3ra-565/24 — contestarea actului administrativ

3ra-565/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de UNIUNEA

COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN

OR.FĂLEȘTI împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-565/24

NR. PIGD 2-21073732-01-3ra-03072024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recurentul nu a invocat expres nici

un temei prevăzut de art. 2451 din Codul administrativ. Dezacordul recurentului

cu decizia instanței ierarhic inferioare, la caz, nu constituie un temei de casare

a acesteia. Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I.Dutca,

18 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI a

depus acțiune în contencios administrativ împotriva Serviciului Fiscal de

Stat, solicitând constatarea ca fiind ilegale acțiunilor funcționarului fiscal al

Direcției Deservire Fiscală Fălești, Inga Palii, care în rezultatul vizitei fiscale

a emis raportul nr. 8 din 24 februarie 2021 și a stabilit că nu a fost „respectat

modul de întocmire a darii de seamă pe taxele locale (forma TL13) pentru

perioada T/01/2017 -T/04/2020, în coloana 5, rândul 6, baza impozabilă a

taxei de piață a fost inclusă eronat, fără suprafața terenurilor cu clădiri proprii

și alți proprietari de 11 132,2 mp, respectiv taxa de piață a fost diminuată cu

suma de 657 496 de lei, anularea raportului vizitei fiscale nr. 8 din 24

februarie 2021 al Direcției Deservire Fiscală Fălești din cadrul Direcției

Generale Administrare Fiscală Nord, anularea deciziei nr. 109 din 08 aprilie

2021 a Serviciului Fiscal de Stat pe marginea contestației împotriva acțiunii

funcționarului fiscal din cadrul Direcției Generale Administrare Fiscală

Nord, ca fiind ilegală.

fiscale nr. 8, întocmit și semnat de funcționarul fiscal al Direcției Deservire

Fiscală Fălești din cadrul Direcției Generale Administrare Fiscală Nord, Inga

Palii, s-a stabilit că nu a fost respectat modul de întocmire a dării de seamă

pe taxele locale (forma TL13), pentru perioada T/01/2017-T/04/2020, în

coloana 5, rândul 6, baza impozabilă a taxei de piață a fost inclusă eronat,

fără suprafața terenurilor cu clădiri proprii și alți proprietari de 11132,2 mp,

respectiv taxa de piață a fost diminuată cu suma de 657 496 de lei. Drept

urmare, la 11 martie 2021 a depus contestația privind constatarea ca fiind

ilegale acțiunile funcționarului fiscal al Direcției Deservire Fiscală Fălești și

anularea raportului vizitei fiscale nr. 8 din 24 februarie 2021. Însă prin

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.109 din 08 aprilie 2021, în temeiul

art.271 din Codul fiscal, s-a respins contestația, fiind constatat că volumul

obiectului impozabil cu taxa de piață, în comparație cu datele reflectate în

darea de seamă pe taxele locale (forma TL13), la capitolul taxa de piață, a

fost diminuat, nefiind reflectate de UNIUNEA COOPERATIVELOR DE

CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI în darea de seamă toate suprafețele care

1

constituie obiect impozabil, conform prevederilor Codului Fiscal, fiind

diminuată taxa de piață cu 657 496 de lei. Decizia a fost expediată prin

scrisoarea datată cu 09 aprilie 2021, prin intermediul Î.S. „Poșta Moldovei”

la 13 aprilie 2021, intrarea fiind înregistrată la 14 aprilie 2021.

sunt ilegale și emise contrar prevederilor legii. Astfel, funcționarul fiscal al

Direcției Deservire Fiscală Fălești, Inga Palii, a efectuat la 23 februarie 2021

vizita fiscală, pentru perioada 01 ianuarie 2017-31 decembrie 2020. Urmare

a vizitei fiscale, Inga Palii a întocmit și a semnat raportul vizitei fiscale nr.8

din 24 februarie 2021, fiindu-i recomandat de a prezenta darea de seamă pe

taxele locale (Forma TL 13) pentru perioadele fiscale T/01/2017 - T/4/2020,

corectată cu recalcularea și achitarea sumei taxei diminuate pentru suprafața

obiectului impozabil de 11132,2 mp. Iar prin decizia nr.109 din 08 aprilie

2021, Serviciul Fiscal de Stat a respins contestația. Concomitent a menționat

că în cazul neînlăturării neajunsurilor stabilite de funcționarul fiscal prin

prezentarea dării de seamă corectate și reflectarea corectă în aceasta a

suprafeței obiectului impozabil de 11132,2 mp, care să asigure raportarea

conformă a obligațiilor fiscale, își rezervă dreptul de a aplica alte măsuri de

conformare.

și a Serviciului Fiscal de Stat în privința diminuării volumului obiectului

impozabil cu taxa de piață și nereflectării tuturor suprafețelor care constituie

obiectul impozabil, care în opinia autorității pârâte are o suprafață de 11

132,2 mp, o suprafață mai mare decât suprafața pentru care s-a calculat și s-

a achitat taxa de piață, nefiind stabilită de fapt suprafața obiectului impozabil

cu taxa de piață.

290 lit. f), art.291 alin.(1) lit. f) din Codul fiscal, a indicat că piața din or.

Fălești este amplasată pe str. xxxxx, xxxxx, terenul acesteia fiind transmis în

posesiune și folosință UNIUNII COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN

OR.FĂLEȘTI potrivit actului de stat pentru dreptul de folosire a pământului

seria B nr.004968 din 1993, eliberat de Comitetul Executiv Raional Fălești,

pe toată durata existenței cooperației de consum din or. Fălești. UNIUNEA

COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI desfășoară

activitatea sa în piața comercială în temeiul autorizației nr.0098, în care este

indicat concret adresa acestei piețe, or. Fălești, str. xxxxx. Potrivit extrasului

din Registrul bunurilor imobile, subcapitolul 1.0, bunul imobil, terenul cu

număr cadastral xxxxx, situat în or. Fălești, str. xxxxx, are o suprafață de

0,8774 ha, pe care nu sunt amplasate construcții și aparține cu drept de

proprietate administrației publice locale în baza deciziilor Consiliului local

nr.05/1 din 26 mai 2010 (4301/10/8020-2) și din 01 octombrie 2014

(4301/14/18373-3). Drept urmare, pârâtul nu poate invoca necunoașterea

înregistrării în registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra

bunului imobil din piață, întrucât datele din registru sunt publice, citând în

2

context art.61 din Codul funciar și art. 36 alin. (1) din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998. Or, nu a diminuat volumul

obiectului impozabil cu taxa de piață și corect a reflectat în darea de seamă

pe taxele locale (forma TL 13), la capitolul taxa de piață, toată suprafața

terenului din piața comercială, potrivit registrului bunurilor imobile de

0,8774 ha, constituind obiectul impozabil conform autoritatea fiscală, în mod

arbitrar, fără motive de drept și de fapt, a inclus în volumul obiectului

impozabil cu taxa de piață, suprafețele bunurilor care nu constituie acest

obiect impozabil cu taxa de piață, care nu se află pe teritoriul pieței

comerciale și sunt înregistrate cu alte numere cadastrale decât cel din piață,

pe alte adrese, decât cea a pieței comerciale: teren cu construcții cu număr

cadastral xxxxx, suprafața de 0,0023 ha, or. Fălești, str. xxxxx, nr. xxxxx;

teren cu construcții cu număr cadastral xxxxx, suprafața de 0,0117 ha, or.

Fălești, str. xxxxx, nr. xxxxx; teren cu construcții cu număr cadastral xxxxx,

suprafața de 0,0640 ha, or. Fălești, str. xxxxx, nr. xxxxx; teren cu construcții

cu număr cadastral xxxxx, suprafața de 0,0255 ha, or. Fălești, str. xxxxx, nr.

xxxxx; teren cu construcții cu număr cadastral xxxxx, suprafața de 0,0219

ha, or. Fălești, str. xxxxx, nr. xxxxx; teren cu construcții cu număr cadastral

xxxxx, suprafața de 0,0989 ha, or. Fălești, str. xxxxx, nr. xxxxx; teren cu

construcții cu număr cadastral xxxxx, suprafața de 0,0103 ha, or. Fălești, str.

xxxxx, nr. xxxxx. Suprafața totală a terenului și a clădirilor de pe teritoriul

Pieței se presupune a fi 1,1381 ha. Orice încălcare privind reflectarea

suprafeței terenurilor cu clădiri proprii și alți proprietari amplasați pe altă

adresă decât cea indicată în autorizația nr. 0098 pentru funcționarea pieței

comerciale, nu-i poate fi impusă. Astfel, reclamantul a reiterat că acțiunile

funcționarului fiscal, raportul vizitei fiscale nr.8 din 24 februarie 2021 al

Direcției Deservire Fiscală Fălești din cadrul Direcției Generale

Administrare Fiscală Nord și decizia nr. 109 din 08 aprilie 2021 a Serviciului

Fiscal de Stat sunt ilegale și contrare normelor imperative naționale și

internaționale privind garantarea dreptului de proprietate. Respingerea

acțiunii înaintate, va conduce la violarea dreptului de proprietate al

organizației cooperatiste de consum, garantat prin art.1 al Protocolului

Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art.316, art. 501 din Codul civil, art. 89 alin. (1) din Legea

cooperației de consum, inclusiv citând prevederile art.9, art.46 din

Constituția Republicii Moldova, art.108 din Legea cooperației de consum,

art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, dreptul de

proprietate. Astfel, i-au fost încălcate drepturile și interesele legitime,

menționând jurisprudența CtEDO în cauza Străisteanu ș.a. vs. Moldova,

hotărârea din 07 aprilie 2009.

cererilor depuse împotriva Consiliului orașului Fălești cu privire la anularea

deciziilor: nr. 08/24 din 14 noiembrie 2017 privind transmiterea terenului cu

suprafața de 0,8774 ha Î.M. „Asociației Piețelor din or. Fălești”; nr. 05/1 din

3

16 iunie 2017 privind revendicarea din posesia UNIUNII

COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI a terenului cu

număr cadastral xxxx, suprafața de 0,8774 ha; nr. 02/22 din 27 aprilie 2018

despre instituirea Pieței Centrale a Î.M. „Asociației Piețelor din or. Fălești”;

nr. 04/1 din 14 iunie 2019 privind transmiterea pieței orășenești către Î.M.

„Asociației Piețelor din or. Fălești”, precum și obligarea Consiliului orașului

Fălești să adopte decizia cu privire la acordarea servituții asupra bunurilor

imobile cu suprafața de 0,2234 ha, cu excluderea suprafeței 0,0241, ha din

suprafața totală a terenului din piață din calculul impozitului local, taxa de

piață, număr cadastral xxxxx, au fost emise hotărârile: din 05 iunie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Fălești; din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți,

sediul Sîngerei; din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei;

din 11 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central; din 28 decembrie

2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care s-au anulat deciziile

contestate și s-a obligat Consiliul să emită decizia cu privire la acordarea

servituții în sensul solicitat. Acestea hotărâri sunt irevocabile și au puterea

lucrului judecată în conformitate cu art. 123 alin. (2), art. 254 din Codul de

procedură civilă.

24 februarie 2021 a fost efectuată de către funcționarul fiscal contrar

prevederilor art.13 din ordinul nr.479 din 16 septembrie 2020 „cu privire la

modificarea indicațiilor metodice privind efectuarea vizitelor fiscale”,

aprobat prin ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr.388/2019, MO din 23

septembrie 2020, nr.240, art.865, care stabilește că în cadrul vizitei fiscale,

se va examina perioada aferentă ultimelor 12 luni de activitate a

contribuabilului, cu excepția cazurilor în care sunt necesare date/ informații

pentru perioade anterioare în scopul aprecierii modului respectare a

legislației fiscale, clarificării unor posibile semne de încălcare a actelor

normative în vigoare. Dacă agentul economic în perioada de 12 luni de

activitate a fost supus vizitei fiscale periodic de 2-3 ori, vizita fiscală

urmează a fi efectuată pentru perioada de la ultima vizită fiscală. Pentru

perioada 20 februarie 2019 – 23 februarie 2021 au fost efectuate 5 vizite

fiscale, cu întocmirea raporturilor vizitelor fiscale nr.12 din 20 februarie

2019, nr.51 din 19 aprilie 2019, nr.954 din 30 decembrie 2019, nr.84 din 08

septembrie 2020 și nr.8 din 23 februarie 2021. Ultima vizită fiscală a fost

efectuată la 08 septembrie 2020. În perioada vizitelor fiscale efectuate în

intervalul de timp 20 f3ebruarie 2019-08 septembrie 2020 nu s-a stabilit

diminuarea volumului obiectului impozabil la taxa de piață și diminuarea

sumei taxei de piață.

intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute

de prezentul cod și de alte acte ale legislației. Toate îndoielile apărute la

aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Această normă fiscală derivă din principiul universal recunoscut in dubio pro

4

tributario - orice îndoială în legătură cu interpretarea legislației fiscale

urmează a fi interpretată în favoarea contribuabilului. În particular, conform

acestui principiu, soluționarea îndoielilor referitor la interpretarea dreptului

fiscal nu trebuie să atragă după sine introducerea unor poveri fiscale

suplimentare pentru contribuabil și nu trebuie să mărească presiunea fiscală

existentă. La caz, organele fiscale eronat au aplicat legislația în vigoare,

anume Codul fiscal, Legea cadastrului bunurilor imobile, iar la emiterea

actelor administrative, erau obligate să aplice prevederile normelor

menționate supra. În context s-a referit la jurisprudența CtEDO, în cauza

Prigală c. Moldovei, hotărârea publicată la 13 februarie 2018, Curtea a

statuat asupra importanței prevederilor art.11 alin.(1) din Codul fiscal, în

temeiul cărora îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor

interpreta în favoarea contribuabilului.

pretențiile, prin care a solicitat anularea parțială a raportului vizitei fiscale

nr. 8 din 23 februarie 2021 al Direcției Deservire Fiscală Fălești din cadrul

Direcției Generale Administrare Fiscală Nord, și anume în partea majorării

obiectului impunerii cu taxă de piață referitor la obligarea prezentării dării

de seamă pe taxele locale și nerespectarea modului de întocmire a dării de

seamă pe taxele locale (forma TL13), pentru perioada T/01/2017-T/04/2020,

în partea reflectării suprafeței terenurilor cu clădiri proprii și alți proprietari

de 11132,2 mp, în baza impozabilă a taxei de piață, în partea diminuării taxei

de piață în sumă de 657 496 de lei și în partea neonorării achitării pe deplin

a taxei de piață în sumă de 736 615,00 de lei (657 496 de lei+79 119 lei,

restanța pentru anul 2020), ca fiind ilegal, anularea deciziei Serviciului Fiscal

de Stat nr.109 din 08 aprilie 2021 privind examinarea contestației împotriva

acțiunilor funcționarului fiscal din cadrul Direcției Generale Administrare

Fiscală Nord.

cererea de chemare în judecată inițială eronat a indicat data întocmirii

raportului vizitei fiscale, acesta fiind din 23 februarie 2022. Constatările din

raportul vizitei fiscale (pag 6, alin.2), potrivit cărora, conform informației

prezentate de către primăria or.Fălești la data de 23 februarie 2021 nr.121,

suplimentar informației nr.127 din 24 februarie 2021 și schemei Pieței

orășenești str. xxxxx nr. xxxxx, s-a adeverit faptul că toate terenurile sub

construcții procurate de UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM

DIN OR.FĂLEȘTI cu numere cadastrale: xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx,

xxxxx sunt situate pe teritoriul Pieței centrale din or.Fălești, amplasate pe

adresa or. Fălești str. xxxxx, nr. xxxxx, precum și concluzia (propoziția a

doua din alin. 2, pag 6), potrivit căreia „suprafața totală a terenului și

clădirilor proprietate privată a UNIUNII COOPERATIVELOR DE

CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI, pe teritoriul pieței gestionate, sunt amplasate

și bunurile imobiliare cu numere cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, drepturile

care aparțin altor proprietari”, sunt neîntemeiate și contravin circumstanțelor

5

de fapt și de drept, datelor din Registrul bunurilor imobile și prevederilor

stabilite în art.36 alin.(1) din Legea cadastrului bunurilor imobile, or,

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI nu a

diminuat volumul obiectului impozabil cu taxa de piață și corect a reflectat

în darea de seamă pe taxele locale (forma TL 13), la capitolul taxa de piață,

toată suprafața terenului din Piața comercială, potrivit Registrului bunurilor

imobile de 0,8774 ha, constituind obiectul impozabil conform prevederilor

Codului Fiscal. Datele vizitei fiscale (ultimul alineat, pag.6), inclusiv baza

impozabilă, total 44 528,89 mp, cota, suma totală a taxei de 3 117 016 lei,

diferența totală în sumă de 657 496 de lei pe perioada 1701/2017 -

T/04/2020, precum și datele vizitei fiscale (primul alineat, pag.7), suma taxei

totale de 3 117 016 lei și diferența totală de 736 615 lei pe perioada

T/01/2017 - T/04/2020, de asemenea urmează a fi anulate ca fiind ilegale, ca

fiind emise contrar prevederilor legii. În final, DDF Fălești din cadrul DGAF

Nord (pag.7 alin.2 din Raportul vizitei fiscale) a conchis că, Uniunea

Cooperativelor de consum din or. Fălești este obligată să prezinte darea de

seamă pe taxele locale (Forma TL 13) corectată, pentru perioadele fiscale

T/01/2017 - T/04/2020, cu includerea suprafeței totale a terenurilor și a

imobilelor amplasate pe teritoriul pieței administrate. Totodată, cu titlu de

concluzie, Direcția Deservire Fiscală Fălești din cadrul Direcției Generale

Administrare Fiscală Nord a stabilit că, entitatea urmează să prezinte dările

de seamă pe taxele locale (Forma TL 13) corectate pe perioadele respective

și a constatat neonorarea achitării pe deplin pe deplin a taxei de piață în sumă

de 736 615,00 (657 496 lei + 79 119 lei restanța a. 2020) lei.

decizia nr.109 din 08 aprilie 2021 a respins contestația depusă, constatând că

volumul obiectului impozabil cu taxa de piață, în comparație cu datele

reflectate în Darea de seamă pe taxele locale (forma TL13), la capitolul taxa

de piață, a fost diminuat, nefiind reflectate în darea de seamă toate

suprafețele care constituie obiect impozabil conform prevederilor Codului

Fiscal, fiind diminuată taxa de piață cu 657 496 de lei. Serviciul Fiscal de

Stat doar a făcut trimitere la normele legislației în vigoare privind

corectitudinea efectuării vizitei fiscale, dar nu a examinat și apreciat

concluziile făcute de funcționarii fiscali în raportul vizitei fiscale referitor la

taxele locale, taxa de piață și nu esența încălcării fiscale. În fapt, raporul

vizitei fiscale nr.8 din 23 februarie 2021, parțial referitor la taxa de piață, nu

se încadrează în exigențele stabilite de legislația în vigoare privind vizita

fiscală și constituie un control fiscal, fiind obligată să prezinte darea de

seamă pe taxele locale, taxa de piață (Forma TL 13) corectată, pentru

perioadele fiscale T/01/2017 - T/04/2020, cu includerea suprafeței totale a

terenurilor și a imobilelor amplasate în afara teritoriul pieței administrate.

Atât raportul vizitei fiscale nr.8 din 23 februarie 2021, cât și decizia nr.109

din 08 aprilie 2021, contravin prevederilor legislației în vigoare, și anume

art.36 alin.(1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25

6

februarie 1998, art.129 alin. (111), art. 134 alin.(1), pct.3 din Codul fiscal;

pct.3), subpct 2), pct.4) subpct.4), pct. 111) din Ordinul Serviciului Fiscal de

Stat nr.388 din 09 septembrie 2019, referitor la aprobarea indicațiilor

metodice privind efectuarea vizitei fiscale (în redacția ordinului nr.479 din

17 septembrie 2020).

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani, s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI. S-a

anulat raportul vizitei fiscale nr.8 din 23 februarie 2021 al Direcției deservire

fiscală Fălești din cadrul Direcției Generale Administrare Fiscală Nord și

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 109 din 08 aprilie 2021, emisă la

examinarea contestației împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul

Direcției Generale Administrare Fiscală Nord.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

la 28 iulie 2022, a depusă motivarea apelului împotriva hotărârii din 19

aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

decizii de respingere integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

hotărârea din 19 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a

emis o nouă decizie prin care s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului

administrativ.

primei instanțe, a reținu că prima instanță nu a constatat și nu a elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și anume n-a

determinat existența dreptului vătămat al acesteia, recunoscut de lege, prin

emiterea raportului Direcției Deservire Fiscală Fălești din cadrul Direcției

Generale Administrare Fiscală Nord privind vizita fiscală nr.8 din 23

februarie 2021 și respectiv prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.109 din

08 aprilie 2021 pe marginea contestației depuse de UNIUNEA

COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI împotriva acțiunii

funcționarului fiscal din cadrul Direcției Generale administrare fiscală Nord.

alin.(1), art.3, art.5, art.6, art.10, 11 alin.(1) lit.a),b), art.15 alin.(1), (2) din

Codul administrativ și în concordanță cu norma juridică inserată la art.207

alin.(1) Cod administrativ, instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite

condițiile pentru admisibilitate a unei acțiuni în contenciosul administrativ.

7

Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca

atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. (2) acțiunea în

contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: e)

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a

unui drept în sensul art.17.

temeiurile de bază de admisibilitate a cererii de chemare în judecată

formulată în instanța de contencios administrativ, după cum urmează: 1)

prezența unui act administrativ individual defavorabil (dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială) întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea

unui caz individual în domeniul dreptului public, comunicat destinatarului;

2) competența jurisdicțională materială și teritorială a instanței de judecată

pentru examinarea acțiunii în contenciosul administrativ; 3) respectarea

cerințelor de formă și conținut a acțiunii în contencios administrativ; 4)

respectarea procedurii prealabile; 5) respectarea termenului de înaintare a

acțiunii; 5) prezența unui drept vătămat căruia i s-a adus atingere prin

activitate administrativă.

cauze, instanța de apel a notat că prima instanță neîntemeiat a purces la

examinarea cauzei, stabilind că acțiunea depusă de UNIUNEA

COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI întrunește

condițiile pentru punerea pe rol și examinarea pretențiilor formulate de către

acesta împotriva Serviciului Fiscal de Stat, or, reclamantul nu a probat

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept al său, în sensul art.17

din Codul administrativ.

art.17 din Codul administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate

conform art. 207 din Codul administrativ. În conformitate cu art.39 alin. (2)

din Codul administrativ, orice persoană care revendică un drept vătămat de

către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.

Prevederile art.17 din Codul administrativ se referă la orice drept subiectiv

reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul substanțial

reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul juridic

al persoanelor care participă la viața juridică. Acest argument impune și

raționamentul că dreptul procedural reglementează doar formele ce necesită

a fi respectate pentru a obține pe cale judiciară o protecție a unui drept

subiectiv în sensul art. 17 din Codul administrativ.

coroborate cu art. 39 alin. (2), art. 17 și art.189 alin.(1) și alin. (2) din Codul

administrativ, instanța de apel a subliniat că promovarea unei acțiuni în

instanța de contencios administrativ poate fi făcută de orice persoană, care

revendică încălcarea unui drept al său, prin activitatea administrativă a unei

8

autorități publice, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în

termenul legal o cerere, situație ce implică existența obligatorie a două

condiții, și anume: existența vătămării unui drept recunoscut de lege a

reclamantului și vătămarea dreptului său să fie cauzat printr-un act

administrativ, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în

termenul legal o cerere.

susținerile formulate prin acțiunea înaintată în judecată, în conținutul căreia

urmează a fi arătată vătămarea dreptului personal, or, expresiile ce se conțin

în textul art. 17, art.39 și art. 189 din Codul administrativ de „drept vătămat”

și de „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete,

fiind excluse așa numitele drepturi prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau

virtuale, precum și acțiunile populare (actio popularis).

COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI a contestat

legalitatea raportului Direcției Deservire Fiscală Fălești din cadrul Direcției

Generale Administrare Fiscală Nord privind vizita fiscală nr.8 din 23

februarie 2021, în partea ce se referă la taxa de piață, în partea majorării

obiectului impunerii cu taxa de piață; în partea ce se referă la obligarea

prezentării dării de seamă pe taxele locale și nerespectarea modului de

întocmire a darii de seamă pe taxele locale (forma TL13) pentru perioada

T/01/2017-T/04/2020 de către UNIUNEA COOPERATIVELOR DE

CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI (cod fiscal xxxxx); în partea reflectării

suprafeței terenurilor cu clădiri proprii și alți proprietari de 11132,2 mp în

baza impozabilă a taxei de piață; în partea diminuării taxei de piață în sumă

de 657 496 lei, și în partea neonorării achitării pe deplin a taxei de piață în

sumă de 736 615,00 (657 496 lei + 79119 lei restanța a. 2020) lei și a deciziei

nr. 109 din 08 aprilie 2021 a Serviciului Fiscal de Stat pe marginea

contestației împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul Direcției

generale administrare fiscală Nord, reclamantul solicitând anularea acestora.

contestarea raportului Direcției Deservire Fiscală Fălești din cadrul Direcției

Generale Administrare Fiscală Nord privind vizita fiscală nr.8 din 23

februarie 2021, instanța de apel a reținut că sesizând instanța de judecată cu

acțiunea în cauză, UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN

OR.FĂLEȘTI nu a invocat și nu a motivat care drept al său recunoscut de

lege, i-a fost încălcat prin actul contestat, or, legea expres prevede regula

sesizării instanței de către orice persoană care revindecă încălcarea unui

drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice, iar

dreptul vătămat reprezintă orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege

căruia/căreia i se aduce atingere prin activitatea administrativă.

stabilități și a corectitudinii formulării cererilor de chemare în judecată, care

9

sunt: actul emis trebuie să parvină de la o autoritate administrativă; condiția

existenței vătămării unui drept recunoscut de lege reclamantului; existența

capacității de exercițiu și a celei procesuale; vătămarea dreptului să fie

cauzată printr-un act administrativ sau prin refuzul autorității administrative

de a soluționa în termenul legal cererea; obligativitatea îndeplinirii

procedurii administrative prealabile.

relevat că la caz prima instanță neîntemeiat a purces la examinarea cauzei,

stabilind că actul contestat la caz – raportul Direcției Deservire Fiscală

Fălești din cadrul Direcției Generale Administrare Fiscală Nord privind

vizita fiscală nr.8 din 23 februarie 2021, este un act administrativ individual

defavorabil, ce urmează a fi examinat de către instanța de contencios

administrativ. Or, acesta din urmă, poartă un caracter informativ și nu

produce efecte juridice, constituind o operațiune administrativă și nu act

administrativ în sensul art.10 din Codul administrativ, nefiind o manifestare

juridică unilaterală de voință cu caracter normativ sau individual, din partea

unei autorități publice în vederea organizării executării sau executării în

concret a legii.

pct.3) din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în

cadrul acțiunilor de exercitare a funcției, au dreptul să efectueze vizite

fiscale, iar art.129 alin.(111) din Codul fiscal statuează că, vizită fiscală

reprezintă un instrument de administrare fiscală cu scop de asigurare a

conformării voluntare prin acordarea consultațiilor, analiza activității,

acumularea unor date despre activitatea contribuabilului. La fel, a reiterat

inclusiv și prevederile pct.3, subpct. 2) din Indicațiile metodice privind

efectuarea vizitei fiscale, aprobate prin ordinul Directorului Serviciului

Fiscal de Stat nr. 388 din 09 septembrie 2019, conform cărora, vizita fiscală

nu constituie un element al controlului fiscal, dar reprezintă o măsură de

promovare a conformării voluntare a contribuabilului la respectarea

legislației în vigoare, respectiv, în cadrul acesteia nu se calculează obligații

fiscale și nu se aplică sancțiuni/majorări de întârziere, nu se ridică

documente. Conform pct. 4, subpct. 4) din Indicații, una din măsurile care le

implică în sine vizita fiscală este identificarea deficiențelor în activitatea

agentului economic și prevenirea acțiunilor ilegale. În acord cu pct. 111 din

Indicații, în cazul stabilirii unor abateri de la prevederile legislației în

vigoare, contribuabilului i se recomandă înlăturarea neajunsurilor, prin

prezentarea Declarației/dării de seamă corectate, și/sau reflectarea corectă în

documentele de evidență contabilă a faptelor economice, care să asigure

raportarea conformă a obligațiilor fiscale. În cazul refuzului contribuabilului

de a se conforma voluntar într-un termen rezonabil și/sau constatarea unor

încălcări grave, Serviciul Fiscal de Stat își rezervă drepul de a aplica alte

măsuri de conformare. Astfel, reieșind din cele specificate supra, instanța a

reținut că prin raportul vizitei fiscale nr. 8 din 23 februarie 2021, entității i s-

10

a recomandat de a prezenta darea de seamă pe taxele locale (FormaTL13)

pentru perioadele fiscale T/01/2017 - T/04/2020, corectată, cu recalcularea

și achitarea sumei taxei diminuate, actul în cauză ne fiind unul final, ci doar

preparatoriu, cu titlu de informare, reprezentând o activitate administrativă

efectuată de autoritatea fiscală ca rezultat al analizei informațiilor referitoare

la activitatea entității reclamante, vizita fiscală ne fiind un element al

controlului fiscal, în cadrul acesteia ne fiind calculate obligații fiscale și nu

se aplică sancțiuni/majorări de întârziere și nu se ridică documente.

sânt manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care nu

produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate

doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor

administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț. Corespunzător,

raportul vizitei fiscale nr.8 din 23 februarie 2021, fiind o operațiune

administrativă, nu poate fi contestat separat decât odată cu o eventuală

decizie de sancționare fiscală, emisă la finalizarea procedurii administrative

demarate, întrucât, acest act, nu produce efecte juridice de sine stătător și nu

poate fi contestat cu acțiune în contencios administrativ separat. Or, actele

pregătitoare sau operațiunile administrative și tehnico-materiale (care au stat

la baza emiterii actului administrativ), nu pot constitui de sine stătător obiect

al contenciosului administrativ, deoarece nu produc efecte juridice prin ele

însele. Prin urmare, reieșind din argumentele desfășurate supra, prima

instanță neîntemeiat a purces la examinarea și soluționarea acțiunii, din

motiv că raportul vizitei fiscale nr. 8 din 23 februarie 2021, prin care

UNIUNII COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI i s-a

recomandat să prezinte darea de seamă pe taxele locale (FormaTL13) pentru

perioadele fiscale T/01/2017 - T/04/2020, corectată, cu recalcularea și

achitarea sumei taxei diminuate, nu conține dispoziții, decizii sau sancțiuni

și nu poate fi calificată și ridicată la rang de act administrativ, deoarece nu

produce nemijlocit efecte juridice.

alegațiile expuse de către reclamant privind ilegalitatea actului contestat,

întrucât acest act poartă un caracter informativ și preparatoriu și nu constituie

obiect al contenciosului administrativ, constatându-se neîntrunirea

condițiilor obligatorii pentru înaintarea în instanța de judecată a unei acțiuni

în contencios administrativ, în lipsa actului administrativ final, prin care ar

fi lezate careva drepturi și interese legitime ale reclamantului/intimat.

Subsecvent, raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de

apel a conchis că nu poate fi revendicată încălcarea prin activitatea

administrativă a unui drept în sensul art.17, odată ce actul contestat - raportul

vizitei fiscale nr.8 din 23 februarie 2021 constituie o operațiune

administrativă și nu un act administrativ, care urmează a fi contestat în

instanța de contencios administrativ doar concomitent cu decizia autorității

11

publice asupra cazului de încălcare a legislației privind sancționarea fiscală,

și nu inițial emiterii deciziei în cauză.

Fiscal de Stat nr. 109 din 08 aprilie 2021 pe marginea contestației depuse de

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI

împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul Direcției Generale

administrare fiscală Nord, prin care contestația a fost respinsă, instanța a

remarcat că în concordanță cu norma juridică inserată la art.207 alin.(1) din

Codul administrativ, instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile

pentru admisibilitate a unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este

inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin

încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. (2) acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special când: e) reclamantul nu poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art.17. Dispozițiile legale enunțate supra stabilesc temeiurile de bază de

admisibilitate a cererii de chemare în judecată formulată în instanța de

contencios administrativ, după cum urmează: 1) prezența unui act

administrativ individual defavorabil (dispoziție, decizie sau altă măsură

oficială) întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz

individual în domeniul dreptului public, comunicat destinatarului; 2)

competența jurisdicțională materială și teritorială a instanței de judecată

pentru examinarea acțiunii în contenciosul administrativ; 3) respectarea

cerințelor de formă și conținut a acțiunii în contencios administrativ; 4)

respectarea procedurii prealabile; 5) respectarea termenului de înaintare a

acțiunii; 5) prezența unui drept vătămat căruia i s-a adus atingere prin

activitate administrativă. Coroborând normele citate cu circumstanțele de

fapt ale prezentei cauze, instanța de apel a menționat că prima instanță

neîntemeiat a stabilit că decizia în cauză este pasibilă anulării, or,

reclamantul a eșuat de a proba încălcarea, prin activitatea administrativă, a

unui drept al său, în sensul art.17 din Codul administrativ. În lipsa

revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul administrativ,

acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din Codul

administrativ, prevederile art.17 din Codul administrativ referindu-se la

orice drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume

dreptul substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce

caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.

Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural

reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale

judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 din Codul

administrativ. Astfel, raportând normele de drept citate anterior la

circumstanțele de fapt ale cauzei, reieșind din reglementările statuate expres

la art. 207 alin. (2) lit. e) coroborate cu art. 39 alin.(2), art.17 și art.189

alin.(1) și alin.(2) din Codul administrativ, instanța de apel a subliniat că

promovarea unei acțiuni în instanța de contencios administrativ poate fi

12

făcută de orice persoană, care în opinia sa revendică încălcarea unui drept al

său, prin activitatea administrativă a unei autorități publice, fie prin refuzul

autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere, situație ce

implică existența obligatorie a două condiții, și anume: existența vătămării

unui drept recunoscut de lege a reclamantului și vătămarea dreptului său să

fie cauzat printr-un act administrativ, fie prin refuzul autorității

administrative de a soluționa în termenul legal o cerere. În acest sens,

revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin

acțiunea înaintată în judecată, în conținutul căreia urmează a fi arătată

vătămarea dreptului personal, or, expresiile ce se conțin în textul art. 17, art.

39 și art. 189 Cod administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui

drept al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse așa

numitele drepturi prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum și

acțiunile populare (actio popularis).

DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI a contestat decizia Serviciului Fiscal de

Stat nr. 109 din 08 aprilie 2021 emisă pe marginea contestației depuse

împotriva acțiunii funcționarului fiscal Inga Palii din cadrul Direcției

Generale administrare fiscală Nord, prin care contestația a fost respinsă

(Vol.I, f.d.28-30). În acest context, instanța a reținut că prin emiterea deciziei

enunțate Serviciul Fiscal de Stat nu a lezat niciun drept al

reclamantului/petiționarului, plângerea fiind soluționată de autoritatea

competentă, fiind expuse motivele pentru care s-a respins contestația, nefiind

în drept de a pretinde un alt rezultat al autorității publice pârâte, bazat pe

propria convingere, nefiind identificat niciun temei juridic sau act

administrativ, care ar impune autoritatea fiscală să constate ca fiind ilegale

acțiunile funcționarului fiscal. Astfel, prima instanță neîntemeiat a purces la

examinarea și soluționarea acțiunii, considerând că acțiunea înaintată de

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI

întrunește condițiile de admisibilitate, ultimul eșuând probarea încălcării

unui drept personal al său prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 109 din

08 aprilie 2021 emisă pe marginea contestației împotriva acțiunii

funcționarului fiscal Inga Palii din cadrul Direcției Generale administrare

fiscală Nord.

CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI nu are drept scop apărarea dreptului său

pretins încălcat, or, nu trebuie a fi confundate drepturile subiective cu

drepturile obiective și totodată nu trebuie de generalizat dreptul vătămat, or,

reclamantul nu a indicat dreptul personal încălcat prin decizia contestată.

Astfel, instanța a reiterat că în cazul în care reclamantul nu invocă un drept

al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă, în sensul

art.17 din Codul administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate

conform art. 207 din Codul administrativ.

13

a fi declarată inadmisibilă, în temeiul art.207 alin.(2) lit. e) din Codul

Administrativ, care prevede că, acțiunea în contencios administrativ se

declară inadmisibilă în special când, reclamantul nu poate revendica

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17 din

Codul administrativ. Prima instanță nu a supus unei analize minuțioase și nu

a verificat circumstanțele menționate, care, însă, necesitau a fi examinate,

prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor

importante pentru soluționarea cazului dat. Din aceste raționamente și având

în vedere că, prima instanță a omis examinarea chestiunii privind

admisibilitatea acțiunii, instanța de apel a ajuns la concluzia de a casa

hotărârea din 19 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, fiind

declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului

administrativ.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

UNIUNEA COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI a

depus recurs nemotivat și la 25 iulie 2024 a depus recurs motivat împotriva

deciziei din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel, adoptarea unei noi decizii de

menținere a hotărârii primei instanțe.

încălcat și îngrădit în mod inacceptabil dreptul la un proces echitabil, ceea

ce este inadmisibil și i-au fost lezat drepturile procedurale stabilite în art. 56

din Codul de procedură civilă, fiind lipsit de posibilitatea de a-și apăra

drepturile încălcate și/sau contestate, libertățile și interesele legitime.

de practica CtEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la

justiție, condiții obligatorii litigiului în cauză, or, conform normelor

prevăzute în Convenție, dreptul de acces la un tribunal constituie un element

inerent al tuturor garanțiilor procedurale (CtEDO, hot. Campbell șiFell vs.

Marea Britanie din 25.02.1982)”. În cazul Airey vs. Irlanda Curtea a arătat

că, dreptul fiecărei persoane de a avea acces la justiție se completează cu

obligația statului de a facilita accesul. Statul este ținut să asigure oricărei

persoane toate facilitățile rezonabile de drept și de fapt pentru a accede la

instanță. Drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă

și reală, iar nu iluzorie și teoretică. Imposibilitatea concretă de sesizare a unei

instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului

acesteia de acces la justiție. În mecanismul statal de apărare a drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului un factor de primă importanță îl

constituie buna funcționare a puterii judecătorești, astfel încât să se asigure

14

oricărei persoane dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile,

libertățile și interesele sale legitime (art.20 alin.(1) din Constituție). Conform

prevederilor art. 119 din Constituția Republicii Moldova și art. 15 din Codul

de procedură civilă, participanții la proces și alte persoane interesate, ale

căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act

judiciar, pot exercita căile de atac împotriva acestuia, în condițiile legii.

recurentul a declarat că instanța de apel a interpretat în mod greșit normele

de drept procedural pertinente speței, iar drept consecință nefondat a declarat

acțiunea ca inadmisibilă. În context a citat prevederile art. 189 alin. (1), art.

3, art. 5 din Codul administrativ. Din interpretarea logico-juridică a normelor

precitate, rezultă că unul din elementele definitorii ale acțiunii în contencios

administrativ, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din

formele activității administrative, or, acțiunea în contencios administrativ

trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat. Testul de

admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ prezumă inclusiv

verificarea revendicării unui drept propriu vătămat și una din formele

activității administrative con for mart.12, art.206 alin.(2) lit.e) din Codul

administrativ. Din prevederile art.20, art. 39 alin.(1),(2), art. 17 din Codul

administrativ rezultă că scopul acțiunii în contencios administrativ constă în

anularea unui act administrativ, care prin acțiunea sa aduce o atingere ilegală

unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite persoane. Sub

acest aspect, recurentul a relevat că prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din

Codul administrativ urmează a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile

articolelor 17, art. 20 și art. 39 din Codul administrativ. Din coroborarea

normelor citate mai sus rezultă că revendicarea dreptului propriu este una din

condițiile fundamentale pentru ca acțiunea în contencios administrativ să

treacă testul admisibilității. Aceste norme denotă opțiunea legiuitorului

pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv, implicând revendicarea

apărării unui drept subiectiv propriu. Revendicarea dreptului trebuie sa se

deducă din susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, în

conținutul căreia urmează a fi invocată vătămarea dreptului propriu,

deoarece expresiile utilizate în textul art. 17, art. 38 și at. 189 din Codul

administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă

la drepturi subiective concrete.

administrativ, a solicitat anularea raportului vizitei fiscale nr.8 al Direcției

Deservire Fiscală Fălești din cadrul Direcției Generale Administrare Fiscală

Nord și deciziei nr. 109 din 08 aprilie 2021 a Serviciului Fiscal de Stat pe

marginea contestației împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul

Direcției Generale Administrare Fiscală Nord ca fiind ilegală (a formulat o

acțiune în contestare). Astfel raportul vizitei fiscale, anularea cărui s-a

solicitat, reprezintă o activitate administrativă efectuată de autoritatea

15

emitenta ca rezultat al analizei informațiilor disponibile referitor la

activitatea entității. Ori, vizita fiscală nu constituie un element al controlului

fiscal, ci o măsură de promovare a confirmării voluntare a contribuabilului

la respectarea legislației m vigoare. Totodată, deși reprezintă o operațiune

administrativa, vizita fiscală finalizata prin întocmirea unui raport asupra

acestei vizite, are caracter executoriu, impunând contribuabilului obligația

de rectificare a dărilor de seamă fiscale prezentate autorității publice pârâte.

Aceste concluzii rezultă din prevederile ordinului Serviciului Fiscal de Stat

nr. 388 din 09 septembrie 2019 „Referitor la aprobarea Indicațiilor metodice

privind efectuarea vizitelor fiscale” (în redacția Ordinului SFS nr. 479 din

17 septembrie 2020), care la punctul 111 statuează că în cazul stabilirii unor

abateri de la prevederile legislației în vigoare, contribuabilului i se

recomandă înlăturarea neajunsurilor, prin prezentarea Declarației dării de

seamă corectate, și/sau reflectarea corectă în documentele de evidență

contabilă a faptelor economice, care să asigure raportarea conformă a

obligațiilor fiscal. În cazul refuzului contribuabilului de a se conforma

voluntar într-un termen rezonabil și/sau constatarea unor încălcări grave,

Serviciul Fiscal își rezervă dreptul de a aplica alte măsuri de conformare.

Totodată, conform explicațiilor formulate de pârât în referință și susținute în

instanța de judecată, în situația în care propunerea de a prezenta Darea de

seamă pe taxele locale (forma TL 13) pentru perioadele fiscale T/O 1/2017-

T/04/2020, corectate, cu recalcularea spre majorare a taxei de piață în sumă

de 657 496 lei și a taxei pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii

în sumă de 15 000 de lei și achitarea sumei taxei diminuate, Serviciul Fiscal

va întreprinde măsuri pentru încasarea acestora, inclusiv calculând penalități

și majorări de întârziere. Corespunzător, propunerea Serviciului Fiscal de

Stat ca măsură oficială, întreprinsă de autoritatea publică, fiind însoțită de

obligația de rectificare a dărilor de seamă, de recalculare a taxelor discutate

și de achitare a acestora, sub sancțiunea întreprinderii măsurilor de încasare

forțată a acestora nu poate fi privită ca o simplă „recomandare înlăturarea

neajunsurilor” fără consecințe juridice pentru reclamant. Mai mult decât atât,

Serviciul Fiscal a întreprins măsuri pentru încasarea penalități și majorări de

întârziere ca urmare a vizitei fiscale, finalizate prin întocmirea raportului

vizitei fiscale enunțat. Deci, ținând cont de caracterul executoriu a

operațiunii administrative contestate, nu poate fi exclusă de la controlul

judecătoresc, deoarece este evidentă revendicarea încălcării drepturilor prin

activitate administrativă conform art. art. 20, art. 39 și art. 189 alin. (1) din

Codul administrativ.

principiului dreptului de acces efectiv la un tribunal, or, declararea acțiunii

ca inadmisibilă pentru motivele invocate de Curtea de Apel Chișinău în

decizia recurată, aduce atingere nejustificată a dreptului protejat de art. 20

din Constituție și art. 6 din CEDO. Soluția instanței de apel este

neîntemeiată, iar declararea acțiunii ca inadmisibilă constituie în esență un

16

refuz din partea Curții de Apel Chișinău de a examina în fond cauza, fapt ce

constituie o violare a articolului 6 §1 din CEDO. Or, restricția impusă

accesului la o instanță de judecată nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1,

decât dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate

rezonabilă între mijloacele folosite și scopul urmărit. În speță, prima instanță

și-a motivat soluția prin faptul că a revendicat și a demonstrat un drept

vătămat în sensul art. 17 și art. 189 din Codul administrativ, adică, s-a au

respectat condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ,

însă instanța de apei nu a ținut cont de argumentele primei instanțe.

expediat intimatului copiile recursului nemotivat și motivat, creând astfel

participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a

procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării

principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea

de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică, anexate la materialele dosarului (Vol.II, f.d.124-126,155).

f.d.156), Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recurs, solicitând

declararea acestuia inadmisibil sau după caz respingerea recursului ca

neîntemeiat.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)

lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere

17

la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la

rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu

au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a1) recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că Curtea de Apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 18 aprilie

2024, iar la 03 iunie 2024 instanța ierarhic inferioară a notificat decizia

motivată, fiind recepționată de recurent la 11 iunie 2024, conform avizului

de recepție (Vol.II, f.d.91). Astfel, recursul a fost depus cu respectarea

prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui

control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

Curtea de Apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată

a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod

18

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

19

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de UNIUNEA COOPERATIVELOR

DE CONSUM DIN OR.FĂLEȘTI.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

20