sancțiunea disciplinară a
fost aplicată în urma desfășurării anchetei de serviciu prealabile, care, de
fapt, reprezintă o condiție imperioasă a răspunderii disciplinare, unde în mod
cert a fost stabilită vinovăția reclamanților/intimați. Așadar, sancțiunile
disciplinare au fost aplicate, reieșind din cercetarea minuțioasă sub toate
aspectele a împrejurărilor faptelor comise, cu stabilirea tuturor
circumstanțelor relevante speței.
La caz, în contextul celor elucidate, instanța de apel a relevat că de
către autoritatea publică pârâtă la emiterea actului administrativ contestat, a
fost respectat principiul proporționalității, or, sancțiunile disciplinare
aplicate intimaților au fost strict individualizate, astfel încât acestea să
corespundă caracterului vinovăției, raportată la gravitatea faptei și persoana
făptuitorului. Această individualizare a fost realizată în strictă conformitate
cu mecanismele de apreciere instituite de lege (art. 89-93 din Legea nr.
300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare).
În această ordine de idei, instanța de apel conducându-se de
prevederile art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ, a concluzionat că
pretențiile reclamanților cu privire la anularea ordinului ANP nr. 741 ef din
19 mai 2021 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare funcționarilor
publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare” și
actele administrative adoptate în procedura prealabilă nr. 4/2-D-1510 din 07
iunie 2021 și nr. 4/2-S-1511 din 07 iunie 2021, sunt neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 13 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice
(f.d.126,128), Maria Dragun și Ivan Stoianov, reprezentați de avocatul
Vladimir Kovali, au depus recurs nemotivat, iar la 23 februarie 2023 au
prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a
deciziei instanței de apel, emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de
chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurenții au invocat dezacordul cu decizia
instanța de apel, motivând că, deși instanța de apel a indicat că prevederile
legale enunțate impun în mod expres obligația instanței de apel să verifice
circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite și este obligată să verifice legalitatea
hotărârii în întregul ei și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel, precum și s-a referit la practica CtEDO, însă a ignorat absolut
nemotivat. La fel, în concluzia privind casarea hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii, s-a referit la o persoană
care nu este parte a procesului.
Instanța de apel a ignorat prevederile art. 92 alin. (4), (5) din Legea
cu privire la sistemul administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie
În speță, ancheta de serviciu s-a desfășurat începând cu 4 decembrie
2020 și s-a finalizat la 20 aprilie 2021, la aprobarea încheierii în rezultatul
cercetării de serviciu. Termenul pentru exercitarea cercetării de serviciu este
termen de prescripție, iar depășirea acestuia duce la nulitatea actului emis și
încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Având o structură
complexă, principiul securității juridice exprimă, în esență, faptul că cetățenii
trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului,
contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o
creeze. Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat că
principiul securității juridice face parte din ordinea juridică comunitară și
trebuie respectat atât de instituțiile comunitare, cât și de statele membre,
atunci când acestea își exercită prerogativele conferite de directivele
comunitare.
Recurenții au considerat că procedura de examinare a cazului de
abatere disciplinară și a actului administrativ contestat s-a desfășurat cu
abateri procesuale. Astfel, nu întrunește condiția legalității formale prescrisă
de lege. Suplimentar, autoritatea publică pârâtă nu a respectat principiul
statuat la art. 31 din Codul administrativ, conform căruia actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate.
La fel, au precizat că Maria Dragun, prin ordinul 1317 ef din 25
noiembrie 2020 a fost promovată în funcția de contabil șef al Instituției
Penitenciare nr. 1 Taraclia, iar cercetarea de serviciu a început la 4 decembrie
2020 pentru fapte săvârșite anterior numirii în funcție și respectiv nu poate
vinovată de ceea ce nu a comis. Retrogradarea în funcție este una din cele
mai severe sancțiuni administrative. Comisia de disciplina prin decizia cu
privire la sancționarea lui Ivan Stoianov din 14 mai 2021 nu a luat în
considerare individualizarea sancțiunii disciplinare aplicabile. Or, din anul
2017 nu a fost sancționat disciplinar.
Cu trimitere la prevederile art. 91 alin. (1) din Legea cu privire la
sistemul administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie 2017,
recurenții au afirmat că din textul ordinului emis, nu se constată concluziile
autorității publice pârâte privind individualizarea sancțiunii disciplinare
aplicate. Or, descrierea faptelor și enumerarea normelor de drept nu poate fi
apreciată ca o motivarea corespunzătoare a sancțiunii aplicate, care să
corespundă principiului transparenței și comprehensibilității. În plus, contrar
prevederilor art. 118 alin. (2) din Codul administrativ, nu a fost explicat
modul de exercitare a dreptului discreționar la aplicarea sancțiunii prevăzută
de legislația în vigoare.
În opinia recurenților, actul administrativ încalcă principiul de
comprehensibilitatea și transparența acțiunilor autorităților publice, ce
presupune că procedura administrativă se structurează astfel încât
participanții să înțeleagă fiecare etapă a acesteia. Astfel, ordinul contestat,
prin enunțarea generală a unor norme de drept, care reglementează un șir de
situații, presupune un limbaj neclar și creează percepții eronate.
De asemenea, au reiterat încălcarea termenului de aplicare a
sancțiunii disciplinare conform art.92 alin. (4) din Legea nr.300/2017 și pct.
47 din Regulamentul de activitate al comisiilor de disciplină pentru
personalul din cadrul sistemului administrației penitenciare aprobat prin
ordinul nr.593 din 28 noiembrie 2018.
La 20 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului
copia recursului, creând astfel participanților la proces condiții egale de a
cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru
asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în
drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele
dosarului (f.d.137-139).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procesual și nu a depus referință la
recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 a fost modificat cadrul normativ
conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura
contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile
cu privire la temeiurile recursului.
Art.XI din Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la
1 septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)
și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de
Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 29
noiembrie 2022. Prin intermediul poștei (f.d.122), la 1 februarie 2023
instanța ierarhic inferioară a notificat decizia instanței de apel. Astfel,
recursul a fost depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale enunțate supra rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1
septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la
art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat
din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Maria Dragun și Ivan Stoianov, reprezentați de avocatul Vladimir
Kovali.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Maria Dragun și Ivan Stoianov,
reprezentați de avocatul Vladimir Kovali.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc