2ra-479/23 — Cu privire la permiterea accesului la teren pentru executare a lucrărilor de construcție

La 12 decembrie 2017, Liudmila Ganeva și Cristina Ganeva au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Fiodor Coltuc și Elenei Coltuc, prin care au solicitat obligarea pârâților să permită accesul la terenul de pământ cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun. Comrat, str. xxxxx, pentru executarea lucrărilor de construcție și reparare a peretelui casei și de întreținere a acestuia, obligarea să demonteze din fundația casei reclamanților grinda cu profil metalic cu diametrul 120 mm și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au indicat că sunt proprietari ai bunurilor imobile (casa cu terenul de pământ) aflate în or. Comrat, str. xxxxx (nr. cadastrale xxxxx; xxxxx; xxxxxx) în baza contractului de vânzare- cumpărare. Proprietari ai bunurilor imobile învecinate (casa cu terenul de pământ) cu nr. cadastrale xxxxx; xxxxx aflate în or. Comrat, str. xxxxx sunt Fiodor Coltuc și Elena Coltuc în baza contractului de vânzare-cumpărare.

Reclamanții au menționat că Fiodor Coltuc și Elena Coltuc au demontat placa de trotuar, pe care au instalat-o, fiind montat în fundația casei cu nr. cadastral xxxxx grinda cu profil metalic cu diametrul 120 mm. Din acest motiv au fost nevoite să demonteze canale de scurgere a apei de la bunul imobil.

Astfel, în urma lucrărilor executate de către Fiodor Coltuc și Elena Coltuc lângă casa care le aparține, s-a format o groapă, s-a tasat fundația peretelui de rezistență al construcției din partea de sud, pe pridvor în fața casei și pe perete s-au format fisuri, care se măresc. Faptul existenței deteriorărilor se confirmă prin actul de examinare întocmit de comisia Primăriei mun. Comrat din 20 iulie 2017.

Reclamanta Liudmila Ganeva a menționat că pentru înlăturarea deteriorărilor formate la bunul imobil are nevoie de efectuarea lucrărilor de construcție. Respectiv, este necesar accesul la terenul de pământ, înregistrat pe numele lui Fiodor Coltuc și Elena Coltuc. Din acest motiv, s-a adresat 1 către ultimii cu solicitare verbală de a avea accesul la teren, pentru efectuarea lucrărilor de construcție și de reparare a peretelui casei sale.

Însă, la solicitările numeroase, Fiodor Coltuc și Elena Coltuc categoric au refuzat să-i acorde acces la terenul de pământ, înregistrat pe numele lor, pentru întreținerea peretelui și efectuarea lucrărilor de construcție pentru înlăturarea deteriorărilor, iar imposibilitatea de a executa lucrări de reparație influențează negativ asupra stării sale.

În conformitate cu art. 377 din Codul civil, proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influențe reciproce.

Articolul 391 alin. (1) din Codul civil prevede că, orice proprietar este obligat ca, după primirea unui aviz scris sau verbal, să permită vecinului accesul pe teritoriul său, după caz, pentru efectuarea și întreținerea unei construcții, plantații și efectuarea unor alte lucrări pe terenul vecin.

Reclarantele consideră, că există toate temeiurile de drept de a-i obliga pe Fiodor Coltuc și Elena Coltuc să le ofere accesul pentru efectuarea lucrărilor de construcție în vedere înlăturării deteriorărilor și întreținerii peretelui casei sale.

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Liudmila Ganeva și Cristina Ganeva. S-au obligat Elena Coltuc și Fiodor Coltuc să permită accesul Liudmilei Ganeva și Cristinei Ganeva la terenul de pământ cu nr. cadastral xxxxx, situat în or. Comrat, str. xxxxx pentru executarea lucrărilor de construcție, de reparare a peretelui casei ce le aparține reclamantelor și de întreținere a acestuia, precum și demontarea fundamentului casei și grindei cu profil metalic cu diametrul 120 mm. S-a încasat de la Elena Coltuc și Fiodor Coltuc în beneficiul Liudmilei Ganeva și Cristinei Ganeva cheltuieli de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 150 lei, cheltuieli legate le acordarea asistenței juridice în mărime de 5 000 lei și cheltuieli pentru publicarea citațiilor în sumă de 744 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe a constatat, că aceasta urmează a fi casată, deoarece în cazul dat concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, contravin circumstanțelor cauzei.

Materialele cauzei atestă că la 12 decembrie 2017, Liudmila Ganeva și Cristina Ganeva s-au adresat în Judecătoria Comrat cu cerere de chemare în judecată către Elena Coltuc și Fiodor Coltuc cu privire la obligarea pârâților să acorde acces la terenul de pământ cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun. Comrat, str. xxxxx pentru executarea lucrărilor de construcție, de reparare a peretelui casei și de întreținere a acestuia, obligarea să demonteze din fundația casei reclamanților grinda cu profil metalic cu diametrul 120 mm, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a menționat că Liudmila Ganeva este reclamant necuvenit și nu este subiectul raporturilor juridice materiale, în privința cărora sau în legătură cu care a fost depusă acțiunea, or, la materialele cauzei este anexată informația eliberată de Registrul bunurilor imobile nr. cadastral xxxxx, în conformitate cu care proprietar al construcțiilor și terenului amplasate în mun. Comrat, str. xxxxx, cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, începând cu 30 iunie 2010, în baza contractului de donație nr. 5039 din 29 iunie 2010, este Cristina Ganeva.

Respectiv, drepturile Liudmilei Ganeva nu sunt atinse prin raporturi juridice examinate și acest participant nu a prezentat probele contrariului. 3

Instanța de apel a menționat că, examinând cerințele Liudmilei Ganeva și Cristinei Ganeva către Elena Coltuc și Fiodor Coltuc cu privire la obligarea intimaților să acorde acces la terenul de pământ cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun. Comrat, str. xxxxx, pentru executarea lucrărilor de construcție, de reparare a peretelui casei și de întreținere a acestuia, obligarea să demonteze din fundația casei reclamanților grinda cu profil metalic cu diametrul 120 mm, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond prin admiterea acțiunii în această parte a adoptat o hotărâre în lipsa vreunor probe, care ar confirma argumentele expuse în acțiune.

În speță, instanța de reținut că afirmația reclamantelor, precum că Elena Coltuc și Fiodor Coltuc „au demontat placa de trotuar, pe care reclamanta a instalat-o și au bătut în fundația construcției ei grinda cu profil metalic” este nefondată și nu se confirmă prin nimic, ori în ședința de judecată ultimii au invocat că grinda cu profil metalic deja nu este acolo, iar Cristina Ganeva a presupus, că aceasta a fost demontată de lucrătorii ei în timpul executării lucrărilor de construcție.

Aici, instanța de apel a menționat că prima instanță a obligat să fie demontate fundația casei și grinda cu profil metalic cu diametrul 120 mm, însă, despre care anume grindă cu profil metalic este vorba și unde aceasta este amplasată, nu este indicat. De asemenea, nu s-a clarificat de ce instanța a obligat intimații să efectueze demontarea fundației casei, fără a indica care anume.

Totodată, instanța de apel a indicat că prin actul de examinare a stării tehnice a terenului de trotuar și a hanului biroului notarial, ce aparțin Liudmilei Ganeva pe str. xxxxx, mn. Comrat și a casei de locuit vecine pe str. xxxxx, din 20 iulie 2017, întocmit de comisia de specialitate a Primăriei mun. Comrat, din conținutul căruia rezultă, că „în baza cererii verbale Liudmila Ganeva precum că după ploi abundente s-a tasat grundul și fundația peretelui de rezistență din partea de sud a biroului notarial, la intrare în ogradă pe str. xxxxx, a fost creată comisia.” Din partea de cercetare a actului menționat rezultă, că „la examinarea acestui teren a biroului notarial și între casa locativă, se observă, că grundul împreună cu placa de trotuar au provocat tasare cu lățimea de 2 metri și lungimea de 5 metri, ceea ce a dus la denivelarea fundației peretelui de rezistență din partea de sud”. Astfel, reieșind din concluziile comisiei, în conformitate cu care „comisia recomandă să fie demontată placa de trotuar pe întreaga suprafață unde a avut loc denivelarea, cu ajutorul excavatorului în măsura posibilității să fie deschisă groapa formată pentru examinarea și prevenirea unei prăbușiri ordinare, să fie adusă cantitatea necesară de moloz sau grund pentru umplerea gropii, în vederea înlăturării motivelor de tasare a grundului, care s-a format, este necesar să fie atrase forțe și mijloace de la ambele părți 4 (Liudmila Ganeva și Fiodor Coltuc) în legătură cu faptul, că această chestiune atinge interesele ambelor părți și lucrări de înlăturare a prăbușirii să fie executate cu propriile forțe” evident rezultă, că careva acțiuni, în urma cărora a avut loc tasarea grundului, din partea lor nu au fost constatate, și respectiv, vina lor în deteriorarea bunurilor, ce aparțin Cristinei Ganeva nu există.

Instanța de apel, în continuare a menționat că sunt neîntemeiate afirmațiile Liudmilei Ganeva și Cristinei Ganeva precum, că s-au adresat către intimat (nu este concretizat către cine Elena Coltuc sau Fiodor Coltuc) cu solicitare de a acorda acces la terenul lor de pământ, iar la nenumăratele solicitări și cerințe, ultimii categoric refuză să acorde asemenea tip de acces pentru întreținerea peretelui și efectuarea lucrărilor de construcție, or la materialele cauzei lipsesc probe, care ar confirma faptul, că au fost asemenea adresări în careva formă, ori un careva refuz.

Instanța de apel a menționat că Elena Coltuc și Fiodor Coltuc au afirmat că porțile, ce îngrădesc intrarea pe terenul lor aferent, practic permanent sunt deschise, iar acest fapt a fost dovedit prin executarea lucrărilor de construcție la început de ridicare a anexei la edificiul existent (anul 2015), iar apoi și a edificiului nou (anii 2020-2021). În anul 2020 în perioada examinării acțiunii, Cristina Ganeva a demolat construcția sa, în legătură cu reparația peretelui căreia a fost depusă acțiunea, și a construit o nouă clădire. Acest fapt este demonstrat prin autorizația de demolare nr. 11 din 19 martie 2020 cu nr. cadastral xxxxx amplasat în mun. Comrat, str. xxxxx și autorizație de construcție nr. 47 din 29 mai 2020 a obiectului de două etaje pe terenul de pământ cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun. Comrat, str. xxxxx, precum și informația din registrul bunurilor imobile, prin care se confirmă demolarea casei individuale de locuit cu nr. cadastral xxxxx, amplasată în mun. Comrat, str. xxxxx și demolarea construcției cu nr. cadastral xxxxx, amplasat în mun. Comrat, str. xxxxx, cu introducerea pe 31 martie 2021 în acest sens a înregistrării în registrul bunurilor imobile. Respectiv, cerințele din acțiune nu mai sunt actuale, ori peretele care este necesar de a fi reparat, nu mai există.

Subsecvent, ținând cont de faptul că acțiunea a fost respinsă, instanța de apel a considerat că Liudmila Ganeva și Cristina Ganeva nu sunt în drept să pretindă la repararea cheltuielilor de judecată.

Suplimentar, a menționat că concluzia instanței de apel cu privire la faptul că recurenta nu a prezentat dovezi ce ar proba că ultima s-a adresat intimaților cu solicitarea de a-i fi permis accesul pe terenul acestora vine în contradicție cu art. 391 alin. (1) din Codul civil, or, în ședința de judecată reprezentantul reclamantei a invocat că s-a adresat de nenumărate ori atât în formă verbală, cât și scrisă către intimați, însă acestea s-au soldat cu eșec. Mai mult, s-a invocat că intimații nu primesc absolut nici o corespondență, iar instanța de apel a avut posibilitate să se convingă despre aceasta studiind citațiile expediate în adresa ultimilor, care s-au întors cu mențiunea „nereclamate”.

A mai indicat că instanța de apel eronat a concluzionat că reclamanta/ recurenta a avut acces pe terenul intimaților și a efectuat lucrările de construcție, deoarece intimații nu au prezentat careva probe că într-adevăr porțile au fost mereu deschise și recurenta a avut acces pe acest teren. Or, recurenta a relatat, în ședința de judecată, că lucrările de demolare și construcție s-au efectuat prin acces de pe terenul public, dar nu a intimaților, așadar s-a demolat treptat clădirea de pe teren public, iar după aceasta lucrările au fost efectuate în același mod, adică de pe ternul public.

În opinia recurentei, pe de o parte instanța de apel a luat în calul declarațiile apelanților/intimaților, fără ca acestea să fie susținute prin probe, dar nu a dat apreciere argumentelor recurentei, prin care s-a negat respectarea dreptului de vecinătate de către aceștia.

Recurenta a menționat că deși clădirea a fost demolată, iar în locul ei a fost ridicată una nouă, fapt datorat termenului îndelungat de judecare a cauzei în prima instanță, iar pentru a evita deteriorarea noii clădiri și pentru finisarea lucrărilor asupra acesteia, sunt necesare intervenții la peretele dinspre terenul intimaților, fiind necesar acces de pe terenul lor. Astfel, solicitarea de a oferi accesul rămâne și în continuare, ori la moment riscul deteriorării construcției noi persistă, fapt confirmat prin necesitarea demolării clădirii la care nu a fost posibilă intervenția din cauza termenului îndelungat de judecată.

De asemenea, reprezentantul recurentei a reiterat explicațiile expuse în instanțele ierarhic inferioare în susținerea poziției sale. În drept, a indicat prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură civilă. 6

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Comrat a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 05 octombrie 2022. Decizia motivată a Curții de Apel Comrat din 05 octombrie 2022, a fost expediată Cristinei Ganeva și avocatului Dumitru Barbaroș prin intermediul poștei terestre la 12 decembrie 2022, fiind recepționată la 15 decembrie 2022 și 16 decembrie 2022 (f.d. 38,Vol. 2), fapt confirmat prin avizele de recepție nr. DS8007659253AS și DS8007659254AS anexate la materialele cauzei (f.d. 40, 43, vol. 2). Astfel, recursul declarat de către avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele Cristinei Ganeva, la 18 ianuarie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 05 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimaților Elena Coltuc și Fiodor Coltuc, copia recursului declarat de către avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele Cristinei Ganeva, împotriva deciziei din 05 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

La 20 aprilie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Elena Coltuc și Fiodor Coltuc au depus referință, în care au solicitat a declara inadmisibil recursul depus de avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele Cristinei Ganeva și a menține decizia din 05 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat.

Art. 433 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). 9

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele Cristinei Ganeva, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele Cristinei Ganeva, împotriva deciziei din 05 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 10