2ra-1567/23 — repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea contraventională

La 17 decembrie 2021, Gheorghe Grișca a depus cerere de chemare judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu, IP Rîșcani al DP mun. Chișinău cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea contravențională (f. d. 3-5).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Gheorghe Grișca a invocat că, la data de 19 noiembrie 2020, în privința sa a fost întocmit un proces- verbal de constatare a contravenției în temeiul art. 335 din Codul Contravențional. Motivul întocmirii acestuia a fost urcarea pe pilonii de înaltă tensiune fără a deține acte permisive.

Reclamantul a menționat că se afla la 4 noiembrie 2020 în satul Faurești cu scopul de a efectua lucrări de instalare și trasare a rețelelor de telecomunicații. Fiind chestionat la fața locului, le-a explicat polițiștilor că activează în cadrul companiei „ITNS.NET” SRL, în calitate de tehnician, în baza unui ordin emis de directorul companiei, executând lucrări de conectare a unui abonat nou.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 23 septembrie 2021, procesul contravențional, intentat în privința lui Gheorghe Grișca în baza art.335 Cod Contravențional a fost încetat din lipsa faptului contravenției.

Reclamantul a considerat că instanța de judecată a statuat caracterul ilicit a procesului contravențional intentat în privința lui Gheorghe Grișca, menționând că agentul constatator nu a întreprins acte necesare pentru a acumula și prezenta probe.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat constatarea faptului tragerii ilegale la răspundere contravențională, precum și încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, a sumei achitate pentru asistență juridică în cadrul procesului contravențional – 3000 (trei mii) de lei, sumă confirmată prin bonul de plată seria EY nr. 429685 din 23 septembrie 2021. De asemenea, a solicitat în cadrul procesului civil restituirea sumei de 5000 (cinci mii) lei, confirmată prin bonul de plată seria EZ nr. 429686 din 14 decembrie 2021.

Totodată, a solicitat încasarea prejudiciului moral în cuantum de 10 000 (zece mii) de lei, considerând această sumă suficientă și echitabilă pentru compensarea prejudiciului moral suferit.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 373 alin.(3) Cod Contravențional; art.1998 alin.(1), art. 2007 alin.(1) Cod Civil; art.2 alin.(1), art.3 alin.(1) lit. a), art. 7 lit. e), art. 13 alin.(1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Ulterior, avocatul Andrei Podlesnov, care acționează în interesele reclamantului Gheorghe Grișca, prin cerere depusă la data de 15 martie 2022, a concretizat pretențiile, solicitând încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției, în beneficiul reclamantului, a sumei de 8.000 (opt mii) de lei cu titlu de prejudiciu material, reprezentând compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică, precum și a sumei de 10 000 (zece mii) de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de anchetă, sunt necesare condiții speciale, și anume: existența unei fapte ilicite, în calitate de condiție generală a răspunderii delictuale. Nu orice acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată atrage răspunderea statului. Totodată, instanța de fond a menționat o altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare, și anume existența unui act de reabilitare, care atestă admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

În contextul dat, prima instanță a ajuns la concluzia că aplicarea art. 13 din Legea nr. 1545 este posibilă doar atunci când sunt întrunite cumulativ temeiurile prevăzute de art. 3 și art. 6 din aceeași lege, fapt care nu a fost stabilit de către instanță.

Instanța de fond a considerat că normele sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat, iar neîntrunirea condițiilor exhaustive prevăzute de Legea nr. 1545 constituie temei de respingerea acțiunii.

Cu referire la acest aspect, instanța de fond a subliniat că Gheorghe Grișca nu a fost supus arestului contravențional, reținerii contravenționale, precum și nu i-a fost aplicată amenda contravențională. Prin urmare, ultimul nu este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului moral din contul bugetului de stat.

În ceea ce privește angajarea răspunderii delictuale, instanța de fond a menționat lipsa faptei ilicite, respectiv imposibilitatea angajării răspunderii delictuale, întrucât, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat, sunt necesare condiții speciale. În materia răspunderii delictuale, forma și gradul vinovăției autorului faptei ilicite nu prezintă importanță pentru determinarea cuantumului despăgubirii; cu toate acestea, la dosarul cauzei nu au fost anexate probe care să ateste vinovăția pârâtului în legătură cu fapta ilicită imputată. Astfel, pentru a se putea angaja răspunderea delictuală, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate.

Suplimentar, instanța de fond a reținut faptul că prin prisma Legii nr.1545- XII nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului, este important și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept.

Prin decizia din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de Alexandr Podlesnov care acționează în interesele reclamantului, a fost casată hotărârea din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin care, cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Grișca a fost admisă parțial, s-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Gheorghe Grișca suma de 3000 (trei mii) de lei cu titlu de prejudiciu material – compensarea cheltuielilor de asistență juridică în cadrul procesului contravențional și suma de 1000 (una mie) de lei cu titlu de despăgubire materială prejudiciului moral cauzat, precum și suma de 5000 (cinci mii) de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică (f. d. 134-135).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că tragerea la răspundere contravențională neîntemeiată a lui Grișca Gheorghe de către agentul constatator al Inspectoratul de Poliție Rîșcani al DP mun. Chișinău, sunt acțiuni ce îi oferă lui Grișca Gheorghe dreptul de a solicita compensarea prejudiciului material cauzat în rezultatul constatării ilegalității acțiunilor întreprinse de către agentul constatator. Or, prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 23 septembrie 2021 procesul contravențional, pornit în privința lui Grișca Gheorghe în baza art.335 din Codul contravențional a fost încetat pe motivul lipsei faptului contravenției.

Reieșind din prevederile art. 383 alin. (3) din Codul contravențional; art. 19 alin.(1), (2), art.1998 alin.(1) din Codul civil; art. 84 din Codul de procedură civilă, instanța de apel a ajuns la concluzia că Grișca Gheorghe dispune de dreptul de a pretinde repararea prejudiciului material cauzat prin atragerea neîntemeiată la răspundere contravențională, fapt ce atestă temeinicia cerinței ultimului cu privire la încasarea din contul Inspectoratului General de Poliție al MAI în beneficiul lui Grișca Gheorghe a sumei de 3000 (trei mii) de lei cu titlu de prejudiciu material, sub formă de cheltuieli de asistență juridică, suportate în cadrul cauzei contravenționale.

Instanța de apel, a reținut că fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților. Cuantumul compensației depinde și de durata menținerii consecințelor vătămării. Instanța de judecată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, ia în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul.

Prin urmare, se impune admiterea parțială a cererii privind repararea prejudiciului moral, având în vedere caracterul și gravitatea încălcărilor constatate, natura drepturilor personale lezate și locul acestora în sistemul de valori al persoanei, precum și caracterul și intensitatea suferințelor psihice.

În opinia instanței de apel, prejudiciul moral în cuantum de 1 000 (una mie) de lei constituie o sumă echitabilă și suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de Gheorghe Grișca, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale și starea de stres cauzată apelantului. Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de Gheorghe Grișca, în mărime de 10.000 (zece mii) de lei, este vădit disproporționat în raport cu criteriile stabilite.

De asemenea, instanța de apel a făcut referire la prevederile legale stipulate în art. 94 alin. (1) și art. 96 alin. (1) și (1¹) din Codul de procedură civilă, subliniind necesitatea admiterii cererii privind încasarea cheltuielilor de judecată, reieșind din bonul de plată seria EZ nr. 429686 din 14 decembrie 2021, care atestă achitarea sumei de 5.000 (cinci mii) de lei avocatului, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentului Inspectoratul General al Poliției, la 27 octombrie 2023 fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 147), iar cererea de recurs au fost depusă la 30 octombrie 2023 prin intermediul poștei electronice (f. d. 148, 149-152-verso).

Ulterior, părților li s-a expediat copia recursului declarat de reprezentanta Inspectoratului General al Poliției, Mariana Saachian, precum și încheierea privind stabilirea datei pentru examinarea recursului, cu înștiințarea referitoare la necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce este confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 169).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Gheorghe Grișca nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de reprezentanta Inspectoratului General al Poliției, Mariana Saachian, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de reprezentanta Inspectoratului General al Poliției, Mariana Saachian împotriva deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu