3d-94/24 — anularea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative
- Temei legal
- Consecintele neindeplinirii cerintelor instantei de judecata asupra admisibilitatii actiunii in contencios administrativ. Limba oficiala in care se desfasoara procesul si identificarea clara a cercului persoanelor participante la proces, conditii obligatorii pentru punerea pe rol a unei actiuni de contencios administrativ
3d-94/24 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în contencios
administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile
Cobzac privind anularea actelor administrative,
(Dosarul nr. 3d-94/24
PIGD 2-24115390-01-3d-11102024)
Consecințele neîndeplinirii cerințelor instanței de judecată asupra
admisibilității acțiunii în contencios administrativ. Limba oficială în
care se desfășoară procesul și identificarea clară a cercului
persoanelor participante la proces – condiții obligatorii pentru
punerea pe rol a unei acțiuni de contencios administrativ.
30 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea acțiunii în contencios
administrativ depusă de Vasile Cobzac.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 10 octombrie 2024, Vasile Cobzac a depus la Curtea
Supremă de Justiție o cerere de chemare în judecată, solicitând anularea unor
acte administrative (f.d. 2-4).
Prin încheierea din 17 ianuarie 2025, Curtea Supremă de Justiție i-a
acordat reclamantului Vasile Cobzac termen până la data de 31 ianuarie
2025, ora 17:00, inclusiv, pentru a prezenta traducerea în limba română a
cererii de chemare în judecată, în care să fie indicate: instanța la care a fost
depusă cererea, pârâtul în calitate de autoritate publică, sediul acesteia,
precum și copia actului de identitate.
Totodată, instanța i-a explicat reclamantului că, în cazul în care va
înlătura neajunsurile în termenul indicat, cererea se va considera depusă la
data inițială, iar în caz contrar, aceasta va fi declarată inadmisibilă (f.d. 26-
31).
La data de 24 ianuarie 2025, reclamantul a remediat parțial
neajunsurile, prezentând copia actului său de identitate.
În vederea clarificării tuturor circumstanțelor relevante și pentru a
permite punerea legală pe rol a cauzei, printr-o notificare emisă de Curtea
Supremă de Justiție, reclamantului i s-a acordat un termen suplimentar de 10
zile de la data recepționării notificării, pentru a remedia în totalitate
neajunsurile constatate, respectiv: să prezinte traducerea în limba română a
cererii de chemare în judecată depusă la 10 octombrie 2024 și să indice
expres autoritatea chemată în calitate de pârât.
Notificarea menționată a fost recepționată de către Vasile Cobzac la
data de 24 martie 2025, fapt confirmat prin avizul de recepție nr.
DS8021063337AS. Ulterior, la 4 aprilie 2025, Vasile Cobzac a depus o
cerere prin care a solicitat acordarea unui termen suplimentar pentru
înlăturarea neajunsurilor indicate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 1 alin. (2) Codul administrativ:
1
„Legislația administrativă se întemeiază pe normele constituționale dezvoltate în
prezentul cod, în alte legi și în alte acte normative subordonate legii, care reglementează
raporturile administrative și care trebuie să fie în concordanță cu Constituția Republicii
Moldova.”
Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Art.26 din Codul administrativ:
„Limba de procedură în fața autorităților publice și a instanțelor de judecată
competente este cea prevăzută de legislație.”
Art. 207 alin. (1), (2) lit. h) și (4) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:
h) cererea de chemare în judecată nu corespunde cerințelor prevăzute la art.211
alin.(1) și (2) și art.212 alin.(1) și reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de instanța de judecată.
Declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.f) –
h) nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași
acțiune.”
Art.211 alin. (1) lit.a)-h), (2),(3) din Codul administrativ:
„În cererea de chemare în judecată se indică:
a) instanța la care a fost depusă;
b) numele și prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul
acestuia; dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul
fiscal;
c) numele și prenumele reprezentantului legal sau împuternicit și adresa lui, în cazul
în care cererea se depune de un reprezentant;
d) denumirea pîrîtului în calitate de autoritate publică și sediul acesteia;
e) pretențiile reclamantului;
f) circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția;
g) enumerarea tuturor probelor pe care reclamantul le deține și le poate prezenta;
h) datele despre respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este
prevăzută de lege.
Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui
legal ori împuternicit.
Cererea de chemare în judecată poate cuprinde și alte date importante pentru
soluționarea cauzei, precum și demersurile reclamantului.”
Art. 213 din Codul administrativ:
2
„Dacă cererea de chemare în judecată nu corespunde prevederilor art. 211 alin. (1)
și (2) și ale art. 212 alin. (1), judecătorul stabilește reclamantului un termen pentru
înlăturarea neajunsurilor. Dacă reclamantul a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de
instanță, cererea se consideră depusă la data inițială.”
Art. 219 alin. (2) - (4) din Codul administrativ:
„nstanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării
de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care
nu au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune,
însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.
Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau
poate da în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.”
Art. 13 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova:
„Limba de stat a Republicii Moldova este limba română, funcționând pe baza
grafiei latine.”
Art. 118 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova:
„Procedura judiciară se desfășoară în limba română.”
Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995 privind organizarea
judecătorească:
„Procedura judiciară se desfășoară în limba română.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Judecarea cauzelor civile în instanțele judecătorești se desfășoară în limba
română.”
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor
și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul
întregii perioade.”
Art. 112 alin. (4) din Codul de procedură civilă:
„Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori
în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau
la care încetează operațiunile respective.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
3
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege or stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată subliniază importanța verificării din oficiu a
cererii de chemare în judecată, în scopul de a se asigura că sunt îndeplinite
toate condițiile legale necesare pentru examinarea cauzei pe fond. Această
etapă este esențială pentru garantarea integrității procesului judiciar și pentru
prevenirea admiterii unor acțiuni formulate cu încălcarea cerințelor
procedurale.
În consecință, respectarea exigențelor legale referitoare la conținutul
și forma cererii de chemare în judecată este fundamentală pentru evitarea
declarării acesteia ca inadmisibilă. Reclamantul are obligația de a remedia
prompt eventualele deficiențe procedurale, în vederea continuării
corespunzătoare a procesului.
Potrivit art. 207 din Codul administrativ, instanța de contencios
administrativ are obligația de a verifica, din oficiu, conformitatea cererii cu
cerințele legale înainte de a trece la examinarea fondului cauzei, rolul său
activ în această etapă fiind determinant pentru asigurarea unei proceduri
legale și eficiente.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că unul dintre principiile fundamentale ale procesului de contencios
administrativ este principiul utilizării limbii oficiale în cadrul procedurilor
judiciare, consacrat prin art. 118 din Constituția Republicii Moldova, art. 26
din Codul administrativ și art. 9 din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind
organizarea judecătorească.
Dispozițiile art. 118 din Constituție constituie o garanție esențială
pentru respectarea drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor, în
condițiile egalității în fața legii. Aceste reglementări sunt reflectate și în
legislația procedurală națională, fiind compatibile cu prevederile tratatelor
internaționale la care Republica Moldova este parte, inclusiv Pactul
internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția pentru
apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Aceste
instrumente internaționale nu impun exigențe referitoare la limba de
desfășurare a procesului, prezumând însă că procedurile judiciare se
desfășoară în limba oficială a statului.
4
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 26 din Codul administrativ,
coroborate cu art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 118 alin. (1)
din Constituția Republicii Moldova și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 514 din 6
iulie 1995 privind organizarea judecătorească, se constată că judecarea
cauzelor civile în instanțele judecătorești se desfășoară în limba română, care
este limba de stat a Republicii Moldova.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reiterează că principiul utilizării limbii oficiale, consfințit de art. 118 alin.
(1) din Constituție, art. 9 din Legea nr. 514/1995, art. 24 alin. (1) din Codul
de procedură civilă și art. 26 din Codul administrativ, impune desfășurarea
procesului judiciar în limba oficială a statului – limba română.
În acest context, principiul utilizării limbii oficiale determină obligația
participanților la proces de a respecta condițiile de admisibilitate aplicabile
cererii de chemare în judecată, cererii de apel, cererii de recurs și cererii de
revizuire, inclusiv obligația ca aceste acte procedurale să fie redactate în
limba în care se desfășoară procedura judiciară, respectiv în limba română.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod
constant că dreptul de acces la o instanță nu are un caracter absolut, putând
fi supus anumitor limitări. Aceste limitări sunt considerate admisibile,
întrucât dreptul de acces „prin natura sa, presupune o reglementare din partea
statului, reglementare care poate varia în funcție de timp și de circumstanțele
specifice ale comunității și ale indivizilor” (a se vedea Stanev c. Bulgariei
[Marea Cameră], 17 ianuarie 2012, §230; Pasquini c. San Marino, 2 mai
2019, §156).
Din cele menționate rezultă că deși procedura judiciară poate fi
desfășurată și într-o altă limbă decât limba oficială, documentele procesuale
trebuie redactate obligatoriu în limba prevăzută de legislație. Cetățenii care
nu cunosc sau nu vorbesc această limbă beneficiază de dreptul de a se
exprima în limba maternă în cadrul procedurilor judiciare, inclusiv în ipoteza
în care cunosc limba oficială, acest drept reprezentând o garanție legală a
accesului efectiv la justiție.
În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că Vasile Cobzac a depus cererea de chemare în judecată într-o altă
limbă decât cea prevăzută de legislație, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din
Codul administrativ, fără a anexa traducerea acesteia în limba română.
Constatând acest neajuns, prin încheierea din 17 ianuarie 2025, Curtea
Supremă de Justiție i-a acordat reclamantului Vasile Cobzac termen până la
5
31 ianuarie 2025, ora 17:00, inclusiv, pentru a prezenta traducerea în limba
română a cererii de chemare în judecată, cu indicarea expresă a instanței
sesizate, a autorității publice pârâte, a sediului acesteia, precum și copia
actului de identitate.
Totodată, instanța i-a explicat reclamantului că, în cazul în care va
înlătura neajunsurile în termenul stabilit, cererea se va considera depusă la
data inițială, iar în caz contrar, aceasta va fi declarată inadmisibilă (f.d. 26–
31).
La data de 24 ianuarie 2025, reclamantul a remediat doar parțial
neajunsurile indicate, prezentând copia actului său de identitate.
În vederea clarificării tuturor circumstanțelor relevante și pentru a
permite punerea legală pe rol a cauzei, prin notificarea emisă ulterior, Curtea
Supremă de Justiție i-a acordat reclamantului un termen suplimentar de 10
zile de la data recepționării notificării, pentru a remedia în totalitate
neajunsurile – respectiv: prezentarea traducerii în limba română a cererii de
chemare în judecată din 10 octombrie 2024 și indicarea expresă a autorității
pârâte.
Notificarea a fost recepționată de către reclamant la data de 24 martie
2025, fapt confirmat prin avizul de recepție nr. DS8021063337AS.
Prin urmare, termenul de 10 zile pentru înlăturarea deficiențelor a
început să curgă de la data de 25 martie 2025 și a expirat la data de 3 aprilie
2025.
Cu toate acestea, la data de 4 aprilie 2025, deci după expirarea
termenului acordat de instanță, Vasile Cobzac a depus o cerere prin care a
solicitat acordarea unui termen suplimentar pentru remedierea deficiențelor
constatate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea
de prelungire a termenului a fost formulată peste termenul legal acordat
anterior, fiind astfel tardivă. Potrivit principiului stabilității procedurii și al
disciplinei procesuale, termenele acordate de instanță pentru remedierea
neajunsurilor nu pot fi ignorate sau extinse unilateral de către parte.
Reclamantul avea posibilitatea de a solicita prelungirea termenului în
interiorul acestuia, dar a omis să o facă.
Mai mult, art. 207 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ prevede că
acțiunea se declară inadmisibilă dacă cererea de chemare în judecată nu
îndeplinește cerințele legale și reclamantul nu le înlătură în termenul stabilit
6
de instanță. Nici Codul administrativ și nici normele procedurale nu prevăd
posibilitatea prorogării termenului după expirarea acestuia, iar simpla
solicitare ulterioară nu justifică derogarea de la cadrul legal.
La fel, Completul de judecată statuează că înscrisurile a căror anexare
a fost solicitată de Vasile Cobzac prin cererea depusă la data de 30 ianuarie
2025 vizează o cauză civilă distinctă, înregistrată pe rolul Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, la data de 29 noiembrie 2023, neavând legătură
directă cu prezenta acțiune în contencios administrativ.
În consecință, se constată că de la data recepționării notificării Curții
Supreme de Justiție – 24 martie 2025 – și până la momentul examinării
admisibilității cererii, reclamantul Vasile Cobzac nu a remediat neajunsurile
indicate de instanța de judecată în vederea punerii pe rol a acțiunii.
În consecință, răspunderea pentru neîndeplinirea obligației
procedurale în termenul stabilit revine exclusiv reclamantului Vasile
Cobzac, care nu a întreprins nicio acțiune menită să asigure conformitatea
cererii. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
inclusiv cauza Airey c. Irlandei (1979), dreptul de acces la instanță
presupune nu doar existența unei căi de atac, ci și obligația părților de a
utiliza cu bună-credință mijloacele procedurale puse la dispoziție, inclusiv
respectarea termenelor pentru remedierea deficiențelor. În acest context,
pasivitatea reclamantului denotă o atitudine de rea-credință în exercitarea
drepturilor procesuale.
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că, în situația în care cererea de chemare în judecată este redactată
într-o altă limbă decât cea prevăzută de legislație, devin incidente prevederile
art. 207 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, coroborat cu art. 26 din
același cod, fiind aplicabilă sancțiunea procedurală a inadmisibilității cererii.
Instanțele de judecată nu au obligația de a efectua traducerea cererilor
formulate într-o altă limbă (fie că este vorba despre cerere de chemare în
judecată, apel sau recurs) în limba oficială a statului, întrucât o asemenea
obligație ar depăși cadrul atribuțiilor instanței în realizarea unei justiții
imparțiale și echidistante. În conformitate cu cadrul legal, obligația instanței
este aceea de a garanta accesul părților la informațiile din dosar și de a le
asigura dreptul de a se exprima în cadrul procesului prin intermediul unui
interpret, în cazul în care nu cunosc limba oficială prevăzută de legislație.
Având în vedere considerentele expuse, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că cererea de chemare în
7
judecată depusă de Vasile Cobzac urmează a fi declarată inadmisibilă, în
temeiul aspectelor procedurale constatate.
Totodată, Completul de judecată consideră necesar să-i aducă la
cunoștință reclamantului Vasile Cobzac, în conformitate cu prevederile art.
207 alin. (4) din Codul administrativ, că declararea acțiunii ca inadmisibilă
în temeiul art. 207 alin. (2) lit. h) din același cod nu exclude posibilitatea
formulării unei noi cereri cu același obiect, cu respectarea cerințelor legale
privind forma și conținutul acesteia.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 207 alin. (2) lit. h) și 230
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea depusă de Vasile Cobzac cu privire la acordarea unui
termen suplimentar pentru înlăturarea neajunsurilor.
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Vasile Cobzac privind anularea actelor administrative.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
8