2ra-418/24 — obligarea executarii programului de intrevederi copilului cu tatal conform deciziei de stabilire a acestuia

2ra-418/24 — obligarea executarii programului de intrevederi copilului cu tatal conform deciziei de stabilire a acestuia (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Marina Cuzuioc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Gurghiș împotriva Marinei Cuzuioc, intervenient accesoriu Direcția pentru

protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani, municipiul Chișinău, cu

privire la obligarea executării programului de întrevederi copilului cu tatăl

conform deciziei de stabilire a acestuia,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-418/24

NR. PIGD 2-23013621-01-2ra-12042024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. G.Manoli,

Curtea de Apel Chișinău, jud. N. Budăi, I. Țurcan, Iu. Cotruță,

07 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Marina Cuzuioc,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Marinei Cuzuioc, intervenient accesoriu Direcția pentru

protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani, solicitând obligarea

respectării programului de întrevederi cu copilul minor xxxxx, născută la

xxxxx, stabilit prin decizia Direcției pentru protecția drepturilor copilului

sectorul Buiucani, mun.Chișinău, nr. 02/65 din 29 noiembrie 2022 și

încasarea cheltuielilor de judecată.

concubinaj cu Marina Cuzuioc începând cu anul 2014. La xxxxx s-a născut

fiica xxxxx. Deși copilul s-a născut în afara înregistrării căsătoriei, la rubrica

corespunzătoare din certificatul de naștere, Sergiu Gurghiș este indicat tatăl

copilului.

separat mai mult de un an și șase luni, iar prin acordul verbal al ambilor

părinți au stabilit domiciliul fiicei minore cu mama.

crea impedimente în comunicarea tatălui cu fiica, însă se confruntă de fiecare

dată cu impedimente create de mama, când dorește să se vadă cu fiica.

Astfel, neajungând la un consens cu Marina Cuzuioc, s-a adresat la Direcția

pentru protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani, în vederea stabilirii

unui grafic de întrevederi cu fiica minoră.

pentru protecția drepturilor copilului sector Buiucani a emis decizia de

stabilire a graficului de întrevederi nr. 02/65, prin care s-a aprobat programul

de întrevederi a tatălui Sergiu Gurghiș cu fiica xxxxx. Însă contrar

recomandărilor acesteia, deși s-a ținut cont de prevederile legislației în

vigoare, Marina Cuzuioc în continuare exprimă propria nedorință și sub

diferite motive refuză neîntemeiat să asigure respectarea programului de

întrevederi, creându-i impedimente.

2022, or, de fiecare dată pârâta inventa diferite pretexte, iar în ultima

perioadă a spus direct că nu dorește să permită fiicei să se vadă cu el. Pârâta

l-a blocat pe toate rețelele telefonice și de socializare, încât nu are

1

posibilitatea de a coordona cu ultima zilele de întrevedere cu copilul. De câte

ori pârâta recepționa apeluri și mesaje, manifesta un comportament agresiv,

umilindu-l și jignindu-l prin anumite expresii. La fel, a aruncat ceasul mobil

cu cartela SIM, care îl dăruise fiicei pentru a comunica, refuzând să-i

comunice numărul actual. Iar din ultimele discuții cu fiica, a aflat că mama

o montează activ împotriva tatălui.

graficului de întrevederi, s-a adresat la 23 decembrie 2022 cu cerere la

Inspectoratul de poliței Buiucani, DP mun. Chișinău. La 27 decembrie 2022

s-a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în baza art. 64 alin. (2)

din Codul contravențional..

tutelară, reclamantul a mers la domiciliul fiicei, iar pârâta în mod repetat a

interzis copilului să iasă la întrevedere. La fel, a refuzat să primească coletul

cu alimente procurat pentru fiica minoră. Pe acest caz, a solicitat intervenția

poliției, fiind înregistrat faptul dat la Inspectoratul de poliței Buiucani, DP

mun. Chișinău, cu inițierea procesului contravențional. Pârâta a ignorat

cerințele agentului constatator, or, fiind citată la organul de poliție,

intenționat și nemotivat nu s-a prezentat, fiind emise deciziile în ambele

cazuri în lipsa pârâtei.

întreținerea copilului, precum și orice surse financiare, materiale sau

alimentare pentru copil, făcând referire în context la mandatul de tranzacție

din 11 ianuarie 2023 al Î.S. „Poșta Moldovei”.

special pct. 2.1, 2.2, 2.4 și 2.5 subpct. 6 din decizia autorității, pârâta a

încălcat grav drepturile și interesele superioare ale copilului minor de a

comunica și a interacționa, cât și drepturile sale în calitate de tată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Gurghiș. S-a obligat Marina Cuzuioc să respecte programul de întrevederi al

lui Sergiu Gurghiș cu copilul minor xxxxx, născută la xxxxx, aprobat prin

decizia nr. 02/65 din 29 noiembrie 2022, adoptată de autoritatea tutelară

teritorială-Direcția pentru protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani.

S-a încasat de la Marina Cuzuioc în beneficiul lui Sergiu Gurghiș taxa de stat

în mărime de 100 de lei, pentru examinarea cererii de chemare în judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

avocatului stagiar Vasile Ganganu, a declarat apel împotriva hotărârii din 05

mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

2

acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi

hotărâri de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins cererea de apel depusă de avocatul stagiar Vasile Ganganu, în

interesele Marinei Cuzuioc și s-a menținut hotărârea din 05 mai 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și a hotărârii

primei instanțe, emiterea unei noi decizii de respingere ca neîntemeiată a

cererii de chemare în judecată.

inferioare nu au ținut cont de probele care au fost prezentate în interesele

sale, inclusiv probatoriul care a fost pus la dispoziție Curții de Apel în cadrul

ședinței de judecată. Cum a fost expus în instanța de fond și în Curtea de

Apel, reclamantul/intimat la intervenirea cu acțiunea în justiție, nu a

prezentat nici o probă concludentă, utilă și pertinentă, or, probele acestuia

atât direct, cât și indirect nu atestă cele constatate de instanță și impuse

recurentei. Or, nu neagă existența unui grafic prin care a fost stabilit

programul de vizită a fiicei minore comune, precum și respectă în mod direct

drepturile fiicei minore de a se vedea cu tatăl acesteia.

de judecată, a prezentat instanței probe care atestă lipsa intenției de a crea

impedimente de a se vedea tatăl cu fiica minoră conform graficului. La fel,

au fost prezentate înscrisuri medicale prin care atesta că s-a aflat o perioadă

de timp în spital, inclusiv a realizat investigații medicale, în acea perioadă

fiind însărcinată și sarcina decurgea foarte greu, întimpinând complicații,

precum și acte care au confirmat adresarea la medicul dentist în interesele

fiicei minore comune, fiind prezentat și certificate în acest sens. Atât instanța

de fond, cât și Curtea de Apel au evitat a reține nemijlocit aceste

circumstanțe, refuzând în mod direct precum și indirect a se expune asupra

acestora și a le combate, fiind reținute doar argumentele verbale expuse de

Sergiu Gurghiș, în lipsa unor probe cum rezultă din art. 117-119, art. 121-

123 din Codul de procedură civilă.

instanța de apel și-a depășit competențele. Or, prin expunerea precum că nu-

i este îngrădit niciun drept prin obligarea respectării graficului de întrevederi,

care a fost stabilit de comun acord prin decizia nr. 02/65 din 29 noiembrie

2022, depășește toate limitele. În cazul dat, prin abordarea dată, care în

opinia sa este ilegală, urmează a fi impuse prin decizia instanței mai multe

3

restricții și în lipsa unor probe, doar pe declarațiile unui părinte interesat, a

preluat competențele altor organe abilitatea de a verifica

executarea/neexecutarea de către unul dintre părinți a deciziei prin care s-a

stabilit graficul de întrevedere, precum și a recurge la sancționare.

expune pe marginea hotărârilor judecătorești (cauzele contravenționale) care

au devenit definitive și irevocabile prin neatacare, în care instanțele naționale

au încetat procesele contravenționale (nu pe motiv de nulitate, însă pe

motivul neexistenței faptelor contravenționale) care au fost inițiate la

plângerea lui Sergiu Gurghiș și reținute de instanțele inferioare în motivare

doar plângerile acestuia depuse, refuzând a se expune dacă a fost recunoscută

vinovată de comiterea contravențiilor prevăzute de art. 64 alin.(2) din Codul

contravențional. Deși instanța de apel nu este legată de motivele apelului

privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice

legalitatea acesteia în întregul ei, mai este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cerință care a fost neglijată, favorizându-

l intenționat în mod direct pe Sergiu Gurghiș, neglijând probele prezentate.

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o

parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune

concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare. Conform

unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în

hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate

de către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs.

Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999). Se reține că actul judecătoresc

trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile

implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și

obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or, principiul

procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având

posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una

sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în

pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile

la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un

răspuns special în hotărâre. în cazul în care instanța de judecată se abține de

a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de

4

apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art.

6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

menționat că, odată ce articolul 6 § 1 din Convenție garantează dreptul la un

proces echitabil, acesta nu stabilește anumite reguli privind admisibilitatea

probelor. Atât admisibilitatea probelor, cât și aprecierea lor constituie, în

primul rând, o problemă de reglementare în legislația națională și este de

competența instanțelor naționale să evalueze dovezile din fața lor (a se vedea

Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, §83).

efectuează instanța de judecată pentru a determina ponderea fiecărei probe,

precum și a tuturor probelor în ansamblu. Judecătorul examinează probele

administrate într-o cauză după intima sa convingere. Acest fapt presupune

aplicarea unui silogism care să facă transparentă și inteligibilă concluzia

instanței asupra situației de fapt pe care a reținut-o într-o cauză concretă. Prin

urmare, cercetarea judecătorească este un proces de stabilire a adevărului și

constă în analiza complexă și multilaterală a probelor de către instanțe pentru

a demonstra existența sau inexistența faptei reprobabile și dacă eventuala a

admis sau nu încălcări ale graficului de întrevedere care i se impută.

Legislația în vigoare prevede exhaustiv că instanțelor de judecată le revine

sarcina de a aprecia probele în baza legii. Exigențele dreptului la un proces

echitabil impun ca aprecierea probelor să nu fie arbitrară sau nerezonabilă în

mod evident. În caz contrar, se încalcă articolul 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului (a se vedea De Tommaso v. Italia [MC], 23 februarie

2017, § 170, și jurisprudența citată acolo; Hodzic v. Croația, 4 aprilie 2019,

consecință, dreptul la un proces echitabil obligă instanțele de judecată să

examineze în mod adecvat observațiile, argumentele și probele prezentate de

către părți și să pronunțe o hotărâre motivată.

remedia eventualele deficiențe admise de către prima instanță sau de către

instanța de apel, atunci există riscul afectării corectitudinii generale a

procedurii din perspectiva articolului 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (e.g. a se vedea Mehdiyev v. Azerbaidjan, 31 octombrie

2019, § 41) și a articolului 20 din Constituție. Instanța de recurs trebuie să

cenzureze orice rezultat al vreunei erori manifeste de fapt sau de drept. Sub

acest aspect, Comisia de la Veneția a recunoscut că „întotdeauna va exista

un anumit element de discreție la interpretarea legilor, stabilirea faptelor și

aprecierea probelor. Aceasta este esența funcției judiciare și reprezintă un

element de bază al independenței judecătorului” (a se vedea Opinia Comisiei

de la Veneția privind răspunderea penală a judecătorilor, CDL- AD (2017)

002, § 31). Iar în jurisprudența Curții Constituționale s-a subliniat că libera

apreciere a probelor exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante

dinainte stabilite unei probe. Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de

5

judecată ca urmare a examinării conjugate a tuturor probelor administrate, în

scopul aflării adevărului. Libera apreciere a probelor nu presupune arbitrariu,

ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele

aprecierii probelor sunt prezentate de către instanța de judecată în acte

procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate

aspectele potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea unor probe

și la respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele unei

asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

de lege ar putea crea o aparență falsă asupra unor fapte care trebuie dovedite

și, totodată, ar putea conduce instanța la concluzii eronate asupra realității.

În ipoteza în care instanța de fond și/sau instanța de apel ar comite erori care

denaturează realitatea, numite în lege „erori grave de fapt”, corectarea lor,

așa cum este stabilit în art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, îi

revine instanței de recurs. Eroarea gravă de fapt vizează stabilirea eronată a

faptelor și constă în confirmarea eronată a existenței sau inexistenței lor. În

esență, stabilirea faptelor urmărește aflarea adevărului. Aceasta este posibil

ca urmare a aprecierii probelor din perspectiva veridicității lor. Prin urmare,

stabilirea faptelor se află într-o legătură indisolubilă cu aprecierea probelor.

De altfel, Curtea Constituțională a notat că refuzul nejustificat de a da

apreciere probelor prezentate, avînd în vedere că probele în cauză erau

pertinente constituie o eroare gravă de fapt. Neluarea în considerare a

probelor poate presupune, între altele, respingerea nejustificată a probelor

propuse de către părți. Curtea admite că ar putea exista și situații în care

instanța (de fond sau cea de apel) a lăsat fără apreciere probele anexate la

materialele cauzei. Totuși, aspectul evidențiat mai sus a fost suficient pentru

Curte ca să constate că prima modalitate de comitere a erorii grave de fapt

poate avea legătură cu aprecierea greșită a probelor, din perspectiva

pertinenței acestora.

dispoziția art.65 alin.(2) Codul familiei. Dispoziția normei date se aplică sau

se reține doar în coroborare cu art.64 din Codul Contravențional. În acest

sens, instanțele inferioare, urmau inițial a clarifica dacă a fost sau nu trasă la

răspundere contravențională pentru „împiedicarea exercitării dreptului de a

comunica cu copilul și de a-l educa” în sensul art. 64 din Codul

contravențional ca ulterior să fie obligată la respectarea programului de

întrevederi cu copilul minor. În lipsa unor acțiuni contrar dispoziției art. 64

din Codul contravențional (care se constată de Inspectoratul de Poliție și se

examinează de instanța de judecată) decade în mod direct rolul autorității

tutelare care a stabilit graficul, precum și rolul instanțelor judecătorești de a

obliga în executarea unei acțiuni care nu a fost încălcată. Prin obligarea în

executarea a unei acțiuni/sau drept a unei părți care nu a fost încălcat,

conform graficului aprobat prin decizia nr. 02/65 din 29 noiembrie 2022, se

aduc grave atingeri drepturilor.

6

intimatului și intervenientului accesoriu copiile recursului declarat, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire, avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d.130,138).

cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea acesteia, menținerea

deciziei instanței de apel.

depus referință la cererea de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

7

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor

ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)

a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a

fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă

potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432

alin.(1) lit.e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în

ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel

o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”

„Drepturile și obligațiile reciproce ale părinților și copiilor rezultă din proveniența

copiilor, atestată în modul stabilit de lege.”

„(1) Se consideră copil persoana care nu a atins vîrsta de 18 ani (majoratul).

(2) Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să

beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor cînd aceasta

contravine intereselor copilului.

(3) Copilul are dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților

intelectuale, la libertatea gîndirii și conștiinței, la apărarea demnității și onoarei.”

„(1) Copilului i se garantează apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.”

„(1) Părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii

sînt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.”

„(1) Părinții au dreptul și sînt obligați să-și educe copiii conform propriilor convingeri,

indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat.

(2) Părinții poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a

copiilor și au prioritate la educația lor față de oricare alte persoane.

8

(3) Părinții sînt obligați să asigure frecventarea de către copil a școlii pînă la sfîrșitul

anului de învățămînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Instituția de învățămînt și

forma de instruire sînt alese de către părinți, cu luarea în considerare a opiniei

copilului.”

„(1) Drepturile și interesele legitime ale copiilor sînt apărate de către părinții lor.”

„(1) Drepturile părinților nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Părinții

nu pot prejudicia sănătatea fizică și psihică a copilului.”

„(1) Părintele care locuiește împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul

dintre copil și celălalt părinte care locuiește separat, cu excepția cazurilor cînd

comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau

prezintă pericol pentru starea lui fizică și psihică.

(2) Părinții au dreptul să încheie un acord privind exercitarea drepturilor părintești de

către părintele care locuiește separat de copil. Litigiile apărute se soluționează de către

autoritatea tutelară teritorială, care stabilește un program de întrevederi, iar decizia

acesteia poate fi atacată în instanța judecătorească, care va emite hotărîrea respectivă.

Părinții pot, din inițiativă proprie sau la recomandarea autorității tutelare teritoriale,

să se adreseze unui mediator pentru soluționarea litigiului.”

„(2) Dacă părinții (unul dintre ei) vor neglija hotărîrea autorității tutelare teritoriale,

persoanele interesate pot porni în instanța judecătorească o acțiune privind înlăturarea

impedimentelor de comunicare cu copilul.”

decembrie 1994, în vigoare până la data de 21 decembrie 2023:

„(1) Ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă

răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a

copilului, ținînd cont în primul rând de interesele acestuia.”

2023, în vigoare din 21 decembrie 2023 (Legea nr. 370/2023):

„Interesul superior al copilului– asigurarea unor condiții adecvate pentru creșterea și

dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale

personalității lui și de situația concretă în care acesta se află”.

„(1) Copilul separat de un părinte sau de ambii părinți are dreptul să întrețină relații

personale și contacte directe regulate cu cei doi părinți ai săi, dacă aceasta nu

contravine intereselor lui”.

„(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea

lui fizică, mentală, spirituală, morală și socială.

9

(2) Părinților sau reprezentantului legal/responsabilului legal al copilului le revine

responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață pentru creșterea și

dezvoltarea acestuia, conducându-se în primul rând de interesul superior al copilului.”

din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25

februarie 1993:

„1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau

private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe

legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu

prioritate.

bunăstarea sa, ținînd cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale

altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile

legislative și administrative corespunzătoare.”

„3. Statele părți vor respecta dreptul copilului, separat de cei doi părinți ai săi sau de

unul din ei, de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi,

afară de cazul că acest lucru este contrar interesului superior al copilului.”

„1. Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului

potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea

copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le

revine în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia

trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.

părți vor acorda ajutor corespunzător părinților și reprezentanților legali ai copilului în

exercitarea răspunderii care le revine de a crește copilul și vor asigura crearea

instituțiilor, lăcașelor și serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor.

părinți muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile și instituțiile de îngrijire a copiilor

pentru care ei îndeplinesc condițiile cerute.”

„(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate

problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele,

determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel

încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”

„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii.

(3) Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.”

10

„(5) În motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe

care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele

invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.”

„(1) Părțile și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea

respectă prevederile art.1191 alin. (2), dacă acestea nu au fost reclamate de către prima

instanță la cererea participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod

nejustificat de către prima instanță.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța

de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

„(1) Decizia instanței de apel trebuie să conțină: e) motivele concluziilor instanței de

apel și referirea la legea guvernantă; f) concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

(2) În cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice în decizie

motivele respingerii.”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei

al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

(5) Instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele

ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”

„(1) Toate probele se prezintă, sub sancțiunea decăderii, în termenul stabilit de instanța

de judecată, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, dacă legea nu

prevede altfel. În cazul prezentării probelor contrar condițiilor prevăzute de lege,

judecătorul dispune restituirea acestora printr-o încheiere protocolară.

(2) Proba care nu a fost prezentată în condițiile alin.(1) nu va mai putea fi administrată

pe parcursul procesului decît în cazul în care: b) participantul a fost în imposibilitate

de a prezenta proba în termen; c) administrarea probei nu duce la întreruperea ședinței.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2), partea adversă are dreptul la proba contrară în

termenul stabilit de instanță numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a admis proba

invocată.”

„(1) Circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de

probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

11

(2) Admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la

momentul eliberării lor.

(3) Se consideră inadmisibile probele obținute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar

fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea actului de către o persoană

neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acțiuni ilegale.

(4) Se consideră inadmisibile probele ce nu au fost prezentate de participanții la proces

pînă la data stabilită de judecător, cu excepția cazurilor prevăzute la art.1191 și art.372

alin.(1).”

„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”

„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte

în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor

probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 05

decembrie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 05 februarie 2024 și la 04 februarie 2024, prin

intermediul poștei electronice (f.d.116-117). Astfel, recursul depus la 02

aprilie 2024 este în termen.

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de

drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus

judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând

recursul admisibil, urmează a-l admite cu casarea integrală a deciziei

12

instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată, din motivele ce succed.

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. Franța

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finlanda, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi,

va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății

constatat că la xxxxx s-a născut xxxxx, părinții fiind Sergiu Gurghiș și

Marina Cuzuioc (f.d.10).

locuiască separat, au convenit ca fiica comună să locuiască cu mama Marina

Cuzuioc.

Direcția pentru protecția drepturilor copilului sector Buiucani a emis decizia

de stabilire a graficului de întrevederi nr. 02/65, prin care s-a aprobat

programul de întrevederi a tatălui Sergiu Gurghiș cu fiica xxxxx (f.d.11).

împotriva Marinei Cuzuioc, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția

drepturilor copilului sectorul Buiucani, reclamantul a solicitat obligarea

respectării programului de întrevederi cu copilul minor xxxxx, născută la

xxxxx, stabilit prin decizia Direcției pentru protecția drepturilor copilului

sectorul Buiucani, mun. Chișinău, nr. 02/65 din 29 noiembrie 2022 și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.2-8).

2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a admis parțial cererea de

chemare în judecată depusă de Sergiu Gurghiș cu obligarea Marinei Cuzuioc

să respecte programul de întrevederi al lui Sergiu Gurghiș cu copilul minor

xxxxx, născută la xxxxx, aprobat prin decizia nr. 02/65 din 29 noiembrie

2022, adoptată de autoritatea tutelară teritorială-Direcția pentru protecția

13

drepturilor copilului sectorul Buiucani. A încasat de la Marina Cuzuioc în

beneficiul lui Sergiu Gurghiș taxa de stat în mărime de 100 de lei, pentru

examinarea cererii de chemare în judecată (f.d.52,55-59).

instanțe, prin decizia din 05 decembrie 2023, a respins cererea de apel depusă

de avocatul stagiar Vasile Ganganu, în interesele Marinei Cuzuioc și a

menținut hotărârea din 05 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d.107-115).

cauzei rezultă lipsă de cooperare dintre părintele care locuiește împreună cu

copilul minor și cel care locuiește separat de el, însă această împrejurare nu

trebuie să constituie un impediment pentru comunicarea dintre părinte-copil,

la caz, tată-fiică. Lipsa de cooperare dintre părinții, care locuiesc separat, nu

poate exonera autoritățile competente de obligația de a întreprinde toate

măsurile adecvate pentru a asigura menținerea legăturii de familie (Reigado

Ramos c. Portugaliei, nr.73229/01, §55. 22 noiembrie 2005; Tocarenco c.

Moldovei, nr.769/13, §56. 04 februarie 2015).

judecată al Curții Supreme de Justiție identifică, în esență, dezacordul

acesteia cu lipsa unei aprecieri din partea instanței de apel a probelor

prezentate, care în opinia sa, confirmă faptul că nu a creat impedimente

reclamantului să se vadă cu fiica.

menținută prin decizia instanței de apel, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție apreciază ca fiind pripită soluția instanței de apel, fiind

determinată de aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, lipsa aprecierii

înscrisurilor prezentate de către pârâta/recurentă în apel sub aspectul

pertinenței pentru soluționarea corectă și obiectivă a litigiului.

interesul superior al acestora, pornind de la reglementările naționale, cât și

internaționale privind drepturile copiilor minori. Or, interesul superior al

copilului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu

familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți, pentru că riscul

ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată încredințarea

sa unuia sau altuia dintre părinți. De aceea, după separarea părinților

menținerea încurajarea relației copilului cu părintele cu care minorul

locuiește în mod statornic, devine important pentru dezvoltarea sa normală.

Interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a

putea accesa nelimitat pe ambii părinți pentru a putea dezvolta relații

echilibrate și armonioase cu ambii părinți.

adresarea reclamantului în instanța de judecată cu acțiunea enunțată,

conform poziției acestuia, a fost determinată de nerespectarea de către pârâtă

14

a graficului de întrevederi stabilit prin decizia din nr.02/65 din 29 noiembrie

2022 a autorității tutelare, or, sub diferite pretexte îi creează impedimente să

se vadă cu copilul minor, iar în susținerea alegațiilor a prezentat sesizările

adresate inspectoratului de poliție în acest sens din 23 decembrie 2022 și 29

decembrie 2022, procesele-verbale cu privire la contravenție întocmite la 27

decembrie 2022 și la 27 ianuarie 2023 în privința Marinei Cuzuioc în baza

art. 64 alin.(2) din Codul contravențional (f.d.12-22).

în prima instanță, ultima s-a pronunțat în favoarea admiterii cererii de

chemare formulate, inclusiv cu referire la plângerile adresate inspectoratului

de poliție, enunțate supra.

depunerea cererii de apel motivate, a anexat la aceasta în virtutea art. 137

coroborat cu art. 365 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, în calitate

de probe în justificarea poziției privind admiterii apelului și casarea hotărârii

primei instanțe, în conformitate cu art.138 din Codul de procedură civilă,

copiile certificate ale hotărârilor din 11 iulie 2023 și din 20 octombrie 2023

emise de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. Or, conform acestora, s-au

încetat procesele contravenționale intentate în privința Marinei Cuzuioc în

baza art. 64 alin.(2) din Codul contravențional la 27 decembrie 2022 și la 27

ianuarie 2023, în baza plângerilor adresate de reclamantul/intimat

inspectoratului de poliție, enunțate supra (f.d.77-81).

hotărârile în cauzele contravenționale prezentate în calitate de probe de

recurentă/pârâtă sunt emise ulterior emiterii hotărârii primei instanțe în

prezenta cauză civilă, fiind anexate la cererea de apel în conformitate cu art.

365 alin.(1) lit.e) coroborat cu art. 372 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel verificând legalitatea și hotărârii contestate cu apel, în

virtutea prevederilor art. 373 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, nu

s-a pronunțat asupra argumentelor invocate de pârâtă și nici nu a supus

aprecierii înscrisurilor prezentate cu titlu de probe sub aspectul relevanței

acestora litigiului soluționat. De altfel, în contextul în care sesizările adresate

inspectoratului de poliție au fost indicate de reclamant în susținerea poziției

la înaintarea cererii de chemare în judecată, instanța de apel avea obligația

de a aprecia înscrisurile prezentate de partea pârâtă în conformitate cu art.

130 alin.(4) din Codul de procedură civilă, motivând concluziile privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

supune aprecierii înscrisurile prezentate de recurenta/pârâtă cu titlu de probe

la depunerea cererii de apel privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei.

15

prezentate de pârâta/recurenta în prima instanță referitor la faptul că în

perioada pretinsă de reclamant că i-ar fi creat impedimente să se vadă cu

copilul minor conform graficului stabilit, fiind însărcinată, s-a aflat internată

în spital (f.d.39-44). Or, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe, la fel, nu a supus aprecierii acestora cel puțin prin

prisma relevanței acestora litigiului soluționat.

fi verificate la rejudecarea cauzei, în vederea stabilirii dacă se execută sau nu

cu adevărat graficul de întrevederi între tată și fiică întocmit conform deciziei

autorității tutelare și, după caz, temeinicia/netemeinicia impedimentelor

stabilite.

cererea nr. 55351/17, hotărârea din 17 octombrie 2023, definitivă din 17

ianuarie 2024, § 85, Curtea a reținut că principiile relevante cu privire la

obligația pozitivă a Statului în baza Articolului 8 din Convenție în cauzele

referitoare la executarea drepturilor de vizită sunt rezumate în cauzele K.B.

și alții v. Croația (nr. 36216/13, §§ 142- 44, 14 martie 2017) și Pisică (pre-

citată, §§ 63-66). În concluzie, Articolul 8 cere ca autoritățile naționale să

producă un echilibru just între interesele copilului și cele ale părinților și, în

acest proces, o importanță deosebită trebuie acordată interesului superior al

copilului, care, în funcție de natura și gravitatea sa, poate să-l depășească pe

cel al părinților. În special, un părinte nu poate avea dreptul, în baza

Articolului 8, de a întreprinde măsuri care ar dăuna sănătății și dezvoltării

copilului (a se vedea Sommerfeld v. Germania [MC], nr. 31871/96, § 64,

CEDO 2003-VIII (extrase) și Sirvinskas v. Lituania, nr. 21243/17, § 95, 23

iulie 2019). Obligația autorităților naționale de a întreprinde măsuri pentru a

facilita contactul dintre un părinte fără custodie și copii în urma unui divorț

nu este absolută. Considerentul-cheie este dacă autoritățile respective au

realizat toți pașii necesari pentru a facilita contactul, așa cum li se poate

solicita în mod rezonabil în circumstanțele particulare fiecărui caz (a se

vedea, de asemenea, Krasicki v. Polonia, nr. 17254/11, §§ 86-87, 15 aprilie

2014).

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de

apel s-a realizat pripit și evaziv, fiind lăsate fără apreciere probele prezentate

de pârâta/recurentă, ceea ce impune casarea integrală a deciziei instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

instanțele urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului

obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă

a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei.

16

De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor

6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate

în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

22616/10, hotărârea din 30 noiembrie 2021, a reamintit că articolul 6 § 1 din

Convenție implică, din partea „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de către părți (a

se vedea, printre multe altele, Perez v. Franța [MC], nr. 47287 / 99, § 80,

CEDO 2004-I și Loupas v. Grecia, nr. 21268/16, § 37, 20 iunie 2019). De

asemenea, Curtea reiterează jurisprudența sa bine-stabilită, potrivit căreia

acest Articol obligă, inter alia, instanțele să motiveze deciziile lor. Fără a

necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către reclamant,

această obligație presupune, totuși, că o parte la procesul judiciar poate

aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive

pentru rezultatul procedurii în cauză (a se vedea, printre multe altele, Paixão

Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020,

și cauzele citate acolo).

urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele

conturate supra, ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât

prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe

marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele de

drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de

procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Curții Supreme de Justiție admite recursul declarat și casează integral decizia

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Marina Cuzuioc.

Casează integral decizia din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Gurghiș împotriva Marinei Cuzuioc, intervenient accesoriu Direcția pentru

protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani, municipiul Chișinău, cu

privire la obligarea executării programului de întrevederi copilului cu tatăl

17

conform deciziei de stabilire a acestuia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

în Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

18