2ra-791/24 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere si compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- modificarea cuantumului pensiei de intretinere si compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-791/24 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Ruslan
Delendrea, reprezentat de avocatul Serghei Postica,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Tatiana Răcilă împotriva lui Ruslan Delendrea, cu privire la modificarea
cuantumului pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra -791/24
NR. PIGD 2-23070851-01-2ra-16072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Țurcan
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. N. Budăi, M. Anton, I. Dutca
25 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea de recurs depusă de Ruslan
Delendrea, reprezentat de avocatul Serghei Postica,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 mai 2023, Tatiana Răcilă a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Ruslan Delendrea, cu privire la modificarea cuantumului pensiei
de întreținere, cu indexarea acesteia și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, este
în divorț cu pârâtul Ruslan Delendrea din ******. Din căsătoria lor s-au născut
fiicele ******și ******.
Prin hotărârea din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău
s-a desfăcut căsătoria înregistrată între reclamantă și Ruslan Delendrea, s-a
stabilit domiciliul copiilor minori cu mama lor și s-a încasat pensia de
întreținere în sumă de 1 000 de lei pentru fiecare copil.
Hotărârea judecătorească este în procedura executării silite, pârâtul
rareori înregistrează restanțe, fiind mulțumit de faptul că, achită doar 2 000 de
lei pentru întreținerea copiilor minori, ******și ******.
Reclamanta a susținut că, este inechitabilă sarcina asupra mamei în ceea
ce privește acoperirea costurilor de creștere și întreținere, care inevitabil trebuie
suportate, dat fiind studiile alese de fiecare copil (cărți, cursurile suplimentare
etc), creșterea firească și dezvoltarea fiziologică, care impune cheltuieli
suplimentare (produse de igienă, lenjerie de corp, haine, încălțăminte etc.), dar
și alimentația, serviciile medicale ale medicului dentist și oculist (ambii copii
purtând ochelari de vedere).
A menționat că copiii ******și ****** nu odată au discutat și au
solicitat de la pârât ajutor financiar pentru acoperirea necesităților sale și de
fiecare dată au fost refuzate, pe motiv că el deja achită pensia de întreținere, iar
între copii și pârât nu există o relație decât pe hârtie (certificatele de naștere),
deși legislația națională le garantează dreptul la un trai decent și dezvoltare
armonioasă.
Reclamanta a susținut că, este pusă într-o stare absurdă în care a devenit
unicul părinte responsabil de doi copii și unicul părinte care suportă integral
toate costurile de întreținere și creștere a doi copii gemeni.
În octombrie 2022, introducând datele despre veniturile și cheltuielile
sale, a fost încadrată în grupul de vulnerabilitate foarte ridicată din punct de
vedere energetic.
Reclamanta a precizat că, activează în calitate de pedagog și salariul ei
este foarte modest, îi este dificil să acopere toate costurile de întreținere pentru
1
sine și doi copii gemeni, asigurând totodată toate cheltuielile de întreținere a
spațiului locativ, care, de asemenea, sunt acoperite, fără a se forma datorii.
Așadar, suma pensiei de întreținere a minorului este o formă de prestație
socială condiționată de vârsta beneficiarului (minor) și statutul acestuia (copil
stabilit cu domiciliul la un părinte după divorțul/separarea părinților).
Așteptarea legitimă a copilului de a beneficia de o plată lunară decentă a
întreținerii sale de către părintele care locuiește separat de copil, apare în
momentul divorțului sau separării părinților și este un drept protejat de art.1
Protocolul 2 al Convenției Europene. Acest drept devine executoriu în ziua
plății benevole, încheierii unui acord mutual al părinților sau în ziua pronunțării
actului judecătoresc de încasare forțată a plății de întreținere a minorului.
Astfel, legislația Republicii Moldova garantează copilului întreținere din
partea ambilor părinți și prevede clar condițiile și mecanismul de obligare la
plata acestei prestații sociale, reclamanta consideră oportună majorarea
cuantumului pensiei alimentare ce urmează a fi achitată de pârât.
A mai indicat că, odată ce ele continuă să locuiască pe teritoriul
Republicii Moldova, unde sânt stabilite cu domiciliul și depind una de cealaltă,
legislația Republicii Moldova guvernează acest litigiu. Mai mult, potrivit
prevederilor art. 75 și art. 110 din Codul familiei, reclamantele minore au
dreptul să solicite majorarea întreținerii sale, pentru fiecare din ele, pentru că,
desfacerea căsătoriei părinților nu ar trebui să le afecteze. Să fi fost părinții
căsătoriți, veniturile pârâtului, la fel ca ale mamei, ar fi fost puse la baza
creșterii și educației ambilor copii, iar din motiv că, pârâtul locuiește separat de
copii și achită o sumă de 1000 de lei cu titlu de pensie alimentară, care este una
necorespunzătoare necesităților de creștere și dezvoltare a copiilor, deși situația
materială a pârâtului este net superioară situației reclamantei Tatiana Răcilă,
mama copiilor, se limitează nejustificat obligația de întreținere a copiilor din
partea pârâtului.
Pensia de întreținere a copilului minor este dreptul său la proprietate, iar
acest drept este garantat atât de Constituția Republicii Moldova, cât și de
legislația civilă și cea privind drepturile copilului. Mai mult, prin Legea nr.
45/2007 privind combaterea și prevenirea violenței în familie, statul recunoaște
ca fiind violență economică acțiunile membrului de familie (în cazul dat al
tatălui copiilor) de privare de mijloace economice, refuzul de a susține familia
și „alte acțiuni cu efect similar”.
Reclamanta a solicitat majorarea cuantumului pensiei de întreținere
pentru copiii minori ****** și ******, prin încasarea din contul pârâtului
Ruslan Delendrea în beneficiul reclamantei Tatiana Răcilă a sumei de 6000 de
lei lunar pentru fiecare, începând cu data depunerii cererii de chemare în
judecată, care va fi indexată corespunzător în perioada de executare a hotărârii
judecătorești, până la atingerea vârstei de 23 ani de către copii, dacă aceștia își
vor continua studiile și compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
2
Prin hotărârea din 04 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana
Răcilă, fiind modificat cuantumul pensiei de întreținere, stabilit prin hotărârea
nr. 2-2529/11 din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, prin
care s-a încasat de la Ruslan Delendrea, în beneficiul Tatianei Delendrea
(Răcilă), pentru copiii ****** și ******, de la suma de a câte 1 000 de lei
lunar, pentru fiecare copil, la suma de 2 500 de lei lunar, pentru fiecare copil,
începând cu data de 17 mai 2023 și până la atingerea majoratului de către copii.
În rest, cererea s-a respins ca nefondată. S-a încasat de la Ruslan Delendrea în
beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1 080 de lei ( f.d. 43, 50-55).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 05 octombrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Tatiana
Răcilă, reprezentată de avocata Doina-Ioana Străisteanu, a depus cerere de apel
nemotivată, iar la 05 ianuarie 2024, a depus cerere de apel motivată împotriva
hotărârii din 04 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral
(f.d. 48-49, 61-64).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
cererea de apel depusă de Tatiana Răcilă, reprezentată de avocata Doina-Ioana
Străisteanu. S-a casat hotărârea din 04 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru. S-a emis o nouă hotărâre, prin care: S-a admis parțial cererea de
chemare în judecată depusă de Tatiana Răcilă. S-a modificat cuantumul pensiei
de întreținere încasat de la Ruslan Delendrea în beneficiul Tatianei Răcilă
pentru întreținerea copiilor minori ******și ******, stabilit prin hotărârea din
25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău. S-a încasat de la Ruslan
Delendrea în beneficiul Tatianei Răcilă pensia pentru întreținere a copiilor
minori ****** și ******, a câte 4 000 de lei, lunar pentru fiecare copil,
începând cu data de 17 mai 2023, pînă la atingerea majoratului de către copii.
În rest, acțiunea s-a respins. S-a anulat titlul executoriu, eliberat în baza
hotărârii din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău. S-a încasat
de la Delendrea Ruslan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2 880 de
lei.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prin
hotărârea nr. 2-2529/11 din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun.
Chișinău, a fost desfăcută căsătoria dintre Ruslan Delendrea și Tatiana
Delendrea, fiind stabilit domiciliul copiilor minori ******și ******, cu mama
acestora, Delendrea Tatiana, s-a încasat în beneficiul reclamantei Tatiana
3
Delendrea, pensia de întreținere a copiilor minori ******și ******, în mărime
de 1 000 de lei lunar pentru fiecare copil minor (f.d. 23-24).
Instanța de apel a notat că apelanta Tatiana Delendrea, prin cererea de
chemare în judecată depusă, a invocat suportarea unor cheltuieli suplimentare
pentru întreținerea celor doi copii minori, care se află la întreținerea sa, după
separarea părinților, cât și faptul că cuantumul pensiei de întreținere încasat în
temeiul hotărârii din 25 iulie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău
lunar pentru fiecare copil este prea mic și insuficient pentru întreținerea
copiilor.
Prin apelul declarat apelanta a menționat că cuantumul încasat, prin
hotărârea din 04 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în
mărime a câte 2 500 de lei, lunar pentru fiecare copil, este unul cu mult mai jos
de limita de existență și nu corespunde intereselor copiilor minori, care deja
sânt adolescente și au necesități și cheltuieli mult mai mari.
În acest context, instanța de apel a menționat că, pentru a asigura copiilor
minori ****** și ******un nivel de trai adecvat, apelanta Tatiana Delendrea,
cu care a fost stabilit domiciliul permanent al copiilor, a solicitat modificarea,
prin majorare, a cuantumului pensiei de întreținere, deoarece cuantumul pensiei
dispusă spre încasare anterior este unul cu mult mai jos de limita de existență.
Instanța de apel a reținut că, potrivit datelor statistice oficiale ale
Biroului Național de Statistică, valoarea minimului de existență în semestrul II
al anului 2023 pentru copii de vârsta 7- 17 ani este de 3 022 de lei. Cuantumul
stabilit de Biroul Național de Statistică este unul orientativ și nu obligatoriu.
Or, această sumă reflectă minimul de existență, cheltuielile reale de întreținere
a unui copil în vârstă de la 7- 17 ani fiind mult mai mari.
Instanța de apel a punctat că, deși plata pensiei de întreținere este
destinată pentru a satisface în primul rând nevoile alimentare ale copilului,
obligația legală de întreținere a copilului este mult mai complexă decât o
simplă îndatorire alimentară, pentru că are menirea de a procura celui
îndreptățit resursele necesare împlinirii și a altor trebuințe, precum cele privind
asigurarea unei instruiri corespunzătoare, a unei locuințe, a tratamentelor
medicale (lunare), iar încasarea pensiei de întreținere într-o sumă mai mică va
leza substanțial interesele copiilor minori, ori în orice situație drepturile
copilului prevalează (art. 3 alin. (1) al Convenției internaționale cu privire la
drepturile copilului).
În ordinea de idei descrisă supra, instanța de apel a reiterat că părinții au
obligația egală de a crește, educa și întreține copiii săi minori, iar la
soluționarea litigiilor ce au ca obiect drepturile și interesele copiilor, instanțele
vor adopta soluțiile sale reieșind din interesul major al copiilor și, în
descreștere, va admite în calitate de probe și stări de fapt situația părinților și
interesele acestora.
Subsecvent, instanța de apel a notat că intimatul Ruslan Delendrea are
obligația de a participa la creșterea, educarea și întreținerea copiilor săi minori,
4
la un nivel și cuantum egal cu cel de al doilea părinte, la întreținerea căruia și
cu care domiciliază copiii după separarea părinților.
Așadar, ghidându-se de principiul supremației interesului copiilor,
instanța de apel a considerat că pretenția apelantei cu privire la majorarea
cuantumului pensiei de întreținere este una întemeiată.
Totodată, instanța de apel a considerat că cuantumul solicitat de către
apelantă a câte 6 000 de lei pentru fiecare copil, lunar, până la împlinirea
vârstei de 23 ani de către aceștia, nu poate fi acceptat, or, instanța urmează să
țină cont că ambii părinți au drepturi și obligații egale.
Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că, este necesar de a
modifica cuantumul pensiei de întreținere a copiilor minori ****** și ******,
prin majorarea acestuia, în cuantum de câte 4 000 de lei lunar, pentru fiecare
copil, acesta fiind unul echitabil, care să asigure un nivel necesar cerințelor și
necesităților copiilor, cu asigurarea egalității în drepturi și obligații a ambilor
părinți.
Totodată, instanța de apel a învederat că copiii se află la întreținerea și
educația mamei, care își exercită atât obligațiile patrimoniale cât și
nepatrimoniale, ce țin de creșterea și îngrijirea zilnică a copiilor minori,
asigurându-i cu spațiu locativ și suportând un șir de cheltuieli în acest sens.
Prin urmare, instanța de apel a reținut ca fiind rezonabilă menținerea
unui nivel de trai al copiilor, care să corespundă necesităților acestora, or,
întreținerea oferită de părinte trebuie să corespundă intereselor și necesităților
copilului, care să asigure dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a
acestuia la un nivel corespunzător și suficient.
În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că suma pensiei
de întreținere în mărime de 4 000 de lei pentru fiecare copil lunar, până la
atingerea vârstei majoratului de către aceștia, este una rezonabilă, or, în
interesul superior al copilului este de a evita coborârea nivelului de trai la
minimul de existență.
Totodată, instanța de apel a reținut că apelanta atât în cererea de
chemare în judecată, cât și în cererea de apel a solicitat indexarea pensiei,
invocând prevederile art.108 din Codul familiei, care stabilește că, pensia de
întreținere, stabilită de instanța judecătorească într-o sumă bănească fixă, se
indexează în cazurile și în modul stabilit de lege.
Instanța de apel a considerat că norma citată se aplică cu totul în alte
cazuri, în care se impune indexarea pensiei de întreținere, și nu poate fi aplicată
în sensul în care solicită reclamanta/apelantă, or, indexarea pensiei de
întreținere nu poate fi cerută pentru viitor, ci doar pentru o perioadă precedentă
(asemeni indexării sumei adjudecate), luând în considerație faptul pierderii
puterii de cumpărare a unei sume, ținând cont de variația inflației.
Instanța de apel a reținut că, în cazul dedus judecății, reclamanta solicită
încasarea pentru viitor, în cazul în care ****** și ****** își vor continua
studiile, ca pârâtul/intimat să fie obligat, și după împlinirea de către acestea a
5
vârstei majoratului, să continue să achite pensie de întreținere, situație apreciată
de către instanța de apel ca fiind inacceptabilă.
În acest context, instanța de apel a notat că instanța de fond corect a
stabilit că, la acest moment, astfel de cerere nu poate fi admisă. Or, în cazul
admiterii, instanța s-ar pronunța anticipat asupra unor evenimente viitoare și
incerte, întrucât, o astfel de cerință eventual ar putea fi înaintată doar dacă s-ar
întruni condițiile legale, la moment ne fiind probată existența unui drept sau
interes legitim născut și actual, care ar putea fi obiect al dezbaterilor judiciare.
Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat că, pretențiile respective au
fost înaintate prematur, instanța de fond întemeiat dispunând respingerea
acestui capăt de cerere ca fiind nefondat și neîntemeiat. Totodată, reieșind din
reglementările legale statuate la art.98 CPC, ținând cont de faptul că, instanța
de apel a pronunțat o hotărâre nouă, iar apelanta/reclamanta prin Lege este
scutită de plata taxei de stat, aceste cheltuieli de judecată, au fost puse pe
seama intimatului Delendrea Ruslan, urmând a fi încasată de la Delendrea
Ruslan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2 880 (două mii opt sute
optzeci) lei, (conform formulei de calcul: 8000 lei x 12 luni x 3%).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 28 iunie 2024, Delendrea Ruslan, reprezentat de avocatul Serghei
Postica, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea apelului, casarea deciziei
instanței de apel, cu menținerea hotărârii din 04 octombrie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul a menționat că, la stabilirea
cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori urmează a fi luate în
considerație că minimul de existență și ritmul anual al inflației este în continuă
creștere, iar ca urmare în prezenta situație pensia de întreținere a copiilor
minori Albina Delendrea și Arina Delendrea urmează a fi majorat.
Din acest considerent, recurentul a opinat că soluția corectă pe această
cauză a fost pronunțată de prima instanță, care a majorat pensia de întreținere
de la 1000 de lei la 2500 de lei.
A susținut că, majorarea este una necesară, dar majorarea de până la
4000 de lei stabilită de instanța de apel este o sumă excesiv de mare,
neargumentată de careva probe.
La 15 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei
copia recursului declarat de Delendrea Ruslan, reprezentat de avocatul Serghei
Postica, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște
modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
6
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului
Până la examinarea admisibilității recursului, Tatiana Răcilă nu a făcut
uz de drepturile sale procedurale și nu a depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la
art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță
fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat
inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează
jurisprudența Curții Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca
fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs
doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de
apel.”
7
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile
prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă
adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat
dispozitivul deciziei în ședință publică la 20 februarie 2024. La 03 mai 2024,
decizia motivată din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost
expediată, prin intermediul poștei electronice, reprezentantului recurentului,
avocatului Sergiu Postica, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică (f.d. 87).
Astfel, cererea de recurs depusă de Ruslan Delendrea, reprezentat de
avocatul Serghei Postica, la 28 iunie 2024, se consideră depus în termenul
stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța
de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor
de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
8
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Ruslan Delendrea, reprezentat de avocatul Serghei Postica,
nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la
o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Deși, recursul este
formulat de avocatul Serghei Postica, acesta nu îndeplinește condițiile legale
de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să
justifice reformarea deciziei recurate. În cuprinsul cererii, recurentul s-a limitat
la redarea pe scurt a conținutului dispozitivului hotărârii primei instanțe și al
celei de apel, fără a formula o argumentare juridică a recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
9
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ruslan Delendrea,
reprezentat de avocatul Serghei Postica, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Ruslan Delendrea, reprezentat de
avocatul Serghei Postica, împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de
Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Oxana Parfeni
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
10