3ra-70/25 — Anularea actului administrativ individual defavorabil

La 17 septembrie 2021, Viorel Catană a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Proprietății Publice cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 30 aprilie 2021, a fost lansat concursul pentru ocuparea funcției de administrator al Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice”. Ulterior, Agenția Proprietății Publice în calitate de fondator al întreprinderii, a anulat acest concurs. La 26 iunie 2021, a fost lansat un nou concurs, cu aceeași ordine de zi. Reclamantul a depus dosarul de participare până la data limită de 12 iulie 2021, ora 17:00.

Potrivit anunțului publicat pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice” la 13 iulie 2021, în termenul stabilit au fost depuse 6 dosare. Ulterior, pe 19 iulie 2021 a fost publicat anunțul privind desfășurarea etapei a doua, interviul programat pentru 29 iulie 2021, ora 15:00, la sediul Guvernului. La interviu au fost invitați doar trei candidați: Viorel Catană, Stanislav Grinciuc și Alexandru Catînsus. Concursul a fost câștigat de Stanislav Grinciuc.

Reclamantul contestă legalitatea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului, aprobat prin ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 183 din 29 aprilie 2021, întrucât, ordinul și regulamentul constituie acte administrative normative, conform art. 12 și art. 2 din Codul administrativ. Acestea nu au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, contrar prevederilor Legii nr. 173/1994 privind publicarea actelor oficiale și Hotărârea Guvernului nr. 1104/1997 privind expertiza juridică și înregistrarea actelor normative departamentale. 1

Potrivit pct. 6 din Hotărârea Guvernului 1104/1997, actele normative nepublicate nu au putere juridică și nu pot produce efecte.

În consecință, întreaga procedură de concurs (inclusiv procesele- verbale, deciziile Consiliului de administrație și rezultatul desemnării câștigătorului) este afectată de nulitate, fiind fundamentată pe un regulament lipsit de putere juridică.

Reclamantul mai susține că evaluarea sa de către membrii Consiliului de administrație a fost subiectivă și părtinitoare, afectând nota finală. Nu i- au fost prezentate fișele de evaluare a dosarului și interviului, contrar pct. 52 din regulament, fiind refuzat de secretarul Consiliului.

Consideră că este mai calificat decât ceilalți candidați, având experiență în conducerea întreprinderii, inclusiv în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19.

Reclamantul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la muncă, drept garantat de articolul 43 din Constituția Republicii Moldova, precum și de articolele 17 și 20 din Codul administrativ.

Reclamantul contestă, ordinul nr. 3-P din 5 august 2021, prin care i-a fost încetat contractul individual de muncă în calitate de administrator interimar al Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice”, legalitatea sa fiind subsecventă derulării unui concurs viciat.

Prin cererea prealabilă, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 3-P din 5 august 2021, cu privire la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu administratorul interimar al Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice”. Suspendarea ordinului nr. 3-P din 5 august 2021, cu privire la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu administratorul interimar al Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice”.

Prin răspunsul nr. 05-03-5299 din 18 august 2021, pârâtul a considerat cererea prealabilă a reclamantului ca fiind neîntemeiată, iar solicitările nefondate.

Solicită reclamantul anularea ordinului nr. 3-P din 5 august 2021, cu privire la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu administratorul interimar al Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice”.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost respinsă acțiunea înaintată de Viorel Catană.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că în baza Hotărârii Guvernului nr. 806 din 1 august 2018, Agenția Proprietății Publice este fondatorul Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice”, având calitatea de organ care exercită atribuțiile fondatorului.

Potrivit Statutului întreprinderii, organele de administrare sunt: fondatorul, consiliul de administrație și administratorul. Prin Ordinul Agenția Proprietății Publice nr. 183 din 29 aprilie 2021 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției vacante de administrator.

Procedura de selectare a candidatului este atribuția exclusivă a consiliului de administrație. Agenția Proprietății Publice nu are competențe legale privind desfășurarea și validarea concursului. Astfel, criticile reclamantului privind ilegalitatea concursului nu se justifică, în lipsa implicării fondatorului în proces.

Instanța a constatat că Întreprinderea de Stat „Moldaeroservice” nu urmează să fie atrasă în proces, întrucât nu sunt întrunite condițiile din art. 205 Cod administrativ nu se dovedește că drepturile acesteia ar fi afectate direct de litigiul examinat.

Ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 3-P din 5 august 2021 privind încetarea contractului individual de muncă a fost emis legal, având la bază prevederi legale din art. 7 alin. (3) din Legea nr. 246/2017, art. 82 lit. f) Codul 3 muncii, art. 200 alin. (1) Cod civil, pct. 10.1 din contractul individual de muncă, decizia Consiliului de administrație (proces-verbal nr. 5 din 29.07.2021) și rezultatele concursului organizat conform regulamentului aprobat.

Concursul a fost desfășurat conform principiilor stabilite în Regulament: transparență, merit, tratament egal. În cadrul interviului, comisia a evaluat criterii obiective privind competențele profesionale și manageriale ale candidaților. Fiecare membru al comisiei de concurs a evaluat candidatul conform criteriilor stabilite în regulament, pe baza documentelor depuse și a interviului. Reclamantul Viorel Catană nu a prezentat dovezi care să susțină acuzațiile sale privind nereguli sau parțialitate în organizarea concursului, care a fost desfășurat conform regulilor și principiilor prevăzute.

De asemenea, actele normative contestate de reclamant (Ordinul nr. 183 și Regulamentul privind concursul) nu au fost anulate, producând în continuare efecte juridice. Simpla nemulțumire a reclamantului nu poate constitui temei pentru constatarea nelegalității acestora.

Instanța de apel a constatat că Ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 3-P din 5 august 2021, privind încetarea contractului de muncă al reclamantului a fost emis legal, în baza actelor normative, contractului individual de muncă și deciziei Consiliului de Administrație, deoarece contractul avea durată determinată și s-a încheiat odată cu numirea unui nou administrator.

Ordinul nr. 3-P din 5 august 2021 a fost emis de autoritatea competentă, respectând procedura legală, iar reclamantul nu a prezentat probe care să susțină anularea ordinului contestat. Argumentele sale au fost analizate și respinse, fiind considerate insuficiente pentru anularea actului administrativ, iar motivele invocate sunt identice cu cele deja examinate și respinse de prima instanță.

Instanța de apel a constatat că drepturile părților au fost respectate, probele au fost evaluate obiectiv, iar hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată. Apelul reclamantului este nefondat și a fost respins.

La 4 februarie 2025, avocatul Ghenadie Tatarciuc, în interesele lui Viorel Catană, a declarat recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

De asemenea, a susținut că argumentele instanței de apel privind neatragerea în proces a Întreprinderii de Stat „Moldaeroservice” sunt nefondate, întrucât procedura administrativă contestată vizează în mod direct numirea administratorului, reprezentantul legal al întreprinderii, prin care aceasta își exercită capacitatea de exercițiu potrivit art. 177 Cod civil. Astfel, hotărârile instanțelor afectează raporturile juridice ale întreprinderii, ceea ce impune atragerea sa în proces, conform art. 245¹ alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis 5 neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 4 februarie 2025. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele precizate stabilesc competența instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare substanțială.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se 6 referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare invocate în recurs, privind soluționarea drepturilor unor persoane neantrenate în proces au fost supus deja aprecierii de către instanța de apel, la fel și argumentul despre pretinsul caracter normativ, al actului primar, celui contestat. În circumstanțele în care concluziile instanței de apel sunt juste, și iar cererea de recurs nu relevă circumstanțe diferite, recursul este apreciat ca inadmisibil.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției 7 legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la o instanță nu este absolut. Acesta poate face obiectul unor limitări admise implicit, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a căilor extraordinare de atac, cum este recursul. Aceste condiții pot fi mai stricte decât cele aplicabile apelului, fiind în marja de apreciere a statului (a se vedea: Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgaria [MC], 2012, §230; Luordo c. Italia, 2003, §85; Levages Prestations Services c. Franța, 1996, §45).

CtEDO a subliniat că aplicarea articolului 6 din CEDO la procedurile în fața instanțelor superioare depinde de natura și rolul acestora în sistemul național de drept. Este admisibil ca aceste proceduri să vizeze exclusiv aspecte de drept, fără reexaminarea faptelor, și să impună cerințe stricte de admisibilitate, fără a contraveni art. 6 §1 (a se vedea: Botten c. Norvegia, 1996, §39; Helmers c. Suedia, 1991, §31, §36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Ghenadie Tatarciuc, în interesele lui Viorel Catană. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 8