3ra-790/24 — contestarea actului administrativ

3ra-790/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Valeriu Buzu,

reprezentat de avocatul Alexandru Bot,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Marina Nepotu împotriva Direcției pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, persoane terțe Valeriu Buzu și Ana

Buzu cu privire la anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 15 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-790/24

NR. PIGD 2-21113568-01-3ra-17092024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul recurentului prin prisma

art. 2451 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, cu decizia instanței ierarhic

inferioare, la caz, nu constituie un temei de casare a acesteia.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, Gr. Dașchevici, A. Braga,

18 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Valeriu Buzu, reprezentat de avocatul Alexandru Bot,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ghenadie Eremciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

administrativ împotriva Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilul

sectorul Buiucani, persoane terțe Valeriu Buzu și Ana Buzu, solicitând

anularea parțială a deciziei nr. 02/23 și a deciziei nr. 03/23 din 02 iunie 2021

cu privire la stabilirea programului de întrevederi a copilului minor xxxxx,

cu tatăl Valeriu Buzu și bunica Ana Buzu, pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie stabilit graficul de întrevederi a tatălui și a bunicii cu copilul

minor.

Dreptului Copilului sectorul Buiucani a examinat cererea tatălui Valeriu

Buzu și bunicii Ana Buzu privind stabilirea programului de întrevederi cu

xxxxx, născut la xxxxx, copilul comun din căsătoria cu Valeriu Buzu. Astfel,

prin decizia Direcției pentru Protecția Dreptului Copilului sectorul Buiucani

nr. 02/23 din 02 iunie 2021, s-a decis să aprobe următorul program de

întrevederi a tatălui cu copilul: „în fiecare zi de miercuri din săptămână, de

la ora 17:30 până la ora 19:30, tatăl va petrece timpul cu fiul său; în I-a, a

III-a și a V zi de sâmbătă din lună, de la ora 10:00 până la ora 12:00, tatăl va

petrece timpul cu fiul său; în I-a, a III-a și a V zi de duminică din lună, de la

ora 16:00 până la ora 18:00, tatăl va petrece timpul cu fiul său.” Iar prin

decizia aceeași Direcții nr. 03/23 din 02 iunie 2021, s-a dispus aprobarea

următorului grafic de întrevedere a bunicii cu copilul: „în a II-a și a IV-a zi

de marți din luna, de la ora 10:00 până la ora 12:00; în a II-a și a IV-a zi de

vineri din lună, de la ora 10:00 pînă la ora 12:00.”

copilului cu tatăl și primele trei întrevederi ale minorului cu bunica urmează

să se desfășoare în prezenta sa, apoi în lipsă. La fel, pârâtul a atenționat

asupra inadmisibilității încălcării dreptului legal al copilului de a comunica

nestingherit cu ambii părinți și membrii familiei extinse. A fost obligată să

facă un șir de acțiuni, cum ar fi să prezinte în scris alimentația care urmează

să o aibă copilul în perioada întrevederilor, să anunțe despre starea sănătății

copilului, să se comporte adecvat. Însă autoritatea emitentă la adoptarea

deciziei nu a luat în calcul cele mai importante momente și anume că

întrevederile sunt fixate zi de zi practic, fără a ține cont de faptul că copilul

1

este sugaci și necesită un regim special, iar stabilirea acestora zi de zi, face

imposibilă organizarea activității în vederea creșterii și întreținerii adecvate

a copilului.

toate întrevederile preconizate pentru tatăl cu copilul sunt desfășurate în

prezența bunicii și invers, toate întâlnirile bunicii cu copilul, în prezența

tatălui. De aici se deduce lipsa raționamentului fixării întrevederilor separate

în cazul în care tatăl și bunica sunt în imposibilitate să se descurce separat cu

copilul. La stabilirea graficului, autoritatea emitentă nu a ținut cont de faptul

că mai există bunei pe linia maternă, care, la fel, au dreptul la comunicarea

cu copilul minor. Graficul a fost întocmit fără a ține cont de interesele

supreme ale copilului, fiind încălcat regimul copilului.

copilului fiind perturbat, la această etapă și vârstă de creștere și dezvoltare,

copilul având două prize de somn pe parcursul zilei, de obicei de la ora 11:00

până la ora 13:00 și de la ora 17:00 până la ora 18:00. Starea generală a

copilului a avut de suferit prin faptul că copilul fiind privat de somnul său a

fost adormit cu întârzieri, a devenit mai agitat, capricios și plângăreț.

starea copilului și posibilitatea desfășurărilor întrevederilor stabilite, însă

deseori când copilul fie a fost bolnav, fie dormea, a fost impusă de către

acesta și chiar terorizată pe faptul că va solicita serviciul de poliție și va

depune plângeri, dacă nu scoate copilul la întrevederi. Cum și s-a întâmplat

la 23 iunie 2021, în pofida faptului că îi transmise-se o copie a epicrizei

medicale a copilului și care, de altfel, a răcit, deoarece tatăl a impus să iasă

la terenul de joacă, la 16 iunie, fiind vreme ploioasa. Astfel, pe parcursul a

30 zile, tatăl a depus șapte plângeri, inclusiv pentru zilele de întrevederi

stabilite pentru bunica copilului. Pe parcursul primelor șapte întrevederi, atât

cu tatăl cât și cu bunica, copilul nu a fost dus nicăieri, a fost ținut în mașină,

tatăl fiind preocupat doar cu filmarea sa. Condițiile în care se desfășoară

întrevederea influențează negativ asupra stării acestuia, fapt ce îi consuma

din potențialul fizic necesar îngrijirii adecvate a copilului.

ambele cereri concomitent. La 17 iunie 2021 a contestat cu cerere prealabilă

ambele decizii, exprimând dezacordul cu acestea. La 28 iunie 2021 a fost

informată în formă scrisă despre faptul că mama și tata sunt figuri importante

de atașament, care au un rol decisiv în dezvoltarea emoțională și socială a

copilului și după separarea părinților, interesul superior al copilului este de a

putea comunica nelimitat cu ambii părinți.

detrimentul intereselor copilului minor, fiind adoptate fără a lua în

considerare vârsta copilului, necesitățile vitale, precum și interesele acestuia.

Deciziile autoritătii tutelare nu sunt motivate suficient, nu conțin în sine

2

circumstanțele cauzei constatate în cadrul ședinței de audiere, probele pe

care se întemeiază, concluziile comisiei referitor la aceste circumstanțe,

argumentele comisiei la stabilirea graficului de întrevederi, legile de care s-

a călăuzit.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de

Marina Nepotu împotriva Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilul

sectorul Buiucani, persoane terțe Valeriu Buzu și Ana Buzu cu privire la

anularea actelor administrative: decizia nr. 02/23 din 02 iunie 2021 și decizia

nr. 03/23 din 02 iunie 2021 „Cu privire la stabilirea programului de

întrevederi a copiilor cu părinții și alte rude”.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

august 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,f.d.131), a expediat

motivarea apelului împotriva hotărârii din 26 mai 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe, rejudecarea cauzei, emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins cererea de apel depusă de Marina Nepotu și s-a menținut hotărârea

din 26 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Boris Malachi, a depus cerere de recurs nemotivat și la 02 martie 2023 a

depus recurs motivat împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

admis recursul depus de Marina Nepotu, reprezentată de avocatul Boris

Malachi și s-a casat integral decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Marina Nepotu și s-a casat hotărârea din 26 mai 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. S-a emis o nouă decizie prin care s-a

3

admis parțial acțiunea înaintată de Marina Nepotu. S-au anulat actele

administrative: decizia Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului

sectorul Buiucani nr.02/23 din 02 iunie 2021 și decizia Direcției pentru

Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani nr.03/23 din 02 iunie 2021

„Cu privire la stabilirea programului de întrevederi a copiilor cu părinții și

alte rude” și s-a obligat Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Buiucani mun. Chișinău să reexamineze cererile lui Valeriu Buzu și Anei

Buzu înregistrate cu nr.B-185/21 și nr.B-186/21 din 07 mai 2021 cu privire

la stabilirea graficului de întrevederi cu copilul minor xxxxx.

speței, a constatat că, deși prima instanță corect a concluzionat asupra

admisibilității acțiunii și examinării fondului cauzei, soluția la caz a fost

adoptată cu aprecierea eronată a probelor administrate, motiv pentru care

instanța de apel va casa hotărârea primei instanțe și va emite o nouă decizie

de admitere parțială a acțiunii, din următoarele considerente.

din Codul administrativ, instanța de apel a reținut că obiectul prezentei

acțiuni este verificarea legalității deciziei Direcției pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani nr.02/23 din 02 iunie 2021 și deciziei

Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani nr.03/23

din 02 iunie 2021 „Cu privire la stabilirea programului de întrevederi a

copiilor cu părinții și alte rude” în privința copilului minor xxxxx.

emiterea acestor acte ce vizează stabilirea unui program de întrevederi a

copilului cu tata și bunica paternă, cazul nu a fost examinat complex de către

membrii Comisiei pentru protecția drepturilor copilului. Autoritatea

pârâtă/intimată nu s-a bazat pe o cercetare efectivă a situației reale și a

condițiilor de creștere a copilului, nefiind studiate particularitățile de vârstă

și necesitățile speciale ale copilului.

reprezintă mesajul fundamental al Convenției internaționale cu privire la

drepturile copilului, în vigoare pentru RM din 25 februarie 1993, iar

implementarea lui, o obligație de prim ordin pentru statele membre care au

ratificat-o, în contextând citând art. 3 alin. (1) și art. 18 alin. (1). Totodată,

redând prevederile art. 52 alin.(1), art. 58 alin. (1), art. 60 alin.(1), (2), (4),

art.572, art.64 alin.(1)-(21)din Codul familiei, instanța a remarcat că din

cumulul normelor precitate, la stabilirea programului de întrevederi, se ține

cont de atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, de vârsta copilului

și necesitățile acestuia atât la etapa respectivă, cât și ulterior creșterii

copilului, de calitățile morale ale părinților, de relațiile dintre copil și fiecare

părinte, astfel încât drepturile părintești să fie exercitate într-un mod

echitabil.

4

administrativ, instanța de apel a relevat că activitatea administrativă,

procedura administrativă impune o serie de rigori care trebuie urmate și

respectate necondiționat de autoritățile publice pentru ca produsul

materializat în urma acestei activități să nu sufere de vicii și deficiențe

juridice, pasibile să determine nulitatea sau anularea lui. La caz, a apreciat

ca eronată poziția instanței de fond în sensul legalității deciziilor Direcției

pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani nr.02/23 din 02

iunie 2021 și nr.03/23 din 02 iunie 2021 „Cu privire la stabilirea programului

de întrevederi a copiilor cu părinții și alte rude”.

sensul că instituția pârâtă la luarea deciziilor contestate a ținut cont de

interesul major al copilului minor, de poziția ambilor părinți în cadrul

procedurii administrative, cât și de probele prezentate de aceștia, precum și

recomandările Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurării egalității.

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani nr.02/23 din 02 iunie 2021 și

nr.03/23 din 02 iunie 2021 cu privire la stabilirea programului de întrevederi

a copilului xxxxx cu tata Valeriu Buzu, precum și la stabilirea programului

de întrevederi a copilului cu bunica paternă Ana Buzu, sub aspectul

corespunderii cu exigențele instituite de Codul Administrativ, Codul familiei

și a Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului, instanța a

constatat că autoritatea pârâtă Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

sectorul Buiucani la stabilirea graficului de întrevederi a minorului atât cu

tata, cât și cu bunica paternă, a emis actele în cauză fără a ține cont de

interesul superior al copilului, a necesităților copilului conform vârstei

acestuia, dar în special de vârsta și necesitățile copilului la etapa soluționării

cererilor, cât și ulterior creșterii copilului, fapt ce este inadmisibil.

Autoritatea publică nu a luat în calcul cele mai importante momente și anume

că întrevederile sunt fixate zi de zi practic, fără a ține cont de faptul că copilul

la momentul emiterii deciziilor și stabilirii graficului de întrevederi era

sugaci, nu frecventa grădinița sau alte activități, însă în scurt timp aceasta

urma a se schimba, or la data examinării cauzei copilul deja frecventează

grădinița, alte activități care ar fi imposibil de realizat în cazul respectării

graficului de întrevederi stabilit. Prin urmare, nu s-a ținut cont de

rezonabilitatea și posibilitatea executării/respectării acestui grafic în timp,

având în vedere că copilul este în creștere, circumstanțe care implică

încadrarea minorului în cadrul instituțiilor preșcolare/școlare și/sau a altor

activități, orar/grafic care se suprapune cu cel stabilit prin actele contestate,

fapt constatat în cadrul examinării cauzei în instanța de apel.

Copilului sectorul Buiucani nr. 02/23 din 02 iunie 2021, s-a decis să aprobe

următorul program de întrevederi a copilului, cu tatăl Valeriu Buzu și anume:

5

„în fiecare zi de miercuri din săptămână, de la ora 17:30 până la ora 19:30,

tatăl va petrece timpul cu fiul său; în I-a, a III-a și a V zi de sâmbătă din lună,

de la ora 10:00 până la ora 12:00, tatăl va petrece timpul cu fiul său; în I-a, a

III-a și a V zi de duminică din lună, de la ora 16:00 până la ora 18:00, tatăl

va petrece timpul cu fiul său.” Iar prin decizia Direcției pentru Protecția

Dreptului Copilului sectorul Buiucani nr. 03/23 din 02 iunie 2021, s-a dispus

aprobarea următorului grafic de întrevedere a copilului cu bunica Ana Buzu:

„în a II-a și a IV-a zi de marți din luna, de la ora 10:00 până la ora 12:00; în

a II-a și a IV-a zi de vineri din lună, de la ora 10:00 până la ora 12:00.”

a autorității publice pârâte, prin prisma prevederilor art. 225 alin. (2) din

Codul administrativ, la verificarea exercitării de către autoritatea publică a

dreptului discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a

exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante;

c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d) și-a exercitat

dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege. La caz, contrar

normei indicate supra, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

sectorul Buiucani la adoptarea actelor administrative contestate, nu a luat în

considerare toate faptele relevante, precum: graficul somnului, regimul

alimentar, etc., nu s-a expus motivat asupra faptelor relevante la abordarea

și stabilirea graficului de întrevederi.

complet liberă în utilizarea dreptului discreționar. Iar acțiunea administrativă

trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se

desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin. (1) din Codul

administrativ. Prin urmare, Comisia pentru protecția drepturilor copilului din

cadrul Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani era

obligată prin lege să-și exercite discreția, însă fără erori discreționare. Astfel,

urmare a deficiențelor constatate, instanța a considerat neîntemeiată soluția

instanței de fond și a conchis asupra temeiniciei parțiale a acțiunii

reclamantei.

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani nr.02/23 din 02 iunie 2021 și a

deciziei Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani

nr.03/23 din 02 iunie 2021 „Cu privire la stabilirea programului de

întrevederi a copiilor cu părinții și alte rude” urmând a fi admisă, cu anularea

actelor administrative contestate.

hotărâri prin care instanța să stabilească un alt grafic de întrevederi, a

subliniat că prin prisma prevederilor art. 225 alin.(1) din Codul

administrativ, instanța de apel nu este în drept de a substitui activitatea

autorității abilitate, dat fiind că modificarea unei atare decizii a graficului de

întrevederi, ține nemijlocit de oportunitatea actului administrativ, care are la

6

bază prevederile Regulamentului de activitate a Comisiei pentru protecția

copilului. Din aceste considerente, odată cu anularea deciziilor contestate,

instanța a obligat Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul

Buiucani mun. Chișinău să reexamineze cererile lui Valeriu Buzu și a Anei

Buzu înregistrate cu nr.B-185/21 și nr.B-186/21 din 07 mai 2021 cu privire

la stabilirea graficului de întrevederi cu copilul minor.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Alexandru Bot, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 15 mai 2024

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii în

contencios administrativ.

pronunțată, o consideră arbitrară, ilegală și pasibilă casării integrale, prin

prisma prevederilor art. 2451 alin. (1) lit. d), (2) din Codul administrativ.

Redând art. 225 alin. (2) din Codul administrativ, recurentul a menționat că

instanța de apel și-a depășit atribuțiile, pronunțându-se asupra oportunității

actului administrativ, ceea ce contravine principiilor dreptului administrativ

și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO). CtEDO

subliniază că instanțele judecătorești nu pot substitui autoritatea

administrativă în luarea deciziilor discreționare, ci doar pot verifica

legalitatea acestora. În cazul Okyay și alții v. Turcia (2005), CtEDO a stabilit

că instanțele naționale nu pot evalua oportunitatea măsurilor administrative,

ci doar legalitatea acestora.

nepublicarea regulamentului Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului

sectorul Buiucani în Monitorul Oficial este unul derizoriu și nu poate servi

drept temei pentru anularea actelor administrative contestate. Conform art. 3

din Codul administrativ, legislația administrativă are drept scop

reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept. Iar art. 11

din Legea nr. 239/2008 privind transparența în procesul decizional, actele

normative și administrative nu sunt considerate nule sau inaplicabile pentru

simplul fapt că nu au fost publicate în Monitorul Oficial, atâta timp cât au

fost aduse la cunoștința publicului prin alte mijloace. În cadrul procedurii

desfășurate de Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul

Buiucani, reclamantei i-au fost garantate toate drepturile procesuale și

materiale. Ședințele au fost amânate de mai multe ori pentru a-i acorda

termen suficient de pregătire, iar aceasta a fost însoțită de avocatul Angela

Istrate. Conform art. 10 din Codul de procedură civilă, părțile au dreptul de

a beneficia de un termen rezonabil pentru pregătirea și prezentarea apărării.

7

Au avut loc mai mult de 5 ședințe, ceea ce denotă respectarea deplină a

drepturilor procesuale ale reclamantei. Faptul că au fost acordate multiple

termene de pregătire denotă că procedura a fost una echitabilă și în

conformitate cu principiile de drept procesual.

Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani nu a luat în considerare

toate faptele relevante, cum ar fi graficul somnului și regimul alimentar al

copilului, însă recurentul a indicat că, totuși aceste aspecte au fost analizate

și discutate în cadrul ședințelor, iar decizia comisiei a fost fundamentată pe

evaluări și dovezi concrete prezentate de părți. Conform art. 195 din Codul

administrativ, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară

conform prevederilor prezentului cod, iar suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă.

este că actele administrative nu ar fi fost adecvate, deoarece copilul ar fi fost

sugar la momentul emiterii acestora. Este evident că acest argument nu mai

poate fi invocat, având în vedere că actele administrative au fost emise în

urmă cu câțiva ani, iar copilul a crescut considerabil de atunci. Conform art.

41 din Codul civil, capacitatea de exercițiu a persoanelor fizice evoluează

odată cu vârsta și dezvoltarea fizică și mentală.

prezentate dovezi concrete cum că copilul ar fi fost încadrat într-o grădiniță.

Această omisiune este esențială, deoarece implică faptul că deciziile

Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani au fost

luate în baza informațiilor disponibile la acea vreme, fără nicio dovadă care

să contrazică aceste informații. Intimata nu și-a folosit dreptul de a cere

modificarea programului de întrevederi cu copilul minor. Nu există o dovadă

că a solicitat modificarea acestuia de la autoritatea emitentă sau că a cerut

acest lucru de la ceilalți beneficiari ai actului administrativ. Conform art. 79

din Codul familiei, orice modificare a programului de întrevederi trebuie să

fie solicitată și justificată, iar această cerere nu a fost formulată.

cont de interesul superior al copilului. Principiul interesului superior al

copilului reprezintă mesajul fundamental al Convenției internaționale cu

privire la drepturile copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25

februarie 1993. Acest act administrativ este unica posibilitate garantată de

lege pentru copil prin care acesta poate comunica cu tatăl său și cu celelalte

rude pe linia paternă. CtEDO a condamnat în repetate rânduri Republica

Moldova pentru nerespectarea interesului superior al copilului în relațiile cu

părinții, printre care: cauza Mihailova v. Moldova (2013), CtEDO a subliniat

că neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului de a asigura contactul

regulat între copil și părintele nerezident încalcă art. 8 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului. CtEDO a arătat că „statul are obligația

8

pozitivă de a lua măsuri pentru a facilita această relație, măsuri ce includ

crearea unui cadru juridic adecvat și respectarea deciziilor judecătorești.”;

cauza Iordachi v. Moldova (2009), CtEDO a constatat că refuzul autorităților

naționale de a executa o hotărâre judecătorească privind dreptul de vizitare

al unui părinte reprezintă o încălcare a drepturilor copilului la menținerea

relațiilor familiale. În această cauză, CtEDO a menționat că „interesul

superior al copilului trebuie să prevaleze, iar autoritățile naționale au

obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a facilita contactul copilului

cu părintele nerezident.”; - cauza Pantea v. Moldova (2007), CtEDO a

condamnat Republica Moldova pentru măsurile insuficiente luate de

autorități pentru a asigura dreptul copilului de a menține relații personale cu

tatăl său. CtEDO a subliniat că „statul are obligația pozitivă de a lua măsuri

eficiente și prompte pentru a asigura respectarea drepturilor copilului.”

intimaților copia recursului depus, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexată la materialele

dosarului (Vol.II, f.d.67-68, 70-71).

f.d.72), Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani a

depus referință la recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel ca fiind

neîntemeiată.

f.d.77), Marina Nepotu, reprezentată de avocatul Boris Malachi, a depus

referință la recurs, solicitând declararea acestuia inadmisibil, alternativ,

respingerea recursului.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

2023):

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

9

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)

lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere

la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la

rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu

au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

2023):

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că Curtea de Apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 15 mai

2024, iar la 11 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.51),

instanța ierarhic inferioară a notificat decizia motivată. Astfel, recursul depus

la 11 septembrie 2024 a fost depus cu respectarea prevederilor art. 245 din

Codul administrativ.

rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui

control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

10

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

Curtea de Apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată

a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel

Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de

art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

11

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Valeriu Buzu, reprezentat de

avocatul Alexandru Bot.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ghenadie Eremciuc

12