2ac-27/25 — privind anularea deciziei Consiliului municipal Comrat

La 18 aprilie 2014, Cristina Ganeva și Ludmila Ganeva s-au adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Municipal Comrat, Primăria municipiului Comrat, S.R.L. „Berechet”, intervenienți accesorii Elena Coltuc și Fiodor Coltuc privind anularea Deciziei Consiliului municipal Comrat și a Contractului de vânzare-cumpărare a terenului.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr - Lunga, s-a admis integral acțiunea depusă de Cristina Ganeva și Ludmila Ganeva. S-a anulat hotărârea Consiliului Municipal Comrat nr. 6/45.3 din 30 mai 2006 „Cu privire la vânzarea unui teren cu număr cadastral XXXXX.XX, în suprafață de 0,0219 hectare, situat la stradă XXX nr. XXX, mun. Comrat”. S-a recunoscut nul contractul de cumpărare și vânzare a unui teren cu număr cadastral XXXX.XX, în suprafață de 0,0219 hectare, situat strada XXXX nr. XX, mun. XXX din data de 18 iulie 2006, încheiat între Primăria mun. Comrat și S.R.L. „Berechet”. S-au repus părțile Primăria mun. Comrat și S.R.L. „Berechet” în poziția inițială din motivul declarări nule a contractul de cumpărare și vânzare a unui teren.

La 31 ianuarie 2024, avocatul Nicolai Jecov, acționând în interesele intervenienților accesorii Elena Coltuc și Fiodor Coltuc a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr -Lunga, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată (f.d.110, vol.III).

La 12 februarie 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.121/a, vol.III) Consiliului Municipal Comrat a declarat apel nemotivat (f.d.121, vol.III), iar, la 29 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.5, vol.IV), a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr - Lunga, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, anularea hotărâri instanței de fond, cu emiterea unei hotărârii prin care să fie dispusă încetarea procesului civil în temeiul art.265 lit.g) din Codul de procedură civilă, în legătură cu faptul că pârâtului S.R.L. „Berechet” îi lipsește capacitatea de folosință (f.d.7/9, vol.IV). 1

La 24 mai 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.47, vol.IV), avocatul Dumitru Barbaroș, acționând în interesele Cristinei Ganeva și Ludmilei Ganeva a depus cerere de apel incident, prin care a solicitat admiterea apelului incident, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie modificată hotărârea din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr - Lunga, și anume să fie declarată nulitatea absolută a contractului de vînzare - cumpărare nr.XXX din XX octombrie XXXX încheiat între Elena Coltuc și Fiodor Coltuc (f.d.42/46, vol.IV).

Inițial, cauza civilă nr. 2a-106/24 a fost repartizată, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, completului de judecată al Curții Supreme de Justiție, constituit din judecătorii: Andrei Mironov (președinte-raportor), Ștefan Starciuc și Dmitrii Fujenco (judecători).

Ulterior, prin încheierea din 25 ianuarie 2025 a președintelui interimar al Curții de Apel Sud, a dispus schimbarea membrului completului de judecată – judecătorul Dmitrii Fujenco, în cauzele aflate în procedura judecătorului Andrei Mironov, cu un alt judecător care activează în cadrul Curții de Apel Sud, sediul secundar Comrat, prin redistribuire aleatorie a cauzelor conform listei, în PIGD.

Ca rezultat al repartizării aleatorii repetate a dosarelor, cauza civilă a fost repartizată, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, completului de judecată al Curții Supreme de Justiție, constituit din judecătorii: Andrei Mironov (președinte-raportor), Valerii Hudoba și Grigore Colev, judecători.

Prin încheierea protocolară din 17 octombrie 2024 emisă de completul de judecată al Curții de Apel Sud, sediul secundar Comrat, s-a dispus amânat examinării cauzei în ordine de apel pentru data de 27 ianuarie 2025, ora 15:00 (83/83 verso, vol.IV).

La 27 ianuarie 2025, în cadrul ședinței de judecată, avocatul Dimitru Barbaroș, acționând în numele Cristinei Ganeva și Ludmilei Ganeva a înaintat cererea cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat la o altă instanță de judecată egală în grad și anume la Curtea de Apel Chișinău (în prezent Curtea de Apel Centru).

În susținerea cererii de strămutare, avocatul Dimitru Barbaroș, acționând în numele Cristinei Ganeva și Ludmilei Ganeva, a menționat că Completul de judecată constituit din magistrații Fujenco Dmitrii, Starciuc Ștefan și Grigorii Colev, deja au examinat un litigiu referitor la instituirea servituții asupra acestui teren. Or, prin decizia din 15 mai 2024 a colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat (în prezent Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat), judecătorii nominalizații mai sus au respins cererea de apel declarată de avocatul Dumitru Barbaroș în interesele Cristinei Ganeva cu menținerea hotărârii din 04 septembrie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de 2 Cristina Ganeva împotriva Elenei Coltuc și Fiodor Coltuc privind recunoașterea și instituirea dreptului de servitute a reclamantei asupra unei părți din terenul pârâților, ca neîntemeiată. 12. în atare circumstanțe, avocatul Dimitru Barbaroș, care acționează în numele Cristinei Ganeva și Ludmilei Ganeva consideră că este evident faptul că apelantelor Cristina Ganeva și Ludmila Ganeva, le va fi încălcat dreptul la un proces echitabil, din moment ce examinarea cauzei lor va fi efectuată de către un complet de judecată format din 2 judecători — care anterior s-au expus asupra unor circumstanțe ale cauzei.

Prin urmare, consideră că, cauza respectivă urmează a fi strămutată la o altă instanță de judecată de același grad, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Art.43 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură civilă, prevede CĂ: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: d) din motivul recuzării (abținerii de la judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine imposibilă.”

Art.43 alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.”

Art.46 alin.(2) din Codul de procedură civilă, reglementează că: „(2) În instanță de apel, cauzele se judecă de un complet compus dintr-un judecător (președinte al ședinței) și alți doi judecători.”

Art. Art. 49 alin.(2) din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,Judecătorul care a luat parte la judecarea cauzei în instanță de apel nu mai poate participa la judecarea ei în primă instanță, repetat, în instanță de apel și nici în instanță de recurs.”

Art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,Judecătorul care judecă cauza urmează a fi recuzat dacă are un interes personal, direct sau indirect, în soluționarea cauzei ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea lui.”

Art. 52 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „(1) Dacă există temeiurile specificate la art.50 și 51, judecătorul, expertul, specialistul, interpretul, grefierul sînt obligați să se abțină de la judecată. În aceleași temeiuri, recuzarea poate fi înaintată de participanții la proces sau este examinată din oficiu de către instanță. 3 (2) Propunerea de recuzare și de abținere de la judecată se face oral sau în scris pentru fiecare în parte, trebuie să fie motivată și prezentată pînă la începerea dezbaterii cauzei în fond. Cererea de recuzare și cererea de abținere de la judecată pot fi înaintate mai târziu doar dacă autorul lor a aflat de existența temeiului recuzării sau abținerii după ce a început judecarea cauzei în fond.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de strămutare poate fi înaintată în temeiuri strict determinate de legislația procesuală civilă și bazată pe argumente plauzibile, probe ce confirmă temeinicia cererii formulate, iar lipsa identificării vreunui temei care ar permite constatarea acestui fapt ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.

La aspectul dat, urmează a fi notat că în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanță de judecată imparțială, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 50, art. 52 și art. 56 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor prevăzute la art. 50 din același cod.

Numai în situația când din motivul recuzării și/sau abținerii mai multor judecători din cadrul Curții de Apel Sud, sediul secundar Comrat, substituirea judecătorilor ar deveni imposibilă, instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanță egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține prevederile art. 2.5 din Principiile de la Bangalore, care stipulează că judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care unui observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este capabil să judece imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie completă, se numără următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o prejudecată efectivă cu privire la una dintre pârți sau în care judecătorul cunoaște personal fapte relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut calitatea de avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care judecătorul sau un membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul procesului. 4

În hotărârea pe cauza Kyprianou împotriva Cypru (73797/01, 15 decembrie 2005, § 121), Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire la imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: Curtea reiterează, în primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând, 3 acuzatului, în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6 cere instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack împotriva Belgiei (1 octombrie 1982, § 427) face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea cauza Grieves împotriva Marii Britanii, 16 decembrie 2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea.

În această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea cauza Castillo Algar împotriva Spaniei și cauza Morel împotriva Franței). Atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea cauza Ferrantelli and Santangelo împotriva Italei și cauza Wettstein împotriva Elveției).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea trebuie evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă în a stabili dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

În acest sens, se reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut întotdeauna că a aplicat demersul subiectiv potrivit căruia „un magistrat este considerat imparțial până la proba contrariului” (cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere împotriva Belgiei, § 58).

Raportând aserțiunile expuse supra condițiilor din speță și alegațiile formulate de avocatul Dumitru Barbaroș, în numele și interesele Cristinei 5 Ganeva și Ludmilei Ganeva, precum că, prin decizia din 15 mai 2024 a Curții de Apel Comrat (în prezent Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat), emisă de magistrații Fujenco Dmitrii, Starciuc Ștefan și Grigorii Colev au respins cererea de apel declarată de avocatul Dumitru Barbaroș în interesele Cristinei Ganeva cu menținerea hotărârii din 04 septembrie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Ganeva împotriva Elenei Coltuc și Fiodor Coltuc privind recunoașterea și instituirea dreptului de servitute a reclamantei asupra unei părți din terenul pârâților, ca neîntemeiată, iar pentru a nu fi admisă încălcarea dreptul la un proces echitabil, a dreptului la apărare și al principiului contradictorialității și egalității participanților îi drepturi, motiv din care se impune strămutarea cauzei civile spre examinare la o altă instanță de același grad, în temeiul art. 43 alin.(2) lit. f) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că simplele bănuieli nu pot motiva eventuala părtinire a judecătorilor Curții de Apel Sud, sediul secundar Comrat la examinarea cererilor de apel, și nici nu constituie temei pentru strămutarea cauzei. Or, exprimarea dezacordului cu soluțiile instanței de judecată se realizează prin exercitarea căilor de atac, în condițiile legislației procesual civile

În context, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora. Circumstanțele invocate sunt contrare și dispoziției art. 20 alin. (2) din Codul de procedură civilă, conform căruia, la înfăptuirea justiției în cauze civile, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă și atrage răspunderea prevăzută de lege.

În aceste circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că argumentele invocate în susținerea cererii cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat, la o altă instanță egală în grad nu se încadrează în prevederile art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă. Solicitantul nu a exemplificat împrejurările de ordin obiectiv sau subiectiv ce ar furniza concluzii cu privire la prezența prejudecății judecătorilor Curții de Apel Sud, sediul secundar Comrat, având în vedere că, în spiritul CEDO, orice bănuială de imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată. Suspiciunile declarative nu pot servi drept temei de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad pentru judecarea cauzei. Respectiv, avocatul Dumitru Barbaroș, în numele și interesele Cristinei Ganeva și Ludmilei Ganeva, nu a demonstrat că există fapte verificabile care pot pune la îndoială imparțialitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Sud, sediul secundar Comrat.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de 6 avocatul Dumitru Barbaroș, în numele și interesele Cristinei Ganeva și Ludmilei Ganeva, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat, pentru continuarea examinării cauzei în ordine de apel.

În conformitate cu art.43 alin.(4) și art.269-270 din Codul de procedură civilă,