2ra-791/24 — Modificarea cuantumului pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată

La 17 mai 2023, Tatiana Răcilă a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ruslan Delendrea, cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere, cu indexarea acesteia și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, este în divorț cu pârâtul Ruslan Delendrea din ******. Din căsătoria lor s-au născut fiicele ******și ******.

Prin hotărârea din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău s-a desfăcut căsătoria înregistrată între reclamantă și Ruslan Delendrea, s-a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama lor și s-a încasat pensia de întreținere în sumă de 1 000 de lei pentru fiecare copil.

Hotărârea judecătorească este în procedura executării silite, pârâtul rareori înregistrează restanțe, fiind mulțumit de faptul că, achită doar 2 000 de lei pentru întreținerea copiilor minori, ******și ******.

Reclamanta a susținut că, este inechitabilă sarcina asupra mamei în ceea ce privește acoperirea costurilor de creștere și întreținere, care inevitabil trebuie suportate, dat fiind studiile alese de fiecare copil (cărți, cursurile suplimentare etc), creșterea firească și dezvoltarea fiziologică, care impune cheltuieli suplimentare (produse de igienă, lenjerie de corp, haine, încălțăminte etc.), dar și alimentația, serviciile medicale ale medicului dentist și oculist (ambii copii purtând ochelari de vedere).

A menționat că copiii ******și ****** nu odată au discutat și au solicitat de la pârât ajutor financiar pentru acoperirea necesităților sale și de fiecare dată au fost refuzate, pe motiv că el deja achită pensia de întreținere, iar între copii și pârât nu există o relație decât pe hârtie (certificatele de naștere), deși legislația națională le garantează dreptul la un trai decent și dezvoltare armonioasă.

Reclamanta a susținut că, este pusă într-o stare absurdă în care a devenit unicul părinte responsabil de doi copii și unicul părinte care suportă integral toate costurile de întreținere și creștere a doi copii gemeni.

În octombrie 2022, introducând datele despre veniturile și cheltuielile sale, a fost încadrată în grupul de vulnerabilitate foarte ridicată din punct de vedere energetic.

Reclamanta a precizat că, activează în calitate de pedagog și salariul ei este foarte modest, îi este dificil să acopere toate costurile de întreținere pentru 1 sine și doi copii gemeni, asigurând totodată toate cheltuielile de întreținere a spațiului locativ, care, de asemenea, sunt acoperite, fără a se forma datorii.

Așadar, suma pensiei de întreținere a minorului este o formă de prestație socială condiționată de vârsta beneficiarului (minor) și statutul acestuia (copil stabilit cu domiciliul la un părinte după divorțul/separarea părinților). Așteptarea legitimă a copilului de a beneficia de o plată lunară decentă a întreținerii sale de către părintele care locuiește separat de copil, apare în momentul divorțului sau separării părinților și este un drept protejat de art.1 Protocolul 2 al Convenției Europene. Acest drept devine executoriu în ziua plății benevole, încheierii unui acord mutual al părinților sau în ziua pronunțării actului judecătoresc de încasare forțată a plății de întreținere a minorului.

Astfel, legislația Republicii Moldova garantează copilului întreținere din partea ambilor părinți și prevede clar condițiile și mecanismul de obligare la plata acestei prestații sociale, reclamanta consideră oportună majorarea cuantumului pensiei alimentare ce urmează a fi achitată de pârât.

A mai indicat că, odată ce ele continuă să locuiască pe teritoriul Republicii Moldova, unde sânt stabilite cu domiciliul și depind una de cealaltă, legislația Republicii Moldova guvernează acest litigiu. Mai mult, potrivit prevederilor art. 75 și art. 110 din Codul familiei, reclamantele minore au dreptul să solicite majorarea întreținerii sale, pentru fiecare din ele, pentru că, desfacerea căsătoriei părinților nu ar trebui să le afecteze. Să fi fost părinții căsătoriți, veniturile pârâtului, la fel ca ale mamei, ar fi fost puse la baza creșterii și educației ambilor copii, iar din motiv că, pârâtul locuiește separat de copii și achită o sumă de 1000 de lei cu titlu de pensie alimentară, care este una necorespunzătoare necesităților de creștere și dezvoltare a copiilor, deși situația materială a pârâtului este net superioară situației reclamantei Tatiana Răcilă, mama copiilor, se limitează nejustificat obligația de întreținere a copiilor din partea pârâtului.

Pensia de întreținere a copilului minor este dreptul său la proprietate, iar acest drept este garantat atât de Constituția Republicii Moldova, cât și de legislația civilă și cea privind drepturile copilului. Mai mult, prin Legea nr. 45/2007 privind combaterea și prevenirea violenței în familie, statul recunoaște ca fiind violență economică acțiunile membrului de familie (în cazul dat al tatălui copiilor) de privare de mijloace economice, refuzul de a susține familia și „alte acțiuni cu efect similar”.

Reclamanta a solicitat majorarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copiii minori ****** și ******, prin încasarea din contul pârâtului Ruslan Delendrea în beneficiul reclamantei Tatiana Răcilă a sumei de 6000 de lei lunar pentru fiecare, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, care va fi indexată corespunzător în perioada de executare a hotărârii judecătorești, până la atingerea vârstei de 23 ani de către copii, dacă aceștia își vor continua studiile și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Răcilă, fiind modificat cuantumul pensiei de întreținere, stabilit prin hotărârea nr. 2-2529/11 din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, prin care s-a încasat de la Ruslan Delendrea, în beneficiul Tatianei Delendrea (Răcilă), pentru copiii ****** și ******, de la suma de a câte 1 000 de lei lunar, pentru fiecare copil, la suma de 2 500 de lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data de 17 mai 2023 și până la atingerea majoratului de către copii. În rest, cererea s-a respins ca nefondată. S-a încasat de la Ruslan Delendrea în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1 080 de lei ( f.d. 43, 50-55).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea nr. 2-2529/11 din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, a fost desfăcută căsătoria dintre Ruslan Delendrea și Tatiana Delendrea, fiind stabilit domiciliul copiilor minori ******și ******, cu mama acestora, Delendrea Tatiana, s-a încasat în beneficiul reclamantei Tatiana 3 Delendrea, pensia de întreținere a copiilor minori ******și ******, în mărime de 1 000 de lei lunar pentru fiecare copil minor (f.d. 23-24).

Instanța de apel a notat că apelanta Tatiana Delendrea, prin cererea de chemare în judecată depusă, a invocat suportarea unor cheltuieli suplimentare pentru întreținerea celor doi copii minori, care se află la întreținerea sa, după separarea părinților, cât și faptul că cuantumul pensiei de întreținere încasat în temeiul hotărârii din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău lunar pentru fiecare copil este prea mic și insuficient pentru întreținerea copiilor.

Prin apelul declarat apelanta a menționat că cuantumul încasat, prin hotărârea din 04 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în mărime a câte 2 500 de lei, lunar pentru fiecare copil, este unul cu mult mai jos de limita de existență și nu corespunde intereselor copiilor minori, care deja sânt adolescente și au necesități și cheltuieli mult mai mari.

În acest context, instanța de apel a menționat că, pentru a asigura copiilor minori ****** și ******un nivel de trai adecvat, apelanta Tatiana Delendrea, cu care a fost stabilit domiciliul permanent al copiilor, a solicitat modificarea, prin majorare, a cuantumului pensiei de întreținere, deoarece cuantumul pensiei dispusă spre încasare anterior este unul cu mult mai jos de limita de existență.

Instanța de apel a reținut că, potrivit datelor statistice oficiale ale Biroului Național de Statistică, valoarea minimului de existență în semestrul II al anului 2023 pentru copii de vârsta 7- 17 ani este de 3 022 de lei. Cuantumul stabilit de Biroul Național de Statistică este unul orientativ și nu obligatoriu. Or, această sumă reflectă minimul de existență, cheltuielile reale de întreținere a unui copil în vârstă de la 7- 17 ani fiind mult mai mari.

Instanța de apel a punctat că, deși plata pensiei de întreținere este destinată pentru a satisface în primul rând nevoile alimentare ale copilului, obligația legală de întreținere a copilului este mult mai complexă decât o simplă îndatorire alimentară, pentru că are menirea de a procura celui îndreptățit resursele necesare împlinirii și a altor trebuințe, precum cele privind asigurarea unei instruiri corespunzătoare, a unei locuințe, a tratamentelor medicale (lunare), iar încasarea pensiei de întreținere într-o sumă mai mică va leza substanțial interesele copiilor minori, ori în orice situație drepturile copilului prevalează (art. 3 alin. (1) al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului).

În ordinea de idei descrisă supra, instanța de apel a reiterat că părinții au obligația egală de a crește, educa și întreține copiii săi minori, iar la soluționarea litigiilor ce au ca obiect drepturile și interesele copiilor, instanțele vor adopta soluțiile sale reieșind din interesul major al copiilor și, în descreștere, va admite în calitate de probe și stări de fapt situația părinților și interesele acestora.

Subsecvent, instanța de apel a notat că intimatul Ruslan Delendrea are obligația de a participa la creșterea, educarea și întreținerea copiilor săi minori, 4 la un nivel și cuantum egal cu cel de al doilea părinte, la întreținerea căruia și cu care domiciliază copiii după separarea părinților.

Așadar, ghidându-se de principiul supremației interesului copiilor, instanța de apel a considerat că pretenția apelantei cu privire la majorarea cuantumului pensiei de întreținere este una întemeiată.

Totodată, instanța de apel a considerat că cuantumul solicitat de către apelantă a câte 6 000 de lei pentru fiecare copil, lunar, până la împlinirea vârstei de 23 ani de către aceștia, nu poate fi acceptat, or, instanța urmează să țină cont că ambii părinți au drepturi și obligații egale.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că, este necesar de a modifica cuantumul pensiei de întreținere a copiilor minori ****** și ******, prin majorarea acestuia, în cuantum de câte 4 000 de lei lunar, pentru fiecare copil, acesta fiind unul echitabil, care să asigure un nivel necesar cerințelor și necesităților copiilor, cu asigurarea egalității în drepturi și obligații a ambilor părinți.

Totodată, instanța de apel a învederat că copiii se află la întreținerea și educația mamei, care își exercită atât obligațiile patrimoniale cât și nepatrimoniale, ce țin de creșterea și îngrijirea zilnică a copiilor minori, asigurându-i cu spațiu locativ și suportând un șir de cheltuieli în acest sens.

Prin urmare, instanța de apel a reținut ca fiind rezonabilă menținerea unui nivel de trai al copiilor, care să corespundă necesităților acestora, or, întreținerea oferită de părinte trebuie să corespundă intereselor și necesităților copilului, care să asigure dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a acestuia la un nivel corespunzător și suficient.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că suma pensiei de întreținere în mărime de 4 000 de lei pentru fiecare copil lunar, până la atingerea vârstei majoratului de către aceștia, este una rezonabilă, or, în interesul superior al copilului este de a evita coborârea nivelului de trai la minimul de existență.

Totodată, instanța de apel a reținut că apelanta atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel a solicitat indexarea pensiei, invocând prevederile art.108 din Codul familiei, care stabilește că, pensia de întreținere, stabilită de instanța judecătorească într-o sumă bănească fixă, se indexează în cazurile și în modul stabilit de lege.

Instanța de apel a considerat că norma citată se aplică cu totul în alte cazuri, în care se impune indexarea pensiei de întreținere, și nu poate fi aplicată în sensul în care solicită reclamanta/apelantă, or, indexarea pensiei de întreținere nu poate fi cerută pentru viitor, ci doar pentru o perioadă precedentă (asemeni indexării sumei adjudecate), luând în considerație faptul pierderii puterii de cumpărare a unei sume, ținând cont de variația inflației.

Instanța de apel a reținut că, în cazul dedus judecății, reclamanta solicită încasarea pentru viitor, în cazul în care ****** și ****** își vor continua studiile, ca pârâtul/intimat să fie obligat, și după împlinirea de către acestea a 5 vârstei majoratului, să continue să achite pensie de întreținere, situație apreciată de către instanța de apel ca fiind inacceptabilă.

În acest context, instanța de apel a notat că instanța de fond corect a stabilit că, la acest moment, astfel de cerere nu poate fi admisă. Or, în cazul admiterii, instanța s-ar pronunța anticipat asupra unor evenimente viitoare și incerte, întrucât, o astfel de cerință eventual ar putea fi înaintată doar dacă s-ar întruni condițiile legale, la moment ne fiind probată existența unui drept sau interes legitim născut și actual, care ar putea fi obiect al dezbaterilor judiciare. Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat că, pretențiile respective au fost înaintate prematur, instanța de fond întemeiat dispunând respingerea acestui capăt de cerere ca fiind nefondat și neîntemeiat. Totodată, reieșind din reglementările legale statuate la art.98 CPC, ținând cont de faptul că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nouă, iar apelanta/reclamanta prin Lege este scutită de plata taxei de stat, aceste cheltuieli de judecată, au fost puse pe seama intimatului Delendrea Ruslan, urmând a fi încasată de la Delendrea Ruslan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2 880 (două mii opt sute optzeci) lei, (conform formulei de calcul: 8000 lei x 12 luni x 3%).

Din acest considerent, recurentul a opinat că soluția corectă pe această cauză a fost pronunțată de prima instanță, care a majorat pensia de întreținere de la 1000 de lei la 2500 de lei.

A susținut că, majorarea este una necesară, dar majorarea de până la 4000 de lei stabilită de instanța de apel este o sumă excesiv de mare, neargumentată de careva probe.

La 15 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia recursului declarat de Delendrea Ruslan, reprezentat de avocatul Serghei Postica, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, 6 posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului

Până la examinarea admisibilității recursului, Tatiana Răcilă nu a făcut uz de drepturile sale procedurale și nu a depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.” 7

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Ruslan Delendrea, reprezentat de avocatul Serghei Postica, la 28 iunie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Ruslan Delendrea, reprezentat de avocatul Serghei Postica, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Deși, recursul este formulat de avocatul Serghei Postica, acesta nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate. În cuprinsul cererii, recurentul s-a limitat la redarea pe scurt a conținutului dispozitivului hotărârii primei instanțe și al celei de apel, fără a formula o argumentare juridică a recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 9

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ruslan Delendrea, reprezentat de avocatul Serghei Postica, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ruslan Delendrea, reprezentat de avocatul Serghei Postica, împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 10