3ra-631/24 — anularea deciziei, obligarea emiterii unui alt act administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea deciziei, obligarea emiterii unui alt act administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-631/24 — anularea deciziei, obligarea emiterii unui alt act administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Viorica Țăranu,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Țăranu Viorica împotriva Uniunii Avocaților din Republica
Moldova, Comisia pentru etică și disciplină, terț Fortuna Dumitru cu privire
la anularea deciziei, obligarea emiterii unui alt act administrativ pe marginea
petiției depuse, restituirea taxei de stat și compensarea cheltuielilor de
judecată.
împotriva deciziei din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-631/24
NR. PIGD 2-22091758-01-3ra-19072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Instanța de fond: Gr. Cazacu
Instanța de apel: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
25 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Viorica Țăranu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 iunie 2022, Viorica Țăranu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Comisia
pentru etică și disciplină, cu privire la anularea deciziei nr.2/7/2022 din 13
mai 2022, obligarea emiterii unui alt act administrativ pe marginea petiției
depuse, restituirea taxei de stat în sumă de 510 lei și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, plângerea sa a fost înregistrată la
data de 2 martie 2022, conform art. 73 alin. (1) Cod Administrativ, prin
urmare constatarea pârâtei privind înregistrarea plângerii la data de 9 martie
2022, este eronată în drept.
Invocă că, solicitarea taxei de 500 lei de către pârâtă, respectiv data
confirmării plății nu au nici o influență juridică asupra datei înregistrării
plângerii. Mai mult decât atât, există semne de întrebare asupra perceperii
acestei taxe, și anume dacă această este constituțională, cel puțin aceasta nu
este conformă art. 116 alin.(3) Cod Administrativ, or, verificarea și
constatarea acțiunilor unui avocat din punct de vedere disciplinar îi revin
pârâtei în temeiul legii în mod obligatoriu și din aceste considerente, capătul
de cerere cu nr. 3 este pe deplin motivat.
Menționează că, pârâta nu face nici o mențiune despre solicitarea
electronică a reclamantei din data de 7 martie 2022, prin care reclamanta a
atașat atât dovada plății efectuate, cât și a adresat 3 întrebări pârâtei, în
calitate de participantă la procedura administrativă, ignorând complet
răspunsul la aceste întrebări, contrar prevederilor art. 68 lit. a) și c) Cod
Administrativ.
Indică că, pârâta nu a făcut referire sub nici o formă la faptul că,
reclamanta s-a adresat ulterior și în mod repetat telefonic către aceasta.
1
Punctează că, la secretariat mereu i s-au comunicat motive precum:
Comisia este ocupată cu desfășurarea examenelor, unii membri din comisie
ar fi în concediu medical etc.
Astfel, indică reclamanta că, ținând cont că, tergiversarea unui răspuns
din partea pârâtei la acel moment era evidentă, s-a adresat pe cale electronică,
la data de 3 mai 2022 către aceasta, informând-o despre obligațiile ce-i revin
unui organ administrativ, în special în legătură cu transparența comunicării
între petenți și instituțiile publice. În mod special, reclamanta a solicitat
pârâtei răspuns la cele 3 întrebări din data de 7 martie 2022, precum și o
decizie finală privind acțiunile incumbate avocatului Fortuna Dumitru.
Susține că, la data de 10 mai 2022, Comisia pentru Etică și disciplină
din cadrul Uniunii Avocaților, a adus la cunoștință reclamantei pe cale
electronică, că termenul pentru examinarea plângerii a fost prelungit
conform art. 60 alin. (5) Cod Administrativ, autoritatea publică
neargumentând sub nici o formă, care au fost motivele prelungirii
termenului, or, prevederile legale sus-menționate se aplică doar în mod
excepțional, când în procedura administrativă se înregistrează cazuri de
complexitate deosebită care necesită timp pentru prelucrarea documentelor,
autoritatea publică poate stabili un termen mai mare pentru finalizarea
procedurii administrative, care nu va depăși 90 de zile.
Opinează că, nu este clar, în ce măsură procedura administrativă
examinată ar fi de o complexitate deosebită, prin ce anume se caracterizează
această complexitate: gravitatea faptelor imputate, volumul actelor, audierea
unui număr mare de persoane, or, o prelungire a termenului de examinare în
baza art. 60 alin. (5) Cod Administrativ presupune, conform scopului și
sensului acestei norme, o motivare concludentă și un dosar de rezonanță,
caracterizat de un șir de acțiuni de o complexitate sporită.
Notează că, pârâta nu aduce niciun motiv pentru prelungirea
procedurii de examinare, inclusiv în Decizia contestată, ceea ce încalcă
repetat principiile privind examinarea transparentă a speței, iar explicațiile
scrise oferite de către avocatul Dumitru Fortuna privind acțiunile care i s-au
reproșat prin plângere, nu au fost comunicate reclamantei, deși aceasta a
solicitat în mod expres, ținând cont de respectarea dreptului la un proces
echitabil, iar copierea unor norme din lege, nu constituie o motivare de drept
în sensul art. 118 Cod Administrativ.
Indică reclamanta că, în ciuda inserării unor pasaje întregi din texte de
lege, nici unul din ele nu răspunde la întrebările de drept aduse de către
reclamantă prin plângerea pe depusă împotriva acțiunilor avocatului Fortuna
Dumitru. Prin urmare textele de lege au fost aplicate eronat și aleatoriu,
2
reclamanta solicitând examinarea acțiunilor comise de către avocatul în
legătură cu faptul că acesta a autentificat, datat și semnat documente cu date
strict personale ale reclamantei (Viorica Țăranu), fără acordul acesteia sau a
membrilor familiei ei. O prevedere legală din care să se desprindă expres că,
avocatul Dumitru Fortuna ar fi avut acest drept în coroborare cu normele
Codului deontologic sau ale Legii cu privire la avocatură, nu sunt expuse de
către pârâtă.
Comunică că, pârâta a conchis în mod absurd faptul că, avocatul
Fortuna Dumitru era îndreptățit să autentifice, dateze și să semneze, apoi să
depună la o cerere de chemare în judecată - documente cu date strict
personale ale reclamantei Viorica Țăranu, în numele clientei sale Diana
Șeptelici, în baza contractului de asistență juridică.
Relatează că, prezența unor acte într-un șir de dosare civile anterioare
ce țin de datele sale cu caracter personal, justifică doar destinatarul acestora
să le folosească, în limita răspunderii sale. Actele care o privesc pe clienta
avocatului Dumitru Fortuna (Diana Septelici), acesta le poate depune și
deține nedeterminat, în baza contractului de asistență juridică, dar ceea ce
tine de datele personale ale Vioricăi Țăranu, sub nicio formă nu pot fi
autentificate, datate, semnate și ulterior anexate la o cerere de chemare în
judecată, fără consimțământul ei expres și neviciat.
Indică că, avocatul Fortuna poate depune acte doar privind persoana
și bunurile clientei sale, iar reclamanta ca parte adversă, are dreptul procesual
civil să depună actele care o privesc pe ea, viceversa fiind posibilă doar în
baza acordului uneia dintre pârți, a unui organ de stat sau în baza unui temei
legal, iar la caz, niciuna dintre aceste condiții nu a fost întrunită.
Subliniază că, conform art.6 alin.2 din Legea nr.1543 din 25.02.1998
a Cadastrului bunurilor imobile, copiile de pe actele justificative care au
servit drept temei pentru înregistrarea drepturilor, cu excepția contractelor,
se eliberează, de asemenea, actualului proprietar al bunului, chiar dacă el nu
este indicat în act - contractele fiind clar exceptate de la această prevedere
legală.
Consideră că, autoritatea publică pârâtă nu poate justifica răspunderea
disciplinară a avocatului Dumitru Fortuna cu ceea ce au decis instanțele de
judecată pe latură civilă, or, pârâta nu a explicat care sânt mijloacele de
probă, ce au servit la respingerea plângerii împotriva avocatului Dumitru
Fortuna, care este explicația lor logică și juridică, ultima limitându-se la
transcrierea normelor legale și să menționeze evaziv și ambiguu niște fraze,
care în realitate nu comunică nimic relevant speței.
3
Învederează că, pârâta nu a analizat sub nicio formă întrebările care s-
au ridicat de către reclamantă prin plângerea disciplinară și asupra
mijloacelor de probă care au fost propuse de către aceasta. Mai mult, pârâta
creează impresia de părtinire a avocatului Dumitru Fortuna, dacă urmează a
se baza pe lipsa de transparență a procedurii administrative, pe lipsa de
motivare a deciziei și pe faptul că, aceasta nu a analizat situația de fapt și de
drept a speței în integralitatea ei, ci doar superficial, precum și cu tergiversări
nejustificate.
Indică că, instanța urmează să analizeze minuțios plângerea
disciplinară depusă de reclamantă împotriva acțiunilor avocatului Dumitru
Fortuna, precum toate actele anexate acesteia, și respectiv, Decizia emisă de
autoritatea pârâtă, care este lipsită de orice fir juridic sau logic.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 12 octombrie 2022 a judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a atras în proces în calitate de terț Dumitru Furtuna.
Prin hotărârea din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, cererea de chemare în judecată depusă de către Viorica Țăranu
împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Comisia pentru etică
și disciplină, terț Dumitru Fortuna, privind anularea deciziei nr. 2/7/2022 din
13 mai 2022, obligarea emiterii unui alt act administrativ pe marginea petiției
reclamantei, restituirea taxei de stat în mărime de 510 lei, încasarea
cheltuielilor de judecată, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 iunie 2023, Viorica Țăranu a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 22
septembrie 2023 a depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea
apelului, casarea integrală a hotărârii din 19 iunie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani și emiterea unei noi decizii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 19 iunie 2023, emisă în
cauza în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Viorica
Țăranu împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Comisia
pentru etică și disciplină, terț Dumitru Fortuna cu privire la anularea deciziei
nr.2/7/2022 din 13 mai 2022, obligarea emiterii unui alt act administrativ pe
marginea petiției depuse, restituirea taxei de stat și compensarea cheltuielilor
4
de judecată. S-a emis o nouă decizie, prin care: S-a declarat inadmisibilă
acțiunea depusă de Viorica Țăranu împotriva Uniunii Avocaților din
Republica Moldova, Comisia pentru etică și disciplină, terț Dumitru Fortuna
cu privire la anularea deciziei nr.2/7/2022 din 13 mai 2022, obligarea
emiterii unui alt act administrativ pe marginea petiției depuse, restituirea
taxei de stat și compensarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 207
al.(2), lit. e) Cod Administrativ
În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut că, prima
instanță nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante
pentru soluționarea cauzei și anume nu a determinat admisibilitatea acțiunii
în contencios administrativ.
A reliefat prevederile art. 207 din Codul administrativ și a indicat că,
dispozițiile legale stabilesc temeiurile de bază de admisibilitate a cererii de
chemare în judecată formulată în instanța de contencios administrativ, după
cum urmează: 1) prezența unui act administrativ individual defavorabil
(dispoziție, decizie sau altă măsură oficială) întreprinsă de autoritatea publică
pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public,
comunicat destinatarului; 2) competența jurisdicțională materială și
teritorială a instanței de judecată pentru examinarea acțiunii în contenciosul
administrativ; 3) respectarea cerințelor de formă și conținut a acțiunii în
contencios administrativ; 4) respectarea procedurii prealabile; 5) respectarea
termenului de înaintare a acțiunii; 5) prezența unui drept vătămat căruia i s-
a adus atingere prin activitate administrativă.
În acest sens, revendicarea dreptului trebuie să se deducă din
susținerile formulate prin acțiunea înaintată în judecată, în conținutul căreia
urmează a fi arătată vătămarea dreptului personal, or, expresiile ce se conțin
în textul art.art.17, 39 și 189 Cod administrativ de ”drept vătămat” și de
”încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind
excluse așa numitele drepturi prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale,
precum și acțiunile populare (actio popularis).
A notat că, prima instanță neîntemeiat a purces la examinarea cauzei,
stabilind că, Viorica Țăranu, întrunește condițiile pentru punerea pe rol și
examinarea acțiunii civile formulate de către aceasta împotriva Uniunii
Avocaților din Republica Moldova, Comisia pentru etică și disciplină, terț
Dumitru Fortuna, or, ultima nu a probat încălcarea, prin activitatea
administrativă, a unui drept al său, în sensul art.17 Cod administrativ.
A învederat că, în lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17
din Codul administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform
art. 207 Cod administrativ.
5
A precizat că, prevederile art.17 Cod administrativ, se referă la orice
drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume
dreptul substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce
caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.
Astfel, reieșind din reglementările statuate expres la art. 207 alin. (2)
lit. e) coroborate cu art. 39 alin.(2), art.17 și art.189 alin.(1) și alin.(2) Cod
administrativ, Colegiul a subliniat că, promovarea unei acțiuni în instanța de
contencios administrativ poate fi făcută de orice persoană, care în opinia sa
revendică încălcarea unui drept al său, prin activitatea administrativă a unei
autorități publice, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în
termenul legal o cerere, situație ce implică existența obligatorie a două
condiții, și anume: existența vătămării unui drept recunoscut de lege a
reclamantului și vătămarea dreptului său să fie cauzat printr-un act
administrativ, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în
termenul legal o cerere.
Cu referire la cazul dedus judecății, Colegiul a reținut că, prin emiterea
actului contestat de reclamantă/apelantă Viorica Țăranu, Uniunea
Avocaților din Republica Moldova nu i-a lezat acesteia nici un drept,
plângerea acesteia fiind soluționată de autoritatea competentă, și fiind expuse
motivele pentru care s-a respins cererea petiționarei Viorica Țăranu, ultima
ne fiind în drept de a pretinde un alt rezultat al autorității publice pârâte, bazat
pe propria convingere și nici un act administrativ prin care să fie dispusă
sancționarea disciplinară a avocatului vizat.
A remarcat că, prima instanță neîntemeiat a purces la examinarea și
soluționarea acțiunii, considerând că, acțiunea înaintată de Țăranu Viorica
întrunește condițiile de admisibilitate, ultima eșuând probarea încălcării unui
drept personal al său prin Decizia Uniunii Avocaților din R.Moldova,
Comisia pentru etică și disciplină nr. 2/7/2022 din 13 mai 2022.
În același context Completul judiciar învederează că, acțiunea
înaintată de Viorica Țăranu nu are drept scop apărarea dreptului său pretins
încălcat, or, nu trebuie a fi confundate drepturile subiective cu drepturile
obiective și totodată nu trebuie de generalizat dreptul vătămat, or, reclamanta
nu a indicat dreptul personal încălcat prin Decizia nr.2/7/2022 din 13 mai
2022, emise de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Comisia pentru
etică și disciplină.
Astfel instanța de apel a reține că, în cazul în care reclamantul nu
invocă un drept al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea
administrativă, în sensul art. 17 din Codul administrativ, acțiunea eșuează
testul de admisibilitate conform art. 207 Cod administrativ.
6
Prin urmare a considerat că, acțiunea depusă urmează a fi declarată
inadmisibilă, în temeiul art.207 alin. (2) lit. e) Cod Administrativ, care
prevede că, acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în
special când, reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea
administrativă, a unui drept în sensul art.17 Cod administrativ.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 8 iulie 2024, Viorica Țăranu a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie
2024, cu adoptarea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în
judecată, în caz contrat trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a reținut în
niciun aspect al deciziei contestate, argumentele invocate privind încălcările
atribuite terțului lui Dumitru Fortuna din prevederile legii Nr. 133 din
8.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal.
Din consultarea dosarului instanței de fond și al celui de apel se poate
în mod evident observa, că a făcut trimitere detaliată la prevederile normei
supra menționate. Cu titlu de exemplu, a expus în mod amănunțit în
motivarea apelului și a cererii privind soluționarea apelului în lipsa sa
următoarele încălcări din norma citată: art. 4 alin. (1) lit. e), art. 11 alin.
alin. (3) lit. a), art. 29 și art. 30 al legii Nr. 133 din 8.07.2011 privind protecția
datelor cu caracter personal precum și art. 54 alin. (1) lit. e) din legea Nr.
1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură.
Instanța de apel nu retine nicio mențiune în decizia contestată, nici
măcar în circumstanțele cauzei sau în argumentele pârților în instanța de apel
despre normele citate sau despre argumentele sale privind încălcările terțului
Dumitru Fortuna prin prisma acestora.
Din aceste considerente solicită instanței de recurs de a ține cont în
cadrul examinării recursului de acesta omisiuni grave ale instanței de apel
privind starea de fapt și de drept a cauzei.
Notează că, decizia contestată este în mod vădit arbitrară și se bazează
exclusiv pe aprecierea evident nerezonabilă a probelor cauzei. Instanța de
apel a respins în mod ilegal cererea de apel precum că aceasta nu ar fi
îndeplinit condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.
Aceasta a constatat vizibil eronat că nu ar fi invocat un drept al meu, căruia
7
i s-ar aduce atingere prin activitatea administrativă în sensul art. 207 alin. (2)
lit. e) Cod Administrativ.
Subliniază că, contrar opiniei Colegiului de apel că nu este obligată să
probez încălcarea unui drept personal, dar îi revine sarcina procesuală de a
revendica, a susține nu a proba, o probabilă sau posibilă, în nici un caz o
certă încălcare unui astfel de drept, căci probarea revine în mod logic
conform art. 22 alin. (1) și a art. 219 Cod administrativ instanțelor de
judecată.
Menționează că, a revendicat în mod nenumărat un șir de încălcări ale
atingerii drepturilor sale personale prin respingerea plângerii prin decizia nr.
2/7/2022 din data de 13 mai 2022 de către Comisia pentru etică și disciplină
din cadrul Uniunii Avocaților, instanța de apel pur și simplu a creat ilicit
motive inexistente de a nu da curs cererii de apel.
Mai indică că, coroborând prevederile art. 53 alin. (1), art. 26 alin. (2)
din Constituția Republicii Moldova, art. 44 alin. (2), art. 56, art. 54 alin. (1)
lit. k) din Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, îi revine un
drept legal de a solicita, respectiv de a fi obligată de către instanța de
judecată, Comisia pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților de a
sancționa pe terțul avocat Dumitru Fortuna pentru încălcările vădite aduse
drepturilor sale privind datele cu caracter personal, de a le înlătura și a repara
prejudiciul de natură nepatrimonială cauzat.
Subsidiar a atras atenția atât Comisiei pentru etică și disciplină a
Uniunii Avocaților cât și Curții de Apel Chișinău privind încălcarea
drepturilor și libertăților sale privind datele sale și a familiei sale cu caracter
personal din legea Nr. 133 din 8.07.2011 privind protecția datelor cu caracter
personal.
Prin acțiunile ilicite ale terțului avocat Dumitru Fortuna s-a adus
atingere drepturilor sale cu caracter personal din prevederile art. 12 alin. (2),
art. 13 alin. (1), art. 14, art. 16 alin. (1), art. 29 alin. (1) și alin. (2) și art. 30
alin. (1) din legea Nr. 133 din 8.07.2011 privind protecția datelor cu caracter
personal.
Adițional i-au fost lezate drepturile ocrotite de codul penal și anume
cele din art. 177 Cod Penal precum și drepturilor și libertăților fundamentale
din art. 28 din Constituția RM.
În concluzie subliniază că, încălcările aduse drepturilor și libertăților
sale legale în sensul art. 17 Cod Administrativ prin Decizia nr. 2/7/2022 din
data de 13 mai 2022 de către Comisia pentru etică și disciplină din cadrul
Uniunii Avocaților se desprind în mod evident din art. 53 alin. (1). art. 26
8
alin. (2) din Constituția RM în coroborare cu prevederile art. 12 alin. (21. art.
13 alin. (1), art. 14. art. 16 alin. (1). art. 29 alin. (1) si alin. (2) si art. 30 alin.
(1) din legea Nr. 133 din 8.07.2011 privind protecția datelor cu caracter
personal, precum cu prevederile art. 177 Cod Penal și a art. art. 28 din
Constituția RM.
Instanța de apel ar fi trebuit să purceadă la o analiză minuțioasă a
acestor încălcări, în schimb, aceasta a hotărât ilicit și acceptabil ei, de a nu
da pur și simplu curs cererii, dintr-un motiv, care nici măcar nu există.
De asemenea comunică că, decizia contestată este în mod vădit o
decizie ilicită, care încalcă drepturile, libertățile și principiile unui stat de
drept, cit și ale sale ca cetățean al acestui stat. Prin urmare o astfel de decizie
este în toate cazurile contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de
Justiție, ori ultima înfăptuiește actul de justiție numai în numele legii în
sensul art. 114, art. 115 alin. (1) din Constituția RM.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
9
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 28 mai 2024 recurentei a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 132).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 8 iulie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
10
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Viorica Țăranu, conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
11
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Viorica Țăranu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
12