3ra-169/25 — Privind anularea deciziei

În data de 11 iulie 2023 avocatul Alexandru Vasilachi, în interesele lui Leo Joel Paredes Almedia, a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Migrație prin care a solicitat revocarea sau anularea deciziei de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 130C din 19 iunie 2023.

În motivarea acțiunii avocatul Alexandru Vasilachi, în interesele lui Leo Joel Paredes Almedia, a indicat că la 06 iunie 2023 notarul Veaceslav Slutu a perfectat declarația potrivit căreia cetățeanul Republicii Moldova Valerii Șumeico l-a invitat la domiciliul său în scop de vizită, pentru perioada de la 06 iunie 2023 până la 06 iulie 2023, pe Leo Joel Paredes Almedia, cetățean al Ecuadorului.

Astfel, în baza declarației reclamantul a intrat în Republica Moldova, în municipiul Chișinău a fost întâlnit de Valerii Șumeico, care i-a explicat drepturile și obligațiile privind respectarea termenului de ședere în Republica Moldova. Pe parcursul perioadei de vizită, reclamantul, prin intermediul rețelelor de socializare a stabilit despre aflarea pe teritoriul Republicii Moldova a conaționalilor săi cu care a purtat mai multe discuții.

În data de 19 iunie 2023 reclamantul a fost invitat de conaționalii săi pentru a se întâlni și a discuta pe adresa municipiul Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare, 202. Acesta s-a deplasat la adresa indicată, unde aflându-se în oficiu, discuta cu conaționalii săi, când la un moment dat au dat buzna niște persoane îmbrăcate în civil și jalete cu inscripții necunoscute, care în lipsa traducătorului autorizat, reprezentantului consulatului, avocatului ales, explicațiilor drepturilor, obligațiilor precum și acordului fiecăruia, au efectuat documentarea tuturor persoanelor, unde în rezultat i-au reținut și escortat la sediul pârâtului.

La sediul pârâtului, la 19 iunie 2023 agentul constatator din cadrul IGM DGC, Alexandru Iughin, a perfectat procesul-verbal cu privire la contravenție prin care reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de prevederile art. 334, alin. (2) din Codul contravențional. Imediat, odată cu perfectarea procesului-verbal cu privire la contravenție, a fost emis pe numele reclamantului și decizia contestată, fără a intra în esența problemei și fără ca decizia contravențională să intre în vigoare, adică să expire termenul de atac de 15 zile. 1

În motivarea deciziei contestate, au fost invocate doar că șederea reclamantului pe teritoriul Republicii Moldova a devenit ilegală, că, în fapt, reclamantul ar fi desfășurat activitate de muncă în lipsa permisului de ședere în scop de muncă eliberat în conformitate cu legislația în vigoare. În drept, a indicat art. 43l, alin. (3) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2023, material probatoriu nu a fost invocate și/sau anexat. La fel, unilateral și fără a i se explica și a fi întrebat la acest capitol, în decizie s-a făcut trimitere că reclamantul nu se află în vreuna din situațiile de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul Republicii Moldova, conform art. 67-68 din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010.

Totodată, conform aceleiași decizii a fost aplicată interdicția de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 3 ani de la data ieșirii din țară.

Reclamantul a susținut că în termenul stabilit de legiuitor, la 03 iulie 2023 a contestat procesul-verbal și decizia contravențională emisă pe numele lui în baza art. 334 din Codul contravențional privind pretinsa muncă în lipsa permisului de ședere.

Astfel, urmare a analizei deciziei contestate, coroborate la situația factologică și de jure, în opinia avocatului fapta imputată nu corespunde adevărului, iar decizia este ilegală, tendențioasă și pasibilă de anulat din raționamentele expuse în acțiune.

Prin decizia contestată Biroul migrație și azil, vădit a încălcat drepturile și libertățile reclamantului, or, nu a justificat emiterea deciziei contestate, apreciind fără careva temei juridic, drept ilegală șederea reclamantului pe teritoriul Republicii Moldova.

Reprezentatul reclamantului a susținut că acesta nu a comis fapta imputată și nu recunoaște cele indicate în decizia contestată, motiv din care a făcut mențiunea de rigoare în decizie „nu sunt de acord”. În suportul deciziei nu au fost reținute și/sau prezentate probe puse la baza emiterii deciziei contestate, decizia fiind emisă doar în limba română și engleză, pe când reclamantul este vorbitor de spaniolă, fără a i se prezenta (la cererea reclamantului) decizia sau conținutul acesteia într-o limbă pe care acesta o înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțelege.

Reclamantul a indicat că nu a intrat ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, fapt care este confirmat prin ștampila aplicată în pașaportul acestuia. Respectiv, șederea reclamantului pe teritoriul Republicii Moldova nu este una ilegală, aceasta fiind în termenul legal de 90 de zile. Viza sau dreptul de ședere ale reclamantului nu au fost anulate sau revocate, în acest sens nefiind nici un act confirmativ care ar demonstra acest lucru.

Conform descrierii situației de fapt, se observă vădit că, reclamantul nu cade sub incidența nici a unei condiții indicate la prevederile art. 51 din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010, deoarece la momentul emiterii deciziei contestate, acesta nu a încălcat perioada permisă de ședere pe teritoriul Republicii Moldova. 2

Făcând trimitere în decizia contestată la prevederile art. 431 al Legii nr. 200 din 16 iulie 2010, nu s-a specificat clar, care ar fi încălcarea admisă de către străin, or, acest fapt face această decizie să aibă un caracter neîntemeiat, care încalcă dreptul străinului de a cunoaște care ar fi încălcarea în baza căreia a fost luată decizia de returnare.

Prin decizia contestată, indubitabil se încalcă drepturile și libertățile garantate prin legile naționale și internaționale, deoarece autoritatea de migrație și azil nu a justificat emiterea deciziei a cărei anulare se solicită, apreciind drept ilegală șederea reclamantului pe teritoriul Republicii Moldova, neavând nici un temei legal care ar permite returnarea.

În speță, se face o confuzie cu procedura expulzării reglementată de Codul contravențional, or, expulzarea poate a fi aplicată în cazul când cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie contravenție și doar în cazul existenței unei hotărâri definitive și irevocabile. Expulzarea se aplică exclusiv de către instanța de judecată. În cazul lipsei unei hotărâri definitive și irevocabile cu privire la sancționarea contravenientului, se încalcă grav prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 375 din Codul contravențional.

În opina reprezentatului reclamantului decizia contestată este arbitrară și contrară legii, ținând cont de faptul că actul administrativ contestat nu este motivat, iar din motivele indicate nu rezultă rezonabilitatea, necesitatea și scopul măsurii întreprinse de autoritatea publică, constată asupra încălcării principiului proporționalității. În consecință, în cazul în care autoritatea publică nu a reținut toate faptele relevante, nu și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat de lege și nu a evaluat efectul pe care l-ar avea părăsirea de către străin a teritoriului Republicii Moldova și aplicarea interdicției de intrare pentru o perioadă de trei ani, actul administrativ individual este ilegal din motivul emiterii cu încălcarea dreptului discreționar și a principiului proporționalității.

Nu se poate reține argumentul că șederea reclamantului în Republica Moldova ar fi devenit ilegală din motivul desfășurării de către acesta a activității de muncă fără permis de ședere în scop de muncă eliberat în modul stabilit în legislație.

Prin urmare Biroul migrație si azil nu a prezentat nici o probă din care ar rezulta faptul că șederea reclamantului a devenit ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Cu atât mai mult, nu poate fi reținut argumentul cu referire la inițierea în privința reclamantului a unui proces contravențional, în condițiile în care acestea nu au fost puse la baza deciziei contestate. Activitatea de muncă în lipsa permisului de ședere în scop de muncă, urmează a fi constatată în modul prevăzut de lege, printr-un proces-verbal cu privire la contravenție irevocabil, în lipsa acestuia cât și al altor probe ce ar confirma activitatea de muncă a acestuia, nu poate fi aplicată în privința contravenientului sancțiunea de returnare și aplicarea interdicției de intrare pentru o perioada de 3 ani. 3

Instanța de fond a constatat că autoritatea publică pârâtă a încălcat principiul legalității prevăzut de art. 21 din Codul administrativ, or, la emiterea deciziei nr. 130-C din 19 iunie 2023 de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova, Inspectoratul General pentru Migrație nu a stabilit starea de drept și de fapt, nu a indicat temeiul legal în baza căruia a emis actul administrativ individual defavorabil. Decizia de sancționare, parte componentă a procesului- verbal cu privire la contravenție seria nr. MAI05944053 din 19 iunie 2023 a fost contestat în instanța de judecată în termenul stabilit de lege.

Astfel, instanța de judecată a concluzionat că decizia contestată este un act administrativ total nemotivat, iar lipsa motivării condiționează legalitatea acestuia. Inspectoratul General pentru Migrație la emiterea deciziei de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova avea obligația de a indica în decizia emisă atât circumstanțele de fapt, cât și circumstanțele de drept invocate în susținerea soluției sale.

Totodată a menționat că în decizia Inspectoratului General pentru Migrație s-a făcut referire la prevederile art. 52, alin. (1), lit. b) Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, fără a indica în detaliu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza emiterii deciziei de returnare.

Ținând cont de faptul că actul administrativ contestat nu este motivat, iar din actele prezentate nu rezultă rezonabilitatea, necesitatea și scopul măsurii întreprinse de autoritatea publică, instanța de judecată concluzionează asupra încălcării principiului proporționalității.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, la 13 martie 2023, de către Inspectoratului General pentru Migrație.(f.d.68)

Instanța de apel, în temeiul art. 3, art. 431, art. 51, art. 841, art. 842 din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010, a concluzionat că cererea de chemare în judecată depusă de către Leo Joel Paredes Almedia este neîntemeiată, deoarece autoritatea publică competentă corect a interpretat ca ședere ilegală desfășurarea activității ilegale de muncă, în lipsa permisului de ședere, or, obținerea permisului de ședere este o condiție de aflare sau ședere în țară. 4

Curtea de Apel Chișinău a menționat că anume aceste împrejurări au servit temei de emitere la 19 iunie 2023 de către Direcția regională Centru a Inspectoratului General pentru Migrație al MAI a deciziei de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova a cetățeanului Ecuadorului, Paredes Almedia Leo Joel, despre care fapt i-a fost adus la cunoștință străinului în aceiași zi, în prezența translatorului autorizat, sub semnătură, decizia menționată.

Astfel, instanța de apel nu a reținut argumentul că cetățeanul Ecuadorului a primit decizia fără a i se prezenta decizia sau conținutul acesteia într-o limbă pe care o înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțelege.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca nefondat argumentul invocat, precum că autoritatea emitentă în susținerea deciziei de returnare nu a prezentat nici o probă din care ar rezulta faptul că șederea reclamantului a devenit ilegală pe teritoriul Republicii Moldova și că nu a reținut argumentul cu referire la inițierea în privința reclamantului a unui proces contravențional, în condițiile în care acestea nu au fost puse la baza deciziei contestate. Or, decizia de returnare a fost luată, întrucât Leo Joel Paredes Almedia nu a respectat prevederile art. 431, alin. (3) din Legea nr. 200/2010, care prevede că, pe teritoriul Republicii Moldova străinii pot desfășura activități de muncă în baza dreptului de aflare sau a dreptului de ședere provizorie în scop de muncă și a permisului de ședere provizorie în scop de muncă, eliberat de autoritatea competentă pentru străini la cererea beneficiarului solicitant.

Respectiv, nu este necesar ca nemijlocit în decizia de returnare să fie indicate datele despre procesul-verbal cu privire la contravenție, în condițiile în care existența acestuia este indubitabilă, cu atât mai mult că procesul-verbal a fost înmânat reclamantului contra semnătură la data emiteri, iar reclamantul- intimat nu a prezentat careva date despre contestarea acestui proces-verbal, sau despre existența actului judecătoresc prin care s-ar fi dispus anularea lui.

În aceste circumstanțe instanța de apel a concluzionat că este greșită soluția instanței de fond despre temeinicia acțiunii, întrucât efectuând controlul judecătoresc asupra actului administrativ contestat, s-a stabilit că decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 130-C din 19 iunie 2023 a fost emisă de organul competent, cu respectarea procedurii și aplicarea corectă a normelor materiale, în același timp, actul administrativ individual defavorabil contestat a fost motivat de autoritatea publică cu respectarea prevederilor art. 118 din Codul administrativ, prin urmare nu există temeiuri legale pentru anularea acestuia.

În motivarea recursului Leo Joel Paredes Almedia, reprezentat de avocatul Vitalie Rotari, a invocat dezacordul cu soluția adoptată, menționând că instanța de apel nu a motivat hotărârea în fapt și în drept în ordina logică corespunzătoare, conform evoluției situației de fapt și de drept în timp.

Recurentul a susținut că instanța de apel în mod neclar nu a constatat un drept lezat și o încălcare a intereselor acestuia, or, nu a luat în considerare că autoritatea intimată nu a examinat obiectiv și sub toate aspectele circumstanțele pricinii, deoarece prin motivarea soluției se contrazice cu dispozitivul hotărârii, sau prin motivarea soluției încearcă să-și apere hotărâre adoptată în cauză. Astfel nu este clar ce măsuri au fost întreprinde de către Inspectoratul General pentru Migrație în vederea verificării celor invocate în decizie.

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat de către Leo Joel Paredes Almedia, reprezentat de avocatul Vitalie Rotari, rezultă că recurentul a menționat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate a recursului necorespunderea ordinii logice a motivării hotărârii judecătorești, fără a indica temeiul de admisibilitate a recursului prevăzut de Codul administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă 7 argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de Leo Joel Paredes Almedia, reprezentat de avocatul Vitalie Rotari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanței de apel, care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în dosarul administrativ, precum și a celor prezentate în instanța de judecată.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Leo Joel Paredes Almedia, reprezentat de avocatul Vitalie Rotari, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, 8 conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul Leo Joel Paredes Almedia, reprezentat de avocatul Vitalie Rotari.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Leo Joel Paredes Almedia, reprezentat de avocatul Vitalie Rotari. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 9