2ra-1567/23 — repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea contraventională
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea contraventională
- Temei legal
- Recurs declarat după 1 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-1567/23 — repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea contraventională (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de reprezentanta
Inspectoratului General al Poliției, Mariana Saachian,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Gheorghe Grișca împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu
Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău cu privire
la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea
contravențională,
împotriva deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1567/23
NR. PIGD 2-21186209-01-2ra-17012024)
Recurs declarat după 1 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. L. Mitrofan
Curtea de Apel Chișinău: jud. A. Panov, V. Mihaila, A. Braga
26 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de reprezentanta Inspectoratului General al Poliției,
Mariana Saachian,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 decembrie 2021, Gheorghe Grișca a depus cerere de chemare
judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu, IP Rîșcani al DP
mun. Chișinău cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin
tragerea ilegală la răspunderea contravențională (f. d. 3-5).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Gheorghe Grișca
a invocat că, la data de 19 noiembrie 2020, în privința sa a fost întocmit un proces-
verbal de constatare a contravenției în temeiul art. 335 din Codul Contravențional.
Motivul întocmirii acestuia a fost urcarea pe pilonii de înaltă tensiune fără a deține
acte permisive.
Reclamantul a menționat că se afla la 4 noiembrie 2020 în satul Faurești cu
scopul de a efectua lucrări de instalare și trasare a rețelelor de telecomunicații.
Fiind chestionat la fața locului, le-a explicat polițiștilor că activează în cadrul
companiei „ITNS.NET” SRL, în calitate de tehnician, în baza unui ordin emis de
directorul companiei, executând lucrări de conectare a unui abonat nou.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 23 septembrie
2021, procesul contravențional, intentat în privința lui Gheorghe Grișca în baza
art.335 Cod Contravențional a fost încetat din lipsa faptului contravenției.
Reclamantul a considerat că instanța de judecată a statuat caracterul ilicit a
procesului contravențional intentat în privința lui Gheorghe Grișca, menționând
că agentul constatator nu a întreprins acte necesare pentru a acumula și prezenta
probe.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat constatarea
faptului tragerii ilegale la răspundere contravențională, precum și încasarea din
bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, a sumei achitate pentru
asistență juridică în cadrul procesului contravențional – 3000 (trei mii) de lei,
sumă confirmată prin bonul de plată seria EY nr. 429685 din 23 septembrie 2021.
De asemenea, a solicitat în cadrul procesului civil restituirea sumei de 5000 (cinci
mii) lei, confirmată prin bonul de plată seria EZ nr. 429686 din 14 decembrie
2021.
Totodată, a solicitat încasarea prejudiciului moral în cuantum de 10 000
(zece mii) de lei, considerând această sumă suficientă și echitabilă pentru
compensarea prejudiciului moral suferit.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art.
373 alin.(3) Cod Contravențional; art.1998 alin.(1), art. 2007 alin.(1) Cod Civil;
art.2 alin.(1), art.3 alin.(1) lit. a), art. 7 lit. e), art. 13 alin.(1) din Legea privind
modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecătorești nr. 1545 din 25
februarie 1998.
Ulterior, avocatul Andrei Podlesnov, care acționează în interesele
reclamantului Gheorghe Grișca, prin cerere depusă la data de 15 martie 2022, a
concretizat pretențiile, solicitând încasarea din contul Inspectoratului General al
Poliției, în beneficiul reclamantului, a sumei de 8.000 (opt mii) de lei cu titlu de
prejudiciu material, reprezentând compensarea cheltuielilor pentru asistență
juridică, precum și a sumei de 10 000 (zece mii) de lei cu titlu de prejudiciu moral.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă
de Gheorghe Grișca împotriva Inspectoratului General al Poliției, având ca
intervenient accesoriu Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție a
municipiului Chișinău, privind repararea prejudiciului pretins a fi cauzat prin
tragerea ilegală la răspundere contravențională (f. d. 90–98).
În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, pentru
angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de
anchetă, sunt necesare condiții speciale, și anume: existența unei fapte ilicite, în
calitate de condiție generală a răspunderii delictuale. Nu orice acțiune ilicită a
organelor de anchetă și judecată atrage răspunderea statului. Totodată, instanța de
fond a menționat o altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului
pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare, și anume existența unui act de
reabilitare, care atestă admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a
persoanei.
În contextul dat, prima instanță a ajuns la concluzia că aplicarea art. 13 din
Legea nr. 1545 este posibilă doar atunci când sunt întrunite cumulativ temeiurile
prevăzute de art. 3 și art. 6 din aceeași lege, fapt care nu a fost stabilit de către
instanță.
Instanța de fond a considerat că normele sunt indisolubile și nu pot fi
aplicate separat, iar neîntrunirea condițiilor exhaustive prevăzute de Legea nr.
1545 constituie temei de respingerea acțiunii.
Cu referire la acest aspect, instanța de fond a subliniat că Gheorghe Grișca
nu a fost supus arestului contravențional, reținerii contravenționale, precum și nu
i-a fost aplicată amenda contravențională. Prin urmare, ultimul nu este îndreptățit
să solicite repararea prejudiciului moral din contul bugetului de stat.
În ceea ce privește angajarea răspunderii delictuale, instanța de fond a
menționat lipsa faptei ilicite, respectiv imposibilitatea angajării răspunderii
delictuale, întrucât, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul
cauzat, sunt necesare condiții speciale. În materia răspunderii delictuale, forma și
gradul vinovăției autorului faptei ilicite nu prezintă importanță pentru
determinarea cuantumului despăgubirii; cu toate acestea, la dosarul cauzei nu au
fost anexate probe care să ateste vinovăția pârâtului în legătură cu fapta ilicită
imputată. Astfel, pentru a se putea angaja răspunderea delictuală, este necesar ca
între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate.
Suplimentar, instanța de fond a reținut faptul că prin prisma Legii nr.1545-
XII nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea
statului, este important și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural
emis de către organul de drept.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 22 decembrie 2022, avocatul Alexandr Podlesnov care acționează în
interesele reclamantului a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 12
decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 89 verso). Ulterior,
la 13 iunie 2023 a depus apel motivat prin care a solicitat admiterea apelului,
casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să
fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Grișca (f. d.107-
111 verso).
Prin decizia din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis
apelul declarat de Alexandr Podlesnov care acționează în interesele
reclamantului, a fost casată hotărârea din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin care, cererea de chemare în
judecată depusă de Gheorghe Grișca a fost admisă parțial, s-a încasat din contul
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul
lui Gheorghe Grișca suma de 3000 (trei mii) de lei cu titlu de prejudiciu material
– compensarea cheltuielilor de asistență juridică în cadrul procesului
contravențional și suma de 1000 (una mie) de lei cu titlu de despăgubire materială
prejudiciului moral cauzat, precum și suma de 5000 (cinci mii) de lei cu titlu de
cheltuieli pentru asistența juridică (f. d. 134-135).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că tragerea la
răspundere contravențională neîntemeiată a lui Grișca Gheorghe de către agentul
constatator al Inspectoratul de Poliție Rîșcani al DP mun. Chișinău, sunt acțiuni
ce îi oferă lui Grișca Gheorghe dreptul de a solicita compensarea prejudiciului
material cauzat în rezultatul constatării ilegalității acțiunilor întreprinse de către
agentul constatator. Or, prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Chișinău sediul
Ciocana din 23 septembrie 2021 procesul contravențional, pornit în privința lui
Grișca Gheorghe în baza art.335 din Codul contravențional a fost încetat pe
motivul lipsei faptului contravenției.
Reieșind din prevederile art. 383 alin. (3) din Codul contravențional; art.
19 alin.(1), (2), art.1998 alin.(1) din Codul civil; art. 84 din Codul de procedură
civilă, instanța de apel a ajuns la concluzia că Grișca Gheorghe dispune de dreptul
de a pretinde repararea prejudiciului material cauzat prin atragerea neîntemeiată
la răspundere contravențională, fapt ce atestă temeinicia cerinței ultimului cu
privire la încasarea din contul Inspectoratului General de Poliție al MAI în
beneficiul lui Grișca Gheorghe a sumei de 3000 (trei mii) de lei cu titlu de
prejudiciu material, sub formă de cheltuieli de asistență juridică, suportate în
cadrul cauzei contravenționale.
Instanța de apel, a reținut că fiecare persoană care pretinde că a suferit,
este în drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este
împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se
de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de
personalitatea părților. Cuantumul compensației depinde și de durata menținerii
consecințelor vătămării. Instanța de judecată, la stabilirea cuantumului
prejudiciului moral, ia în considerație circumstanțele în care a fost cauzat
prejudiciul.
Prin urmare, se impune admiterea parțială a cererii privind repararea
prejudiciului moral, având în vedere caracterul și gravitatea încălcărilor
constatate, natura drepturilor personale lezate și locul acestora în sistemul de
valori al persoanei, precum și caracterul și intensitatea suferințelor psihice.
În opinia instanței de apel, prejudiciul moral în cuantum de 1 000 (una
mie) de lei constituie o sumă echitabilă și suficientă pentru repararea prejudiciului
moral suferit de Gheorghe Grișca, având în vedere principiile compensării
echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale și starea de stres
cauzată apelantului. Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de Gheorghe
Grișca, în mărime de 10.000 (zece mii) de lei, este vădit disproporționat în raport
cu criteriile stabilite.
De asemenea, instanța de apel a făcut referire la prevederile legale
stipulate în art. 94 alin. (1) și art. 96 alin. (1) și (1¹) din Codul de procedură civilă,
subliniind necesitatea admiterii cererii privind încasarea cheltuielilor de judecată,
reieșind din bonul de plată seria EZ nr. 429686 din 14 decembrie 2021, care atestă
achitarea sumei de 5.000 (cinci mii) de lei avocatului, cu titlu de cheltuieli pentru
asistență juridică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 octombrie 2023, prin intermediul poștei electronice, reprezentanta
Inspectoratului General al Poliției, Mariana Saachian a declarat recurs împotriva
deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi
decizii prin care să fie menținută fără modificări hotărârea instanței de fond (f. d.
149-152-verso).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, reprezentanta Inspectoratului General al Poliției,
Mariana Saachian, a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) din Codul
de procedură (în vigoare până la 01 septembrie 2023). În opinia recurentei,
instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu
trebuia să fie aplicată; ca interpretat în mod eronat legea.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor
art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or,
copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentului Inspectoratul
General al Poliției, la 27 octombrie 2023 fapt ce se confirmă prin extrasul din
poșta electronică (f. d. 147), iar cererea de recurs au fost depusă la 30 octombrie
2023 prin intermediul poștei electronice (f. d. 148, 149-152-verso).
Ulterior, părților li s-a expediat copia recursului declarat de reprezentanta
Inspectoratului General al Poliției, Mariana Saachian, precum și încheierea
privind stabilirea datei pentru examinarea recursului, cu înștiințarea referitoare la
necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii
corespondenței, fapt ce este confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la
materialele dosarului (f. d. 169).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
Gheorghe Grișca nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea
de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel
Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,
). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de reprezentanta
Inspectoratului General al Poliției, Mariana Saachian, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de reprezentanta Inspectoratului General
al Poliției, Mariana Saachian împotriva deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții
de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Oxana Parfeni
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu