3ra-70/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ
3ra-70/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vitalie Cazacu împotriva Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Florești și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 08 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-70/24
NR. PIGD 2-21060906-01-3ra-19012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud.: V. Ciumac,
Curtea de Apel Chișinău, jud.: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
19 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Casa Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 aprilie 2021, Vitalie Cazacu, reprezentat de avocatul Lilia
Berladean a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale
de Asigurări Sociale Florești și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil (f.d.4-5).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că,
la 15 februarie 2021 a întrerupt serviciul în cadrul Inspectoratului de Poliție
Florești al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne în temeiul ordinului Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne nr.51 EF din 08 februarie 2021, fiindu-i
eliberat certificatul nr. 34/38-2289 din 04 martie 2021, care confirmă
vechimea în muncă de 27 ani, 10 luni, 28 zile.
Ținând cont de aceste circumstanțe, a depus în adresa Casei Teritoriale
de Asigurări Sociale Florești cerere de stabilire a pensiei.
La 11 martie 2021 a fost emisă decizia Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Florești nr. 27/2021/1816, prin care s-a refuzat în stabilirea pensiei
în baza Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din
23 iunie 1993, deoarece solicitantul nu a acumulat cel puțin 25 ani vechime
în serviciu.
Nefiind de acord cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Florești, a expediat cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări
Sociale, prin care a solicitat anularea deciziei emisă de Casa Teritorială de
Asigurări Sociale Florești (Oficiul Teritorial Florești) nr. 27/2021/1816 din
11 martie 2021.
Prin răspunsul nr. C-653/21din 30 martie 2021 Casa Națională de
Asigurări Sociale, i-a refuzat cele solicitate, deoarece perioada 11 mai 2016
- 15 februarie 2021, inclusă cu înlesniri 2 luni vechime în muncă pentru о
lună, contravine pct. 8 lit.d) din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova
nr. 78 din 21 februarie 1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimiii
1
în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemul penitenciar”,
întrucât perioada de activitate în izolatoarele de detenție provizorie nu cad
sub incidența legii enunțate.
În opinia reclamantului, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Florești
și Casa Națională de Asigurări Sociale au acționat ilegal și au emis soluții
contrar prevederilor legale.
Or, începând cu 20 iulie 1999 și până la 15 februarie 2021 a activat
neîntrerupt în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, iar în
perioada 11 mai 2016 - 15 februarie 2021, a activat în subdiviziunile de pază,
escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de
urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie).
De altfel, reclamantul a subliniat că, potrivit certificatului
nr. 34/38/2289 din 04 martie 2021, eliberat de Inspectoratul de Poliție
Florești, perioada de activitate 11 mai 2016-15 februarie 2021, cu înlesniri 2
zile pentru 1 zi de serviciu (1:2), confirmă vechimea în muncă de 09 (nouă)
ani, 06 (șase) luni, 08 (opt) zile. Iar, pârâta a interpretat eronat, în defavoarea
sa, normele de drept din pct.8 lit. d) al Hotărârii Guvernului Republicii
Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994 „Cu privire la modul de calculare a
vechimiii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemul penitenciar” și
din Avizul consultativ al Plenul Curții Supreme de Justiție cu privire la
modul de aplicare a pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din
21 februarie 1994, unde este menționat că, „norma de drept statuează că la
calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au
îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice și Corupției și a sistemului penitenciar se
acordă două luni în munca pentru о lună de serviciu, în instituțiile
penitenciarelor de tip închis, izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de
detenție provizorie).
Astfel, prin prisma normelor sus invocate se înțelege că, penitenciarele
de tip închis, izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție
provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor
contagioși și bolnavilor psihici sunt entități care cad sub incidența
reglementărilor prevăzute la p.8 al Hotărârii Guvernului Republicii Moldova
nr. 78 din 21 februarie 1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimiii
în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemul penitenciar”.
2
Prin urmare, în cazul său, dispozițiile Hotărârii Guvernului Republicii
Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994 „Cu privire la modul de calculare a
vechimiii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemul penitenciar”, și
ale Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din
23 iunie 1993, urmau să fie aplicate, respectate și executate întocmai la
momentul stabilirii pensiei.
Însă, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Florești și Casa Națională
de Asigurări Sociale, eronat au conchis că nu este temei de ai fi stabilită
pensia, deoarece nu confirmă stagiu total de 25 ani. Această concluzie a
autorității publice este contrară normelor legale și certificatului
nr. 34/38/2289 din 04 martie 2021, eliberat de Inspectoratul de Poliție
Florești, care absolut corect a introdus în vechimea totală de serviciu
coeficientul (1:2), ce constituie 09 (nouă) ani, 06 (șase) luni, 08 (opt) zile.
Aceasta deoarece, prin ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din
20 martie 2018 ,,Cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea
pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și militari
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, s-a acordat înlesniri două luni
vechime în muncă pentru о lună de serviciu, militarilor care au îndeplinit
serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri din cadrul
subdiviziunilor, autorităților administrative și instituțiilor din subordinea
Ministerului Afacerilor Interne (funcționarilor publici cu statut special și din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne), pe perioada activității în cadrul
subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate
în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie), care
urmează a fi luate în considerare la calcularea vechimii în muncă pentru
stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 1544 din
23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne.
Astfel, rezultă că Casa Teritorială de Asigurări Sociale Florești și Casa
Națională de Asigurări Sociale, nu au controlat autenticitatea actului ce
confirmă vechimea în muncă, dar au refuzat în stabilirea pensiei, punând la
îndoială legalitatea modului în care angajatorul a calculat stagiul său de
muncă, împrejurare care depășește noțiunea de control al autenticității. Altfel
spus, Casa Națională de Asigurări Sociale, în temeiul normei enunțate, poate
verifica actele eliberate de angajator doar cu privire la elementele de fapt, nu
și cele de drept.
Având în vedere cele relatate, Vitalie Cazacu, reprezentat de avocatul
Lilia Berladean a solicitat anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări
Sociale (Oficiul Teritorial Florești) nr. 27/2021/1816 din 11 martie 2021,
3
obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recunoască perioada de
activitate 11 mai 2016-15 februarie 2021 cu înlesniri 2 zile pentru 1 zi de
serviciu(l:2), ce constituie 09(nouă) ani, 06(șase) luni, 08(opt) zile, efectuată
de el în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor
reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție
provizorie) și să-i stabilească pensia pentru vechime în muncă în temeiul
Legii nr.1544/1993 din momentul depunerii cererii la Casa Teritorială de
Asigurări Sociale Florești în temeiul acumulării vechimii în muncă a
27(douăzeci și șapte) ani, 10(zece) luni, 28(douăzeci și opt) zile, și încasarea
cheltuielilor de judecată suportate pentru asistența juridică acordată întru
soluționarea cauzei.
Prin hotărârea din 13 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis acțiunea depusă de Vitalie Cazacu.
S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Florești
nr.27/2021/1816 din 11 martie 2021 și decizia Casei Naționale de Asigurări
Sociale a Republicii Moldova de soluționare a cererii prealabile nr.C-653/21
din 13 aprilie 2021.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,
oficiul teritorial competent să emită o decizie nouă, în temeiul cererii depusă
de Vitalie Cazacu la data de 05 martie 2021, prin care să-i stabilească lui
Vitalie Cazacu pensia pentru vechime în serviciu, ținând cont de vechimea
în muncă de 27 (douăzeci și șapte) ani 10 (zece ) luni și 28 (douăzeci și opt)
zile (f.d.37, 40-45).
La 20 iunie 2022, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul
administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel, iar la
20 decembrie 2022 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din
13 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea
acesteia și emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în
judecată depusă de Vitalie Cazacu (f.d.39; 53-55).
Prin decizia din 08 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins cererea de apel înaintată de Casa Națională de Asigurări Sociale și
s-a menținut hotărârea din 13 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani (f.d.71-81).
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că potrivit
extrasului din Ordinul nr.51ef din 08 februarie 2021, a fost încetat raportul
de serviciu cu reclamantul Vitalie Cazacu conform art. 38 alin. (1), lit. c) al
Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, după acumularea vechimii
în muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepțiile stabilite de prezenta lege.
Iar, din certificatul nr. 34/38-2289 din 04 martie 2021, eliberat de
Inspectoratul de Poliție Florești, rezultă că potrivit dosarului personal al
agentului-șef Vitalie Cazacu, subofițer superior al Serviciului Detenție și
4
Escortă al Inspectoratului de Poliție Florești al Inspectoratului General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, vechimea calendaristică cu
avantaje în serviciu, la data de 15 februarie 2021, constituie 27 ani 10 luni
28 zile.
Subsecvent, invocând dispozițiile Codului administrativ, art.31
alin.(2) și (3), art.40 al Legi nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind
sistemul public de pensii, art. 13 lit. a), art. 48 din Legii asigurării cu pensii
a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, pct. 7 lit. a), b), pct.8 lit.d)
din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 „cu privire la modul
de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și
indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție
și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare”, Curtea de Apel Chișinău a notat că penitenciarele de tip închis,
izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și
instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și
bolnavilor psihici, sunt entitățile care cad sub incidența reglementărilor
pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.
Totodată, a evidențiat că prevederile menționate, instituie, în mod
imperativ, respectarea cumulativă a două condiții, pentru calcularea vechimii
în munca, cu acordarea înlesnirilor reglementate de pct. 8 lit. d) al Hotărârii
Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, și anume: solicitantul să-și execute
serviciul într-o instituție subdiviziunea căreia este în pct. 8 a Hotărârii
Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit
în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie)
și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și
bolnavilor psihici.
Astfel, reieșind din normele legale menționate în coraport cu
materialele cauzei, instanța de apel a conchis asupra temeiniciei concluziei
instanței de fond că Vitalie Cazacu întrunește condițiile menționate, iar
subdiviziunile în care a activat și se discută în prezenta cauză, cad sub
incidența prevederilor pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr.78 din
21 februarie 1994 „cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor
Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din
cadrul sistemului administrației penitenciare”.
Respectiv, pretențiile înaintate de Vitalie Cazacu sunt întemeiate, iar
instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a fi admisă acțiunea și a
constatat ca ilegal refuzul autorității publice, obligând Casa Națională de
Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual favorabil în privința
5
reclamantului, prin care să-i stabilească pensia pentru vechime în serviciu,
ținând cont de vechimea în muncă de 27 (douăzeci și șapte) ani 10 (zece )
luni și 28 (douăzeci și opt) zile. Or, acesta întrunește condițiile art.13 al Legii
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, adică
vechimea necesară în muncă ce permite dreptul la pensie.
De altfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a aplicat
normele de drept care se referă speței, a dat apreciere completă obiectivă și
sub toate aspectele probelor, iar hotărârea contestată este legală și întemeiată,
adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la
proces, motiv din care a respins apelul și a menținut hotărârea primei
instanțe.
La 09 noiembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus
recurs, iar la 08 februarie 2024 cerere de recurs motivată împotriva deciziei
din 08 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia
cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată
înaintată de Vitalie Cazacu.
În susținerea cererii de recurs, recurentul a reiterat motivele de fapt și
de drept indicate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță și
instanța de apel, suplimentar invocând dezacordul cu decizia din
08 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, care în opinia sa este
neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a analizat multilateral actele
normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum
și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța
de apel ca fiind stabilite.
Subsecvent, recurenta a opinat că aprecierea probelor date de
instanțele de fond și de apel au fost defectuoase și arbitrare, fapt ce vine în
contradicție cu prevederile legislației procedurale civile, cât și cu dreptul la
un proces echitabil.
La 12 august 2024, la adresa de e-mail a reprezentantului lui Vitalie
Cazacu, avocatului Lilia Berladean, a fost expediată copia recursului depus
de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 08 noiembrie
2023 a Curții de Apel Chișinău cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii
referinței.
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
intimatul nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
6
Art. 245 din Codul administrativ, stipulează că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt
termen.”
Art. 2451 alin.(1) lit.a)-f), alin.(2) și (3) din Codul administrativ,
reglementează că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)
lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după
trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă
anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite
nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului
cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit.h) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Casa Națională de Asigurări
Sociale, s-a conformat dispozițiilor art. 245 din Codul administrativ și a
depus în termen recursul la 08 februarie 2024. Or, decizia Curții de Apel
Chișinău a fost pronunțată la 08 noiembrie 2023, copia deciziei motivate
fiindu-i notificată recurentei, prin e-mail, la 09 ianuarie 2024, fapt confirmat
prin extrasul din poșta electronică, anexat la dosar (f.d.83).
7
Din analiza prevederilor art.2451 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele
de casare, invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la
dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău
și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Instanța de recurs menționează că recursul depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse
în cadrul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
8
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
9
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246 alin.(2)
lit.h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
10