3-22/24 — Anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ
- Temei legal
- Decizia motivată
3-22/24 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
DECIZIE
cu privire la contestația depusă de
Irina Toncoglaz
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
(evaluarea externă conform Legii nr. 252/2023)
(Dosarul nr. 3-22/24
Nr. PIGD 2-24090353-01-3-12082024)
Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 252/2023 și dintre Codul
muncii și Legea nr. 252/2023; Cazurile în care CSJ poate admite
contestația; Nepromovarea evaluării din motivul neprezentării
declarațiilor și a chestionarului privind integritatea etică.
13 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică contestația depusă de Irina Toncoglaz
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Stella Bleșceaga, judecători,
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Irina Toncoglaz deține funcția de procuror în procuratura Nisporeni din 04
decembrie 2017. În perioadele 02 ianuarie 2019 - 03 februarie 2020 și 17 februarie
2020 - 11 octombrie 2021, ea a fost delegată în Procuratura Anticorupție. Prin
Ordinul Procurorului General Irinei Toncoglaz i-a fost acordat concediu pentru
îngrijirea copilului pentru perioada 14 noiembrie 2022 - 27 iulie 2025, aceasta fiind
suspendată din funcția de procuror.
Reclamanta urma să fie evaluată conform procedurii prevăzute de Legea
privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte
normative nr. 252 din 17 august 2023 (Legea nr.252/2023), având în vedere că
aceasta a fost delegată într-o procuratură specializată până la intrarea în vigoare a
legii menționate pentru un termen mai mare de un an.
La 11 iulie 2024, Comisia Vetting (Comisia) a concluzionat că reclamanta
nu promovează evaluarea, întrucât nu a prezentat declarațiile și chestionarul
privind integritatea etică, în conformitate cu art. 12 alin. (3) din Legea nr.
252/2023. La 01 august 2024 Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) a acceptat
raportul Comisiei de Evaluare și a constatat nepromovarea evaluării de către
reclamantă.
La 12 august 2024, reclamanta a contestat hotărârea CSP din 01 august 2024
la CSJ. Ea solicită anularea acesteia și a Raportului Comisiei și dispunerea
reevaluării sale de către Comisie. Cererea de chemare în judecată este depusă
împotriva CSP și Comisiei.
Conform art. 19 alin. (2) al Legii nr. 252, contestația ține de competența CSJ
și este examinată de un complet din trei judecători care au promovat evaluarea
prevăzută de Legea 252. Cauza a fost distribuită pentru examinare completului
compus din judecătorii Stela Procopciuc, Diana Stănilă și Stella Bleșceaga.
La 09 decembrie 2024, CSP a depus referință la contestația depusă de Irina
Toncoglaz. La 12 decembrie 2024 și Comisia a prezentat referința. Ambii pârâți
au solicitat respingerea contestației.
CSJ a convocat părțile în ședință la 16 ianuarie 2025 și, respectiv, la 03
februarie 2025. Reclamanta a fost reprezentată de către avocatul Igor Hlopețchi,
1
CSP a fost reprezentat de către Iulian Gainaru, iar Comisia a fost reprezentată de
către avocatul Valeriu Cernei.
ÎN FAPT
La 17 august 2023 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.
Conform art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 252/2023, sunt supuși evaluării
externe procurorii procuraturilor specializate, inclusiv cei delegați în cadrul
acestora din 1 ianuarie 2017 și până la intrarea în vigoare a legii, pentru un termen
mai mare de un an. Este evaluată integritatea etică și financiară a acestora. Comisia
de evaluare inițiază evaluarea după recepționarea listei subiecților care urmează a
fi evaluați și datele de contact ale acestora de la Consiliul Superior al Procurorilor.
Evaluarea începe cu solicitarea Comisiei adresată candidatului să depună Comisiei
declarația de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, un chestionar de
etică și o declarație despre persoanele apropiate care activează sau au activat în
ultimii cinci ani în sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public.
La 21 mai 2024, CSP a remis Comisiei de evaluare a procurorilor lista
procurorilor din Procuratura Anticorupție, care urmează a fi supuși procedurii de
evaluare externă în condițiile Legii nr. 252/2023.
La 23 mai 2024, Comisia a recepționat de la CSP o listă de 67 de procurori.
Comisia a inițiat evaluarea tuturor procurorilor incluși în lista CSP. Numele
procurorului Irina Toncoglaz este inclusă în lista menționată.
La 24 mai 2024, Comisia a expediat procurorului Irina Toncoglaz o
notificare prin care a informat-o despre inițierea evaluării sale în temeiul Legii nr.
252/2023. Comisia a solicitat și depunerea actelor menționate în para. 8, până la
data de 13 iunie 2024. Această notificare a fost expediată la adresa electronică a
reclamantei oferită Comisiei de CSP (irina.murgulet@procuratura.md). La 28 mai
2024, Comisia a expediat repetat notificarea menționată la o altă adresa electronică
(irina.toncoglaz@gmail.com).
La 20 iunie 2024, Comisia a expediat o solicitare la ambele adrese
electronice menționate în paragraful precedent, potrivit căreia a cerut reclamantei
prezentarea justificării în scris, până la data de 24 iunie 2024, a neprezentării în
termenul stabilit a declarațiilor și chestionarului privind integritatea etică. Această
solicitare a Comisiei a rămas fără răspuns.
La 11 iulie 2024, cu vot unanim, Comisia a aprobat raportul de evaluare în
privința reclamantei. Comisia a constatat că procurorul Irina Toncoglaz nu a
prezentat declarațiile și chestionarul privind integritatea etică, în conformitate cu
art. 12 alin. (3) din Legea nr. 252/2023, concluzionând că aceasta nu promovează
evaluarea. Potrivit raportului, ulterior expedierii notificării privind inițierea
evaluării în privința procurorului Irina Toncoglaz, la 27 mai 2024, un reprezentant
al Secretariatului Comisiei a luat legătura prin telefon cu Irina Toncoglaz, pentru
a confirma recepționarea acelui mesaj pe poșta electronică, însă aceasta a declarat
2
că nu avea acces la acea adresă electronică și a solicitat ca notificarea să-i fie
expediată la o adresă electronică personală. Comisia a expediat notificarea și la
această adresă electronică la 28 mai 2024. Un reprezentant al Secretariatului
Comisiei a contactat, din nou, procurorul Irina Toncoglaz, solicitându-i
confirmarea recepționării, care însă nu s-a realizat. Comisia a primit confirmarea
CSP potrivit căreia adresa electronică personală pe care aceasta a oferit-o Comisiei
era corectă. La 14 iunie 2024, la o zi după expirarea termenului stabilit pentru
prezentarea actelor, fiind contactată de un reprezentant al Secretariatului, Irina
Toncoglaz a declarat că era în concediu și nu a primit vreo notificare de la Comisie.
La 20 iunie 2024, Comisia a expediat la adresele electronice ale subiectului
evaluării o solicitare pentru prezentarea justificării rezonabile a faptului
neprezentării declarațiilor și chestionarului privind integritatea etică,
reprezentantul Secretariatului Comisiei discutând de mai multe ori cu Irina
Toncoglaz, însă ultima nu a răspuns nici la această solicitare.
La 24 iulie și 01 august 2024, reclamanta a participat la ședința CSP la care
a fost discutat raportul și a constatat nepromovarea evaluării de reclamant.
Conform înregistrării video a ședinței CSP, până la adoptarea hotărârii, CSP a
discutat cu reclamanta despre circumstanțele expedierii notificărilor care au fost
menționate în raportul Comisiei. Reclamanta a explicat că nu a transmis Comisiei
declarațiile și chestionarul privind integritatea etică deoarece nu a recepționat nici
o notificare la poșta electronică personală, că a fost telefonată și a comunicat de
mai multe cu un reprezentant al Secretariatului Comisiei. În discuțiile cu acesta nu
a comunicat adresa electronică personală Comisiei, deoarece nu i s-a cerut acest
lucru. În hotărârea sa, CSP a reiterat constatările și argumentele Comisiei și a notat
că argumentele invocate de Irina Toncolglaz nu justifică în mod rezonabil refuzul
de a prezenta sau neprezentarea în termen a declarațiilor ori a chestionarului
solicitat. CSP a constatat nepromovarea de către Irina Toncoglaz a evaluării
externe. Hotărârea motivată a CSP a fost comunicată prin email reclamantei pe 01
august 2024.
La ședința CSJ din 03 februarie 2025, reprezentantul reclamantei a declarat
că în acest caz a existat un viciu de comunicare a notificărilor. Nota din dosarul
administrativ, potrivit căreia un consultant al CSP ar fi telefonat-o pe reclamantă
care i-a comunicat telefonic adresa electronică, nu are dată, nu se cunosc
circumstanțele întocmirii acesteia și nu provine de la un observator independent.
Această notă informativă nu poate fi pusă la baza hotărârii judecătorești. Comisia
avea alte remedii pentru a notifica reclamanta. Adresa electronică personală la care
s-au expediat notificările nu a fost comunicată de către reclamantă și nu există
corespondență din care să rezulte că reclamanta a comunicat această adresă.
Adresa electronică de „gmail” la care s-au expediat notificările nu-i aparține
reclamantei, iar actul de constatare a faptelor și a stărilor de fapt din 07 august
2024 confirmă acest lucru.
3
LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE
Articolul 22 Cod civil reglementează modalitățile notificării actelor
juridice. Prevederile relevante ale acestui articol sunt următoarele:
„(2) Notificarea poate fi făcută prin orice mijloace adecvate circumstanțelor
dacă legea sau actul juridic nu impune o anumită cerință de formă.
(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu
excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.
(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:
…
d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc și într-
un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără
întîrziere.
(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia
dintre cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită
mai întîi.”
Articolul 2 alin. (2) Cod administrativ se referă la posibilitatea
reglementării activității administrative prin alte legi decât Codul administrativ.
Acesta prevede următoarele:
„(2) Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii
specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale
derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare
este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.”
Principiile Codului administrativ sunt prevăzute în Capitolul III al Codului
(articolele 21-43). Prevederile relevante ale acestor articole sunt următoarele:
„Articolul 22. Cercetarea din oficiu
(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea
de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt
legate nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a
probelor.
Articolul 29. Proporționalitatea
(1) Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează
drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului
proporționalității.
(2) O măsură întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă:
a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii
atribuite prin lege;
b) este necesară pentru atingerea scopului;
c) este rezonabilă.
4
(3) Măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă
ingerința produsă prin ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit.
Articolul 31. Motivarea
Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie
să fie motivate.
Articolul 36. Supremația dreptului
...
(2) Instanțele de judecată competente aplică principiul supremației dreptului
cu luarea în considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului.”
Conform art. 97 alin. (3) Cod administrativ:
„(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de
notificare:
a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării;
b) notificare prin poștă cu act de notificare;
c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată;
d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de
comunicație dedicate.”
Articolul 225 Cod administrativ se referă la limitele controlului
judecătoresc al actului administrativ. Partea relevantă a acestuia este următoare:
„Articolul 225. Limitele controlului judecătoresc
(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității
unui act administrativ.
(2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar
se limitează la faptul dacă autoritatea publică:
a) și-a exercitat dreptul discreționar;
b) a luat în considerare toate faptele relevante;
c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar;
d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Preambulul Legii nr. 252/2023 are următorul conținut:
„În vederea asigurării integrității judecătorilor și procurorilor și a sporirii
încrederii societății în justiție, Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”
Articolul 12 al Legii nr. 252 reglementează modul de inițiere a procedurii
de evaluare. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:
„(1) În decurs de 5 zile de la solicitarea comisiei de evaluare, Consiliul
Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor
transmite comisiei de evaluare corespunzătoare lista subiecților care urmează
5
a fi evaluați și datele de contact ale acestora (adresa de domiciliu, numărul de
telefon, adresa de poștă electronică).
(2) Comisia de evaluare inițiază evaluarea după recepționarea listei
menționate la alin.(1).
(3) Comisia de evaluare notifică subiectul evaluării privind inițierea evaluării
acestuia și îi solicită să depună: a) declarația de avere și interese personale cu
datele actualizate pentru ultimii 5 ani, care să includă și cheltuielile din
perioada respectivă; b) chestionarul de etică; c) declarația privind lista
persoanelor apropiate, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr.133/2016
privind declararea averii și a intereselor personale, care activează sau au
activat în ultimii 5 ani în sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul
public.
(4) Declarațiile și chestionarul menționate la alin.(3) se prezintă în termenul
stabilit de comisia de evaluare, care nu poate fi mai mic de 10 zile de la data
solicitării, fiind semnate cu semnătură electronică. Lipsa unei justificări
rezonabile pentru refuzul de a prezenta sau neprezentarea în termen a
declarațiilor ori a chestionarului respective reprezintă temei pentru
constatarea de către comisia de evaluare a nepromovării evaluării.
Articolul 17 al Legii nr. 252 reglementează modul de adoptare a raportului
Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:
„(1) În urma evaluării, completul de evaluare întocmește un raport motivat cu
privire la evaluare, care să conțină faptele relevante, motivele și concluzia
privind promovarea sau nepromovarea evaluării. Respingerea unor dovezi
prezentate de subiectul evaluării trebuie motivată în raport.
(2) Raportul cu privire la evaluare se aprobă cu votul unanim al membrilor
completului de evaluare și se semnează de președintele comisiei de evaluare.
…
(5) Raportul cu privire la evaluare se expediază subiectului evaluării în cel
mult 3 zile de la aprobarea acestuia, la adresa de poștă electronică a
subiectului evaluat, și Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz,
Consiliului Superior al Procurorilor. În aceeași zi, comisia de evaluare publică
pe pagina sa web oficială informația privind rezultatul evaluării. Raportul cu
privire la evaluare se publică, luându-se măsurile necesare pentru protecția
vieții private a subiectului evaluării și a altor persoane, pe pagina web oficială
a comisiei de evaluare corespunzătoare în cel mult 3 zile de la adoptarea
hotărârii indicate la art.18 alin.(3).
(6) În cel mult 3 zile de la aprobare, raportul cu privire la evaluare se transmite
Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliului Superior al
Procurorilor și pe suport de hârtie, împreună cu o copie în formă electronică
a dosarului de evaluare, care să conțină toate materialele aferente evaluării,
acumulate în procesul de evaluare.”
Modul de examinare al raportului Comisiei de către CSP este stabilit în art.
18 al Legii nr. 252. Partea relevantă a acestuia este următoarea:
6
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al
Procurorilor examinează rezultatele evaluării în ședință, în baza dosarului de
evaluare recepționat de la comisia de evaluare. Subiectul evaluării poate
prezenta informații suplimentare pe care le consideră relevante doar dacă
probează că a fost în imposibilitate de a le prezenta anterior. Reprezentantul
comisiei de evaluare și subiectul evaluării, în persoană, sunt în drept să își
prezinte poziția.
(2) În procesul examinării rezultatelor evaluării, Consiliul Superior al
Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor ține cont de
dovezile care confirmă săvârșirea de către subiectul evaluării a faptelor
prevăzute la art.11 alin.(2) și (3).
(3) Prin hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la recepționarea
documentelor menționate la art.17 alin.(6), consiliul respectiv:
a) acceptă raportul cu privire la evaluare și constată promovarea sau
nepromovarea evaluării;
b) respinge raportul cu privire la evaluare și dispune, o singură dată, reluarea
procedurii de evaluare, dacă constată circumstanțe de fapt sau erori
procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea
evaluării;
c) după recepționarea raportului cu privire la evaluare, întocmit ca urmare a
reluării evaluării prevăzute la lit.b), acceptă raportul conform lit.a) sau îl
respinge și constată promovarea sau nepromovarea evaluării.”
Articolul 19 al Legii nr. 252 reglementează modul de examinare a
contestațiilor împotriva hotărârilor CSP emise conform art. 18 din acea lege. Partea
relevantă a art. 19 este următoarea:
„(1) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Consiliului Superior al
Procurorilor poate fi contestată de către subiectul evaluării sau de către
comisia de evaluare în termen de 15 zile de la recepționarea prin poștă
electronică a actului respectiv.
(2) Contestația se depune la Curtea Supremă de Justiție și se examinează în
termen de cel mult 30 de zile de un complet de judecată format din 3
judecători care au promovat evaluarea. Nu se admite recuzarea întregului
complet de judecată, precum și depunerea cererii de recuzare cu rea-credință
în mod repetat, abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul de examinare a
contestației.
…
(4) Contestația se examinează în ședință publică, la care sunt invitați, pentru
prezentarea poziției, subiectul evaluării, reprezentantul consiliului respectiv
și reprezentantul comisiei de evaluare.
(5) Curtea Supremă de Justiție:
1) respinge contestația;
7
2) admite contestația și:
a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către comisia de
evaluare;
b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către consiliul
respectiv;
c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii
consiliului respectiv emise după reluarea procedurii de evaluare.
(6) Curtea Supremă de Justiție admite contestația doar dacă constată că, în
cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care
afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există
circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea
evaluării.”
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a. Argumentele reclamantului
La 12 august 2024, reclamanta a contestat hotărârea CSP la CSJ și solicită
anularea acesteia și a raportului de evaluare a Comisiei și dispunerea reluării de
către Comisie a procedurii de evaluare. Ea consideră că, Comisia a omis să notifice
într-un mod adecvat subiectul evaluării despre inițierea procedurii de evaluare. De
asemenea, ea susține că atât Comisia, cât și Consiliul nu au respectat dreptul
reclamantei de acces efectiv la conținutul dosarului administrativ, ceea ce a generat
încălcarea dreptului la apărare. Potrivit acțiunii, reclamanta se află în concediu de
îngrijire a copilului, iar întreruperea raporturilor de muncă este contrară
prevederilor Codului muncii.
În ședința CSJ din 03 februarie 2025, reprezentantul reclamantei a prezentat
suplimentar Actul de constatare a faptelor și a stărilor de fapt din 07 august 2024,
întocmit de executorul judecătoresc Corneliu Vînaga, care, în opinia avocatului,
demonstrează că reclamantei nu-i aparține și nu avea acces la adresa electronică la
care Comisia a expediat notificările.
b. Argumentele celorlalți participanți
În referință, CSP a notat că, în categoria subiecților evaluării sunt incluși și
procurorii suspendați din funcție în momentul inițierii procedurii conform Legii
nr. 252. Comisia a manifestat maximă diligență în comunicarea cu subiectul supus
evaluării, notificările fiind expediate atât la adresa electronică de serviciu, cât și la
adresa electronică personală. Potrivit referinței, argumentele reclamantei
reprezintă exprimarea unei poziții diferite asupra cazului, iar hotărârea CSP a fost
emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 252.
În referința sa, Comisia a menționat că reclamanta nu a prezentat în termen
declarațiile și chestionarul completate, deși Comisia a expediat notificările
corespunzătoare la adresele electronice disponibile care i-au fost puse la dispoziție
de către CSP. Potrivit art. 12 alin. (4) din Legea nr. 252, neprezentarea în termen
8
a declarațiilor ori a chestionarului reprezintă temei pentru constatarea de către
comisie a nepromovării evaluării. Prevederile Codului administrativ și Codului
muncii nu sunt aplicabile în acest caz, deoarece Comisia a acționat în baza
prevederilor Legii nr. 252 și a propriului regulament de organizare și funcționare,
iar exercițiul realizat nu reprezintă un raport juridic de muncă. Comisia nu a
constatat existența unor dubii serioase, deoarece aceasta a fost în imposibilitate să
realizeze evaluarea din moment ce nu au fost prezentate actele pentru inițierea
evaluării.
MOTIVAREA INSTANȚEI
La 01 august 2024, reclamantei i-a fost comunicată prin email hotărârea
motivată a CSP. Contestația examinată a fost depusă pe 12 august 2024, adică a
unsprezecea zi de la comunicarea hotărârii motivate a CSP. Prin urmare,
contestația a fost depusă în termen.
Până a trece la examinarea argumentelor concrete, CSJ reiterează că,
potrivit art. 36 alin. (2) Cod administrativ, în aplicarea supremației dreptului,
instanța judecătorească de contencios administrativ ia în considerare jurisprudența
CtEDO. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivare
a hotărârilor judecătorești nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru
fiecare argument (hot. García Ruiz v. Spania, 1999, § 26). Totuși, orice argument
decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un răspuns clar (hot. Ruiz Torija v.
Spania, 1994, § 30; și, pentru comparație, Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §
43), în special argumentele cu privire la drepturile și obligațiile garantate de
Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (hot. Fabris v. Franța, 2013, § 72
in fine; Paun Jovanović v. Serbia, 2023, § 108).
CSJ urmează să clarifice în această hotărâre următoarele aspecte relevante
pentru soluționarea cauzei:
a) Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 252;
b) Relația dintre Codul muncii și Legea nr. 252;
c) Cazurile în care CSJ poate admite contestația.
a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 252
Atât Codul administrativ cât și Legea nr. 252 sunt legi organice,
adică au putere juridică egală. Legea nr. 252 a fost votată în lectură finală
după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura
de evaluare externă, modul de adoptare a hotărârii CSP și de examinare a
contestației împotriva hotărârilor CSP adoptate în temeiul Legii nr. 252.
Aspectele din propoziția precedentă semnifică că Legea nr. 252 are prioritate
în caz de contradicție dintre ea și Codul administrativ. Totodată, aceeași lege
stabilește expres derogări de la prevederile Codului administrativ. Conform
art. 2 alin. (2) Cod administrativ, legi derogatorii de la Codul administrativ
9
pot reglementa activitatea administrativă numai dacă acestea sunt absolut
necesare și nu contravin principiilor Codului administrativ.
Evaluarea externă este reglementată de o lege adoptată de Parlament
în anul 2023, după consultarea cu Comisia de la Veneția, iar majoritatea
recomandărilor Comisiei de la Veneția au fost acceptate. Legea a fost
adoptată pentru a asigura numirea unor judecători și procurori imparțiali și
integri, și eliminarea din sistem a judecătorilor și procurorilor lipsiți de
integritate. Comisia de la Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării
externe și a admis că, în contextul Republicii Moldova, aceasta ar putea avea
loc. Până în prezent, Legea nr. 252 a fost modificată de câteva ori. În baza
acestei legi a fost creat un mecanism de evaluare a judecătorilor și
procurorilor din funcțiile cheie din judecătorii și procuraturi. Din motivele
din acest paragraf și paragrafele precedente, prioritatea normelor din Legea
nr. 252 nu poate genera în această cauză discuții prin prisma art. 2 alin. (2)
Cod administrativ.
Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr.
252 este diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce privește
termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor administrative,
procedura contenciosului administrativ, etc. CSJ nu a dedus din
argumentele reclamantului care prevederi concrete din Legea nr. 252
contravin principiilor Codului administrativ.
Având în vedere că Legea nr. 252 este o lege specială în raport cu
Codul administrativ, atât timp cât contradicție cu principiile Codului
administrativ nu au fost stabilite, prevederile Legii nr. 252 au prioritate față
de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor
nereglementate de Legea nr. 252 prevederile Codului administrativ sunt
aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 252.
b. Relația dintre Codul muncii și Legea nr. 252
Atât Codul muncii cât și Legea nr. 252 sunt legi organice, adică au
putere juridică egală. Legea nr. 252 a fost votată în lectură finală după
adoptarea Codului muncii, reglementând în detaliu procedura de evaluare
externă, modul de adoptare a hotărârii CSP și de examinare a contestației
împotriva hotărârilor CSP adoptate în temeiul Legii nr. 252. Conform Legii
nr. 252, sunt evaluați și judecătorii și procurorii din funcțiile cheie din
judecătorii și procuraturi, care sunt suspendați din funcție. Aceasta mai
reglementează în art. 18 efectele adoptării hotărârii CSP cu privire la
nepromovarea evaluării de către procurori, inclusiv eliberarea din funcție a
procurorului.
În opinia reclamantei, prevederile din Legea nr. 252, în partea
eliberării din funcție a persoanei care nu a promovat evaluarea sunt contrare
prevederilor art. 251 din Codul muncii, care interzic concedierea femeilor
10
gravide, a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la patru ani și a persoanelor
care folosesc concediile pentru îngrijirea copilului.
Având în vedere scopul și obiectul de reglementare al Legii nr. 252
(a se vedea para. 33, 34), prevederile acestei legi care se referă la
consecințele adoptării hotărârii CSP cu privire la nepromovarea evaluării, în
special eliberarea din funcție, sunt speciale în raport cu prevederile din
Codul muncii și, în consecință, garanțiile potrivit cărora este interzisă
concedierea anumitor categorii de salariați nu sunt aplicabile.
c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația
Art. 19 alin. (6) din Legea nr. 252 prevede că CSJ poate admite contestația
doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „erori
procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare” sau
că există „circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea
evaluării” (a se vedea para. 25). Prevederi similare se regăsesc și în Legea nr.
26/2022, care au fost introduse urmare a hotărârii Curții Constituționale din 14
februarie 2023.
În para. 83 al hotărârii Curții Constituționale din 14 februarie 2023 a fost
menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei pentru „erori de
procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat faptul ca controlul
judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele
de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale
Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”. Curtea
însă nu a explicat ce înseamnă ultima sintagmă.
În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a
făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin v. Turcia (2020). În para. 131 al hotărârii
respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă
să examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau
de drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost
soluționată în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă propunere
a Comisiei sau la o hotărâre diametral opusă a CSM.
Prin urmare, competența CSJ la examinarea contestațiilor depuse conform
Legii nr. 252 este una mai limitată decât cea prevăzută de Codul administrativ. Ea
poate anula hotărârea CSP doar în cazurile menționate de Legea nr. 252, iar, din
motivele menționate în para. 33-36, celelalte temeiuri prevăzute de Codul
administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.
În cazurile neprezentării declarațiilor ori a chestionarului conform art. 12
alin. (3) din Legea nr. 252, CSJ trebuie să verifice justificarea subiectului evaluării
pentru refuzul de a le prezenta sau neprezentarea în termen a actelor menționate,
iar lipsa unei justificări rezonabile va determina respingerea contestației, așa cum
rezultă din art. 12 alin. (4) din Legea nr. 252 (a se vedea para. 22).
11
d. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză
În continuare, completul va examina în detaliu argumentele esențiale ale
reclamantei din contestație.
Reclamanta invocă în termeni generali că în procedura de evaluare, Comisia
nu a notificat actele comisiei într-un mod adecvat. Aceasta menționează că nu a
avut acces la poșta electronică de serviciu, i-ar la poșta electronică personală nu a
recepționat nici o notificare de la Comisie.
Completul notează că, Comisia a inițiat procedura de evaluare a reclamantei
conform art. 12 din Legea nr. 252 (a se vedea para. 11). Comisia nu a verificat
integritatea etică și financiară a candidatului, întrucât a constatat că Irina
Toncoglaz nu a prezentat declarațiile și chestionarul privind integritatea etică.
Totodată, aceasta nu a prezentat în termenul acordat justificarea rezonabilă a
faptului neprezentării actelor menționate (a se vedea para. 13).
CSP a acceptat poziția Comisiei cu privire la nepromovarea evaluării din
motivul neprezentării declarațiilor și a chestionarului privind integritatea etică,
concluzionând că aceasta nu s-a conformat prevederilor Legii nr. 252 și nu a
întreprins acțiunile pe care era obligată să le întreprindă la etapa inițierii procedurii
de evaluare.
Completul notează că în scopul inițierii evaluării, Comisia a expediat în
adresa reclamantei atât notificarea privind inițierea evaluării, cât și actele care
urmau a fi completate și prezentate conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 252 (a
se vedea para. 11). Actele menționate au fost expediate inițial la adresa electronică
de serviciu, iar ulterior la o adresă electronică personală. Potrivit raportului de
evaluare, Secretariatul Comisiei a contactat telefonic reclamanta de trei ori, în
scopul obținerii unei confirmări a recepționării actelor și în scopul clarificării
circumstanțelor neprezentării actelor în termen. Deși reclamantul neagă că ar fi
existat corespondență electronică din partea Comisiei la adresa electronică
personală, aceasta a confirmat atât în răspunsul său expediat la 24 iulie 2024 CSP,
cât și în ședința CSP, că a fost telefonată de mai multe ori de către un reprezentant
al Secretariatului Comisiei.
În temeiul art. 97 alin. (3) lit. d) din Codul administrativ, autoritatea publică
are dreptul să opteze pentru notificarea prin poștă electronică, mijloc care a fost
utilizat în mod repetat în speța dată. Prin urmare, conduita reclamantului și modul
în care a acționat Comisia înlătură orice ipoteză verosimilă privind neinformarea
sau imposibilitatea de acces la conținutul notificării.
În același context, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) lit. d) și alin. (5) din
Codul civil (a se vedea para. 16), notificarea unui act juridic se consideră ajunsă la
destinatar și, implicit, producătoare de efecte juridice, din momentul în care
aceasta este pusă la dispoziția destinatarului într-un mod care fac posibil, în mod
rezonabil, accesul acestuia, fără întârziere. Aceste prevederi consacră o regulă
esențială: nu este necesar ca destinatarul să fi luat efectiv cunoștință de conținutul
12
notificării, fiind suficient ca notificarea să fi fost transmisă astfel încât destinatarul
să fi avut posibilitatea rezonabilă de a o accesa. Această reglementare reflectă un
standard obiectiv de diligență: ceea ce contează nu este reacția subiectivă a
destinatarului (dacă a citit sau nu notificarea), ci dacă notificarea i-a fost pusă
efectiv la dispoziție într-un mod care, în mod rezonabil, îi permitea să ia cunoștință
de ea. În speță, prin coroborarea faptelor de transmitere la adresele de poștă
electronică, cu contactele telefonice repetate prin care reclamanta a fost informată
despre necesitatea prezentării declarațiilor și chestionarului privind integritatea
etică, rezultă că notificarea a fost făcută în conformitate cu cerințele art. 22 alin.
(4) lit. d) și alin. (5) Cod civil, și deci se consideră că a ajuns la destinatar. În
consecință, alegațiile reclamantului privind o pretinsă necomunicare a notificării
sunt lipsite de temei, procedura de comunicare fiind îndeplinită. Completul
subliniază că, comunicarea prin e-mail la adresele cunoscute, precum și
contactarea telefonică, constituie măsuri rezonabile și suficiente pentru ca
destinatarul să aibă posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de conținutul
notificării și de a acționa în consecință, în sensul prezentării declarațiilor și
chestionarului privind integritatea etică.
Completul nu consideră credibil argumentul avocatului reclamantei,
potrivit căruia Irina Toncoglaz nu avea acces la poșta electronică (de gmail) la care
Comisia a expediat actele, întrucât Actul de constatare a faptelor și a stărilor de
fapt din 07 august 2024, demonstrează doar faptul că parola introdusă la momentul
respectiv nu era corectă. Chiar dacă CSJ ar accepta acest argument, reclamanta nu
a oferit răspuns la problema lipsei de diligență necesară în acest caz. Astfel, în
pofida faptului că a fost contactată telefonic de Secretariatul Comisiei și a fost
informată despre inițierea procedurii de evaluare și despre eforturile Comisiei de
a-i expedia actele necesare, aceasta nu a pus la dispoziția Comisiei o altă adresă
electronică. Din contra, în opinia reclamantei exprimată în ședința CSP și CSJ,
aceasta nu urma să fie supusă procedurii de evaluare, întrucât se afla în concediu
de îngrijire a copilului. Completul nu va accepta acest argument, deoarece este
contrar prevederilor art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 252.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 195 din Codul
administrativ, art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 19 al Legii nr.
252/2023,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge contestația depusă de Irina Toncoglaz împotriva hotărârii CSP nr. 1-
229/2024 din 01 august 2024.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Stella Bleșceaga
13