3ra-380/24 — cu privire la anularea actelor administrative,

În data de 18 octombrie 2022 Svetlana Dogot a înaintat acțiune în contencios administrativ împotriva Judecătoriei Hîncești și Comisiei de disciplină a Judecătoriei Hîncești, prin care a solicitat anularea deciziei comisiei de disciplină a Judecătoriei Hîncești din procesul-verbal nr. 3 din 15 septembrie 2022 privind aplicarea sancțiunii sub formă de avertisment funcționarului public Svetlana Dogot, care activează în funcția de specialist principal, serviciul civil, comercial și de contencios administrativ la Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, anularea ordinului nr. 18 din data de 19 septembrie 2022 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment funcționarului public Svetlana Dogot, anularea răspunsului nr. 7950/22 din 03 octombrie 2022 la cererea prealabilă din 23 septembrie 2022, repunerea în drepturile salariale prin întoarcerea executării ordinului nr. 18 din 19 septembrie 2022 cu achitarea sporului lunar pentru vechime în muncă, sporului lunar pentru performanță, începând cu 01 septembrie 2022, a premiului unic de ziua profesională 19 octombrie 2022 – Ziua Juristului, încasarea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei și compensarea cheltuielilor judiciare în mărime de 4 800 lei.

În motivarea acțiunii, Svetlana Dogot a invocat că Comisia de disciplină din cadrul Judecătoriei Hîncești, conform procesului-verbal nr. 3 din 15 septembrie 2022 a decis că acțiunile specialistului principal, serviciul civil, comercial și contencios administrativ Svetlana Dogot constituie abatere disciplinară conform art. 2 pct. b), art. 4 alin. (2) din Legea nr. 25 din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, art. 57 lit. g), lit. l) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, aplicarea în privința specialistului principal, serviciul civil, comercial și de contencios administrativ Svetlana Dogot sancțiune sub formă de avertisment.

Prin ordinul nr. 18 din 19 septembrie 2022 emis și semnat de vicepreședinte interimar al Judecătoriei Hîncești s-a ordonat aplicarea funcționarului public Svetlana Dogot sancțiune disciplinară sub formă de „avertisment”.

Reclamanta a indicat că din motivul că nu a comis abaterea disciplinară în care este învinuită și nu a simțit vinovată, în data de 23 septembrie 2026, prin intermediul poștei, a depus cererea prealabilă către Judecătoria Hîncești, sediul 1 Central, prin care a solicitat anularea deciziei Comisiei disciplinare din procesul-verbal nr. 3 din 15 septembrie 2022 și anularea ordinului nr. 18 din 19 septembrie 2022 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment, ca fiind neîntemeiate/ilegale.

Prin răspunsul nr. 7950/22 din 03 octombrie 2022 vicepreședintele interimar al Judecătoriei Hîncești a respins cererea prealabilă, fără a indica motive concrete, fiind invocate extrase din Codul administrativ, Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2018, Codul de conduită a funcționarului public cu titluri de exemple, motivând că pot fi considerate fapte care formează obiectul abaterii disciplinare specificate la art. 57 lit. g) indiferent de faptul dacă acestea sunt admise în timpul sau în afara programului de lucru.

În opinia reclamantei, atât procesul-verbal al Comisiei de disciplină cu privire la examinarea petiției Iuliei Postica, ordinul nr. 18 din 19 septembrie 2022, cât și răspunsul Judecătoriei Hîncești cu nr.7950/22 din 03 octombrie 2022 sunt ilegale și pasibile de anulare.

În acest sens a indicat că petiționara Iulia Postica în petiție nu a confirmat la concret nici un caz de denigrare a judecătoarei, Diana Corlăteanu și alte calomnii din partea reclamantei, nu a indicat concret data, ziua și anul și cu cine a discutat. Fraza din petiție a Iuliei Postica „o bârfea, o numea cu cuvinte necenzurate, ofensatoare, o denigra pe judecătoarea Diana Corlăteanu”, este scrisă în linii generale, fără nici o confirmare a faptului, dacă fapta a avut loc și descriere concretă, fără a fi indicat timpul cînd au avut loc cazurile, în care împrejurări, cu cine din funcționarii Judecătoriei sau alte persoane a discutat și cine poate confirma cele relatate în petiție. Ca rezultat, fără a fi constatate, clarificate și confirmate faptele invocate de petiționara Iulia Postica, reclamanta Svetlana Dogot a fost atrasă la răspundere disciplinară.

Svetlana Dogot a susținut că „bârfeala”, numirea cu cuvinte necenzurate, ofensatoare și denigrarea unei persoane, constituie componență de contravenție, care se constată doar de instanța de judecată la cererea victimei cu audierea martorilor, fiind avertizați de răspundere penală pentru declarații false cu scopul de a constata realitatea și adevărul.

Potrivit ordinului nr. 18 din 19 septembrie 2022 emis în temeiul art. 206, alin. (1), lit. a), art. 207, alin. (1), art. 210 din Codul muncii, art. 58, lit. a) și art. 59 din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statului funcționarului public și în conformitate cu propunerea indicată în procesul- verbal nr. 3 al ședinței comisiei de disciplină din 15 septembrie 2022, Svetlanei Dogot i s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de avertisment pentru comiterea abaterii disciplinare - încălcarea principiilor de conduită a funcționarului public art. (2), pct. b), art. (4), alin. 2) din Legea nr. 25 din 22 februarie 2008 privind Codul de Conduită a funcționarului public, art. 57, lit. g), lit. l) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutului funcționarului public, art. 161, alin. (1), lit. p), alin. (2) al Legii nr. 514-XIII din 06 iulie 1995 privind organizarea judecătorească. 2

Reclamanta a indicat că, analizând cererea Iuliei Postica, ultima pur și simplu a scris o scrisoare, fără a invoca perioadă de timp în care Svetlana Dogot a comis cele relatate de dânsa și nu a enumerat persoanele, care pot să confirme cele relatate, fiind obligată să facă acest lucru în confirmarea lucrurilor relatate. Din textul ordinului nu este clar în ce constă imparțialitatea funcționarului public, Svetlana Dogot, față de cine a avut obligațiunea să respecte principiul de imparțialitate. De asemenea nu-i este clar prin care acțiuni ale funcționarului public, Svetlana Dogot, au adus atingere prestigiului autorității publice, Judecătoria Hîncești și care sunt alte fapte, care sunt considerate abateri disciplinare în legislația din domeniul funcției publice și funcționarilor publici.

Totodată, a indicat că în art. 59, alin.(2) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutului funcționarului public, este prevăzut termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterii presupuse și respectiv se constată că atât comisia de disciplină a Judecătoriei Hîncești, cât și administrația în persoana vicepreședintelui interimar al Judecătoriei Hîncești, aveau obligația să constate la concret dacă a avut loc abaterea și timpul comiterii presupuse abateri.

La caz, timpul comiterii presupusei abateri, nu a fost constatat nici din textul petiționarei Iuliana Postica, nici din textul sesizării vicepreședintelui interimar al Judecătoriei Hîncești cu nr. 80087 din 06 septembrie 2022, nici din textul procesului-verbal nr. 3 din 15 septembrie 2022 al ședinței Comisiei de disciplină și nici din textul răspunsului nr. 7950/22 din 03 octombrie 2022 la cererea prealabilă a reclamantei, eliberat și semnat de vicepreședintele interimar al Judecătoriei Hîncești.

Reclamanta a indicat că pentru atragerea la răspundere disciplinară, comisia disciplinară a considerat că acțiunile specialistului principal, serviciul civil, comercial și de contencios administrativ, Svetlana Dogot, constituie abatere disciplinară, fără a fi stabilită victima, temeiurile de fapt și perioada comiterii presupusei abateri. Din textul și decizia comisiei de disciplină nu este clar care circumstanțe stabilite de comisia de disciplină s-a ajuns la concluzia că Svetlana Dogot în exercitarea funcției nu s-a călăuzit de principiul de imparțialitate, în care perioadă de timp nu a avut comportament bazat pe respect, exigentă, corectitudine și amabilitate în relațiile cu publicul, cu conducătorul, cu conducătorii, colegii și subordonații și cine este acel public, acel conducător, coleg sau subordonat de i-a oferit temei comisiei de disciplină de a aplica funcționarului public, Svetlana Dogot, sancțiune disciplinară în formă de avertisment.

Din textul ordinului nr. 18 din 19 septembrie 2022, nu-i este clar temeiul, din motivul că nu este indicat în baza căror temeiuri de fapt concret stabilite cu indicarea perioadei stabilite de fapt și temeiuri de drept, vicepreședintele interimar al Judecătoriei Hîncești a ordonat aplicarea funcționarului public, Svetlana Dogot, care activează în funcția de specialist principal, serviciul civil, comercial și de contencios administrative la 3 Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, sancțiune disciplinară sub formă de avertisment.

Reclamanta a evidențiat că odată ce legiuitorul a stabilit termen pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare față de funcționarul public, comisia de disciplină și autoritatea publică are obligațiunea de a stabili data comiterii abaterii disciplinare de către funcționarul public pentru a aplica prevederile legii față de funcționarul public pentru a respecta drepturile funcționarului public, a nu-i cauza prejudiciu material și prejudiciu moral prin încălcarea drepturilor legale a funcționarului public, prevăzute de Constituție, Codul muncii, Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și Legea nr. 25 din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcționarului public.

Reclamanta a susținut, că din relatările făcute, se constată cu certitudine că procesul-verbal nr. 2 din 15 septembrie 2022 al ședinței Comisiei de disciplină Judecătoria Hîncești, ordinul nr. 18 din 19 septembrie 2022 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare funcționarului public, Svetlana Dogot, sub formă de avertisment și răspunsul nr. 7950/22 din 03 octombrie 2022 eliberat de vicepreședintele interimar al Judecătoriei Hîncești, sunt acte administrative adoptate contrar legii, care necesită a fi anulate prin hotărâre de judecată din motivul că autoritatea publică, Judecătoria Hîncești, a refuzat de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, respingând cererea prealabilă înregistrată la 26 septembrie 2022 cu nr. 8-627.

Svetlana Dogot a mai evidențiat și faptul că Judecătoria Hîncești a încetat de a-i achita adaosurile lunare la plata salarială pentru performanțe în fiecare lună, începând cu 01 septembrie 2022, ordinul fiind emis la 19 septembrie 2022. La fel, nu i-a fost acordată nici premia unică, cu ziua profesională – Ziua juristului, de 19 octombrie 2022, nefiind inclusă în ordin.

Reclamanta a mai indicat că în rezultatul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a fost învinuită în comiterea unei abateri disciplinare, care nu a fost confirmată nici printr-un act confirmativ sau alte probe concrete, pertinente și concludente, explicațiile ei nefiind luate în considerație, nici de comisia de disciplină și nici de administrație, din care motive consideră că administrația Judecătoriei Hîncești i-a știrbit imaginea ei atât în fața întregului colectiv de muncă cât și a publicului, urmărind scopul ca judecătoarea menționată în plângerea Iuliei Postica, să fie mulțumită de atitudinea administrației diferită față de funcționarul public și față de demnitarul de stat.

Prin faptul că autoritatea publică, administrația Judecătoriei Hîncești i- a aplicat sancțiune disciplinară, i-a retras toate adaosurile lunare pentru performanțele lunare, inclusiv nu a inclus-o în ordinul de acordare a premiilor de ziua profesională de 19 octombrie 2022 - Ziua juristului, i-a știrbit imaginea în fața întregului colectiv de muncă, inclusiv și a judecătorilor - demnitari de stat și a publicului, respectiv reclamanta suferit și suferă psihologic și moral, din care motiv îi este cauzat prejudiciu moral, pe care îl apreciază la suma de 30 000 lei. 4

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 27 iulie 2023 de către avocatul Tamara Boubatrîn, în interesele apelantei Svetlana Dogot. (f.d. 210-215, vol. I)

Instanța de apel, reținând prevederile art. 2, art. 26, art. 31, pct. 1), pct. 37, art. 38, art. 53-55 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158/2008, art. 62-63, art. 57, art. 58 lit. a), art. 59, art. 60 din Legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și funcționarul public, art. 2 din Legea nr.25 din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, a concluzionat că acțiunea depusă de către Svetlana Dogot este neîntemeiată, or, probatoriul cauzei atestă, că Comisia de disciplină a acționat cu respectarea normelor legale, funcționarului public vizat fiindu-i oferită posibilitate să prezinte poziția sa asupra faptelor descrise, prezentând și actele care în opinia acesteia sunt relevante speței. Din materialele dosarului rezultă că Comisia de disciplină, analizând materialele acumulate în cadrul anchetei de serviciu, în coroborare cu poziția participanților procedurii disciplinare, a concluzionat că comportamentul funcționarului public Svetlana Dogot, constituie abatere disciplinară, propunând aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de „avertisment”, concluzie care a fost apreciată ca întemeiată de conducătorul instituției – Vicepreședintele interimar al Judecătoriei Hîncești, competentă potrivit legii, cu aplicarea sancțiunilor disciplinare.

Curtea de Apel Chișinău a considerat, că o astfel de concluzie a autorității publice pârâte, este corectă și întemeiată, întrucât actul administrativ contestat a fost emis în baza concluziilor cercetării de serviciu, care a fost efectuată în corespundere cu prevederile legale, cert fiind stabilită vinovăția Svetlanei Dogot în săvârșirea abaterii disciplinare, astfel temei pentru anularea rezultatelor anchetei de serviciu, cât și a ordinului nr. 18 din 19 septembrie 2022 a vicepreședintelui interimar al Judecătoriei Orhei Hîncești, Corina Albu, instanța de judecată nu a fost stabilit.

În circumstanțele descrise, instanța de apel a respins și pretenția Svetlana Dogot privind anularea răspunsului la cererea prealabilă, deoarece în 5 cererea prealabilă nu au fost invocate careva circumstanțe, care ar răsturna concluzia autorității publice pârâte din actul administrativ contestat.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că reieșind din faptul că în urma controlului judecătoresc asupra actului administrativ contestat, s-a stabilit netemeinicia pretenției privind anularea acestuia, subsecvent a respins și pretenția privind încasarea prejudiciului moral și repunerea în drepturile salariale.

Cu referire la cererea Svetlanei Dogot privind compensarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a menționat că în conformitate cu prevederile art. 195 din Cod administrativ, art. 96 alin. (1), (1/1) din Cod de procedură civilă, a respins această pretenție, or, de acest drept procedural pot beneficia în exclusivitate participanții la proces care au obținut câștig de cauză, în timp ce în speță acțiunea reclamantei a fost respinsă.

În motivarea recursului Svetlana Dogot a reiterat circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, menționând că nu este de acord cu concluzia instanței de fond și a instanței de apel din motiv că Judecătoria Hîncești nu a prezentat probe pertinente și concludente în confirmarea faptului că recurenta a comis fapta de denigrare a judecătoarei Diana Corlăteanu.

În textul hotărârii și deciziei și anume în partea descriptivă și motivare nu este nicio descriere în confirmarea faptelor relatate de petiționara Lilia Postica în plângere, care au servit drept temei pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, fiind descrise doare texte din lege pentru emiterea ordinului de sancționare.

Totodată a indicat, că instanța de apel a constatat că actele administrative contestate sunt întemeiate, cu această concluzie recurent nu este de acord deoarece instanța de apel nu a constatat data comiterii abaterii disciplinare pentru a decide legalitatea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, pentru ca sancțiunea disciplinară să corespunde cerințelor legale.

Recurenta a susținut că controlul judecătoresc a actelor administrative contestate este superficial, nefiind verificată sursa de obțineri a informației la abaterea disciplinară, data comiterii presupusei abateri disciplinare, care sunt obligatorii pentru emiterea actului administrativ legal în privința funcționarului public pentru a nu da posibilitatea terților de a știrbi atât imaginea autorității judecătorești, cât și a funcționarilor publici, care activează în autoritățile judecătorești. 6

Svetlana Dogot a invocat că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Art. 2451 din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept 7 exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarate de către Svetlana Dogot, reprezentată de avocatul Tamara Boubatrîn, rezultă că recurenta a menționat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate a recursului că decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinat pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de către Svetlana Dogot, reprezentată de avocatul Tamara Boubatrîn, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451, alin. (1), lit. d) din Codul administrativ, or, nu s-a constatat că decizia contestată este arbitrară.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează, că în acest sens noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din 2451, alin. (1), lit. d) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

Totodată, potrivit art.71, alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte 8 documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

Noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii

Din textul recursului nu constată în mod univoc vreun argument care ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe această apreciere.

Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul 2451, alin. (1), lit. d) din Codul administrativ adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

La caz, decizia Curții de Apel Chișinău nu poate fi considerată arbitrară, întrucât a fost adoptată în baza probelor administrate în dosar și a unei interpretări conforme a normelor juridice aplicabile, deci recurenta a invocat în mod declarativ caracterul arbitrar al deciziei, însă nu a prezentat argumente concrete sau probe care să susțină această afirmație.

În context completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului lui Ion Ocrain la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției. 9

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile declarate de către Svetlana Dogot, reprezentată de avocatul Tamara Boubatrîn,

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de către Svetlana Dogot, reprezentată de avocatul Tamara Boubatrîn. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 10