3ra-1170/23 — contestarea actului administrativ

În motivarea acțiunii reclamantul Tofan Marin a indicat că, la 01 februarie 2021 s-a adresat cu o plângere către Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat în privința avocatului Arcadie Farniev, pe pretinsele acțiuni de asistență juridică necalitative. Reclamantul a indicat că avocatul Arcadie Farniev a prestat servicii juridice, deși nu a fost împuternicit să-i reprezinte interesele în acțiunile de urmărire penală.

Prin hotărârea nr.79 din 01 martie 2021 Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat a respins plângerea reclamantului Tofan Marin înaintată asupra acțiunilor/inacțiunilor avocatului Arcadie Farniev.

Reclamantul consideră că, Consiliul National pentru Asistentă Juridică Garantată de Stat urma să constate aceste ilegalități și în conformitate cu prevederile art.29 alin.(4) și art. 35 alin.(2) ale Legii nr. 198 din 26.07.2007 cu privire la asistența garantată de stat, să rezilieze contractele prevăzute. Astfel, hotărârea contestată este neîntemeiată, care nu corespunde calității legale și urmează a fi anulată.

Reclamantul a mai menționat că, în sensul respingerii plângerii, Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nici nu a anexat raportul acțiunilor întreprinse de către avocatul Arcadie Farniev, precum și borderoul de calcul a sumei încasate, achitate de la stat, nu a fost prezentată dovada dacă avocatul vizat a fost înregistrat în calitate de operator, pentru a avea dreptul să prelucreze date cu caracter personal, fapte prevăzut de Legea cu privirea la datele cu caracter personal.

În această ordine de idei, Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat era obligat să examineze plângerea cel puțin în constatarea încălcărilor enunțate de Marin Tofan, iar pe cale de consecință sa emită o decizie motivată asupra tuturor încălcărilor comise cu trimitere la toate punctele descrise.

Consideră reclamantul, că în așa fel, prin activitatea administrativă a 2 Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat i-a fost vătămat dreptul de a fi examinată plângerea corespunzător, or în atribuțiile sale Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat urma să verifice informația relatată și înscrisurile prezentate, mai mult că prin referința avocatului vizat din 25 februarie 2020 adresată Comisiei de etică și disciplină a Uniunii Avocaților se confirmă cele indicate.

Reclamantul a mai indicat că, în urma recepționării hotărârii nr.79 din 01 martie 2021 a Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, a constatat că au fost anexate un șir de acte, precum hotărârea Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților nr. CED /318/18 din 26 noiembrie 2018, referința avocatului Arcadie Farniev, nota și decizia privind acordarea asistenței juridice de urgență cu nr.0653/AUP din 14 iunie 2018, cu care până în prezent nu a avut posibilitatea de a face cunoștință, iar ulterior să se expună asupra legalității și mențiunilor invocate.

Consideră hotărârile emise drept unele adoptate cu încălcarea esențială a prevederilor legii materiale și procedurale, a principiilor procedurii administrative și a procedurii de contencios administrativ,

Reclamantul a mai indicat că, hotărârea Comisiei de etică și disciplină a profesiei de avocat din 10 februarie 2021 a fost adoptată cu încălcarea principiilor procedurii administrative și anume aceasta nu este motivată. Astfel, autoritățile administrative au examinat formal și superficial plângerea înaintată pe numele avocatului Arcadie Farniev, cît și cererea prealabilă împotriva rezultatului transpus în hotărârile enunțate, tratându-l într-un mod inechitabil.

La 14 mai 2021 Tofan Marin și-a concretizat pretențiile, solicitând anularea hotărârii Consiliului National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nr.79 din 01 martie 2021; a hotărârii Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților nr. CED /318/18 adoptată la 26 noiembrie 2018; a deciziei privind acordarea asistenței juridice de urgența cu nr.0653/AUP din 14 iunie 2018 în partea petiționarului Marin Tofan, ca fiind neîntemeiate și ilegale; constatarea încălcării prevederilor art.29 alin.4 și art. 35 alin.(2) a Legii 198 din 26.07.2007 cu privire la asistența garantată de stat, cu rezilierea contractelor cu avocatul Arcadie Farniev, cu efectuarea mențiunilor la norma legală; constatarea ilegalității hotărârii emise de Comisia pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților nr. CED /318/18 adoptată la 26 noiembrie 2018, pe faptul nemotivării și neindicării a căilor de atac; constatarea încălcării drepturilor și intereselor lui Tofan Marin, prin respingerea plângerii pe motivele invocate; restabilirea drepturilor lui Tofan Marin, prin emiterea unei decizii în constatare a încălcării tuturor drepturilor la emiterea actelor administrative; constatarea ca abuzive a acțiunilor/inacțiunilor avocatului Arcadie Farniev, la acțiunile procesual penale de reținere a lui Marin Tofan, și acordarea unei asistențe juridice necalificative; acordarea unei satisfacții echitabile de la Consiliul National pentru Asistentă Juridică Garantată de Stat sub formă de prejudicii morale în mărime de 100 000 lei cauzate lui Tofan Marin; acordarea unei satisfacții echitabile de la Comisia pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților, sub formă de prejudicii morale în mărime de 100 000 lei cauzate lui Tofan Marin. 3

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 iulie 2022 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea lui Tofan Marin împotriva Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat, Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea hotărârii Consiliul National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nr.79 din 01 martie 2021 (f.d.169, 197-210, vol.I).

La data de 08 iulie 2022, Tofan Marin a declarat recurs împotriva încheierii din 01 iulie 2022, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea integrală a încheierii, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cerințelor privind anularea hotărârii Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților nr. CED /318/18 adoptată la 26 noiembrie 2018, prin constatarea ca ilegală a hotărârii pe faptul nemotivării și neindicării a căilor de atac și pretenția de constatarea încălcării drepturilor și intereselor lui Tofan Marin, prin respingerea plângerii pe motivele invocate cu restabilirea drepturilor lui Tofan Marin, prin emiterea unei decizii favorabile; anularea deciziei de acordare a asistenței juridice de urgența cu nr.0653/AUP din 14 iunie 2018 emisă de Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat, cu rezilierea contractelor cu avocatul Farniev Arcadie și constatarea ca abuzive a acțiunilor/inacțiunilor avocatului Farniev Arcadie, la acțiunile procesual penale de reținere a lui Tofan Marin, și acordarea unei asistențe juridice necalificative; acordarea unei satisfacții echitabile de la Consiliul National pentru Asistentă Juridică Garantată de Stat sub formă de prejudicii morale în mărime de 100 000 lei și acordarea unei satisfacții echitabile de la Comisia pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților, sub formă de prejudicii morale în mărime de 100 000 lei (f.d.178-196, vol.I). 4

Din materialele pricinii urmează că, hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 01 iulie 2022 (f.d.169, vol.I), cererea de apel nemotivată a fost înregistrată la data 05 iulie 2022 (f.d.177, vol.I), hotărârea motivată fiind recepționată de partea apelantă la 26 septembrie 2022 (f.d.211-212, vol.I), iar cererea de apel motivată a fost depusă la 21 septembrie 2022 (f.d.214-222, vol.I). Astfel, apelul a fost depus în termen.

Instanța de apel a stabilit că la 01 februarie 2021 Marin Tofan s-a adresat cu o plângere Consiliului National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, solicitând atragerea la răspundere disciplinară a avocatului Farniev Arcadie, aplicarea sancțiunilor pentru exercitarea nedemnă a profesiei de avocat, constatarea abaterilor disciplinare a avocatului Arcadie Farniev, retragerea licenței, constatarea încălcării grave a drepturilor lui Tofan Marin de către Arcadie Farniev, obligarea avocatului Arcadie Farniev sa aducă scuze în scris, prin intermediul executorului judecătoresc (f.d. 12-15, vol.I).

La 03 februarie 2021, prin scrisoarea cu nr. 18, Consiliul National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat a redirecționat plângerea lui Tofan Marin pentru examinare conform competenței, Oficiului Teritorial Chișinău al Consiliului National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, informând concomitent și petentul.

Prin decizia nr. 79 din 01 martie 2021, întitulată „notă informativă”, Oficiului Teritorial Chișinău al Consiliului National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, a respins plângerea lui Marin Tofan, motivând că unicul organ competent de a constata abaterea disciplinară și aplicarea sancțiunilor disciplinare avocaților este Comisia pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova.

Constatând legalitatea hotărârii Consiliul National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nr.79 din 01 martie 2021, instanța de apel a menționat că în vederea examinării dezacordului referitor la acțiunile avocatului Arcadie Farniev, precum și informația cu privire la abaterile disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuțiilor profesionale în mod eronat au fost adresate Consiliului National pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, aceasta, în virtutea art. 56 din Legea nr. 1206 cu privire la avocatură, fiind de competența Comisiei pentru etică și disciplină.

În motivarea recursului a indicat că, nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele cauzei, instanța arbitrar s-a expus asupra solicitărilor sale, or nu au fost reclamate probele solicitate.

La 28 noiembrie 2023 Curtea Supremă de justiție a notificat intimaților copia recursului cu informarea despre depunerea unei referințe.

Art. 245 din Codul administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.” 29.Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă 6 acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special cînd decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs”

Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Cu referire la recursul declarat împotriva deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău în partea prin care s-a respins cererea de recurs depusă de Tofan Marin și s-a menținut încheierea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acesta nu întrunește o condiție de fond, și anume decizia contestată în această parte, fiind irevocabilă, nu formează obiectul recursului în capitolul V al Codului administrativ și prin urmare, acesta este inadmisibil în conformitate cu prevederile art. 246 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ.

În partea respingerii recursului împotriva încheierii din 01 iulie 2022, Curtea de Apel Chișinău, a examinat prezenta cauză ca instanță de recurs și nu ca instanță de apel și a emis decizia în această parte ca urmare a verificării legalității încheierii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani care nu se referă la fondul cauzei. Or, prin încheierea 01 iulie 2022 s-a declarat inadmisibilă acțiunea în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, pe motiv că reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

În această ordine de idei, argumentele invocate în cererea de recurs cu privire la ilegalitatea deciziei recurate în partea respingerii recursului nu pot fi acceptate de instanța de recurs, deoarece acestea sunt irelevante în condițiile în care se referă la dezacordul față de un act judecătoresc, care în virtutea legii nu poate fi atacat cu recurs.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că consacrarea expresă de către legislatorul național a categoriilor de acte judecătorești susceptibile recursului în cauzele de contencios administrativ este conformă standardelor procedurale relevante garantate de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe 7 deplin în marja de apreciere recunoscută autorităților statale în configurarea cadrului intern relevant.

În acest context, instanța de recurs constată că recursul depus de Tofan Marin împotriva deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău în partea prin care s-a respins cererea de recurs depusă de Marin Tofan și s-a menținut încheierea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, a fost depus contrar dispozițiilor legale, fapt care impune declararea inadmisibilă a acestuia, ca fiind depus împotriva unei decizii a instanței de apel, care în virtutea legii nu poate fi atacată cu recurs.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Tofan Marin împotriva deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care s-a respins apelul înaintat de Marin Tofan și s-a menținut hotărârea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, instanța de recurs constată inadmisibilitatea acestuia în temeiul art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ, ca fiind vădit neîntemeiat.

Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 42.Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat de către Tofan Marin, rezultă, că recurentul nu a invocat temeiul legal în baza căruia își întemeiază recurs, dar a făcut trimitere la prevederile art. 244- 248 din Codul administrativ, fără a indica expres temeiul de admisibilitate a recursului. A invocat argumente, cărora instanțele de primul nivel le-au acordat o interpretare corespunzătoare. La rândul său, pentru a trece testul de admisibilitate nu este suficient un simplu dezacord cu concluziile instanțelor la acest capitol, dar este necesar să fie invocate și justificate argumente de așa natură, încât să fie susceptibilă să răstoarne această soluție. Tofan Marin nu a stăruit în fața Curții Supreme de Justiție să prezinte o motivare convingătoare de natură să combată concluziile instanțelor ierarhic inferioare și să treacă testul admisibilității.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 245¹ din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale 8 cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de Tofan Marin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 245¹ din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanței de apel, care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în instanța de judecată.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Tofan Marin conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, 16 pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 9

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Tofan Marin.

Ținând cont de art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. a) și lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Tofan Marin. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10